Dimineaţa, ianuarie 1925 (Anul 21, nr. 6514-6540)

1925-01-01 / nr. 6514

u­f „Cucoana Olimpia“ a apărut un volum. După ce am urmă­rit-o fragment cu fragment în ziar, avem acum prilejul s O revedem în ansamblu, şi, — fă­ră obositoarele pauze cotidia­­ne — putem reciti in linişte proza d-nei Lucia Mantu. „ Furtuna ce s’a deslănţuit o­­­dinioarâ după decernarea pre­miului de 50.000 lei, s’a poto­lit. Nici o acuzaţiune temeini­că nu s’a putut aduce romanu­lui, după cum lipsite de te­­meiu au fost şi învinuirile ce s’au adus unora sau altora. Romanul premiat de o comi- siune cu suverane drepturi de Apreciere, d­in a cărei compu­nere intrau distinşi oameni de litere de o necontestată valoa­re,­­ a întrunit unanimitatea Sufragiilor comisiunei.­­ Să vedem, mai bine, despre ce e vorba în „Cucoana Olim­pia“. Cu chipul acesta, vom răspunde indirect şi diferitelor obiecţiuni aduse romanului, a căror înşiruire ar fi şi obosi­toare şi inutilă. Critica noastră constructivă tinde astfel să e­­videnţieze părţile bune ale u­­nei lucrări literare, şi insis­tând asupra lor să lămurească şi pe cititori şi pe autoare, ară­­tându-le deopotrivă calităţile şi, ipso facto, defectele... Autoarea, ale cărei caracte­ristici literare se manifestară odinioară în acele admirabile „Miniaturi“ — delicate obser­­vaţiuni ale unui ochiu de ar­tist şi ale unui suflet iubitor — a fost călduros şi entuziast îmbrăţişată şi de critica litera­ră şi de publicul cititor. Amă­nuntul caracteristic, desprins cu dibăcie, analizat cu îndemâ­nare şi redat cu meşteşug, în­­tr’o limbă neaoşă post-sadove­­nistă, — iată literatura d-nei Lucia Mantu. Romanul înfăţişează viaţa cumpătată, gospodărească, a­­şezată, cinstită, a unei familii de oameni cumsecade, — în atmosfera chinuită şi greoaie a provinciei. Personagiile sunt redate cu multă simplitate. Cucoana Olimpia, Conu’ Ma­tei, Margareta, Sandu, Zoe, pri­marul, învăţătorul cel nou, servitorii, oameni cu frămân­tările şi sbuciumările lor, sunt descrişi în puţine cuvinte, dar în linii bine trasate pe fondul rustic al romanului. Felul de a lucra al d-nei Lu­cia Mantu face să reiasă con­flictele sufleteşti, din însăşi descrierea câte­ unei frânturi din viaţă. De aci, iluzia ciuda­tă a unei lipse de acţiuni. Dar, în realitate, câtă deosebire şi ce conflict plin de tâlc, — între liniştea aparentă a lui Conu Mateiu şi grijile cu moşia şi cu poliţele ce trebuiau achitate, — griji de care ţinea să ferea­scă sufletul blând şi simplist al Cucoanei Olimpia? Şi, — mai ales, ce tragic contrast în­tre gospodăreasca bunâ-stare de la început, şi „paraginile“ rămase după moartea arenda­şului harnic, energic şi bun, care fusese Cuconu Mateiu? In liniştea conacului freamă­tă sufletul tânăr al Margare­tei, a căre­i citeşte fascicole de roma® lui Conu’ Mateiu, ca­re scrie pagini de o gingaşe ne­dumerire prietenei de la oraş,­­Care nu se potriveşte cu fetele­ şi cucoanele satului, care plân­ge la pension, plină de emoţia şi jena cu care l’a revăzut în „parloh­“ pe stângaciul învăţă­tor de sat ce-i adusese un pa­chet de acasă... ! Tot acolo, — agită şi munce­şte de zor Cucoana Olimpia, — harnică, iubitoare, îngăduitoa­re şi cu unii şi cu alţii, blân- Hă, al senină,» condusă pretu­­tindeni de o inevitabilă, de o