Dimineaţa, iunie 1925 (Anul 21, nr. 6655-6684)

1925-06-01 / nr. 6655

UHUI XXI. - Ho. ^ 1 ie padini Trei iei exemplarul ± iama telegrafiei JIKIHEAU", Buccnsfir * !■ III ni - " .'1.'. ------------UtJBB _______ __ Centrala 6 67 24/73 48/78 TELEFOANELE NOASTRE« direcția 57/72 Ad-tin 7/69 Provincia 16/88 BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9— 11 inni -I înnîe 1B25 1,05 M­­’ P® TM ani 450, po 6 luni » *50 pa feral luni PENTRU SALARIAȚI i ^ — P® timp de un an " »BA* » » » 6 innl » 1S0» - » „ 3 „ -Fondat în 1904 de Const MILLE i­a ! A fost o vreme când bunul nos- VU renume sbura slobod şi falnic peste nouă mări şi ţări, când Ro­mânia n’avea nevoe de nici o re­clamă ca să fie cunoscută şi recu­noscută ca o regiune foarte bogată a globului şi ca o Belgie a Orien­tului Dar vremea aceia a fost A­­cum, după unire şi mărire, avem­­nevoe de-a ne face cunoscută şi chiaburta şi omenia. E trist dar e aşa. De aceia trebue să ne străduim a face propagandă în străinătate, însă mijloacele întrebuinţate până astăzi n’au dat rezultatele dorite, fie că au fost insuficiente şi nepo­trivite, fie că s’au izbit de-o puter­­v­nire, abilă şi neobosită contra pro­­,r­opagandă duşmană. Căci avem duş- Imani astăzi, numeroşi, îndrăzneţi şi hotărîţi. De altmintreli ch­iar ,de-am reuşi să fim la înălţimea lor, ba chiar de i-a ai întrece, propa­ganda noastră nu este şi nu poate (îi altceva decât o serie de vorbe [sau de petice de hârtie, întotdea­­juna supuse neîncredere! Trebue­­deci să căutăm alte mijloace. Şi [sânt: " Aţi băgat de seamă desigur că de­­la o vreme au început să ne viziteze “diferiţi învăţaţi străini ziarişti, e­­conomişti, oameni de finanţe, etc. !Ei ne vorbesc, ne văd, ne ascultă, din loc să le prezentăm nişte hâr­­­­tiuţe pline de cifre, ne înfăţişăm noi i înşi­ne lor, ne cercetează ţara şi sufletul prin ochii şi sufletul lor.­­informaţiile nu li se mai dă, ci şi le frau. Mare deosebire ! Şi după ce pleacă eta la noi, a­­jungând în propria-le ţară ştiu cum­­să aprecieze criticile duşmanilor­­ noştri. In rău sau în bine pentru­­noi, după caz, dar întotdeauna în­­deplină cunoştinţă de cauza. Şi când aceştia scriu apoi iau vor­besc peste graniţă, e cu efect. Ia- i­răşi în bine sau în rău.­­ Vedeţi clar că mijlocul acesta­­ de-a ne face cunoscuţi e ca o sa­­lbie cu două tăişuri. Atârnă de noi­­ca pe cine şi încotro să tac ea. Iată dar adevăratul şi cel mai eficace mijloc de propagandă. In duc să cheltuim sumedenie de bani cu imprimate, cu călători, cu misio­nari şi cu comisiuni, să s punem su­mele acestea la dispoziţia steri­lor de seamă ce vor să ne iniiteze, şi apoi să-i lăsăm pe ei să ne faca propagandă şi bun renumei. Da, dar dacă venind ei vor vedea lucruri ce ne compromit ? Să facem aşa ca să stârpim lucmile acestea. O casă care primeşte gos­ped străini se scutură, se curăţă şi se împodobeşte. Să ornăm dec! ţara noastră cu toate bunurile , toate virtuţile. Cu modul acesta vi­­zita străinilor de marcă va avea pentru noi un îndoit bun efect. Ştiţi ce se întâmplă de obicei când regele sau chiar un ministru fac câte-o călătorie prin ţară: se re­pară şoselele din partea aceea, se­­ dreg podurile, se văruesc casele, ‘^etc. N’avem decât să facem la