Dimineaţa, iunie 1925 (Anul 21, nr. 6655-6684)

1925-06-10 / nr. 6664

RHUI m - Ro. TO84 in I—■mu i n iT '“^rr——— 12 pagini Treilei exemplarul linsi biiffiStl JUIBir, Bstsn;fi TELEFOANELE NOASTRE I Centrala « 87 24,73 46/79 Direcţia 67 72 Ad-tia 7 69 Provincia 10/1„ I BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9 — 11 | Fondat in merrin in fante 1929 Pretai Abonamentelor | Lei MO, pe uuilM, pe 6 Ion»­a IM pe trei Iuti nUITRO SALABlAfl I tel 600, — pe timp de na an ■ VSi - » ■ » ® »noi » — n m n 3 „ 1904 de Const MILLE Prin Apropierea nouei recolte, care se anunţă îmbelşugată, aduce, cu în­târzierea cuvenită. In atenţia gos­podarilor noştri, insuficienţa tran­sporturilor. Se impune, într’o lină­­două, ca direcţia căilor ferate să pună la Îndemâna agriculturii va­goanele trebuincioase pentru ca grâul să poată fi adus repede pre­tutindeni. Contrariu, ameninţarea veşnică a lipsei totale de pâine — ameninţare care a caracterizat re­gimul acesta a­ capacităţilor şi consolidării — va fi mai aprigă ca oricând. E ciudat însă, că socotirea a­­cestei nevoi a transportului recol­tei, n’a intrat în inteligenţa condu­cătorilor de treburi publice decât tocmai acum când nu mai e nimic de îndreptat! N’avem vagoane! Ministerul comunicaţiilor a tot sperat, se vede, că recolta n’o să fie nici anul acesta prea... ancom­­brantă. Cerul, însă, împotriva a­­şteptăriior şi inteligenţii gospodă­riei naţionale, a făcut această far­să : avem o recoltă cum n’am mai avut de mult ! Suferinţa de până acum n’o să fie, deci, prea mult ameliorată,­ oda­tă cu ploaia n’a putut cădea peste pământ şi înţelepciune pentru ca­petele mai-marilor zilei. Veţi­­întreba : de ce n’avem va­goane ? Fiindcă sunt stricate și nu se pot repara. De ce nu se pot re­para ? Iată întrebare la care se răspunde mai greu... Avem azi o tară­ cu o industrie metalurgică desvoltată, avem și un minister al căilor ferate. Cine n’a avut prilejul ca din tren, călătorind să vadă în diversele staţiuni de cale ferată, acele lungi, nesfârşite şiruri de vagoane rupte, sparte, pu­trezite, uitate acolo ca nişte ciola­ne prin şanţurile şoseli. Nimeni nu ştie câte sunt, de ce stau acolo, ce destinaţie au. Doar dacă în apropi­erea cartierelor sărace, convoaiele acestea simbolice ale ruinei, slujesc explorărilor femeilor şi copiilor cari se aprovizionează cu uscături din pereţii şi podişurile vagoanelor. Nu odată s’a chemat atenţia au­torităţilor asupra tristei batjocoriri a avutului public. Nu odată s’a în­trebat : pentruce aceste mii de va­goane zac acolo de ani de zile, în­curcând liniile şi degradând în o­­chii străinilor reputaţia destul de vătămată a ţării. Aici chiar, în Di­mineaţa, se scria de-acum câteva luni despre nevoia de a se concen­tra toată capacitatea industriei noastre pentru a pune în întrebuin­ţare această imensă avere publică risipită de-alungul ţării fără soco­teală şi fără nici o privighere. Nu s’a răspuns nimic, dar nici nu s’a făcut nimic. Deabia acum, in faţa nevoilor nouei recolte, diriguitorii gravi şi treraţi se sezisează de utilitatea de a avea vagoane suficiente... Fac o adevărată descoperire. Şi, fireşte, soluţiile se pun la o teoretică şi vană întrecere. Azi, nu e nimic de făcut. Se vor sista, desigur, pentru pagube de alt soi, alte transporturi ca să se lase disponibilul de vagoane la îndemâ­na agricultur­­or şi comunelor. In acelaş timp se vor intensifica — a­­cum, când nu se mai poate îndrepta nimic — reparaţiunile de vagoane în ateliere. E obiceiul înţeleptelor noastre gospodării. Dar, fiţi pe pace , şirurile imen­se de cadavre feroviene cari umplu liniile noastre — adevărate cimi­tire ale averei publice — în Capi­tală ca şi aiurea, nu vor fi împuţi­nate nici diminuate. Ele vor rămâ­ne acolo ani şi ani, — de veci — ca nişte monumente de pomenire şi de prea cinstire a grijii celor ce se cred ursite de Dumnezeu să guver­neze această ţară cu orice preţ — „oricum şi împotriva oricui“. Cine totuşi s’ar văita sau s’ar ru­șina de o astfel de mizerie, se face vinovat de lipsă de patriotism... D. CH. Tifoniri­s.nid­. Cheie visurilor... Prin bâlciuri şi pe la, câte un colţ de stradă, într’un coş vechiu un omuleţ pletos îşi întindea la soare biblioteca lui pentru popor. Isprăvile lui Iamu Jianu, căpi­tan de haiduci, moartea lui Gâl­­că Tunsu spaima fanarioţilor şi cheia visurilor se vindeau cu lungi tocmeli iar fericiţii cumpărători plecau înarmaţi cu deslegarea tu­turor tainelor omeneşti; cheia vi­surilor explica tot ce­ este inexpli­cabil în existenţa umană Astăzi din cauza scumpirei hâr­tiei şi poate şi din cauza războiu­­­­lui cu tranşeele unde spiritul ome­nesc a format un amalgam de suferinţe şi de idei, mulţimea nu mai crede cu atâta sfinţenie în prorocirile cărţuliei de visuri. Ar f­i însă acum mai necesar de­­­cât ori­când Dar nu o cărţulie modestă pe hârtie ordinară şi una de lux specială pentru lumea noa­stră politică şi mai ales parlamen­tară. Fiindcă mult e bine să ştie o­­mul cu o oră mai înainte ce va i se întâmple. De ex. — Am visat mon cher statuia lui Michel Angelo şi râdea şi era ştirbă!.. — Hm! vă murmura amicul — asta înseamnă păruială!... Iar cel care va visa că ieri co­coş fript a mâncat, sigur va fi că arcerile vor da greş şi ameninţat de puşcărie va fi!.. Coana Mănăiţa va afla visând Un cocostârc pe casă străină, că soţul o înşală şi măsuri trebue să ia... Cheia visurilor ar deslega cele nedeslegate, căci mulţi ar afla un­de dai şi unde crăpă! Pe onoarea­­ mea, ce păcat că nu mai crede lu­­­­mea in cele de necrezut! STAN BOLOVAN O senzaţională afacere de filme In America Ea provoacă neînţelegeri intre preşedintele Coolidge şi mini­str­ul marinei NEW-YORK. — Ziarele vorbesc despre o diver­gintă de păreri sur­venită între preşedintele Coolidge şi ministrul de marină, Wilbur, diverginţă ca şi are obârşia îmtro afacere de film cinematografic. Secretarul de Stat Wilburg a a­­cordat unei societăţi de filme cine­matografice, care vroia să însem­neze un mare film cu caracter na­val, încuviinţarea de a lua clişee cu prilejul ceremoniei jurământu­lui depus de cadeţii de marină la şcoala navală din Annapolis. Wilbur a acordat acestei socie­tăţi un monopol pentru dreptul de filmare la ceremonia de la Annapo­lis şi da declarat, în afară de asta, de acord că actorul de cinemato­graf Ramon Navarro să participe la ceremonie la uniforma unui o­­fiţer de marină. INTERVENŢIA D-LUI COOLIDGE Conform programului, preşedin­ţie Coolidge avea să înmâneze ac­torului de cinematograf brevetul de ofiţer de marină, cu care prilej, fireşte şi preşedintele Coolidge a­­vea să apară pe pânza cinemato­grafică. Preşedintele Coolidge a zădărni­cit dintr-o lovitură afacerea or­­rganizatorilor acestui Olm senzaţi­onal declarând, că el nu poate to­ler­a ca un actor de cinematograf să participe in uniformă de ofiţer al liotei americane la parada adevă ■aţilor cădeţi de marină de la An- WtJOll. De asemena, preşedintele a re­fuzat să Înmâneze „diplomă“ acto­rului de cinematograf. Şi, in sfăr­­şit, el se ridică cu energie împo­triva dispoziţiei secretarului de stat Wilbur, după care numai o singură societate de filme să se bu­cure de monopolul filmărei para­dei de la Annapolis. Mdlifi­­ir­i die­­ IAȘI. ■1 Ancheta cu privire la