Dimineaţa, iunie 1925 (Anul 21, nr. 6655-6684)

1925-06-01 / nr. 6655

E vorba să se construiască un palat al primăriei. M’am întâlnit cu un antreprenor de lucrări pu­blice şi l’am întrebat: — Ei, cine crezi, c’o să facă Pa­latul Comunal? — Mi-e tot una. Ceea ce ştiu­­e că mie o să mi se dea executarea lucrărilor. Concursul intre arhitecţi e numai de faţadă, vremea Meş­terului Manole a trecut. Banii se știe după acum, unde vor merge. La mine. — Cine face parte din juriu examinator al planurilor de palat? — D-nii Bordeianu, Casacu, Co- Ubășanu, Davilla, Căscioreanu, Castelnau, Scheleti și Brătianu. — Brătianu ? De ce?­­— E bine cu... palatul. — In ce stil trebue să fie Pa­latul Comunal? — In stil comun. — Se zice că arhitectul Anto­­nescu izbutise să-și impue planul său de palat al Primăriei, înlocu­ind planul răposatului Mincu. — Da. Antonescu a voit să-i mă­nânce din colibă lui Mincu. — Cum găsești cazul?­­— E cazu grav! — Câte planuri de clădire s’au prezentat? — Multe. Câte bordee atâtea o­­bicee. Dar toate’s proaste, cai verzi pe pereţi... Arhitecţii ar trebui puşi la... zid. — Fapt e că se ceartă între ei. — Da. Nimeni nu’şi ved bârna din ochii săi. — Cum sunt devizele lor? . — Pe cât de bine stau devizele­­ Străine pe atât de rău stau devi­zele arhitecţilor. — Cât timp o să dureze clăditul Primăriei? — Cred că­­o ’Să meargă toate foarte repede. Fiecare o să vrea să câştige câte- un* ban şi o să facă presiuni asupra celor ce a­­probă şi ordonanţează cheltuelile. Din presiunile astea o să iasă că­rămida presată. — Cine o să facă podelele? — Papugii de dușumea. Când or vedea și scândurile cât s’a furat o să se transforme ele singure în parchet. Vezi avantajul... — Palatul Comunal, va să zică... — Palatul când o vedea cât s’a furat o să rămâe înmărmurit. O să avem deci marmora pe gratis. — Primii bani... — Primii bani, cum e și natural, or să intre in pământ. — Cum asta? — Ca să facă temelia. Nu știi că baza e fundamentul temeliei. — Și fundamentul e temelia bazei. — Insă temelia e și baza fun­damentului. Chestia e să nu facem Tre’o baza... conic. — După ce plani o să lucrezi? — După un plan... subţire. — O să pui motive româneşti? — De­sigur. Etajul de sus va fi în formă de culă. Se zice: ce are a face cula cu subprefectura? O fi. Cu primăria însă are de a face. — De unde o să luaţi mate­rialul? — Piatră va fi uşor de găsit. Câţi deputaţi nu vor să-şi dea pia­tra de pe inimă, câte mame cu fete nemăritate nu vor să’şi dea piatra din casă, câţi artişti nu vor să-şi dea piatra de la rinichi. Că­rămidă vom lua de la Don Juanii ce strică casele şi de la vizionarii ce-şi fac castele în Spania. Dar vom lua de la cei ce vor să’şi calce cuvântul. — O să construiţi repede Pri­măria? — Nu, clădiri de felul acesta trebuesc clădite cu dulceaţă. — Vă trebue bani mulţi? — Mă rog Capitală avem, ne mai trebue capital. — Lucru capital. — In orce caz mână de lucru englezească ne trebue. — De ce? — Fără Miss Tria nu putem face nimic. — Şi cât timp o să dureze lo­calul Primăriei odată construit? — Cel puţin cinci ani. Nu vezi. Arcul de Triumf de la Şosea a ţi­nut şase luni şi abia după şase luni a început să-i cadă inscripţiile ca măselele. Şi doar Arcul de Tri­umf n’a costat decât 20 de mi­lioane. — Şi Primăria cât o să coste? — Cum să ’ţi spui? Cam pe ju­mătate decât ar costa o nouă ex­plozie la Pirotechnie. Spiriduş Traista lui Spiriduş Palatul comunal VIATA V SELA s ssffisssssiSÄSssÄ' «»» .sssSÄ^MsSsssisasasssi Tot noi mai tari! Joi s’a deschis la Braşov ex­poziţia zootechnică judeţeană. La această expoziţie se pot vedea foarte frumoase animale aduse din ţara Bârsei. Deasemenea se vor expune şi numeroase