Dimineaţa, iulie 1924 (Anul 21, nr. 6334-6364)

1924-07-22 / nr. 6355

BOCEȘTI. Sărindar 9-11 S­pitgini Wat­ta 1904 de Const Mill Această problemă sub forma în care o­pune ziarul românesc „A­­merica" din noul continent, am pus-o și noi, nu de mult, la fel. Porneam atunci tot dela faptul că pe când maghiarilor, sașilor, șva­bilor și evreilor li se dă cu înlesni­re pașapoarte de emigrare, româ­nilor li se refuză sistematic. Și ajungeam exact la aceeași conclu­­zie ca și ziarul „America”, că pe câtă vreme minoritățile se vor în­tări astfel economisește, românii vor continua a da mereu înapoi, deoarece ei nu se vor putea bucura de binefacerile câștigurilor reali­zate peste ocean. Iată că și oamenii cei mai som­­n­etinți în materie ajung exact la concluzia noastră. , Ceia ce nu se știe însă e pricina­­ acestei­ stări de lucruri îngrijitoa­re. Ea pornește din mintea și­­ cu­getul strâmt al celor ce ne guver­nează în materie de naționalism. Comisia de pașapoarte are, zice-se, ordin sever și expres ca să proce­deze astfel, crezându-se că eșirea jolii­tară a minoritarilor și oprirea poi cu forța a românilor va ajuta la întărirea elementului autoh­­­ton. Dar realitatea se răzbună îm­potriva Calculelor meschine, așa precum o demostrează „America” și am arătat-o și noi­ minoritarii­­ se întorc bogați înapoi și subjugă pe românul rămas sărac luându-i­­ înainte și pe terenul cultural. Problema e de-o așa de mare gravitate încât atragem cu tot di­nadinsul atenția opiniei publice a­­­supra ei. Chiar dacă guvernele ar putea­­— ceia ce-i cu desăvârșire exclus­­i ca să împiedice pe minoritarii e­­m­igrați să trimeată mari sume de bani celor rămași acasă și de-a se reîntoarce apoi ei înșiși în țară cu saci de dolari, încă nu e drept ca românii să fie excluși de la pu­­tința de-a se îmbogăți în țări Străine. Nu vin la noi, destui Străini cari fac averi ca să nu ne lipsim de compensația celor din­tre ai noștri în stare să facă la fel la alte țări? Suntem atunci partizanii emi­­­gr­ării? Nu, în massă. Dar elemen­tele capabile de îmbogățire prin munca lor trebuesc lăsate libere. Ceia ce poate și e dator să facă orice guvern românesc este să creeze în țara aceasta condițiuni așa de frumoase și de atrăgătoare încât elementele ce pleacă s’o facă vremelnic, cu gând de reîntoarce­re în țară. ■ Italia s’a refăcut în vremurile ei cele mai grele, de la 1870—1890, prin sutele de milioane aur ce-i trimiteau an cu an numeroșii ei em­igrați în America și aiurea. Și fiindcă cei ce ne conduc se dove­desc absolut incapabili de­ a ne reface — mai curând ne afundă și mai adânc cu capul sub apă — să lase cel puțin poporul să se ocu­pe de grija asta ln zece ani cele câteva zeci de mii de români ce-ar colinda lumea după o muncă li­beră și cinstită, ar fi în stare să ne prefacă țara cu totul. Dar de­o­camdată sarcina aceasta e lăsată numai pe seama sașilor, șvabilor și ungurilor, din motive naționale. ___­­. TEODORESCU învățământul în teritoriile alipite — școalele Medii — Sub regimul unguresc, învăță­mântul secundar se dădea în li­cee sau în școli medii. Acestea e­­rau mai adesea comunale —căci municipalitatea avea la îndemâ­nă mai multe mijloace decât statul pentru deznaționalizare — și a­­veau un scop practic: în patru ani copiii din mica burghezie că­pătau o cultură generală care le permitea să fie, la rându-le, ce­­ea ce fuseseră și părinții lor , mici funcționari, industriași sau co­mercianți. Absolvenții cari ar fi dorit să urmeze mai departe, o puteau face, în baza unui examen de diferen­ță, fie Populația din Ardeal și Banat, românească, fie minoritară, este atât de obișnuită cu aceste școli, în­cât ele continuă să tră­iască și în statul român, fie ca școli de stat, fie confesionale. Ele ar cam echivala cu gimnaziile noastre. Țăranul și micul burghez care nu vrea să facă din copilul său „doctor“, îl dă la șco­ala