fel în calea şi în văzul musafirilor de peste graniţă. Să încetăm dar cu aşa zisul a­­postolat dincolo de graniţă şi să-l începem dincoace, poftind pe stră­ini la noi în loc să mergem noi la dânşii. Vă asigur că dacă vom şti a îl la înălţime, duşmanii vor amuţi şi vechiul renume al ţării va străluci din nou. L TEODORESCU -OXOXO­ Gântei simple Suntem preveniţi din timp asupra situaţiei ce domneşte în localităţile unde ostenita şi suferinzii oraşelor se vor duce să afle întremarea mult aşteptată. Preţurile camerelor sunt maaari de trei ori, de cinci ori, de şapte ori mai mari de­cât anul trecut. Sunt câteva epistole foarte expli­cite, de par­că văd feţele galbene cari au stat înclinate peste masa de scris. Şi dacă preţurile sunt făcute du­pă bunul plac al fiecărui proprietar, confortul, higiena, liniştea celui platnic nu au nicăiri nici o valoare. Stăm şi ne gândim cui să adre­săm doleanţele celor suferinzi, cari se văd ameninţaţi să rămână fără băi, fără aer ozonat şi fără odihnă ? Cine are timp şi gust să intre in luptă cu tabăra adversă oricărei omenii şi raţiuni ? Miniştrii, poliţia, serviciul sani­tar, toţi şi toate au ocupaţiile lor fixe şi mari, de mult bine cunos­cute. Ce-ar fi adică dacă ne-am adresa Societăţii pentru protecţia animate­lor domestice ? Nu e şi omul un animal de mun­că ? Nu are şi el valoarea lui în producţia unei ţări ? Nobila şi generoasa asociaţie ar putea construi bărăci sau corturi pentru cei fără valute, pe munţi sau pe malul Mării cu taxe mici. Ar fi o năvală de suferinzi şi vi­nuri de slavă s'ar ridica in jurul mămăligelor ieftine, dat fiind că pe la băi, o pâine neagră e 18 lei. Satisfacem astfel doleanţele celor cari s'au întors speriaţi din căuta­rea de locuinţe pentru sezon. Suntem însă f. f. sceptici asupra rezultatului suplicii noastre, fiind­că omul e un animal eminamente superior, şi ca atare trebue lăsat în seama tuturor sfinţilor cari, vai, au cam îmbătrânit !... STAN BOLOVAN -0X0X0- Două mii de avioane vor participa la ma­nevrele italiene TIHMA. —­­Marile manevre ale a­­viaţiei italiene vor începe pe la sfâr­şitul lui iunie. Două mii de avioane vor partcipa la aceste manevre. Manevrele se vor diviza în trei faze: prima va fi o acţiune combi­nată între armata de uscat şi ar­mata aeriană; a doua, o acţiune combinată între unităţile navale şi avioanele; a treia, exclusiv rezer­vată flotilelor aeriene. ------—0X0X0--------­ Accidentul dela Expoziţia din Paris Un tren compus din patru vago­­nete ale „Rail­pay-ului aerian“, ins­talat la expoziţia artelor decorative, deraiând într’una din serile trecute de pe linie, primul vagonet căzu de­­va maronet .Din fericire, din cauza celorlalte vagonet­e, mai încărcate cu panageri, cari rămaseră pe li­nie, primul vagonet rămase și el suspendat în vid. Pompierii chemați în ajutor au scos pasagerii vagone­­tului din penibila lor poziție. IN DEALUL MITROPOLIEI — Haideţi să ne jucăm în altă şedinţă şi nu se aude nimic. parte, că ţine Camera Marea revistă americană „The Current History Magazine“ publică In­no, pe Mal o extrem de intere­santă convorbire pe care an ungur refugiat a avut-o ca fostul preşedin­te al Republicii maghiare, contele Mihail Karolyi. După cum se va vedea