găini de rassă aduse de „Asociaţia crescătorilor” din acea regiune. Cred, că succesul vostru colosal e, Şi că ’n Braşov sunteţi în plin progres. Dar şi’n regat la noi sunt animale, Ce s’ar putea expune cu succes. Găseşti de pildă-ades printre fetiţe Şi printre doamne, de eşti amator, La fire o clock gingaşe gâsculiţe, Ce se expun­ privirei tuturor. Expuneţi ce-e drept, găini de rasă, Moţate, gulerate, mici şi mari, Dar nu puteţi expune voi in massă, Cum facem noi, atâţia găinari. Viţei, juncani, vaci grase, tauri, boi, Ne cam lipsesc aici la Bucureşti Avem în­ schimb pe străzi Messen­ger-boy Şi vite încălţate, cât pofteşti. Mărturisesc cu un profund regret, Că n’avem scroafe, nici purcei nu sunt. Dar porcării oriunde’s berechet, Şi porci de câine, idem pe cuvânt! Ar fi prea lung, să’nşir întreaga listă Dar v’au convins expunerile’mi grave, Că dobitoci la noi destul există, Şi că eu una, nu v’am spus braşoave. Duduia Grădinărița --------exoxo-------­ Să vă dau „Ultimele zile ale Pompeiului ? Ultimele zile ? De ce-a murit ? Mi se pare că dintr’o erupţie. NEVAIZ­A VANITOASĂ, clasa întâia. Să-l a călcat cel puţin vagonul de Viaţa cu cât se lungeşte mai mult, cu atât mai mult re­s­­tează. De­că vrei să nu pierzi un prie­­te, evită de a-l prezenta pe care o iubeşti. O femeie îţi poate fi un bun prieten, atâta timp cât nu ţi-e a­­mantă. Când moare un leu, se găsesc destui viteji cari-i smulg păr din coamă. înainte de a pomni la război, fă o rugăciune; înainte de a ple­ca cu trenul, fă două; înainte de a te însura, fă trei rugăciuni. * * * Prostia te face deseori răută­cios; răutatea te face totdeauna prost. Unui om cu respectul demni­tăţii sale, îi este îngăduit să-şi vâre degetele în ochi, dar nici­odată în nas. Iţi treci jumătate din viaţă vi­sând la ce-a de-a doua jumătate, şi pe aceasta, regretând prima. * * * Mai bine să fii zdrobit de re­­muşcare, decât de tramvai-Un butoi cu brânză poate fi a­­coperit cu lauri, dar cu glorie niciodată. * * * Când bărbatul nu mai vor­beşte pe femei de rău, înseam­nă că nu te mai iubeşte. Pentru a te scărpina, trebue să ai unghii. * * * Viaţa e un drum de fier; anii sunt staţiile intermediare; moar­tea e gata de sosire, iar docto­rii... acari şi impiegaţi de miş­care. Apa este un lichid curat, atât timp cât nu bagi mâinile în ea. * * * Dumnezeu a făcut pe viețuita­­re; societatea a făcut pe proşti. * * * Politicianii sunt ca umbrelele: pe timp de furtuni se dau peste cap ăfe&zîați-vă iss I „LECTURA“ ! Floarea iteraturilor străine -- cu preț pedus -­­ începând deli orice număr Pe lan (52 numere) 120 lei; 6 luni 60 lei; 3 luni 39 lei Plata înainte la administraţie str Sărindar 9—11 -- Expediam și numere vechi dacă trimete i costul în mărci i pa ta e, în oii 3 «BennR5K5«nîî*K­., *.,tras vras ESî.. BOEM Eu am în buzunar o masă Și nu sunt scamator. Vă spun Că nu-i de nuc, nici de stejar­ul. E masa mea dela dejun. UNUI AMIC PARVENIT Intr’o vreme ’mi arăta Casa lui, când mă primea! Iar aracul meu acusa Nu-mi arată de cât... așa. VER­O — Nu uita, că te afli în fața noa­stră ca prevenit. — Știu, domnule Judecător, dar dacă m-ați fi prevenit la timp, fiți sigur că nu eram aci. Expoziţie sistem Clayton Aflăm că guvernul nostru, ge­los de succesele expoziţiei mon­diale din Wembley (Anglia) e ho­­tărît să facă şi el pe Englezul. Cu ocazia târgului Moşilor se plănueşte o grandioasă expoziţie sui generis. Inventatorii români (chimişti, ingineri) au astfel prilejul să-şi manifeste geniul, se vor breveta, premia şi expune următoarele in­venţii : Acid cezuric. Ungând ziarele de opoziţie cu acest acid, să dis­pară orice urme de idei subser­­vise la adresa guvernului. Ceasornicul