medie­, ceea ce explică afluența la aceste școli. Raportându-ne la orrșul Timi­șoara, constatăm că acolo se află 7 școli medii la o populație de 100.000 de locuitori. Patru din ele sunt confesionale catolice, iar trei de stat. Dintre cele trei de stat, două sunt ungurești, iar una ro­mânească de băeți, având și secție de fete, de curând înfiin­­­țată, care își complectează clasele treptat-treptat. Având în vedere importanța culturală a acestor instituții, e re­gretabilă disproporția între școli­le medii străine și cele românești din enitropola Banatului. Toți mi­cii funcționari, de stat sau parti­culari, îi furnizează acste școli, care dau anual, după cum ve­dem, de șase ori mai mulți absol­venți minoritari decât români. Pentru o mai de aproape lămu­rire a acestei disproporții, trebue de cercetat și condițiile de func­ționare a școlilor ungurești confe­sionale și de stat, în comparație cu școala românească. Problemă emioraril Sm­prooristării să is aslsfi Această problemă sub forma în și mai adânc. c.»i" cârmi sub ană — ' ' B­S' ‘ x e un basm Importantele declaration­ ale d-lui deputat Deleanu, colonel Ibr. Georgescu și Ion Mustață președintele demobilizaților Problema improprietărirei bilizaților din Galați, a ajuns demo­po­vestea cu cocoșul roșu. Pe deoparte, administrația comu­nală, pentru a câștiga simpatia tu­turor cetățenilor, anunță cu tobe și cu surse că împroprietărirea ! Un fapt îndeplinit, că tablourile au fost întocmite și că, nu va trece mult timp și se va începe distribuirea lo­turilor, iar, pe de altă parte, demo­bilizații, invalizii, văduvele și orfa­nii de război, se întrunesc. întoc­­mesc memorii, se agită, pentru că nu li se dă o bucată de pământ. Pentru a cunoaște mai bine cari sunt cauzele caii au oprit pe loc lu­crările de împroprietărire, am în­treprins o anchetă printre persoane­le cele mai indicate să ne vorbească în această­­ vitală chestiune. Redăm ma jos rezultatul anchetei noastre. Jene, un fost prieten al meu. Ve­nea, tocmai la primărie. După ce îmi explică rostul vizitei ei, o în­treb dacă e trecută pe tabloul de împroprietărire. — „Ce folos că sunt trecută pe tablou, când prețul pământului ce ni se dă e­ prea mare, iar pământul prea mic. Primăria acordă tuturor celor înscriși pe tablou câte 300 metrii pătrați, plătiți cu­­ câte 30 lei metrul. E posibil ca pe o în­tindere așa de mică să poți face o gospodărie. Dar prețul de 30 lei e cât se poate de scump pentru că vom mai avea de plătit taxe pen­tru drumuri, canalizări și ilumi­nat. Comuna a scumpit prețul. Am fost trecută pe vechiul tablou în­tocmit de fostul primar Iorgala, dar prețul pământulu dat a fost fixat la un leu metru pătrat. Nu­mai astfel înțeleg să fiu improprie­tărita pentru sacrificiul făcut de soțul meu care a murit la cei mai frumoși ani”. • Ancheta întreprinsă de noi ne a­­rata că atât administrația comu­nală cât și anumite persoane, au tot interesul să câștige pe demobi­lizați anu­nțându-i că în curând vor fi împroprietăriți. Dar primăria care vrea să arun­ce praf în ochii mulținei, nu vor­bește nimic de mărimea și prețul pământului. Tocmai din această cauză agitația demobilizaților e mai vie ca ori­când. GUVERNUL E DATOR SĂ IN­­TERVINĂ Pentru liniștirea spiritelor agi­tate, guvernul e dator să intervină pe lângă primăria orașului Galați, ca să reducă prețul pământului și să majoreze locurile. Fără îndeplinirea acestor puncte, agitația e departe de a lua sfârșit. , P. H. D. COLONEL CU R. GEORGESCU Președintele Soc. Invalizilor din război. Președintele Soc. „Virtutea Militară“ a Veteranilor regali a Japoniei Cea mai recentă fotografie, luată pentru întâia oară după nuntă, prințului regent Hiro­to și a prin­țesei moștenitoare. De vorbă cu d. deputat Deleanu Pielile publice din Galați, distribuit favoriților împroprietărirea la Galați, nu poate fi fapt îndeplinit decât după ce legea prin