fatală ursită. Şi, — aşa mai departe. Tipurile şi moravurile sunt redate cu o rară vioiciu­ne. întâmplările mici explică lucruri mari, şi-i dau prilej au­toarei să mânuiască un stil a­­les şi sigur. Dacă mi-ar îngă­dui spaţiul restrâns al gazetei, — aşi cita de pildă scena ad­mirabil prinsă a lui Sandu ca­­re-şi uită felia de unt cu pâine ca s’o regăsească plină de fur­nici; sau paginile în cari dis­cută Cucoana Olimpia cu Zoe, despre fetele şi obiceiurile de altă­ dată (pag. 55—56) şi în ca­re starea de suflet a acesteia din urmă — suferinţa ei tai­nică, — sunt admirabil redate; sau acele câteva foi în care e vorba de Cucoana Olimpia ca­­re-i găseşte pe Gheorghe şi pe Ileana dormind îmbrăţişaţi în fânul din grajd... Şi, aşi mai fi vrut să citez un fragment (pag. 81-82), — în care autoarea, ni-l arată pe Sandu adormind la umbra unei tufe de boz, mân­­gâind-o înduioşat, pe Mirza, că­ţeaua... „Cucoana Olimpia“ are un mare avantagiu: prinde bine atmosfera în care trăesc, cin­stiţi şi simpli,, acei „nobili“ ai satelor moldoveneşti, — boeri cumsecade, oameni dintr’o bucată cu inima largă şi cu suflet de copii... GEORGE SILVIU C«ar fi nou «51 10mpia Câteva reflexii cu forum-O operă de finăprilejul apariţiei ei în observaţie psihologică 66 r~iz TOATA ££3SCSN 9T5A» Oi* (.UMSA DIMIN KSOINTUai DH TOT FELUL LH HSSSINISTRATIH ZIARULUI 51 UI CONCESIONARA» „SOCIETATEA GENERALA DE PUBLIA­ATE", STRADA SUGEA CHMDM (POST BJuA­REORGHEVICIÎ Ha. % ETAJ fc—»fELCPUA IIPA n BP EXPOZIŢIA PICTORULUI ZAM­FIROPOL—DALL In sala doua din localul Cămi­­nul Artelor Regina Maria sârguito­rul pictor Zamfiropol-Dall a inau­gurat de curând o expoziţie de ta­blouri care se prezintă In cele mai fericite condiţiuni. Lucrând cu râv­­nă de o realizare frumoasă, d. Zam­­firopol ne-a adus pânze în acel co­lorit sincer şi factură cinstită cu care ne deprinsese. Interpret al vie­­ţei celor umili, pe care ni-i redă în cele mai expresive clipe ca „Fe­mei la stat" o bucată de o plastici­tate rară, sau ca „Interior de cafe­­nea" (nr. 3), D. Zamfiropol ne do­vedeşte că simte profund cele ce pictează. Poezia caselor vechi, a stradei animate, are d’asemeni in acest artist un cântăreţ d’o fină psichologie. Printr­e bucăţile mai de seamă ale d-lui Zamfiropol, mai remarc : ,Ciu­vi­ele“ (nr. 53), „Ţiganii“ (nr. 57), cari au mult caracter. Peisagii unde atmosfera plină de transpa­renţă e sincer redată sunt „Pe coasta măreţ“, „Moara din Balele“ (23) şi superba „Iarnă" (nr. 5) aşa de melancolică, de eloquentă, nu toată frmuseţa ei sălbatecă. Mis­tică şi cu un colorit sobru fermecă­tor e „Moscheia de lângă han“ care singură ar fi de ajuns să ne vorbească de talentul­ plin de sim­ţire al acestui delicat suflet de artist. FUL MEN Cârji şi reviste Au apărut în editura „Cultura Naţională“ . — Gheorghe Brăescu : Schiţa ve­sele. Un voi. de 110 pag. cuprinzând: De la popotă, Colonelul Ionescu, La dentist, Flirt, Ele, Pentru ţară, etc. — 35 lei. — Liviu Rebreanu : Trei nuvele. Un voi. de 140 pag. cuprinzând: Ca­tastrofa, I­li­strul dezertor, Hora morţii. — 50 lei. — George Vâlsan : Povestea unei tinereţi, nuvele, 220 pag., cuprinzând: Năştea, Spre vie, Prima poezie, Pe-o vale, Intr’o dimineaţă de Mal, în­cuia şerpilor, etc. — 60 lei. O expoziţie interesantă