Dimineaţa, februarie 1925 (Anul 21, nr. 6541-6568)

1925-02-01 / nr. 6541

s­imo onoran« Cooperaţia n prezent liniltr de I. G. DUCA, Ministru De­sigur că mişcarea cooperativă e menită să aibă­­ un viitor din ce In ce mai mare. Viaţa rurală nu se poate temei­nic organiza, pe terenul economic, de­cât in jurul cooperaţiei. In ul­timii ani, poate, că mişcarea nu «'a putut dezvolta aşa precum ar fi fost de dorit. E Insă firesc să­ fi fost astfel, fiind­că pe de o parte cooperaţia a suferit şi ea de zgu­duirile inevitabile ale războiului mondial, iar pe de altă parte fi­indcă, adaptarea şi coordonarea di­feritelor mişcări cooperative din provinciile alipite cu mişcarea din v­­echiul Regat, cerea oarecare timp.­­ E de nădăjduit, că, mai ales în form­a nouei legiuiri cooperative ce se lucrează astăzi, pe temeiul de­zideratelor din ultimul congres, se va ajunge în curând la o puternică şi rodnică organizare a coopera­ţi­unei, potrivit tuturor nevoilor Ro­mâniei întregite, întrucât mă priveşte, socotesc că trebue procedat cu oarecare me­todă. Aşa de pildă, nu trebueşte împins prea mult, deocamdată, la înfiinţarea magazinelor de consum. Trebue întâi format personalul şi asigurată aprovizionarea prin cre­area unei Centrale de aprovizio­nare, înainte de a da viaţă unor societăţi, cari, în condiţiunile ac­tuale, adică fără personal bine pre­gătit şi fără putinţa unei bune a­­provizionări, sunt de cele mai mul­te ori, dinainte osândite a vegeta. Cooperativele de exploatări de păduri, ar trebui desvoltate cât mai mult, fiindcă răspund unei nevoi­­ a ţărănime! noastre din păr­ţile muntoase. Organizarea lor tre­bue să fie obiectul deosebitei so­licitudini a conducătorilor mişcarei cooperative. Iar reţeaua de Bănci Populare trebue întărită şi întinsă şi in te­ritoriile alipite, in cari nu există încă, ca de pildă in Transilvania. De bună seamă, dezvoltarea a­­cestei mişcări este în funcţiune şi de posibilităţile ei de credit. Sunt convi­s că in această privinţă, sfor­ţarea ce se cere, nu va întârzia a se face; dar repet ceia ce am spus şi în congres, anume că şi acest credit va depinde de garanţiile ce cooperativele de tot felul vor pre­zintă, adică de buna şi temeinica lor organizare. Cu alte cuvinte, Înainte de a-şi îndrepta privirile in­spre altele, cooperaţiunea trebuie să aibă grijă de propriile ei greutăţi şi imper­fecţiuni. L G. DUCA Regele şi Cooperaţia Principii şi suveranii vorbesc var fi pufin. Din cuvintele lor, rostite poporu­lui. In mod cu totul cumpănit, reie­­se, uneori, câte o constatare, sfat iau dorinţă. In statele democrate, persoana suveranului depăşeşte caracterul său simbolic, care determină, prin el, o anumită stare de guvernământ şi la cel mai mult contact cu poporul, cu ocaziunea diferitelor manifesta­­­­fiu­ni de activitate socială şi econo­mică. Sinvs­timul nostru a căutat, să se apropie de poporul său, spre a-i cu­noaşte nevoile şi necazurile, stră­duinţele şi aspiraţiile. Aceasta o făcea şi ca principe moştenitor suveranul nostru. In 1898, când, ca învăţător in co­muna Plumbeştii de Jiu, judeţul Gorj, începusem ajutat de fruntaşii sate­lor din Plaiul Vulcan, să propag i­­deia de­ bănci populare, principele moştenitor de pe atunci a avut pri­lejul. In călătoria ce întreprinsese prin mantii şi plaiurile ţării, să cu­noască începuturile noastre modes­­te dar hotărâte pentru ridicarea clasei ţărăneşti prin cooperaţie şi s'a pronunţat. In deplina sa satis­facţie că: „Aceasta e cea mai bună politică ce se face“. Faptul, că fostul principe moşte­nitor care a rostit acum 26 ani ace­ste cuvinte