din cele de mai jos, declaraţiile acestuia sunt de mare importanţă politică. Ele sunt de natură să distrugă definitiv iluziile acelora cari au crezut că este posibil ca o Ungarie ca cea de azi, o Ungarie condusă de fascişti­ an­tisemiţi, de oameni bolnavi de ură şovină să fie pacifică. Acţiunea reacţionarilor Noi, n'am avut nici­odată iluzii de acestea. N'am crezut un singur mo­ment că Horthy, Bethlen şi cum le-o mai fi zicând celorlalţi conţi şi mag­naţi supra reacţionari cari stăpânesc azi Ungaria se vor resemna să fie învinşi şi să stea liniştiţi. A fost deajuns să cunoaştem concepţiunile şi sentimentele lor, pentru ca să ştim fără a avea nevoe şi de alte informa­­ţiuni , că vor pune în mişcare ce­rul şi pământul, că, vor face cele mai mari sforţări şi că, la rigoare, vor recurge şi la mijloacele cele mai disperate numai ca să dărâme tra­­tatele de pace şi să ajungă iarăş la Ungaria de dinainte de război. De altfel, nu numai in Ungaria, ci şi în alte ţări învinse, reacţiunea clericală şi extrem-naţionalistă re­prezintă elementele cele mai sălba­tec intransigente şi mai hotărîte in contra statelor învingătoare. Poind şi in Austria, in Austria so­cotită ca pasivă, reacţiunea aceasta este şovină şi duşmană a statelor învingătoare. Dar nicăiri fasciştii antisemiţi nu au puterea de care dispun în Ungaria şi, desigur, în nici o altă ţară învinsă ei nu unel­tesc cu mai multă pasiune în contra vecinilor lor — şi deci şi în contra României — ca la Budapesta, bandele lui întrec în grozăvie tot ce imaginaţia cea mai sumbră ar putea născoci ca măsuri represive. Fostul preşedinte al republicii un­gare îl acuză pe Horthy de a fi împins personal la asasinate. Pe noi ne interesează însă mai mul politica externă a Ungariei, cu toate că nici politica internă a a­­cesteia nu ar trebui să ne de indife­rentă, cea dintâi fiind condiţionată de cea de a doua. Este clar că, dacă în Ungaria ar exista un alt regim decât cel fascist-antisemit, unul mai puţin reacţionar şi şovin, n’am avea de ce ne teme sau ne-am teme mai puţin ca azi. O Ungarie liberală n’ar mai constitui o primejdie aşa de mare. Contele Karolyi ne spune că, dacă partidul lui ar reveni la putere, n’ar căuta să obţie dela vecinii Un­gariei concesii prin forţa armelor. El nu s’ar înarma în secret, ci s’ar sili să ajungă la o confederaţie e­­conomică a statelor dunărene şi la o împăcare generală. Dar cum, deocamdată, acela care domneşte asupra Ungariei este Horthy şi oamenii lui, iar re­întoarcerea contelui Karolyi la gu­vern este puţin probabilă, noi tre­bue să contăm cu faptul că la Bu­dapesta avem inimici neîmpăcaţi. Inimici cari stau la pândă pentru ca, la un moment socotit propice de ei, să se poată arunca asupra noastră. Constatarea nu este îmbucură­toare, dar nu se poate face alta. ARM.