adormitor care să a­­doarmă la anumite ore opozanţii din parlament. Special pentru vo­tarea legilor. Automatul voluntar. Arunci o hârtie de o sută de lei în auto­mat, tragi de un mâner şi îţi iese zece bani din timpurile bune. Con­strucţie specială, ce urmează a fi patentată de către ministerul de finanţe, pentru a dovedi străină­tăţii excelenta noastră stare finan­ciară. Maşina electorală. Maşina, în­zestrată cu un aparat magnetic, foarte puternic, e plimbată pe străzi. Cetăţenii, atraşi în mod i­­rezistibil, sunt duşi la localul de vot. In interiorul maşinei se află un Hipnotizor­ automat, care repetă în tot timpul parcursului fraza: Vei vota pe deputatul guvernului. De asemeni se vor putea aduna la această originală expoziţie in­venţiile brătieniste. Cuptorul naţional: Bagi un a­­mestec de lut, tărâţe, pae şi nisip in cuptor şi scoţi o pâine inte­grală. Roata norocului: Toate numerile câştigătoare când eşti din partid şi ştii s’o învârteşti. Aparate de telegrafie fără fir. Nici nu se vede, nici nu s’aude şi încă multe alte lucruri intere­sante, cari vor face atracţia Mo­şilor E. Marci. Bolşevismul MOTTO : „D. Nicolae Iorga e... bolşevic ! (Un deputat majoritar la Cameră) („Ziarele“) Când eram numai de-o şchioapă, — slut,, şi ştirb, şi strâmb, şi mic, tatăl meu c’un ton cam aspru mă mustră: „Eşti», balcevie“.“ Şi frângându-mi de la mijloc trupul slab ca un chibrit mă croi ca să mă 'nveţe să mai trag şi-alt’dat’ la Ut!... Au trecut de-atunci în goană anii ca un nostim basm: am văzut crescând In juru-mi oameni cu entuziasm, l-am văzut pe I. G. Duca orator şi cancelar — pe Moşoiu la tribună, pe Vintilă înnad­ar, — mi-a fost dat să văd mulţimea aclamând pe demagogi, — invalizi la cârma ţării şmecheri, şarlatani, ologi, — învârtiţi , „eroi ai zilei“ oameni îăr’un îrmitir şi — oroare! — ce oroare! —, domnul Iorga... bolşevic! * Eu ştiam de mult că’n ţară cetăţenii noştri mici cum nu ţin cu liberalii sunt „vânduţi“ şi „bolşevici“, şi ştiam că noua boală care n’a cuprins poporul se prepară sistematic cu articole ’n „Viitorul", că de mult Maniu, Vaida Lupu şi... Argetoianui au cu Moscova relaţii şi iau rable cu toptanu', — insă n’am visat vreodată s’aud una mai de oaie: „bolşevic“, — „vândut“, — , cu domnul Iorga Nicolae! Int' #• O! desigur că în ţară vor fi mulţi ca să se mire — siguranţa jubilează de aşa descoperire, şi rîzându-şi sub mustaţă îşi adulmecă otrava prezidentul de consili­u: „II trimitem la Jilava!...“ şi-un căprar îşi dă cu gândi: „ Bre, — şi Iorga?.» Negre? „să mi-l deie mie ’n seamă „şi „pe drum, — îl fac fuscit!...“ ...înţeleg! trăim în vremea mediocrilor pitici: cei ce ’ntrec în înălţime sunt desigur bolşevici. — Şi cum tonul nuanţează înţelesul fin şi rar, o comisie lucrează ca să bage ’n dicţionar vorba plină de ’nţelesul şi de 'nalt patriotism, — care sună după cazuri: „bolşevic" ori „bolşevism"!­. * ...Mare nu-i minunea Doamne și grădina ta e mare — străini și, de când vorbeşte Guţă nu m'ar prinde vre-o mirare să aud o excelentă decretând cu duh calic că dintr’un... „dosar“ reese că și Vodă-... bolşevic !— STAN PLOUATU ■O-o. Stihuri zâmbitoare Telefonia fără fir Cum toate e strat pe lumea asta Fără de fir, fără de şir A trebuit s’ajungă şi Telefonia fără fir. S'a străduit pe vremuri lumea Să facă un­ balon cu cârmă. Azi a ţinut morţiş să facă Telefonia fără sârmă. Ce frică-a tras întâia oară Gurmandul general Moşoa Că, ’n grabă, ’n loc de fără sârmă El a citit fără sârma. Nu mai e sârmă. S’a uzat Şi dânsa, căci de sute de­ ani Pe sârmă au jucat de-a rândul Atâţia politician!. Şi-apoi azi lumea vrea să ’ntoarcă Invenţiile ei pe dos: Ceva când este fără ’i prost, Iar