pline de înţeles adânc, a prezidat, ca rege al României Mari, primul congres al Cooperaţiei din Hortăria întregită, ne-a îm­pros­­pătat cuvintele■ de îmbărbătare ros­­tite chiar la începuturile mişcărei cooperative şi ne dă azi prilejul să-i tălmăcim gândurile şi să-i înţele­gem aspiraţiile faţă de această miş­care social economică. Dacă ca principe moştenitor a ro­­stit că cooperaţia e cea mai bună politică ce se face in această ţară, suveranul pronunţăndu-se, după 26 ani către reprezentanţii mişcării, pe care o cunoştea şi aprecia din nuce. L puţurile ei, a spus şi mai mult: o ^Constatare şi un indemn. Majestatea sa, in constatarea fă­cută la congres, remarcă rezultate­le frumoase date de mişcare şi işi exprimă satisfacţia pentru izbânda străduinţelor­ manifestate pe acest teren. In acelaş timp, el găseşte că munca ce trebue depusă pe ogorul Cooperaţiei va trebui să fie şi mai încordată, cercul de activitate mă­­rindu-se. „Organizarea lucrărei pământu­­­lui, a creşterii vitelor şi a instru­mentelor săteşti in aşa fel, ca să „sporim, cât mai mult pe toate te­renurile producţiunea şi să umplem „golul lăsat de împuţinarea marei „proprietăţi. „Organizarea producţiunii muncii, „paralel cu luarea unor măsuri „chibzuite pentru procurarea unel­telor agricole şi industriale, pre­­­cu­m şi a celorlalte mărfuri de ab­­­solută necesitate pentru mulţime, „ceiace va aduce un real folos atât „producătorilor cât şi consumatori, „lor şi va contribui la îmbunătăţi­­­rea traiului.“ Iată un program de activitte vast şi serios pentru ridicarea, prin coo­peraţie, a claselor muncitoare, ce ni-l aminteşte insuş suveranul nos­tru. Dar, pentru liniştita şi rodnica desfăşurare a acestui minunat plan la activitate, cât ei venim deplina libertate a energiilor ce se angajea­ză în această luptă grea dar promi­ţătoare de izbânzi, se cere ca toate minţile luminate, toate sufletele de­votate poporului şi toate elementele conducătoare din această fără să se convingă căt mai mult de cu­vintele rostite acum 26 ani de ac­­tualul nostru suveran şi anume : „Aceasta e cea mai bună politică ce se face“. Pentru ca convingerea lor să nu fie numai teoretică, se impune, ca chestiune vitală pentru mişcarea cooperativă, a nu se face nici un fel de politică de partid în sânul aces­tei frumoase şi mântuitoare miş­cări. « Mişcarea aceasta nu trebue să constituie, nici când şi pentru ni­meni, trambuline sau piedestale po­litice. Ea trebue să rămână, ceia ce trebue să fie de­ a pururi, o biserică a tuturor, nu care nu trebue să pă­trundă patimile şi duhurile necu­rate, ci numai gândul sincer de so­lidaritate socială şi ridicare a celor mici mulţi şi nevoiaşi. G. Dumitrescu-Bmniceşti 22 Ianuarie 1925 Un laut demn de referat Consiliul de administraţie al Centralei Băncilor populare a a­­cordat un împrumut de 6.000.000 lei celor două obştii cari s’au consti­tuit in comunele Drăcşani şi Flă­mânzi jud. Botoşani pentru cum­părarea moşiei F­lămânzi. Această moşie este ultimul rest din vestitul domeniu Flămânzi, fostă proprietatea Principelui Stur­z­i, de unde au plecat răscoalele din 1907. In timpul războiului, Casa Cen­trală a cumpărat cea mai mare par­te din acest domeniu, împreună cu 9500 ha. pădure și a trecut atât terenul arabil cât și pădurea asu­pra statului. Partea rămasă, compusă din 380 ha. teren arabil, 400 ha. pădure, azul Drăcşani în întindere de cir­ca 700 ha., conacul, grădinăriile şi tot inventarul, fuseseră cumpăra­­te de d. Caiman Fischer. Sesizat de cererea celor 2 obştii, în care sunt înscrişi 243 săteni, statul a exercitat dreptul