cele petrecute în trenul Ungheni-Iaşi, a stag­nat pe ziua de Duminică. La parchet se crede că instrucţia cu privire la faptul de a se şti dacă cele două domnişoare din Vasile Lupu, au fost victimele unei agresiuni, sau unui accident, va avea o durată mai lungă Aceasta pentru a se putea cita şi as­culta mai mulţi martori, cari nu se găsesc în Iaşi. Oricum, d. Vintila Ionescu, sub-in­­spector general de siguranţă, a întocmit de pe acum un raport destul de do­cumentat asupra celor petrecute în tren şi a plecat la Bucureşti, pentru a-l în­mâna personal ministrului de interne. Starea d-rei Maria Tenger, merge îm­­bunătăţindu-se. Fractura la baza craniului a fost pe deplin stabilită de d. profesor dr. Hor­­tolomei şi de d. dr. Ochs, medic pri­mar la spitalul israelit. Până în acest moment însă nu s-a crit nici o complicaţie. Pensiile văduvelor... — Mamă, aud că s’a votat o lege în cinci minute... — Nu e legea noastră, Nicule... Legea noastră e grea. Se votează de șapte ani. Nemulţumit de combativa atitu­dine a d-lui G. G. Mârzescu, minis­tru de Justiţie, in cursul ultimelor extrem de violente lupte parlamen­tare, d. Gr. N. Filipescu i-a adresat o scrisoare agresivă, din care nu lip­seşte nici termenul de „canalie“. De îndată ce a primit-o, d. Mâr-D. G.­­ MÂRZESCU zescu a vestit pe primul ministru că este decis a nu lăsa fără replică această agresiune; că a Însărcinat pe doi amici ai d-sale, d-nii M. Phe­­rekyde și general Râmniceanu, ca să examineze cazul; că 11 previne că in eventualitatea când aceştia vor găsi că este necesară o ieşire pe te­ren, ii va pune la dispoziţie porto­foliul departamentului pe care-l conduce. O SCRISOARE A D-LUI MÂR­ZESCU Deslegarea cazului şi felul cum chestiunea a fost rezolvită de d-nii Pherekyde şi general Râmniceanu, sunt lămurite prin scrisoarea de mai jos, ce ne-a adresat ministrul justiţiei şi textul încheierei amicilor d-lui Mârzescu. Iată documentele : Domnule director, Binevoiţi vă rog a însera în ziarul dv. alăturatul proces-verbal ce d-nii M. Pherekyde şi general T. Râmni­­ceanu mi-au trimis Sâmbătă, 6 iu­nie a. c„ după ce le-am încredinţat scrisoarea d-lui deputat Gr. N. Fili­­pescu, care, în publicitate apare, în partea finală, cu cuvinte ce nu e­­xistă în textul original ce posed. Mulţumindu-vă, pentru ospitalita­tea ce-mi acordaţi un ziar, vă rog să primiţi încrederea înaltei mele con­­siderațiuni. Luni, 8 iunie 1925, G. G. Mârzescu mai sus pomenită încheierea sună : Iată şi încheierea în chestiune: D. George Mârzescu ne a comuni­cat subsemnaţilor o scrisoare a d-lui Gr. N. Filipescu şi a cerut să-i dăm părerea noastră asupra consecinţelor, ce trebue să tragă după sine, această scrisoare adre­­sată d-sale de d. Filipescu. Din expunerea făcută de d. Mâr­zescu ne-am încredinţat că n’a exi­stat nici un diferend intre d-sa şi d. Gr. N. Filipescu. De altfel, din chiar acea scrisoare se vede lămurit că cuvântul de „ca­nalie” este adresat d-lui Mârzescu nu ca o apreciere a omului privat, ci ca o injurie adresată membrului guvernului, menţionându-se, în ■-s.­scrisoare, că ar fi fost repetat de trei ori la Cameră la adresa minis­­trul­ui. Astfel fiind, părerea subsemnaţi­lor este că Injuria nu atinge perso­nal pe d. Mârzescu. Ea este îndrep­tată contra ministrului, membru al guvernului şi deci d. Mârzescu ne­fiind atins personal, nu trebue să releve acest cuvânt ofensător şi nu are de cerut nici o reparaţie. Este învederat că injuriile adre­sate membrilor guvernului, în cali­tatea lor de membri ai guvernului, nu intră în categoria celor prevăzu­te în codul de onoare. Intr’altfel, luptele politice ar fi