care se anulează toate actele de împroprietărire făcute de către fosta comisie interimară ave­­rescană, va fi votată. Cum această lege nu a fost vota­tă decât de Cameră, am rugat pe d. inginer Deleanu, deputat de Covur­­lui.. să ne spună cauzele pentru Asalt Senatul a refuzat să voteze legea. — „Anul trecut, ne spune deputa­tul de Covurlui, din inițiativă parla­mentară, am făcut un proect de le­ge prin care ceream să se declare nule toate vânzările de loturi făcute de fosta comisie interimară, întrucât a călcat legea, împărțind unora din­tre demobilizați toate piețile publi­ce ale oraului. Acest lucru a fost constatat chiar de justiție și jude­cătorul de instrucție, în ordonanța definitivă pe care a dat-o, constată că deși aceste pieți publice au fost declarate locuri virane, — făcându- se deci un abuz — totuși găsește că nu e caz de urmărire. Cum a fost făcută împroprietărirea și cine au fost­ împropretăriți, nu trebue rea­mintit. Este încă în mintea fiecărui cetățean, cum fosta primărie și-a bă­tut joc de acei cari au apărat acea­stă țară. DREPTUL PREȘEDINTELUI SE­NATULUI ȘI DREPTUL SENATO­RULUI „Proectul de lege votat la Came­ră” a fost mereu înlăturat de la dis­­cuția Senatului, în urma indicațiu­­nilor date de d. Ferechide care, pre­supun, a fost informat greșit și s-a declarat în contra acestui proect Car d. Ferechide, ca președinte al Senatului, era obligat să trimită pro­ectul în secții și, după aceasta, să-l pună la ordinea zilei. Numai după stăruințele președintelui Camerei, proectul de lege a fost pus în dispu­ta Senatului La discuție d. M­ Fere­chide luând cuvântul, a atacat legea pe motiv că este neconstituțională, declarând tot odată că dacă Senatul­ va vota această lege, d-sa nu mai are ce că­­uta pe scaunul prezidențial. Această declarație a uimit întreg Senatul, căci d. Ferechide a ameste­cat funcția de președinte al Senatu­lui cu dreptul senatorului de a vor­bi pro sau contra unei legi. Din această cauză legea nu a putut fi votată, urmând ca să fie din nou pusă la ordinea zilei. PRIMĂRIA A ÎNTOCMIT PLANU­RILE — D-le deputat, primîtria.Jn acea­stă chestie, nfy întrepride titmnicî ■ — „Iți pot­ spune primăria a întocmit planurile cari au fost tri­mise la București și se găsec azi la Consiliul Superior Tehnic, pentru a li se da aprobarea. Odată aproba­rea obținută, se va proceda la tra­gerea la sorți în conformitate cu re­gulamentul de împroprietărire. In general, după ce Statul va vota această lege, împroprietărirea demo­bilizaților din Galați, va fi un fapt îndeplinit, .— încheie deputatul de Covurlui, care este și președintele Asociațiunilor Comerciale din Galați Ce ne spune președintele sec. JivalÎ2jIor‘ Consiliul Superior Teehnic refuză plasările Primăriei 2) că nu s’au fixat locurile pen­tru edificiile publice; 3) că, spre a stabili un asemenea plan, primăria ar fi trebuit să con­sulte pe inginerii Consiliului Supe­rior Tehnic. Galații, după cum am spus într'un pentru că toate străzile sunt în li­­alt articol, fiind un centru care a j­­ie dreaptă și cad perpendicular u­­dat un mare număr de luptători,­ nu pe alta și că străzile trebuesc am crezut nimerit să cunoaștem și făcute și în linie curbă, părerea președintelui Soc. Invalizi­lor de război. Ne-am prezentat d-lui colonel Chr. Georgescu, care pe lângă că condu­ce Soc. Invalizilor, mai este și pre­ședintele Soc. „Virtutea Militară” a veteranilor. —+D-le colonel, de ce la Galați, demobilizații, n'au fost încă împro­prietăriți? — „Răspunsul e pe cât de ușor, pe atât de grav. Numai la Galați, s’a putut găsi o comisie interimară, care să împartă piețile publice, te­renuri trebuincioase halelor, edifi­ciilor publice, etc., tuturor favoriți­lor regimului. Această procedare a ținut in loc împroprietărirea. Actualmente primare a verificat toate actele de împroprietărie, a sta­bilit tablourile cerute de lege pe