de pre­­emţiune asupra întreg­ei proprie­tăţi vândute. S'a iscat un proces şi autorităţile judecătoreşti au re­cunoscut obştiilor dreptul numai asupra terenului arabil. Centrala băncilor populare, in­tervenind in sprijinul obştiilor, a obţinut consimţămâtul d-lui Vat­man Fischer, pentru vinderea către obştii şi a pădurei, iazului, conacu­lui, grădinării vor fi întregului in­ventar. Transactia s'a încheiat şi prin aceasta întregul domeniu al Flă­mânzilor a trecut în­ proprietatea sătenilor. Știri Cooperatiste Din străinătate Din statistica publicată de Uniu­nea cooperativelor de consum en­gleze, reținem următoarele date a­­supra cooperativelor de consum, la sfârșitul anului 1923. Datele se referă la 1314 coopera­tive de consum. Numărul total al membrilor acestora se urcă 4569256 cu mm spor de 50.694 fată de anul precedent. Două cooperative au mai mult de 100 000 de membri (cea din Londra si cea din Woohwrich), alte au mai mult de 50.000 socie­tari. Capitalul se urcă la 71.361.543 l. st. de fiecare membru, cifra de a­faceri totală pentru 1923 a fost de 165.490.038 l. st. După ce s-a scăzut dividenda cu­venită părţilor sociale, a rămas suma de 12.628.213 l. st., ceea ce fa­ce 7.53 la sută din vânzări. Magazinul de gros englez, ca fi cel scoţian au avut de înregistrat progrese simţitoare. Valoarea măr­furilor desfăcute de primul a fost de 66.205 656, iar pentru cel de al doilea cifra a fost de 17.261.828 l. si. Valoarea aproximativă, un lei a cifrelor de mai sus se obţine uşor inmulţindu-se acestea cu 900. Ministerul de interne va lua măsuri severe, care să asigure aplicarea re­gimului grâului şi făinei in vigoare. Oriunde deţinătorii de grâu şi făină vor refuza predarea la preţurile sta­bilite se vor aplica rechiziţii. * * • Preţul cerealelor pe pieţele de export, Brăila şi Constanţa, este în uşoară dar continuă creştere. Orzul se plăteşte cu 72—79 mii va­gonul, porumbul uscat cu 62—69000 vagonul, fasolea ne­cerută se cotează intre 105—107 mii vagonul. Centrala cooperativelor studiază în­fiinţarea a 90 depozite regionale pen­tru mărfuri, răspândite In tot cuprin­sul tănei şi vor funcţiona pe lângă cooperativele Locale. Transporturile cooperative se bucură de Un regim de favoare, fiind socotită in grupa autorităţilor, potrivit dispo­ziţiilor No. 25996/9121 — 9801 M. 3 din 21 Aprilie 1922 a Direcţiunei Ge­nerale C. P. R. Cooperativele vor ţine seamă de in­­strucţiile Centralei date prin circulara No. 9555/929.* * * Centrala cooperativelor are in de­pozitele cooperativelor forestiere orice cantităţi de cherestea de calitate si in orice dimensiuni. Cooperativele vor adresa cererile lor Centralei cooperati­velor. In centrele mari de consumaţie, Cen­trala cooperativelor, pentru înlesnirea aprovizionării cu cherestea, face depo­zite regionale pe lângă cooperativele locale. * * * Din tară S’au redeschis cursurile Acade­miei cooperat­iste In localul Centra­lelor din str. B­rezoi­an o. 17 Anul acesta­­In cursuri şi confe­rinţe d­nil profesori : I. Răducanu, întemeietorul Academiei, V. BL Brad. Şrearu, I. Tutuc, G. Atesseanu, Ştefan loan, Titu Aren­te, Th Mândru, T. C. Ionescu-Paşcani, D. Bobină Gr. Blla­­denatz, G. Popovici, Cezar Mixon, D. H. Paraschiv, D. A. loan­­ e • • Prin deriziunea preşidenţiei consi­liului de miniştri publicată in „Ma­­itorul Oficial" No. 22 din 29 Ianuarie a. c. Centrala Cooperativelor este în­­ârcinată să facă aprovizionarea ora­şelor din ţară cu grău. Cumpărările se vor face potrivit re­gimului în vigoare, cu preţurile sta­­bi­­te, de la producători şi deţinători. P­S. Aurelian 