Suntem in faţa primei expoziţii In­ternaţionale moderne. Lipsesc Franţa, Italia, Rusia, cu care revista îşi re­zervă o nouă expoziţie pe luna Mai 1925. Par­cipă Regia, Germania Sue­­dia, Ungaria, Polonia, Serbia şi Româ­nia. E o demonstraţie despre existenţa reală a unui nou curent care, în ciuda ignoranţei şi a ostilităţii oficiale, tra­versează epoca imprumutândul un propriu stil. Nu e vorba de o mică bi­sericuţă izolată nici de un capriciu es­tetic. Fenomenul se manifestă simul­tan pretutindeni. El nu se mărgineşte la artele plastice. Ci Îmbrăţişează toate ramurile activităţii artistice, fe­cundând muzica, arhitectura, decora­tivul, teatrul, cinematograful, interio­rul, etc. Nu vom expune ideologia tu­turor mişcărilor Inovatoare cari s’au afirmat mai ales după război. Un punct comun le caracterizează: arta nouă e o artă abstractă, separată de natură pe care nu o mai imită decât în proce­sul ei creator. Tabloul şi sculptura crează existenţe noui ca materie, ca aspect, ca expresie. Belgia participă prin Marc Darl­­mont. Desene stilizate cu vervă şi im­petuozitate latină. Linia sa s'ar preta cu folos­ul gravurii. L'Empereur-Haut trimite portrete în felul celor publicate dela un timp în revistele de stânga din Liege şi Bruxelles. Flandra, prin Servancki şi Joseph Peters, descoperă o latură pur con­­structivistă, necunoscută până azi, a spiritului modern flamand. Emoţii me­canice pornind de la estetica maşinii, redau glacialul, încordarea şi precizia frumuseţii industriale a vremii. Polonia prin Zamnowcrowna şi Szczu­ka demonstră influenţa desenului li­niar şi geometric asupra mijloacelor de expresie modernă. Mai apropiaţi de constructivismul rus decât întreg occidentul. , Ungaria reprezentată de poetul re­voluţionar Kassak Ludwig care relie­fează cu multă ştiinţă şi sensibilitate, compozitii de un cristal limpede şi co­loratură lyrică. Cehoslovacia, Charles Teige arhi­tect cunoscut, expune desene cari a­­mintesc şcoala franceză. Germania: remarcăm sensualitatea şi poezia superioară a lui Paul Klee în aquarela, Pavilionul Cifrelor,­­ abilitatea şi compoziţia lui Hans Richter. Kurt Schwitters pe domeniul litografiei, cu mijloace tipografice plăstimuleşte sensibilităţi fără preocu­pari compoziţionale şi amintitoare în­trucâtva de Braque. Suedezul Eg­­geling expune trei pagini din filmul cunoscut al formelor abstracte. Un asemenea film necesită până la o sută de mii de desene și a fost lucrat în patru ani. Din Serbia vin trei tablouri de lo Kleck din aplicaţiuni de hârtie colo­rată, compoziţie de o vitalitate carac­teristică ’ România: Brâncaşi, necunoscut a­­proape de noi, faimos şi idolatrat pe tot restul civilizat al planetei. — unul din primii cretari ai frumuseţii noul. Expune din vechile sale lucrări cari i-au adus discipoli în toată lumea și glorie: două capete în bronz, metal în care descoperă lumini noul. E o cali­­tate pe care o speculează magistral în „Pasărea Măiastră" de o transcen­dentală puritate. Marcel Iancu unul din întemeietorii, în străinătate, a pri­mului grup de artă constructivistă, expune de rândul acesta, alături de câteva pânze în care violenţa şi echili­brul vulcanic al viziunilor sale ne aminteşte totuşi de virtuozitatea disi­mulată şi de tehnica vrăjitorească a