înlocuite cu provocări sistematice, provenind dela persoane anume pregătite pentru aceasta, ceea ce este inadmisibil. Bucureşti, 8 Iunie 1925. (ss) M. PHEREKYDE general RÂMNICEANU Viaţa politică Un incident Mârzescu - Gr. Filipescu Procedura adoptată de D. Mârzescu Răspunsul d-lor Pherekyde sl. general Râmniceanu Groaznicul accident de automobil de pe şoseaua Făgăraş Sibiu Directorul contabilităţei palatului regal, mort, — Mai mulţi răniţi SIBIU, 8. — O groaznică neno­rocire s’a produs astăzi pe şosea­ua Făgăraş-Sibiu. Un automobil care trecea pe a­­cea şosea şi în care se aflau direc­torul contabilităţii palatului regali şi casier general la Jockey-Club, Filip lonescu cu soţia şi fratele, şi colonelul dr. lonescu a suferit un grav accident. F­ip lonescu a fost omorît, iar ceilalţi s’au ales cu mâinile, picioa­rele fracturate şi cu leziuni. : * De îndată ce vestea a ajuns în Capitală, ea a fost adusă la cunoş­tinţa aghiotantului regal de către d. Romulus Voinescu, directorul general al Siguranţei. # După ştirile primite în cursul nopţtii, iată cum s’a produs neno­rocirea: Erî după amiază, pe la orele 3 au plecat din Sibiu, spre a veni la Sinaia, cu automobilul d-nii: Filip lonescu cu soţia, fratele său, me­dicul colonel lonescu şi un func­ţionar al palatului anume Rusu. La depărtare de 20 k­m. de Si­biu, în vreme ce maşina mergea în plină viteză pe şosea, la o coti­tură a drumului, datorită unui vi­raj prea brusc, automobilul a de­rapat, răsturnându-se într’un şanţ adânc de trei metri de pe margi­nea şoselei. D. Filip lonescu având fractura bazei craniului, în urma acestui accident a murit imediat. Sofia sa s’a ales cu ambele mâini fractura­te. Colonelul lonescu şi funcţiona­rul palatului, anume Rusu, au fost şi ei răniţi grav. Cazul fiind adus la cunoştinţa autorităţilor din Sibiu, la locul ne­­norocirei a sosit primul procuror care procedând la facerea anchetei a putut stabili cele de mai sus cu privire la împrejurările în care s’a produs gravul accident. Răniţii au fost transportaţi de îndată la Sibiu, unde au fost inter­naţi în spital. Cadavrul nefericitului Filip Io­nescu a fost de asemeni transpor­tat la Morga oraşului Sibiu, de de uinde va fi apoi adus în Capita­lă spre a fi înhumat. Social-democraţii cer abdicarea lui Horthy BUDAPESTA. 6.­­ De­pută­ fii social- democraţi au hotărât ca Luni să cea­ră parlamentului clarifi­carea situaţiei regentu­lui Horthy. Ei vor pretin­de schimbarea unui arti­col din legea de la 1920, în sensul ca, conducerea, statului să fie dată unui triumvirat ales de parla­ment cu vot secret, pe timp de doi ani. Cum se fac cercetările în circumscripţii Un lucrător bănuit de furt încearcă să se sinucidă După cum am relatat în „Dimi­neaţa“ de Duminică, distribuitorul de bere Ion Marin, din serviciul fabricei „Bragadiru” find învi­nuit că şi-ar fi însuşit un pachet cu bancnote conţinând suma de 100 mii de lei şi pierdută de d. dr. Gheorghian în curtea fabricei, s-a aruncat de la etaj încercând să se sinucidă. Complectăm reportajul nostru de Duminică cu următoarele nouă amănunte culese pe ziua de eri. După declaraţiile făcute de fra­tele sinucigaşului şi de alte per­soane din personalul fabricei Bra­gadiru, lucrurile s’au petrecut în modul următor: In ziua de 5 Iunie d. dr. Gheor­­ghian pe când se înapoia dela bi­roul fabricei spre casă a pierdut, un pachet cu suma de 100 mii de lei, ajungând acasă d. dr. Gheor­ghian a observat pierderea bani­lor. Imediat s’a înapoiat la birou şi aducând la cunoştinţa persona­lului întâmplarea a promis suma de 10 mii de lei aceluia ce va de­nunţa pe găsitor. Un copil anume Marin