Dimineaţa, iunie 1925 (Anul 21, nr. 6655-6684)
1925-06-01 / nr. 6655
UHUI XXI. - Ho. ^ 1 ie padini Trei iei exemplarul ± iama telegrafiei JIKIHEAU", Buccnsfir * !■ III ni - " .'1.'. ------------UtJBB _______ __ Centrala 6 67 24/73 48/78 TELEFOANELE NOASTRE« direcția 57/72 Ad-tin 7/69 Provincia 16/88 BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9— 11 inni -I înnîe 1B25 1,05 M’ P® TM ani 450, po 6 luni » *50 pa feral luni PENTRU SALARIAȚI i ^ — P® timp de un an " »BA* » » » 6 innl » 1S0» - » „ 3 „ -Fondat în 1904 de Const MILLE ia ! A fost o vreme când bunul nos- VU renume sbura slobod şi falnic peste nouă mări şi ţări, când România n’avea nevoe de nici o reclamă ca să fie cunoscută şi recunoscută ca o regiune foarte bogată a globului şi ca o Belgie a Orientului Dar vremea aceia a fost Acum, după unire şi mărire, avemnevoe de-a ne face cunoscută şi chiaburta şi omenia. E trist dar e aşa. De aceia trebue să ne străduim a face propagandă în străinătate, însă mijloacele întrebuinţate până astăzi n’au dat rezultatele dorite, fie că au fost insuficiente şi nepotrivite, fie că s’au izbit de-o putervnire, abilă şi neobosită contra pro,ropagandă duşmană. Căci avem duş- Imani astăzi, numeroşi, îndrăzneţi şi hotărîţi. De altmintreli chiar ,de-am reuşi să fim la înălţimea lor, ba chiar de i-a ai întrece, propaganda noastră nu este şi nu poate (îi altceva decât o serie de vorbe [sau de petice de hârtie, întotdeajuna supuse neîncredere! Trebuedeci să căutăm alte mijloace. Şi [sânt: " Aţi băgat de seamă desigur că dela o vreme au început să ne viziteze “diferiţi învăţaţi străini ziarişti, economişti, oameni de finanţe, etc. !Ei ne vorbesc, ne văd, ne ascultă, din loc să le prezentăm nişte hârtiuţe pline de cifre, ne înfăţişăm noi i înşine lor, ne cercetează ţara şi sufletul prin ochii şi sufletul lor.informaţiile nu li se mai dă, ci şi le frau. Mare deosebire ! Şi după ce pleacă eta la noi, ajungând în propria-le ţară ştiu cumsă aprecieze criticile duşmanilor noştri. In rău sau în bine pentrunoi, după caz, dar întotdeauna îndeplină cunoştinţă de cauza. Şi când aceştia scriu apoi iau vorbesc peste graniţă, e cu efect. Ia- irăşi în bine sau în rău. Vedeţi clar că mijlocul acesta de-a ne face cunoscuţi e ca o salbie cu două tăişuri. Atârnă de noica pe cine şi încotro să tac ea. Iată dar adevăratul şi cel mai eficace mijloc de propagandă. In duc să cheltuim sumedenie de bani cu imprimate, cu călători, cu misionari şi cu comisiuni, să s punem sumele acestea la dispoziţia sterilor de seamă ce vor să ne iniiteze, şi apoi să-i lăsăm pe ei să ne faca propagandă şi bun renumei. Da, dar dacă venind ei vor vedea lucruri ce ne compromit ? Să facem aşa ca să stârpim lucmile acestea. O casă care primeşte gosped străini se scutură, se curăţă şi se împodobeşte. Să ornăm dec! ţara noastră cu toate bunurile , toate virtuţile. Cu modul acesta vizita străinilor de marcă va avea pentru noi un îndoit bun efect. Ştiţi ce se întâmplă de obicei când regele sau chiar un ministru fac câte-o călătorie prin ţară: se repară şoselele din partea aceea, se dreg podurile, se văruesc casele, ‘^etc. N’avem decât să facem la fel în calea şi în văzul musafirilor de peste graniţă. Să încetăm dar cu aşa zisul apostolat dincolo de graniţă şi să-l începem dincoace, poftind pe străini la noi în loc să mergem noi la dânşii. Vă asigur că dacă vom şti a îl la înălţime, duşmanii vor amuţi şi vechiul renume al ţării va străluci din nou. L TEODORESCU -OXOXO Gântei simple Suntem preveniţi din timp asupra situaţiei ce domneşte în localităţile unde ostenita şi suferinzii oraşelor se vor duce să afle întremarea mult aşteptată. Preţurile camerelor sunt maaari de trei ori, de cinci ori, de şapte ori mai mari decât anul trecut. Sunt câteva epistole foarte explicite, de parcă văd feţele galbene cari au stat înclinate peste masa de scris. Şi dacă preţurile sunt făcute după bunul plac al fiecărui proprietar, confortul, higiena, liniştea