meşterilor de altădată, — şi un panou de pictură pură unde îndepărtându-se de mecanicismul constructivist reali­­zează lirismul pastel­al al geometriei, căutat de pictorii de la Cézanne în­coace. Melita Petraşcu eleva atât de independentă a lui Brâncuşi expune un tors în marmoră de o senzualitate conţinută şi de o delicateţă rafinată a materialului. In sculptură în lemn su­­pune o forţă elementară şi obscură în acele sigure suprafeţe verticale. In opoziţie cu această. Ideală stilizare a capului din „Steaua Nordică”, Maxy talent concentrat, solemn şi de o vervă stăpânită, ce biruie mai­ ales în plastica pur constructivistă, ca în acea arhi­tectonică şi echilibrată „Construcţie Spaţială“, ca în toate lucrările sale de invenţie absolută... Coloristica lui a­­bruptă şi de contrapunct este nu se poate mai adecvată expresiei liniare a artei noui. Matiss Teutsch obsedat de simfonia culorilor în care cercetările sale, foarte personale, s’au îndreptat de mult, neglijează, voit, lumea forme­lor, materialul şi construcţia. In scul­­ptură însă, adică în luptă cu materia­lul, isbândeşte în forme simple şi clare. E. F. ­ Mari furtuni pe Marea Neagră NAUEN, 30. — Furtuni violente cu bântuit pe coastele Atlanticului, în Marea Mediterană și Marea Nea­gra cauzând mari pagube și multe pierderi de oameni. După „Isvestia" ar îl pierit pe Marea Neagră un vas care făcea călătoria spre Odesa și avea pe bord 29 profesori cu familiile lor şi cari mergeau la Odesa să-şi caute posturi. Din Transcaucazia se anunţă vi­fore şî zăpezi mari. Traficul pe ca­lea ferată între Tiflis şi Bacu este întrerupt. Lucrările pe terenurile petrolifere simt întremate. Ştiri artistice Spectacolele săptămânii TEATRUL MAT­IO şI­AL Joi: (ziua) Dinu Păturică, (seara) Femeia îndărătnică. Vineri: Thebaida. Sâmbătă: (ziua) Făt-Frumos (sea­ra) Dinu Păturică Duminică, (ziua) Scrisoarea Pier­dută, (seara)­­J­ hebaida. Luci: Relăi­le. Marţi (ziua) Thebaida, (seara) Dinu Pal lirică. Miercuri: (ziua) Făt-Frumos, (sea­ra) Femeia îndărătnică. OPERA ROMANA Joi: Cavalleria Rusticana. Vineri: Aida. Sâmbătă: Traviata. Duminică: Spectacol de balet REGENA MARIA Joi: (ziua) Revizorul, (seara) Hei­­delbergul de altă dată. Vineri: Kean. Sâmbătă: (ziua) Concert simfonic. Floarea de Lămâiţă, (seara) Maria Stuart. Duminică: (ziua) Revizorul, (sea­ra) Heidelbergul de altă dată. Luni: Relache. Marţi: (ziua) Kean, (seara) Măr­geluş. Miercuri: (ziua) Maria Stuart (sea­ra) Heidelbergul de altă dată. TEATRUL MARI­OARA VOICULESCU Joi: Matineu şi seara : Peer Gynt. Vineri (premieră) : Regele. TEAT. CAROL cel MARE Joi: (ziua şi seara) Pân’aici) Vineri: Pân’aici... Sâmbătă: Relâche. Duminică ! (matineu şi ziua) Pân’aici!.. TEATRUL POPULAR Joi (8 Ianuarie): matineu, Musca Spaniolă. TEATRUL MIC Toată săptămâna: Marea Ducesă şi Chelnerul. TEATRUL CENTRAL Joi: matineu: Georges Sandin; seara: Uriel Acosta. Vineri : Iohannisfeuer. Sâmbătă ! Iohannisfeuer. Duminică ! matineu ! Regele Da­vid şi seara : Cântece Înscenate. IN CAPITALA Vineri 2 Ianuarie: Zorile, ziua şi seara, de Dario Nicodemi, la Tea­trul Popular. Regele, de Calllavet şi de Flers la teatrul Marioara Voiculescu. Marţi 6 Ianuarie: Mărgeluş, de A. de Hertz, la teatrul Regina Ma­ria. Vineri 6 Ianuarie: Hansel şi Gret­­tel, de