­ e raznoiii Declaraţiile senzaţionale ale contelui Karolyi — Duşmanii pândesc — mmss aaaagaiga .iHMiHLgB«ga«BBi Ungaria se pregăteşte de război. Rolul pe care Macedonia l’a ju­­­cat în trecut în Europa — a spus contele Karolyi — îl joacă azi Un­garia. Aceasta din urmă ameninţă acum pacea, întocmai ca şi Mace­donia de altădată... Ideea centrală a Ungariei lui Horthy este că răz­boiul n’a fost pierdut şi că ţara trebue să-şi recapete prin forţa armelor teritoriile perdute... Sco­pul regimului de azi al Ungariei, un scop care absoarbe toate, este pregătirea de război. Regimul lui Horthy constitue o rană purulentă pe trupul Europei, un ulcer care, cu cât va fi extir­pat mai repede, cu atât va fi mai bine“. Ungaria, a spus mai departe con­tele Karolyi, nu poate face încă război. Ea nu e în stare încă să se bată cu toţi vecinii ei. Dar se pre­pară. Pentru moment, joacă rolul hum­ul camarad, a unei ţări care nu se gândeşte decât la îndeplinirea scrupuloasă a tratatelor. Prefăcătoria aceasta are un scop. Acela de a câştiga încrederea străi­nătăţii şi de a obţine astfel cât mai multe parale de afară. „Dar când militariştii unguri sunt între ei şi cred că nu-i aude nimeni, se apucă să făurească planurile ce­le mai extraordinare, planuri cari, toate, tind la restaurarea integri­tăţii teritoriale a Ungariei, prin smulgerea cu violenţă a provincii­lor trecute sub o altă stăpânire“. Inimicii s8 pândesc Despre regimul intern din Unga­ria vom vorbi puţin. Coroele Ka­rolyi povesteşte în această privinţă lucruri înspăimântătoare. El arată că ororile comise de Horthy și de Cititi la Ultima Oră, ultimele evenimente din tară si străină­­tate ! Interesante descoperiri făcute la Constanţa CONSTANŢA, 25. — Intr’un nu­măr trecut am vorbit pe larg des­pre interesantele cercetări pe cari d. profesor I. Borcea de la universi­tatea din Iaşi le-a, întreprins în re­giunea dobrogeană a ţărmurilor Mării Negre, de la Ecrene şi până la capul Galiacra. Cu ocazia acelor cercetări, s’a des­coperit pe fundul mării în susmen­ţionata regiune, bancuri compacte de midii şi stridii, scoici, a căror carne e foarte căutată şi scumpă şi a căror exploatare ar putea procura statului, venituri enorme. Continuând explorările, d. profe­sor Borcea a Întreprins In cursul săptămânii trecute, o nouă expedi­ţie pe Marea Neagră,­­ plecând din Mangalia, cu o corabie a pescăriilor statului. Nici de data aceasta, cer­cetările n’au rămas fără rezultat. COLONII DE RACI URIAŞI In dreptul capului Galiacra, apa­ratele scoborâte pe fundul mării au descoperit in acea regiune, prezenţa unor raci uriaşi, numiţi paguri, spe­cie ce trăeşte şi în Mediterana şi în Atlantic. Aceşti raci, foarte gustoşi, au şi început să fie prinşi, în modul ur­mător : In timpul nopţii numai, echipe de pescari se postează pe malul mă­rii, cu felinare în mână. Pagunii sunt atraşi de luminile felinarelor şi se apropie de mal urcându-se pe nisip, unde rămân extaziaţi de lu­mină. Atunci sunt prinşi cu mare uşurinţă. S’a observat că luminile colorate au o deosebită atracţie pentru a­­ceşti raci. În modul de mai sus, s’au prins în ultimile zile mari cantităţi de paguri.­­ Aceşti raci, cari sunt în greutate dela 2 la 5 kgr, unul, seamănă cu crabii mici, ce se găsesc prin scor­burile pietrelor de pe ţărmurile Mă­rii Negre. Direcţiunea pescăriilor statului fiind avizată, a luat măsuri ca să se procedeze la o vânătoare raţională a acestor raci. COLIERE NATURALE DE MĂR­GELE Ciudăţeniile naturii sunt nenu­mărate şi minunate. In aceeaş re­giune, s’a descoperit, In fundul mă­rii, coliere formate din scoici multi­colore, unite între ele prin alge pe­­trificate. Nici