celui platnic nu au nicăiri nici o valoare. Stăm şi ne gândim cui să adresăm doleanţele celor suferinzi, cari se văd ameninţaţi să rămână fără băi, fără aer ozonat şi fără odihnă ? Cine are timp şi gust să intre in luptă cu tabăra adversă oricărei omenii şi raţiuni ? Miniştrii, poliţia, serviciul sanitar, toţi şi toate au ocupaţiile lor fixe şi mari, de mult bine cunoscute. Ce-ar fi adică dacă ne-am adresa Societăţii pentru protecţia animatelor domestice ? Nu e şi omul un animal de muncă ? Nu are şi el valoarea lui în producţia unei ţări ? Nobila şi generoasa asociaţie ar putea construi bărăci sau corturi pentru cei fără valute, pe munţi sau pe malul Mării cu taxe mici. Ar fi o năvală de suferinzi şi vinuri de slavă s'ar ridica in jurul mămăligelor ieftine, dat fiind că pe la băi, o pâine neagră e 18 lei. Satisfacem astfel doleanţele celor cari s'au întors speriaţi din căutarea de locuinţe pentru sezon. Suntem însă f. f. sceptici asupra rezultatului suplicii noastre, fiindcă omul e un animal eminamente superior, şi ca atare trebue lăsat în seama tuturor sfinţilor cari, vai, au cam îmbătrânit !... STAN BOLOVAN -0X0X0- Două mii de avioane vor participa la manevrele italiene TIHMA. —Marile manevre ale aviaţiei italiene vor începe pe la sfârşitul lui iunie. Două mii de avioane vor partcipa la aceste manevre. Manevrele se vor diviza în trei faze: prima va fi o acţiune combinată între armata de uscat şi armata aeriană; a doua, o acţiune combinată între unităţile navale şi avioanele; a treia, exclusiv rezervată flotilelor aeriene. ------—0X0X0-------- Accidentul dela Expoziţia din Paris Un tren compus din patru vagonete ale „Railpay-ului aerian“, instalat la expoziţia artelor decorative, deraiând într’una din serile trecute de pe linie, primul vagonet căzu deva maronet .Din fericire, din cauza celorlalte vagonete, mai încărcate cu panageri, cari rămaseră pe linie, primul vagonet rămase și el suspendat în vid. Pompierii chemați în ajutor au scos pasagerii vagonetului din penibila lor poziție. IN DEALUL MITROPOLIEI — Haideţi să ne jucăm în altă şedinţă şi nu se aude nimic. parte, că ţine Camera Marea revistă americană „The Current History Magazine“ publică Inno, pe Mal o extrem de interesantă convorbire pe care an ungur refugiat a avut-o ca fostul preşedinte al Republicii maghiare, contele Mihail Karolyi. După cum se va vedea din cele de mai jos, declaraţiile acestuia sunt de mare importanţă politică. Ele sunt de natură să distrugă definitiv iluziile acelora cari au crezut că este posibil ca o Ungarie ca cea de azi, o Ungarie condusă de fascişti antisemiţi, de oameni bolnavi de ură şovină să fie pacifică. Acţiunea reacţionarilor Noi, n'am avut niciodată iluzii de acestea. N'am crezut un singur moment că Horthy, Bethlen şi cum le-o mai fi zicând celorlalţi conţi şi magnaţi supra reacţionari cari stăpânesc azi Ungaria se vor resemna să fie învinşi şi să stea liniştiţi. A fost deajuns să cunoaştem concepţiunile şi sentimentele lor, pentru ca să ştim fără a avea nevoe şi de alte informaţiuni , că vor pune în mişcare cerul şi pământul, că, vor face cele mai mari sforţări şi că, la rigoare, vor recurge şi la mijloacele cele mai disperate numai ca să dărâme tratatele de pace şi să ajungă iarăş la Ungaria de dinainte de război. De altfel, nu numai in Ungaria, ci şi în alte ţări învinse, reacţiunea clericală şi extrem-naţionalistă reprezintă elementele cele mai sălbatec intransigente şi mai hotărîte in contra statelor învingătoare. Poind şi in Austria, in Austria socotită ca pasivă, reacţiunea aceasta este şovină şi duşmană a statelor învingătoare. Dar nicăiri fasciştii antisemiţi nu au puterea de care dispun în Ungaria şi, desigur, în nici o altă ţară învinsă ei nu uneltesc cu mai multă pasiune în contra vecinilor lor — şi deci şi în contra României — ca la Budapesta, bandele lui întrec în grozăvie tot ce imaginaţia cea mai sumbră ar putea născoci ca măsuri represive. Fostul preşedinte