care, împreună cu planurile respec­tive, le-a înaintat ministerului de interne spre aprobare. Spre surprinderea tuturora, mi­nisterul înapoiază planurile pretex­tând: STRĂZILE DREPTE FERESC PE PIETONI DE ACCIDENTE La Berlin, ne spune d. colonel Ge­orgescu, în cartierele cele mai noui, s’au făcut străzi și în linie dreaptă și în linie curbă. S’a constatat a­­colo că atunci când două străzi se tăiau în unghiuri prea ascuțite, la punctele de întretăiere, accidentele erau foarte dese, ceia ce primăria lo­cală a căutat să evite prin planul ei de împropretărire. DEMOBILIZAT» SĂ FIE LINIȘ­TIT! Primăria, a dat ferme asigurări că până în luna August, se va pro­ceda la împărțirea loturilor celor ce au dreptul de a primi pământ. De­mobilizaților, le pot spune să fie li­niștiți, termină d. colonel Georgescu. 1) că planul nu este bine întocmit Declarațiile președinte ș­i demobilizaților Cu ocazia adunării generale a So­­cietății F. R. P. d. Ion Mustață, pre­ședintele Soc. Demobilizaților, ne-a făcut următoarele declarațiuni in chestiunea improprietărirei. — E drept, numai la noi împro­prietărirea a întârziat. S’a făcut un plan care a fost trimis la București, dar nu a fost aprobat pentru că nu e făcut după cerințele unui oraș mo­dern. Primarul m’a asigurat că da­că Consiliul Superior Tehnic, nu a­­probă planul trimis, Comuna poate să facă singură împroprietărirea. Deci trebue răbdare. Demobilizații se agită azi din ur­mătoarele cauze: 1) întârzierea improprietărirei; 2) Reducerea loturilor; 3) Mărirea prețului de plată Intr’adevăr comuna nu oferă de­cât S0O de metri pătrați plătiți cu 30 lei metrul. Acest preț nu poate fi admis de nimeni, când țăranului i s’a dat pământ mult mai mult și pe un preț redus. 1—• Ce intenționați să faceți? — „Vom înainta o moțiune minis­terului de interne iar alta adminis­trației comunale și vom cere pă­mânt mai mult cu un preț mai mic, așa cu s’a făcut în alte orașe. Nu se va găsi un demobilizat care să poată accepta o asemenea împropri­etărire”. O văduvă de rizbos vorfe este PLATA E PREA MARE, IAR PĂ­MÂNTUL E PREA MIC. Am întâlnit o văduvă de război, soția unui fost sub­ofițer de infan- SOC. D. OWEN YOUNG delegatul american care a acceptat postul de agent general al repara­țiilor prevăzut în raportul Dawes Cifiti Jlil­li ANUL XXI - No. 635 S­ Marți 22 Mii 1924 : 2 Lei exemplarei % jUgl la itrftlnatit% Instantaneele noastre PE CALEA VICTORIEI Văduva veselă și multimilionarul --------—~ I. % O aventură nostimă Curtea cu jurați din Londra a ju­decat deunăzi un proces ca e, din cauza protagoniștilor, a făcut obiec­tul tuturor conversațiilor în reuniu­nile elegante din Londra și Paris. D-na Francis Mendham, o fru­moasă văduvă americană, a dat în judecată pe <L Robert Lebaudy, multimilionar francez și fratele ro­­fund­ului „împărat al Sah­arei“, ce­rând despăgubiri de 20.000 lire ster­line (vreo 70 milioane de ’oi) fiind­­că-i promisese căsătoria și nu se ținuse de cuvânt. Se știe că în An­glia „breach of promises (ruperea logodnei) poate fi urmărit în justi­ție și făptașul e pasibil de pedeapsă. La proces s-a constatat că dma Mondham are un trecut destul de a­­gitat. Ea s-a căsătorit pentru întâia oară la vârsta de 18 ani cu un domn Curtis contra voinței familiei sale. Mai târziu a divorțat pentru a se recăsători cu un bogat american a­­nume Mendh­am. A venit apoi la Paris să studieze canto și când J. Mendham muri, în 1909, ’ântra vă­duvă trebui să se întoa­c­ă în Ame­rica pentru procesul de succesiune cu familia soțului ei. Pierzând pro­cesul, ea se înanoa în Birj­­a u­nde făcu cunoștință cu d. Lebaudy care iar fi promis s’o ia în cusătorie. In Septembrie 1923, au venit împreună la Londra unde urma să aibă Ier căsătoria, dar într’o seară d.ua Mendham ii văzu pe Lebau­dy ca o tânără femeie la teatru ei pric­eau i­­mediat că el avea de gând s’o pără­sească. A doua zi se duse la Lebaudy pentru a-i cere explicații și el îi spuse imediat: „Nu mai vreau să am a face cu d-ta !