1833-1897 Din câte ştim până acum, ideea de cooperaţie la noi a venit şi dela fraţii noştri de peste Carpaţi­­) cari fiind In mal apropiat contact cu civilizaţia apusului, a supt lumina el mai de viene, transm­iţâ­ndu-ne-o şi nouă prin­­trnin Lázár şi alţii In ştiinţă şi prin Aurelian, născut la Slatina din pă­rinţi originari din Ardeal, şi în Coo­peraţie. Cum însă Aurelian şi-a făcut stu­diile economice în Franţa, de bună seamă că a cunoscut Cooperaţia din apus, adică la origină, Aurelian are meritul de a fi fost cel dintâi scriitor român, care a îmbră­ţişat Cooperaţia şi meritul lui e cu atât mai mare, cu cât el a ocupat în­semnate situaţii, sociale, ca direc­tor al şcoalei de agricultură dela He­răstrău. Preşedinte al Camerii şi prim ministru al ţării, situaţii cari nu l’au oprit de a îmbrăţişa chestia muncito­rească, pe care a încercat-o s’o re­zolve cu ajutorul cooperaţiei, adică i-a găsit tocmai soluţia reală. De pe urma propagandei întreprinsă de el prin revista sa­­,Economia Na­­ţională" şi a ziarului său „Economia Rurală" au răsărit câteva unităţi coo­perative, dar cari n’au avut decât o viaţă scurtă. Cu alte cuvinte s’a pe­trecut şi la noi acelaş fenomen ca şi în ţările de origină a cooperaţiei, unde primele începuturi au căzut aproape în întregime. T. Ionescu-Paşcani 1) Dăm sub rezervă această părere până când, cu prilejul întocmirei Is­toriei Cooperaţiei române, la care lu­crăm, vom­­studia chestiunea »profim­ S. AURELIAN Unitatea de conducere in Cooperaţie Forţa mecanică a Instituţiilor technice, agricole şi Industriale, iar cooperatiste nu poate fi confun­ din punctul de vedere sufletesc, dată cu cea sufletească. Acesta a fost subiectul unei discuţiuni largi şi însufleţite în desbaterile con­gresului general asupra celui de al treilea punct din program şi anume: organizarea cooperativelor de al treilea grad. Discuţia a fost largă prin expunerea diluată a d-lui referent, care trage concluzia unei singure organizaţiuni centra­le trebuind să îmbrăţişeze activi­tatea tuturor funcţiunilor econo­mice din organizaţia cooperatistă. Au mai fost şi alţi câţiva membri, cari, pe consideraţiuni pur teore­tice, au ajuns la aceiaş concluzie în opoziţie cu vederile celorlalţi vor­bitori, partizanii menţinerea actua­lei organizaţiuni pe funcţiuni eco­nomice. Discuţia a fost însufleţită prin energica susţinere a acestei din urmă teze, de către aproape una­nimitatea congresiştilor. Susţină­torii unicatului în organizaţia centralelor s’au pus pe terenul pur teoretic şi pe o singură latură: unitatea de mişcare şi directiva în societatea cooperatistă, care va fi menţinută mai bine de către o sin­gură centrală. Această teză a tre­cut peste dovada operei înfăptuite, a trecut peste principiul de divi­ziune a muncei, care clădeşte şi în­­cheagă mai bine ritmurile mişcă­rei, a trecut peste practica de la noi şi practica din străinătate şi a ră­mas numai asupra acestui punct : concentraţiunea firească a mişcă­rei într’o organizaţie piramidală. O asemenea concepţie n’are ce căuta într’o instituţie, menită să desăvârşească evoluţia actualei so­cietăţi pe principiile de dreptate şi egalitate sociale cum este coo­peraţia. Cooperativele de întâlni, de al doilea şi de orice alt grad sunt or­ganizaţii economice. Alcătuirea lor va fi orânduită printr’un proces e­­conomic, element comun tuturor a­­şezămintelor economice. Diviziunea muncei este o lege i­­reductibilă, la care cooperaţia nu­­ poate să facă excepţie. Cu cât o so­­­­cietate îşi desfăşoară activitatea, cu atât diviziunea muncii progre­sează, aşa ne învaţă