al republicii ungare îl acuză pe Horthy de a fi împins personal la asasinate. Pe noi ne interesează însă mai mul politica externă a Ungariei, cu toate că nici politica internă a acesteia nu ar trebui să ne de indiferentă, cea dintâi fiind condiţionată de cea de a doua. Este clar că, dacă în Ungaria ar exista un alt regim decât cel fascist-antisemit, unul mai puţin reacţionar şi şovin, n’am avea de ce ne teme sau ne-am teme mai puţin ca azi. O Ungarie liberală n’ar mai constitui o primejdie aşa de mare. Contele Karolyi ne spune că, dacă partidul lui ar reveni la putere, n’ar căuta să obţie dela vecinii Ungariei concesii prin forţa armelor. El nu s’ar înarma în secret, ci s’ar sili să ajungă la o confederaţie economică a statelor dunărene şi la o împăcare generală. Dar cum, deocamdată, acela care domneşte asupra Ungariei este Horthy şi oamenii lui, iar reîntoarcerea contelui Karolyi la guvern este puţin probabilă, noi trebue să contăm cu faptul că la Budapesta avem inimici neîmpăcaţi. Inimici cari stau la pândă pentru ca, la un moment socotit propice de ei, să se poată arunca asupra noastră. Constatarea nu este îmbucurătoare, dar nu se poate face alta. ARM. e raznoiii Declaraţiile senzaţionale ale contelui Karolyi — Duşmanii pândesc — mmss aaaagaiga .iHMiHLgB«ga«BBi Ungaria se pregăteşte de război. Rolul pe care Macedonia l’a jucat în trecut în Europa — a spus contele Karolyi — îl joacă azi Ungaria. Aceasta din urmă ameninţă acum pacea, întocmai ca şi Macedonia de altădată... Ideea centrală a Ungariei lui Horthy este că războiul n’a fost pierdut şi că ţara trebue să-şi recapete prin forţa armelor teritoriile perdute... Scopul regimului de azi al Ungariei, un scop care absoarbe toate, este pregătirea de război. Regimul lui Horthy constitue o rană purulentă pe trupul Europei, un ulcer care, cu cât va fi extirpat mai repede, cu atât va fi mai bine“. Ungaria, a spus mai departe contele Karolyi, nu poate face încă război. Ea nu e în stare încă să se bată cu toţi vecinii ei. Dar se prepară. Pentru moment, joacă rolul humul camarad, a unei ţări care nu se gândeşte decât la îndeplinirea scrupuloasă a tratatelor. Prefăcătoria aceasta are un scop. Acela de a câştiga încrederea străinătăţii şi de a obţine astfel cât mai multe parale de afară. „Dar când militariştii unguri sunt între ei şi cred că nu-i aude nimeni, se apucă să făurească planurile cele mai extraordinare, planuri cari, toate, tind la restaurarea integrităţii teritoriale a Ungariei, prin smulgerea cu violenţă a provinciilor trecute sub o altă stăpânire“. Inimicii s8 pândesc Despre regimul intern din Ungaria vom vorbi puţin. Coroele Karolyi povesteşte în această privinţă lucruri înspăimântătoare. El arată că ororile comise de Horthy și de Cititi la Ultima Oră, ultimele evenimente din tară si străinătate ! Interesante descoperiri făcute la Constanţa CONSTANŢA, 25. — Intr’un număr trecut am vorbit pe larg despre interesantele cercetări pe cari d. profesor I. Borcea de la universitatea din Iaşi le-a, întreprins în regiunea dobrogeană a ţărmurilor Mării Negre, de la Ecrene şi până la capul Galiacra. Cu ocazia acelor cercetări, s’a descoperit pe fundul mării în susmenţionata regiune, bancuri compacte de midii şi stridii, scoici, a căror carne e foarte căutată şi scumpă şi a căror exploatare ar putea procura statului, venituri enorme. Continuând explorările, d. profesor Borcea a Întreprins In cursul săptămânii trecute, o nouă expediţie pe Marea Neagră, plecând din Mangalia, cu o corabie a pescăriilor statului. Nici de data aceasta, cercetările n’au rămas fără rezultat. COLONII DE RACI URIAŞI In dreptul capului Galiacra, aparatele scoborâte pe fundul mării au descoperit in acea regiune, prezenţa unor raci uriaşi, numiţi paguri, specie ce trăeşte şi în Mediterana şi în Atlantic. Aceşti raci, foarte gustoşi, au şi început să fie prinşi, în modul următor : In timpul nopţii numai, echipe de pescari se postează pe malul mării, cu