când e cu e de prisos. Tancred pornit după ’mprumuturi Când vine din străinătate Se laudă mereu că ’i cu, Da’i fără în realitate. Prin fără fir vom asculta Pe câte-un deputat ce e In capul lui fără de fir La telefonul T. F. F. Dar tot prin fără fir de-acasă Vom asculta mai abitir Pe Maestrul Micescu care Numai pe cap e fără fir. Două invenţii ştiu c’ar face In lumea noastră azi furori: Fasole verde fără aţe, Politica fără de sfori. Ariel Citiţi în fiecare Joi Pagina Teatrului tivesi zi'q. — Trage, domnule, trage ! — Nu vezi că în fața epure Iu­ s’a aşezat un porc mistreţ. Zigzaguri In piaţă. Tenorul.­­ Nu ţi-e ruşine să ceri ^,7“c­,de M Pe chilogramul^e SCiDid a8®ară mi s’au svârlit p« scenă cel puţin un coş pe gratis £ ,„77 Ta, M bun s&“ti vaccinezi copi­d..M V«ST * *“• “*■ D« vărsat ? Nu, l’a călcat o trăsură. Ta anticar. ~ Tabloul acesta, « un Rembrandt veritabil», dar dacă vreţi un Wat­teau sau un Vinci pot să vi 1. procur, le fabrică acelaş artist, SpirlHrrn. i . ~ vină spiritul hu g* toaruL- Dacă e aci, să bată odată# dacă nu, de două ori. & Cât thnp îmi trebue ca să m* duc de aci până la satul vecin? i — întocmai cât îţi trebue ca să t* întorci, ^ Mitică a făcut o «rima to 14 fala ____- . dus tn fața Judecătorului care m In­­tâmplă să fie xm tocit prieten al Ixd din copilăria Acesta ce Interesează rim I—,__________ . Ah, domnule, răspunse Mitică, şi de mine, toţi sunt afară de d-ta In puşcărie. — Ar trebui să t­oerd cu un terv mometru apa In care fadi bae copt, luluL — O, nu-i neroe: dacă se ton», seşte, înseamnă că apa e prea ««lent rfacă se învineţeşte, apa e prea reca, Hfr — Uite o muscă în supă. — Tiii!._ șt eu care credeam c® le-am scos pe toate. * — Cum, vrei să te însori dup® unsprezece luni de văduvie? — Da I nu vreau să serbez In sin­­gurătate aniversarea primei mele soţii. — Mătuşa. — Ar trebui să-ţi fie nu sine să faci atâtea datorii. Nepotul. — Da, mai ales cu o mă*­tuşe at&t de bogată. * — Acuzat, ai mai fost condamnat vre­odată ? — Nu, domnule preşedinte­­. — Bine... aşteaptă !... — De câte ori îţi dau câte o bă­tae, şuier tot atât de mult ca şi tine, copilul meu. — Se poate, dar nu în acelaşi loc. * — Chelner, opreşte ventilatorul; altfel îmi sboară friptura din far­furie. * — Soldatul Stan Ciupercă, ia spu­ne, ce condiţie trebue să îndepli­neşti în primul rând pentru a fi în­gropat cu onoruri militare ? — Să fii mort, s’trăiţi dom'te maior ! — Puiul ăsta are treizeci de ani. — După ce-l cunoaşteţi? — După dinţL — Păi el n’are dinţi. — Nu, dar am eu. * — Bine dom’le, de ce n’ai împiedi­cat pe soacra d-tale să se arunce pe fereastră ? — Am făcut tot ce-a fost cu pu­tinţă, domnule comisar, imediat ce-a sărit, m’am dus in curte s’o prind în braţe. * La şcoală. — Elevu Năstase, ia spune-mi că ştii despre Vlad Ţepeş. — O, domnule profesor, ştiţi bine că mie nu-mi place să spun verzi şi uscate pe contul altora. * — 30 de lei un kilogram de zahăr, nu găseşti că-i cam sărat? * Intre senatori. — Ar trebui ca pe lângă diurnă să se facă pentru noi și o casă de odihnă. — Un senatoriu vrei să zici? * La bazar. — Vreau să cumpăr un baston. — Poftiţi la etajul întâi, raioni articole de menaj. # — Ce mai face nevastă-ta. — E bolnavă, are un guturai pe care-1 ţine de vre­o trei luni. — Nu mă mir de loc, e așa de e­conoamă. In tren. — Biletul dumitale e de eri. — A! din distracție, desigur vi­eri ţi-am dat pe cel de azi. — Acuzat, cum ai putut face aşa ceva ? — Eram beat ca un porc, domnule preşedinte şi ştiţi bine ce înseamnă asta. La tipografie. — Zici că vrei să te angajezi co­rector ? — Da ! — Ai referinţe bune ? — Desigur, de abia am eşit dintr’o casă de corecţia *­­ * * &

Next