Adam Smith, întemeietorul disciplinei economice Pentru ce cooperaţia, cuprinzând ramuri variate, ar merge către o concentrare a activităţilor chiar a­­colo unde aceste activităţi sunt de natură deosebită . In lupta lor socială, în menţine­rea integrităţii crezului coopera­tist, felul de împărţire a organiza­ţiilor economice coo­peratiste­ nu are importanţă. Oricare instituţie coo­peratistă, dacă este fidelă princi­piilor, va face cooperaţie, fără ca acest lucru să poată fi condiţionat unităţii­­ei în activitatea econo­mică. Dacă vor fi mai multe uni­tăţi lucrând toate cooperatist, cu atât mai bine vor servi prin­cipiilor­ întărite economiceşte, graţie spe­­cializărei lor de sus până jos, vor putea să aducă o contribuţie mai eficace. Faţa mecanică a instituţii­lor cooperatiste nu trebue confun­dată cu faţa sufletească. Desvolta­­rea activităţii cooperatiste tinde către o specializare din ce în ce mai mare. Această specializare va grupa instituţiile similare în U­­niuni şi centrale. In felul acesta vor avea, prin solidaritatea şi scopu­rilor lor comune, prin economia centralizărilor­ fireşti, prin coordo­narea technicâ şi administrativă, prin economia de muncă şi capital, o mai mare putere de viaţă şi a­­vânt. Conducerea acest­ea sperăm sa ajungă la uriaşe instalatiuni pentru elaborarea principiilor că­lăuzitoare, pentru statornicirea doctrinei coope­ratiste, pentru săparea şanţurilor cari să îngră­dească societatea cooperatistă de celelalte societăţi, va întreţine în societatea el un izvor permanent de moralitate. Activitatea economică se va în­drepta după evoluţia firească a mişcărei şi conform acestei evo­luţii la Instituţii centralizatoare a funcţiunilor economice şi se va orândui, pentru mobile su­fleteşti şi morale către o in­stituţie deosebită care să se o­­cupe exclusiv cu acest lucru. Menţinerea unităţii de conducere şi directivă în mişcarea coopera­tistă nu este condiţionată de a avea o singură instituţiune cen­trală, care să coordoneze toate funcţiile economice. Ea se va asi­gura de o altă instituţie superi­oară, deosebită de Instituţiile eco­nomice, în seama căreia se dă nu­mai această grijă. De aceia hotărârea congresului care a dispus un consiliu superior pentru conducere şi directivă şi organizaţiuni deosebite pentru funcţiunile economice, a fost de­sigur înţeleaptă.­ ­ TATOS D. Popescu-Răcari, unul dinte cooperatorii activi ne trimite urmă­toarea scrisoare, pe care primind-o tărziu, nam putut-o publica în pa­gina trecută. Nu m­i-a fost mică ci puţin plăcută surpriza de a citi hotărârea ziarului ..Dimineaţa” cu privire la PAGINA COOPERAŢIEI”. Şi aceasta, pentru că până în prezent, presa noastră cotidi­ană, din motive, pe care e inutil să le mai relev, cu tot spiritul democratic de care mare parte a ei e călăuzită, a dat puţină importanţă mişcării uria­şe, ce se desfăşoară de două decenii în lumea satelor, cu repercusiuni pu­ternice asupra spiritului de solidarita­­te orăşenească. Se pare că mişcarea, care era condamnată să rămână un irefutabil document al nedreptăţilor o­­meneşti, dar cu tendinţa moderată de a ajuta la uşurarea vieţi economice şi promovarea domoală, dar sigură a cul­turii in mijlocul masselor, va deveni Instrumentul de reacţionare împotriva apucăturilor de acaparare a oligarhii­lor naţionale şi mai ales Internationate. Mişcarea cooperativă, născută din nevoile adânci ale masselor populare. Iar nu cre­ată din ambiţia vreunei minti cucernice, va învinge, scopul ei, prin insăsi structura metodelor, fiind exclusiv umanitarist. Sforţările capitalismului rapace se vor muta