felinare în mână. Pagunii sunt atraşi de luminile felinarelor şi se apropie de mal urcându-se pe nisip, unde rămân extaziaţi de lumină. Atunci sunt prinşi cu mare uşurinţă. S’a observat că luminile colorate au o deosebită atracţie pentru aceşti raci. În modul de mai sus, s’au prins în ultimile zile mari cantităţi de paguri. Aceşti raci, cari sunt în greutate dela 2 la 5 kgr, unul, seamănă cu crabii mici, ce se găsesc prin scorburile pietrelor de pe ţărmurile Mării Negre. Direcţiunea pescăriilor statului fiind avizată, a luat măsuri ca să se procedeze la o vânătoare raţională a acestor raci. COLIERE NATURALE DE MĂRGELE Ciudăţeniile naturii sunt nenumărate şi minunate. In aceeaş regiune, s’a descoperit, In fundul mării, coliere formate din scoici multicolore, unite între ele prin alge petrificate. Nici o mână de meşter dibaciu, n’ar fi putut vreodată combina scoicile şi culorile lor, astfel cum le-a orânduit natura. Au fost găsite, mai multe „coliere” din acestea naturale, cari au fost ridicate pentru a fi expuse. SUNT FOCI IN MAREA NEAGRĂ ? In legătură cu acestea, s’a constatat dispariţia cârdurilor de foci, ce-şi aveau cuiburile in grotele de lângă capul Galiacra. S’ar părea curios multora, vorbindu-se despre existenţa unor foci — animale polare — ... pe coastele Mării Negre. Şi totuş, aşa e. Fostul rege Ferdinand al Bulgariei, la castelul său din Euxinograd, pe malul mării, adusese două familii de foci, cărora le amenajase un cuib răcoros, între stânci. Una dintre ele, a emigrat de la castelul regesc, plecând înnot spre coastele româneşti. Aci, în apropiere de capul Caliacra, focile au găsit mai multe peşteri prielnice traiului lor. Acolo ele s’au înmulţit, căci găsiseră şi hrană, peşte mărunt, în abundenţă. STAFIILE DE PE MAL Locuitorii de prin împrejurimi, în mare parte pescari, când se abăteau seara pe malul mării, fugeau îngroziţi de apariţia unor stafii, pe plaje. Se dusese vestea prin toate părţile, că la capul Caliacrei au apărut nişte monştri cu cap de om. In realitate, nu erau decât focile cu pricina. Odată cu apariţia „monştrilor“ pe ţărm, zadarnic se străduiau pescarii să mai pescuiască, căci peştele dispăruse din apele regiunii: focile îl speriaseră. Naivii pescari, atribuiri dispariţia peştelui, „monştrilor“ şi „stafiilor” şi porniră Intr’o noapte cu popă şi Înarmaţi până în dinţi, pentru isgonirea lor. Rezultatul a fost Împuşcarea de către pescari a două nenorocite foci. In urmă, direcţiunea pescăriilor a ordonat să nu se mai atingă nimeni de aceste blânde animale. In ultimul timp, focile se îmblânziseră şi deveniră cele mai bune prietene ale pescarilor. Se povesteşte cazul unui pescar, care a fost surprins de furtună, nu departe de culcuşul focelor. Barca răstumându-se, bietul om era cât pe-aci să se îneca In acea situaţie critică, o focă înhăţă pe pescar cu colţii de hainele acestuia şi o transportă în văgăună, până a doua zi, când s’a potolit furtuna. In grotă, deşi erau o mulţime de foce, nici una nu s’a atins de pescar, care după o noapte de şedere acolo, a eşit teafăr din ascunzătoare. Şi acum focile au dispărut. Pescarii prevăzând în rău plecarea lor, le-au căutat şi le-au găsit în apropiere de Şablo, într-o grotă din partea locului. Emigrarea lor se explică prin faptul că la capul Caliacrei nu mai găseau peşte îndeajuns pentru nutriţiunea lor. Interesant este faptul că focile au recunoscut pe pescarii cu cari se obişnuiseră şi cari le-au căutat. Ele şi-au manifestat bucuria bătând cu aripioarele în apă. INSTITUTUL AQUATIC DE LA AGIGEA ! După cum am anunţat, în decursul săptămânii viitoare, d. profesor Borcea va lua în primire terenul de 12 hectare de la Agigea, cedat de către pescăriile statului, pentru construirea unui vast muzeu și institut acvatic. Lucrările vor începe încă în campania de lucru a anului acesta. ' A! Dratski ! COLONEL KUTZEBE din misiunea militară polonă sosită zilele acestea în Capitală exoxo-Misiune polonă LOCOT. COL. PHEKARSKI