Humperdinck, la Opera Ro­mână. Miercuri 14 Ianuarie: Bizanţ, de Mircea Rădulescu, la Teatrul Na­ţional. Vineri 18 Ianuarie; Cadavrul viu, de Tolstoi, la Teatrul Central. * * * La 1 ianuarie se va deschide în sala de Sus a Ateneului expoziţia de pictură a d-nei Gabriella Constantin, cunoscută publicului bucureştean prin trecuta expoziţie de la „Cercul Militar". * * • Primim următoarele: Revista „Ştiri din lumea evreeas­­că“, organul Federaţiei sioniste din România, organizează la teatrul Lie­dertafel pentru Vineri 2 Ianuarie, in cinstea d-lui Nabum Sokolov, o serată artistică ebraică, la care îşi va da concursul d-na Myriam Bern­stein Cogan, directoarea teatrului ebraic din Palestina, despre care presa berlineză a vorbit acum câte­va luni, cu elogii neobişnuite. Bilete la Jean Feder, la redacţia revistei Ştiri şi în seara spectaco­lului la casa teatrului Fundaţia culturală „Principele Carol", care urmăreşte cu atâta per­severenţă strângerea raporturilor artistice şi culturale dintre Ceho­­slovacia şi ţara noastră, a invitat pe celebrul violonist ceh Jaroslav Kocian, profesor la „clasa de mae­ştri“ (Meisterschule) a Conservato­rului din Praga să facă un turneu de concerte In principalele oraşe din România. * Kocian, care vine însoţit de pia­nistul său, reputatul virtuoz ceh Hasa, va concerta In Capitală în ziua de Duminică 18 Ianuarie. Concertul va avea loc la Ateneu şi in matineu, pentru a fi astfel ac­cesibil tuturor acelor ce vor ține să asculte pe „rivalul lui Kubelik“. Descoperirea unei lăzi cu cinci m­iom­e CLUJ, 30.­­ Aci a fost­ găsită lada cu cele 5 milioane lei, care dispăruse la Oradia-Mare. Funcţionarii arestaţi cu prilejul a­­cestei misterioase dispariţie, au fost duşi la libertate. Ex-împăratul Carol şi România CLUJ, 30. — Ziarul „Keleti Új­ság“ a început de azi o serie de ar­ticole cu documente privitoare la Încercarea de revenire pe tronul Ungariei a ex-regelui Carol al IV- lea, descriind episodul călătoriei sa­le până la Budapesta şi lupta dârză între el şi guvernatorul Horthy pen­tru dreptul de domnie asupra a­­cestei ţări. Lui Carol i-a fost teamă de Ce­hoslovacia şi de Iugoslavia, pe când în România a avut încredere că nu se va opune tentativei sale de a-şi relua tronul. Din articolul publicat se văd pă­rerile lui Carol despre regele nos­tru, despre Béla Kun şi bolşevizm, precum şi despre poporul ardelean. Documentul este cea mai since­ră mărturisire a gândurilor Întinse ale fostului monarh. Lărgirea aerodromu­lui din­ Croydon LONDRA, 30.­­ Ziarul „Morning Post“ crede că dacă se va acorda suma de 225 mil lire sterline care va fi utilizată pentru extinderea şi îmbunătăţirea aerodromului din Croydon, linia aeriană terminală din Londra va fi una din cele mai frumoase şi mai complecte din lume. Planul cuprinde clădirea unui nou oficiu central având un turn de 60 picioare de unde mașinele vor pleca și sosi direct. Pe partea vesti,­că se va mai adăuga aerodromului încă­ un teren destul de larg. Recordul Intelei cu avionul PARIS, 30. — Aviatorul Do­ret a bătut recordul mondial al Intelii, parcurgând 1000 km, in­­ ora 30 mi­nute, 32 secunde. Balul „Progresul” Joi 25 Decembrie, prima zi de CrS­elmn, ora 10 seara, a avut loc în fru­moasa sală Liedertafel din strada Aca­demiei — balul societate! ,­Progresul” sub preşedinţia d-lui Napoleon B. Arie. Este ştiut că scopul acestei societăţi fondată încă din anul 1877 de un nu­măr restrâns de tineri, este de a încu­raja şi ajutora Junimea studioasă lipsită de mijloace. Numărul foştilor stipendişti al socie­tătii cari ocupă astăzi diferite pozitiuni sociale este foarte mare şi face fală societăţi si neobosiţilor el conducători Balul a avut o frumoasă reuşită atât din punctul de vedere moral cât şi cel material. S’a dansat cu multă animaţie dela ora 10 până în zorii zilei, — Iar la orele 2 s’a servit un supen copios. Au avut loc producţiile orchestrei Jazz band, dansuri artistice, etc. A cântat frumos domnişoara Semo, pentru care a fost mult aplaudată. In numeroasa asistentă am remarcat pe doamnele: Eliza B. Arie, Lucia Ada­­nia, Rosa Cohen, Carolina Ergas, Ig­natz Roller, Jacques Canetti, Bia Wehs, Alscheh, Mayer, Melun, Didi vom Mur­­cko, Eugenia Beligradeanu, Samy Al­­mosnino, Consuello Tichy născută Co­hen, Alfred Farchy, Enrico Hasan, Pa­ulina Semo, Willy Schor, Dinermann, Almosnino, Gisele Smilovic­, Hersco­viel, etc. Apoi domnişoarele: Valeria Adanta, Hornstein, Mercedes Cohen, Sylvia Ergas, Ada S. Halfon, Mazb­ach, Semo, Helipern, etc. Domnil: Jacques E. Cohen, Napole on B. Arle, Emil Hornstein, Beniamin S. Arle, David Adanla, Samy Almosni­no. fraţii Alscheh. Alfred Farchy-Papa­­gaj, Jacques S. Beligrädeanu, Willy Schor, Russo, Gabriel Mazünch, Ignatz Roller, Arthur S. Haifon. Dlnerroann, Jean Jacques Canetti, Bla Welss, Von Murcko. Fermo, Benvenfstl, Almosnl­­no-Zăpadă, Molsescu, Semo, Ergas, Grunberg-Ruletta, Smllovlcl, Hersco­­vicl, Gidaly Breyer, Enrico M. Hasan, Willy Tichy. Melun, Helipern, Bfrmann, etc. im——99m I ff* Hsiăfci a apăru! HO. 47 a! frumoasei $1 fr­­slruclivel reviste limineata Sepiilor' ca nomu­ri aless, fabule, legende, poezii, bazări, jocuri, etc., etc. Un mare număr de Uns­­tratiimi împodobesc toate paginele. 3 Le! ROfIAAN de VICTOR EFTIMÎU CAP. XÎX (urmare) Fany se gândia — şi-i era ruşi­ne — cât de primitive şi de greoaie sânt jocurile ţărăneşti, atât de cân­tate de poeţii patriei ei depărtate. Un abis pe care numai secolele îl vor putea umplea — între sborul de îngeri mecanici, moderni — ale dansatorilor de la Café-de-Paris şi călcaturile de urs ale­­compatri­­oţilor ei rustici­. Secole întregi, e­­xasperant de lungi, erau în toate, între toate... Alt continent, altă epo­că... Alte gânduri, bune, aici, re­le dincolo, alte simţiri, alte pre­judecăţi. Alt gust, pe cerul gurii, de la stridia cu parfumul unui întreg orizont marin, până la bucata de mămăligă muiată în zeamă de ple­vuşcă fiartă, colo, în umbra căpiţei de paie, subt cerul încins al orientu­lui arid. Fata de plăpumar din mahalaua Tătăraşilor cunoscuse ascensiuni vertiginoase şi’n această nostalgie de civilizaţie supremă era tot do­rul, tot îndemnul, toată mândria, toate posibilităţile de-a se ridica ale poporului ei de rasă veche, rătăcit pe meleaguri nefavorabile şi care, trezit din somnu-i milenar, grăbeşte să-şi ajungă fraţii mai mari, ră­magi în apus. Fany urma şi dânsa calea aces­tei desrobiri şi înălţări, bineînţeles, în sfera aspiraţiunilor şi posibilită­ţilor ei de femeie frumoasă, de fos­tă actriţă, de fiinţă cu