în fata capitalului coopera­­tiv, pecuniar si mai ales moral. In lupta ce se desfăşoară pe tot glo­bul între dreptul la viată al masselor şi tendinta de acaparare si dominaţie a capitalismului, nivelarea Intereselor cetăţeneşti la birul şi cooperatorii, cari şi-au închinat întreaga activitate mişcării, au dreptul să se bucure când, un ziar răspândit ca „Dimineaţa”, se pune si pe acest teren In slujba ade­vărului si dreptăţii. Personal aş dori ca PAGINA COO­PERAŢIEI să fie tribuna cea mai liberă, pe care să se întâlnească vocile tutu­ror celor preocupate de soarta coope­raţiei, cu atât mai folositor, dacă ele vor fi pe deantregul sincere. Probleme tratate în contradictoriu, atingând doctrina şi sistemele, nicide­cum persoanele, lupta vie de idei, fă­ră nor­ici subiective, iată ce ne trebue iată ce va ajuta cooperației să se pu­nă p° drumul cel adevărat. P. POPESCU-RACARI Fost consilier la Centrala coop. 0­sniMsarnoopralish­ Cooperativa de consum „Vooruit“ din Gând (Belgia) Palatul Cooperativei „Vooruit“ Sediul central In lunile Iunie—Septembrie ale­tări de muzică Instrumentală Şi Cu­rală, şcoli proletariene, cercuri cu­­­turale, marea bibliotecă a coopera­tivei, teatru muncitoresc ,etc. * * * Voornit a atacat producţia pros­prie, după cum am văzut, prin sec­­ţiuni de brutărie, berărie, caroserie, dar mai ales prin întreprinderi au­­tonome, sub forma societăţilor ano­­nima, ale căror acţiuni se găsesc, insă, in majoritate in portofoliul „Voornit“-ului. O parte din acţiuni sunt aruncate pe piaţă pentru a se atrage capital. Astfel este marea întreprindere „Filature et Tissage", care este una este fcele mai Însem­nate Întreprinderi de ţesătorie din regiunea textila a Gand-ului. Tot aşa o altă uzi­tute „Liniére du Ca­nal", patru întreprinderi metalur­­gice şi altele. Pentru procurarea mijloacelor financiare trebuitoare a fost creiată „Banque helge du Tra­­vail". Toate aceste întreprinderi sunt prezidate şi conduse efectiv de E­­duard Anseele. Şi acest om a făcut ceva mai mult: a organizat pe pes­carii din Ostende intr'o societate „Armement Ostendais", care posedă o flotă, „Flota roşie", compusă din 16 vapoare de pescuit, care merg până in Islanda şi până pe coastele atlantice ale Africei. In timpul expoziţiei, flota a vizi­­tat Gand-ul (care legat printr’un canal cu coasta belgiană este port maritim) pentru a saluta pe „ami­ralul Anseele“,­ cu prilejul aniversă­rii a 70 de ani, din care 50 de ani complecţi sacrificaţi muncitorimei pătura din care a ieşit Anseele este intr’adevăr un ora excepţional. Orator impetuos, e cel mai de seamă agitator popular al Belgiei, ziarist versat (e conducftio­­nul presei muncitoreşti din Flan­­dra), e şi un om cu însuşiri de ma­re întreprinzător. Conduce incă, la o vârstă destul de înaintată, mun­cind, cum puţini din cei tineri pot munci, atâtea şi atâtea întrepriin­deri cooperative de consum, de pro­ducţie, bancare, tot el conduce miş­carea mutualistă şi sindicală din Belgia flamandă, întreaga mişcare culturală de educaţie fizică şi mo­­rală a tineretului muncitor din Gând şi împrejurimi. anului trecut, a avut loc, la Gând, o Expoziţie internaţională a Coope­raţiei şi a operelor sociale, despre care a vorbit în „Adevĕrul“ d. prof. Dimitrie Gusti, preşedintele „Insti­tutului social român". S-a ales, ca loc al expoziţei, ora­şul Gând, pentru a se aduce astfel un omagiu din partea cooperaţiei mondiale „Voornif",ului şi preşe­dintelui lui, Eduard Anseele, tribu­nul adorat al poporului din Gând, conducătorul mişcării politice, coo­peratiste, sindicale şi r­utualiste a