o mână de meşter dibaciu, n’ar fi putut vreodată combina scoi­cile şi culorile lor, astfel cum le-a orânduit natura. Au fost găsite, mai multe „coliere” din acestea na­turale, cari au fost ridicate pentru a fi expuse. SUNT FOCI IN MAREA NEA­GRĂ ? In legătură cu acestea, s’a consta­tat dispariţia cârdurilor de foci, ce-şi aveau cuiburile in grotele de lângă capul Galiacra. S’ar părea curios multora, vorbin­­du-se despre existenţa unor foci — animale polare — ... pe coastele Mă­rii Negre. Şi totuş, aşa e. Fostul rege Ferdinand al Bulga­riei, la castelul său din Euxinograd, pe malul mării, adusese două fami­lii de foci, cărora le amenajase un cuib răcoros, între stânci. Una dintre ele, a emigrat de la castelul regesc, plecând înnot spre coastele româneşti. Aci, în apropiere de capul Caliacra, focile au găsit mai multe peşteri prielnice traiului lor. Acolo ele s’au înmulţit, căci gă­siseră şi hrană, peşte mărunt, în abundenţă. STAFIILE DE PE MAL Locuitorii de prin împrejurimi, în mare parte pescari, când se abă­­teau seara pe malul mării, fugeau îngroziţi de apariţia unor stafii, pe plaje. Se dusese vestea prin toate părţile, că la capul Caliacrei au a­­părut nişte monştri cu cap de om. In realitate, nu erau decât focile cu pricina. Odată cu apariţia „monştrilor“ pe ţărm, zadarnic se străduiau pescarii să mai pescuiască, căci peştele dis­păruse din apele regiunii: focile îl speriaseră. Naivii pescari, atribuiri dispari­ţia peştelui, „monştrilor“ şi „stafii­lor” şi porniră Intr’o noapte cu po­pă şi Înarmaţi până în dinţi, pentru isgonirea lor. Rezultatul a fost Împuşcarea de către pescari a două nenorocite foci. In urmă, direcţiunea pescăriilor a ordonat să nu se mai atingă nimeni de aceste blânde animale. In ultimul timp, focile se îmblân­ziseră şi deveniră cele mai bune prietene ale pescarilor. Se povesteş­te cazul unui pescar, care a fost surprins de furtună, nu departe de culcuşul focelor. Barca răstumân­­du-se, bietul om era cât pe-aci să se îneca In acea situaţie critică, o fo­că înhăţă pe pescar cu colţii de hai­nele acestuia şi o transportă în vă­găună, până a doua zi, când s’a po­tolit furtuna. In grotă, deşi erau o mulţime de foce, nici una nu s’a atins de pescar, care după o noapte de şedere acolo, a eşit teafăr din ascunzătoare. Şi acum focile au dispărut. Pes­carii prevăzând în rău plecarea lor, le-au căutat şi le-au găsit în apro­piere de Şablo, într-o grotă din par­tea locului. Emigrarea lor se explică prin faptul că la capul Caliacrei nu mai găseau peşte îndeajuns pentru nu­­triţiunea lor. Interesant este faptul că focile au recunoscut pe pescarii cu cari se obişnuiseră şi cari le-au căutat. Ele şi-au manifestat bucuria bătând cu aripioarele în apă. INSTITUTUL AQUATIC DE LA­ AGIGEA ! După cum am anunţat, în decur­sul săptămânii viitoare, d. profesor Borcea va lua în primire terenul de 12 hectare de la Agigea, cedat de către pescăriile statului, pentru construirea unui vast muzeu și in­stitut acvatic. Lucrările vor începe încă în campania de lucru a anului acesta. ' A! Dratski ! COLONEL KUTZEBE din misiunea militară polonă sosită zilele acestea în Capitală exoxo-Misiun­e polonă LOCOT. COL. PHEKARSKI

Next

/
Thumbnails
Contents