dorin­ţi ime­diate, dar fără forţa unui ideal. Era un exemplar strălucit de a­parenţă fastuoasă — şi, în dome­niul acesta o nouă cucerire ro­­mânească: în lupta pentru întâietate unui popor îi trebuie tot felul de arme. La ora 1, Yvonne urma să fie la El-Caron. Principesa Moruzof îl in­vită și-acolo. Dânsă nebuneşte, cu Monsieur Jim, până la trei dimineaţa. Apoi plecară la Yvonne acasă. Dânsa puse iar gramofonul, după ce aprinsese căminul portativ și le oferi să aspire apă de Colonia în care era cocaină. Fang remarcă o oarecare ostilitate la Yvonne, îm­potriva dansatorului blond, care pă­­rea s’o fi fost despărțit de Margot Cocaina își făcea mai greu efectul ca’n noaptea precedentă. Deja, de­venise ceva mecanic. Fany rezista, celelalte două femei se ’mbătaseră și aiurau: Margot enervată, Yvonne tragică. Monsieur Jim era lucit șil se prefăcea că aspiră, de fapt, detesta cocaina și-și ținea răsufla­rea, când Yvonne îi freca nările. Principesa Moruzof ședea pe jos pe perne. La picioarele ei era dan­satorul canadian, care fuma, ele­gant şi calm, uitându-se la Yvonne şi Margot îmbrăţişate. Fang îl apu­că de umeri şi-i puse frumosul cap blond în poale. Apoi îi luă ţigara din gură și începu să fumeze dânsa. Margot se uita la el cu ochi de sti­clă. — Spune-mi ceva ! șopti Fany, la urechea lui Monsieur Jim. Acesta îi răspunse, tot încet fără nici o pasiune : — Dacă vrei, o las pe Margot să plece la Buenos-Ayres.. — Las’o... îi răspunse Fany, în­fiorată. Și’n acea clipă, nu mai dori să rămână singură cu Yvonne. Monsieur Jim nu-și mai rem­ol peste trei zile, contractul pe două săptămâni la Caf­s-de-Paris şi nu permise nici dansatoarei sale să se mai producă. Rămaseră sîmplî clienţi ai res­taurantului: nu mai mâncau, după închiderea localului, la masa comu­nă, cu muzicanţii, ci la orele obiş­nuite, în vreme ce alţii dansau şi-i amuzau pe dânşii. Personalul îi tra­ta ceremonios, ca pe nişte oaspeţi de marcă , parcă niciodată nu-i cunoscuse ca dansatori. Străina bogată îi invita mereu, împreună cu Yvonne, când la Ca­­fé-de-Paris, când la Maxim, ca să se urce apoi în Montmartre, la A­­baye de Telemé, la El-Garon, la Peroquet, la Caveau Caucasian şi să sfârşească în hale, la Pare Tron- QUile, unde mâncau soupe à l’oignon şi beau vinul alb al dimineţii, nu­mai ei în haine de gală, călcând printre coşuri cu legume, în ziua cenuşie, printre femeile şi moşnegii din popor, cari îi priveau fără osti­litate. Fang dormea până la prânz. Se scula obosită cu gura amară, cu du­reri de cap şi se întreba la ce-i fo­losesc aceste nopţi pierdute. își pu­nea în gând să se culce de vreme. O seară rămase acasă dar se simţi singură și tristă. Adormi greu şi se visă, surâzând, printre muzicant­ negri şi perechi care dansam Işi dădu seama că e foarte îndrăgosti­tă de mica bestie blondă, de exila­tul canadian, frumos ca o gravură şi impasibil ca un automat, pe ca­­re-l făceau să surâdă nummai cado­urile ei: un inel, o tabachere de aur, o colecţie de butoni, o perlă. încetul cu încetul fu prinsă de o pasiune violentă, necunoscută, pen­tru candidul aventurier, care locuia într’un hotel de mâna treia, în dosul gării Saint-Lazare. 