Florea Călin, surâzându-i premiul promis a informat pe d. dr. Gheorghian că acela care a găsit banii ar fi lucrătorul Ion Marin, de­oarece îl recunoaşte că poartă o bluză gal­benă. Păgubaşul a anunţat circums­cripţia IV-a de poliţie şi la faţa locului a sosit un subcomisar, Ştefan Ionescu, împreună cu ser­gentul de stradă Matei. CERCETĂRILE Poliţiştii au ridicat de la fabrică un număr de 9 lucrători, între cari se afla şi Ion Marin. La circumscripţie, după ce li s-au dat câte o palmă, 8 lucrători au fost puşi în libertate, iar al nouălea, Ion Marin, oprit. După cum ne declară victima, în cursul nopţei a fost grav maltratat de către patru poliţişti, de către patru poliţişti­ tru a pederi pe vinovaţi. Lucrătorul a fost grav bătut pe faţă, pe corp pe picioare cu vâna de bou, până ce a leşinat. După ce işi revenea In fire, schingiuirea fu repetată. Pe mâini el mai păstrează încă şi acum urme vinete. El era ameninţat mereu că va fi împuşcat dacă nu va spune unde se află banii. De frică, el a declarat spre dimi­neaţă că a ascuns banii într’o ladă din curtea fabricei. Fiind dus la locul indicat, Ion Ma­rin a încercat să se arunce în puţul din curtea fabricei, pentru a se sinucide. A fost însă oprit de către subcomisarul care il însoţea. Se înţelege de la sine, că banii nu au fost găsiţi la locul indicat de lucrător Dus înapoi la circumscrip­­ţie, el a fost pus din nou la torturi îngrozitoare ÎNCERCARE de sinucidere Nemei putând să suporte chinar­iile, in ziua de 6 iunie pe la orele 12 a propus din nou să meargă la fa­brică, pentru a căuta banii. Dus acolo, pe când se afla in gan­gul etajului, profitând de un mo­ment de neatenţie a Însoţitorilor săi, a fugit spre terasă şi s'a aruncat da acolo in in b-dul Maria, dela o Înăl­ţime mare. Victima a fost găsită In nesim­ţire de către d. Matei Dumbravă, din Calea Rahovei No. 220. D-sa a anunţat telefonic Salvarea şi cu o ambulanţă lucrătorul a fost transportat la spitalul Colţea. După ce i s'a dat îngrijirile ne­cesare Ion Marin a fost transportat în stare gravă la spitalul Casei Me­seriilor din strada Poliza. * * * D. general Nicoleanu, poliţiei, căruia s’a relatat a întreprins personal p prefectul­ui fapt. Subscripţie pentru Leagănul Sf.Ecaterina Suma din urmă Lei_7170 Roşiori Total lei 7270 primesc la ziar şi la „Lea” Subscripţiile se gănul Sf. Ecaterina. Următoarele sume au fost trimi- Banca Creditul Bucureşti 1.000.Fu­se direct „Leagănului”: Banca Românească 10.000-Banca Creditul Social 1­000—­ Suma din urmă lei 2675.— Banca Elveţiană de depozite 1.000.— Banca Naţională 70.000.— I Total lei 85.675. Doamna Vasil­escu * Complotul dela Barcelona S’au făcut peste o suta de arestări PARIS, 8. (Rador). — Din Per­­’’gnan se anunţă că după spusele REGELE SPANIEI călătorilor sosiţi din Barcelona, autorităţile din acel oraş continuă arestările: până acum ar fi arestat­ peste 100 tineri catalani. Se crede că cei mai mulţi dintre arestaţi vor fi puşi în libertate imediat după re­întoarcerea regelui la Madrid, a­­restarea lor fiind mai ales o măsu­ră de precautiune in urma desco­peririi recentului complot . Câteva bombe şi şrap­­nele au exploadat în di­verse puncte din cen­trul Barcelonei. Eploziile n’au­ făcut nici o victimă. Se cr­ede că autorii aten­tatelor voiau să creeze mai ales panică şi să pro­testeze astfel contra pre­zenței regelui la Barce­lona. I ii-X..? Relaţiile ruso-engleze PARIS. 7. — Se anunţă din Lon­­dra: O delegaţie a „ Băncii c­er­­icale şi industriale“ din Rusia so­vietică care a stat câtva timp, la Paris, a sosit la Londra spre a­ se pune în legătură cu unele bănri en­gleze.

Next