“ Avocatul multimilenarului a reu­șit să convingă pe jurați că afirma­țiile d-nei Mendham nu erau decât­ simple minciuni. Ea ar fi fost inst­i gată de persoane rămase încă in­ umbră pentru a încerca un șantaj asupra multimilionarului. În acest scop, ea dăduse procesului o mare publicitate, se lăsase a fi fotogra­­­fiată de toate ziarele mari, în sper­­anța că de frica acestei publicități, Lebaudy va debursa, dacă nu chiar, 20.000 de lire sterline. In tot cazul o sumă destul de b­unii.șică.­­ Dar jurații au dus capăt acestei înscenări și in mijlocul audienței a, doua ei au întrerupt du­blu­­rile. de^j D-NA FRANCIS MONDHAM clarând că sunt pe deplin luminati și condamnând la cheltuielile pro­cesului pe vesela văduvă americană care mai este amenințată și de o­ procedură penală pentru șantaj, i Primim azi următoarea scrisoare: Domnule Doctor, Am cetit articolul d-tră „Nocturne bucureștene“ și vă felicit. Am de observat însă, că dacă ce­tățenii din cartierele Uranus, Fila­­ret etc. sunt siliți să respire aerul infectat de­­,barometricele“ Capita­lei, noi cetățenii din cel mai central centru al Capitalei nu stăm mai bi­ne. Pe arhhtecturalele scări ale po­dului peste Dâmbovița, în dreptul lucrărilor suspendate ale clădirii Senatului (peste drum de Societatea de Dare la semn), murdăria depusă de acei pe care-i apucă nevoia în drum, exală o duhoare înăbușitoa­re. Mă întreb: la ce bun mai avem un serviciu sanitar ? Vă rog a re­leva aceasta cu pana d-voastră... și a întreba pe edilii Capitalei în ce oraș din lume cu o populație ca a Bucureștiului se găsește numai una (acea în piața Teatrului) sau două (a doua nu știu dacă și unde se gă­sește) latrine publice? # Dar nu spui nimic nou: iubite ce­titor ! Un lucru mă surprinde: că organul d-tale olfactiv e încă sensi­bil la multiplele miresme pestilen­țiale emanate de pe malurile poetice ale dulcei Dâmbovițe, din centrul Capitalei! Ești o excepție extraor­dinară la o lege fundamentală a fiziologiei, care ne învață că orice nerv supus mult timp la acelaș ex­citant nu m­ai reacționează și d-ta reacționezi ■— o, vai, destul de slab— printr’o scrisoare anonimă! Dar poate ești, scump cetitor, venit ca și mine, de curând în Capitală și de aceea ești înclinat de a cânta și d-ta câte o... „nocturnă bucureștea­­nă“, ca mine, în fiecare seară, când sunt silit să-mi închid hermetic ca­merele ca să nu ne sufoce gazele.... barometrice! toți cetățenii, cu adevărat bucu­­­­reșteni, trec impasibili, fericiți, nesimțitori pe lângă toate acestei infecțiuni malodorante. Noi, cei de­ curând veniți din provincie, sufo­­căm cu batistele la nas, pe când, bucureșteanul luându-și alura mâni­dră a luceafărului lui Eminescu, sfidează cu celebrele stihuri : Cj ..Ci eu în lumea mea mă simț ! 'Nepăsător și rece! Dar spune-mi, iubite cetitor, te-a­ gândit oare vreodată la grava pro­­blemă a infecției mediului în car­e trăești ? V’ați adunat oare vreodață măcar 50 până la 100 cetățeni ca vă­ sfătuiți asupra măsurilor ce s’ putea lua spre a ne civiliza nițel înn această privință ? S’a gândit cineva, din mediul d-tale ca să ceară sa ieșim odată din­ starea de provizo­rat în care trăim de atâta timp gospodăria intereselor comunale? când va sosi timpul să fiți chemi să alegeți pe edilii în contra cărora fulgeri acum, sunt sigur că și orga­­­nul d-tale olfactiv va fi devenit in­ sensibil, cum insensibil e și simțul de pudoare al trecătorilor de ambele sexe, când în fața lor fel de fel de indivizi se despoaie pe cheiul boviței, ziua mare, spre a’și trebuințele. D-RUL YGREC De vorbă cu cetitorii Mesia in­ Capitală a mmmmwm­m țară Lei 85” pe as ® 350 „ ‹ luni 180 „ 3 „ SO „ i luna STRĂINĂTATE* Lei 13 ©‹ pe asa. .­* S9 700 i; © luni Í «SflSiS e» T SI 3 ©0 „ 3­n 120 n I lună!­ ÎS S3 SI

Next