11 mută la Ma­jestic, pe acela^ coridor cu dânsa, începu să dejuneze cu el, fără nici o sfială, să se ducă la ceai la Ritz şi la teatru, în vreme ce Margot foarte împăcată cu noua situaţii îşi făcea vizele paşaportului, iar Yvonne se închidea în ea însăşi, ca un arici de puf, cu ochii stranii da absint Principesa Moruzof făcuse şi ce­­lor două femei cadouri apreciabile şi această generozitate le ridicase orice veleităţi de protestare. Și-a­­poi, Monsieur Jim nu era al nimă­­nui, nu-și putea nimeni permite să-i revendice integral. Ce-or fi vorbit cele două femei în­tre ele, câte lacrimi va fi vărsat Margot, cât s’o fi încruntat Yvonne, văzând că din pricina lui pier­­de prietenia splendidei şi generoa­sei orientale, a­nimal ele ştiau ce privea. Nici principesa nici Mon­sieur Jim nu făcuseră contract ca ele să se eternizeze într’o afecţiu­ne bolnăvicioasă, să ducă viaţa loc detracată, nopţile prin dancinguri, sfârşite în coruri şi solo de violon­cel, la gramofon, în rostogoliri abru­tizate pe perinele de mâtasă. Şi apoi femeile astea sânt nebu­ne. S’au intoxicat cu tot felul de stupefiante — spunea Monsieur Jim şi vor să contagieze pe toţi din jurul lor. Margot e numai înţepă­turi de morfină. Mă silea şi pe mi­ne să iau, mă făcea să joc comedie, numai să scap de ea. Şi pe tine scumpe suflet adorat (Monsieus Jim spunea „scumpe suflet adorat* fără nici o culoare în voce, toarta rece şi aceasta plăcea cu atât mai mult principesei) şi pe tine ar fi vrut să te violeze.. „întâi cocaina... apoi ether... apoi morfină., să ajungi o ruină, ca ele- Mai bine că ne-am despărţit. Nici eu nu puteam să stau toată viata cu Margot.. Când aveam şase ani, s’a vorbit mult la noi acasă, de înecarea „Ti­tanicului“.. Asta m’a făcut să lus că n’am să mă urca niciodată pe un transatlantic... Dar cine te poate sili să respecţi un jurământ copilă­resc ?“ Monsieur Jim era frumos ca­­m­erele din antichitate, vorbia cu ac­cent englezesc, atrăgea atenţia tu­­turor prin nobleţea privirei şi sta­turei sale d­in ochii femeilor. Fany citia invidia că posedă un aseme­nea bibelou. El le privia pe ţoate ci. Indiferentă şi se aiu­pa de unica lui adoraţiune, şi pentru aceasta prin­cipesa îi era foarte recunoscătoare, îi făcea toate capriciile. El cerea cam mult —dar cerea cu atâta dis­tincţie şi dispreţ al banului, încât partenera nu putea proceda decât la fel : îi dădea cu un superb dis­preţ al banului şi cu o perfectă dio­­tinefiune. Intr’o zi după ce i-a trecut cinci mii de franci, la masă, l-a mângâiat uşor pe mână.« O singură dată — şi şi-o trasa repede înapoi , frumoasa ei mână albă nu mai părea atât de tânără pe lângă a lui Jim. Şi Fany evita de atunci, să-şi apropie mâinile de ale altora, mai tineri, ea care avea totuşi mâini atât de frumoase, mâi­nile pe cari le contempla ca pe niş­te bijuterii, ţinându-ie între degete­le ei reumatice, Olga Varnaly.. Olga Varnaly ! Abia acum îşi dădea Fany sea­ma că toate nebuniile ei erau im fel de protestare împotriva sclaviei în care o ţinea cumnata ei, la Bucu­reşti. Fără să-i facă scene niciodată f­ără să-i spună nimic, aprobându-i toate acţiunile, linguşind-o neconte­nit severa boeroaică avea totuşi un fel de-a o mustra pentru orice aba­tere dela convenţiuni vecin cu te­roarea pedagogică și cu prețiozită­­ile de guvernantă sau mătușă, mo­ralizatoare. . 4 (Va urma) Citiri „Sportul“

Next