muncitorilei flamande. Gând­ul a fost denumit Roche­­dal-ul belgian şi aceasta pe bună dreptate, căci aci este leagănul miş­cării cooperatiste muncitoreşti din Belgia. In 1873, vreo treizeci de muncitori hotărâră Înfiinţarea unei brutării cooperative, cu numele de „Brutarii liberi". După câtva timp intrară in societate şi alţi mese­riaşi, printre cari pictorul Edmond Van Baveren şi, ceva mai târziu, ti­pograful Eduard Anseele, cari întă­riră elementul socialist. Peste puţin timp, insă, se născură neînţelegeri şi, In cele din urmă, socialiştii se retraseră Înfiinţând o nouă coope­rativă. Astfel se născu cooperativa „Voor­­nit“ (citeşte ,,Voorpait“=înainte) ca­re începe să funcţioneze in 1881, cu un ajutor de d­ouă mii de franci, împrumutaţi de la sindicatul „Ţe­sătorilor înfrăţiţi". începuturi mo­deste! Progresele Insă n’au Întârziat şi azi este una din cele mai puter­nice cooperative de consum din lu­me. Numărul membrilor este de a­­proape 16.000. Vânzările in anul 1923 s’au urcat la aproape 27 mi­lioane franci, ceeace face cam un sfert de miliard de lei * * *. Cooperati­va are un local central frumos, al doilea local (Palais des fâtes) având un restaurant imens, sală de teatru, sală de cinematograf, etc., și un număr de 35 fillaje răs­pândite in toate colţurile oraşului. Voornit are secţiuni pentru toate nevoile de consum ale membrilor : coloniale, măcelărie, cărbuni, manu­factură, încălţăminte, Îmbrăcămin­te, mobilier, farmacie. Produce în fabrici proprii berea şi pâinea (25 de mii pâini pe zi). Interesante sunt organizaţiile cu caracter social şi cultural creiate. Astfel a creiat o casă de pensiuni pentru membrii săi. După 20 de ani, aceştia au drept la pensiune. La rând, cu prilejul Expoziţiei, am asistat la una din cele mai mişcă­toare manifestaţii de solidaritate socială. Intr’una din Duminici au fost sărbătoriţi, în marea sală de festivităţi a Expoziţiei, pensionarii „Voornet“-ului. Peste 800 de perechi de bătrâni muncitori au fost acla­mate de tinerii lor tovarăşi de mun­că. La rândul lor bătrânii şi-au ex­primat gratitudinea faţă de marele lor prieten Eduard Anseele, care, deşi în vârstă de 70 de ani, conduce cu cea mai bărbătească vigoare şi cu o excepţională vioiciune întreg complexul de întreprinderi econo­mice şi sociale, culturale, politice, sindicale, etc., al muncitorimei din Gand. „Voornit“ a mai întemeiat o casă de ajutor pentru înmormân­tări, alta de asigurări pentru boa­lă, care procură medicamente şi în­grijire medicală membrilor, un fond pentru a se acorda trusou nouilor născuţi ai societarilor. Din benefi­ciile cooperativei o bună parte mer­ge la aceste instituţii, cum şi la al­tele creiate pentru educaţia morală şi fizică a tinerime! muncitoare: so­cietăţi de sport şi gimnastică, spcii­• • * In cabinetul belgian de concen­trare de după războiu, a fost mini­stru al lucrărilor publice. Rareori se poate găsi această pildă a unei vieţi pe de-a-intregul închinată cla­sei muncitoare. Anseele — şi tn tina­lul expoziţiei universale cooperati­ste, ca şi in Congresul Alianţei coo­perative internaţionale — s’a arătat ca mare animator pentru noui crea­ţii sociale. „Expoziţia arată forţa o­­perelor noastre" — strigă el la o Întrunire Internaţională — „rezulta­tele lor şi capacitatea celor cari le-au creiat. Nimic nu trebuie să nu mai oprească. Vom fi îndrăzneţi! Ne vom avânta in operaţii numeroase şi temerare. Vom arăta lumii de ce suntem capabili. Şi triumful nostru final va fi mare !“ GR. MLADENATZ 1 COSTUL ABONAMEN­TULUI Lei 050 pe un an• Lei 450 pe 6 luni­ Lei 250 pe 3 lim Lei

Next