Dimineaţa, iulie 1925 (Anul 21, nr. 6685-6715)

1925-07-22 / nr. 6706

flM XXI. - Ho. woo 12 pagini 1 . — ■■ ii Tre! lei exemplarul / Adresa telegrafică Jlllflir, TELET0ANELE NOASTRE* Centrala 6/87 24,73 <6/78 I i j Vi1 1H *» , Direcţia 87/72 Ad-ţia 7/68 Provincia 16/66 BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar No. 9 — 11 Mercuri 22 Iulie 1925 Preţul Abeasmeatator) | Lei 880, pa an ani 490, pa 8 luaf • 280 pe trei Icni PESTED SALARIAȚI» Lei 800, — pe timp de an aa " ÎÎ2,’ — ” » » ® lnn* » ISO, — „ „ „3 „ Fondat la 1904 d« Const MILLE De ce s’a călcat legea? Nu e o chestiune personală sau o nedreptate făcută unui om, ci marea problemă a drepturilor presei, care a fost atacată brutal prin hotărîrea consiliului de războiu, pronunţată in contra avocatului Const­­. Pe­­trescu. Un cetăţean are, despre o anu­mită categorie de profesionişti — în speţă ofiţerii — părerile sale. Are el dreptul să comunice aceste gănduri şi altora prin presă — in­diferent dacă sunt juste, greşite sau numai exagerate?. Iată toată ches­tiunea. D. Const. Petrescu n’are simpa­tie pentru, categoria socială a ofiţe­rilor. D-sa, într-un articol de ziar, şi-a arătat sentimentele, în termeni iscări nu permit nici un fel de echi­­­­­oc. E greşit? Cititorii îl vor jude­ca şi vor respinge teoriile lui. A ispus adevărul? Cine îl poate pe­depsi pentru asta? A exagerat? Cei cari au luat cunoştinţă de părerile lui, vor alege adevărul de inexac­tităţi In orice caz, numai opinia pu­blică are dreptul să judece opiniile unui ziarist, pentru că în legiuirea noastră penală nu există delictul de opinii, pe care să-l poată judeca şi sancţiona vre-o instanţă judecăto­rească , ordinară sau excepţio­nală­. Evident, sunt cazuri, când opi­niile exprimate de un ziarist, pot ■veni în conflict cu condica penală. Acele cazuri sunt strict determina­te de lege şi nimănui nu-i este per­mis să le extindă prin analogie. Dar şi în asemenea împrejurări, legea determină şi instanţa chemată a ju­deca delictul — juraţii sau tribuna­lul ordinar, în nici un caz consiliul de războiu. Dar să examinăm mai de-aproape cazul-D. Const- Petrescu a întrebuinţat, ■la adresa „ofiţerilor în general“ câte­va calificative aspre. Nu este opinia noastră, dar constitue aceas­ta un delict? De câte ori nu s’a spus despre parlamentari, de pildă, că nu pt. m ‘includi. — e vorba, bine­înţeles, de deputaţii majoritari — că sunt aleşi prin fraudă şi furturi de urne, că tremură la cel mai mic gest al şe­fului guvernului, că fac tot soiul de gheşefturi etc... Acestea sunt o­­piniile unor gazetari, în contradic­ţie, desigur, cu ale altora. Fost-au cei dintâi chemaţi în judecată, pen­tru că au ultragiat pe deputaţi „în general“? Cui a putut să-i trăsneas­că o asemenea năzbâtie? Atunci, de ce a fost dat judecăţii şi condamnat d. Const. Petrescu? De ce — mai ales — l-a judecat consiliul de răsboiu? E o ilegalitate comisă contra unui om şi contra unei instituţii — presa. Şi ilegalitatea este cu atât mai urâtă, cu cât procedarea a fost mai inelegantă. Era vorba de ofiţeri, în general. Puteau să-l judece ofiţerii? Cine a mai văzut, ca cel lezat să se insti­­tue în judecător? In speţă era — pe lângă incompetenta de ordin ju­ridic — si o incompetentă de ordin moral. Cei ce se considerau insul­taţi nu trebuiau să judece. Ei nu puteau avea — aşa e sufletul ome­nesc — obiectivitatea necesară u­­nei asemenea judecăţi. Şi dovada s’a făcut: consiliul de răsboiu a pronunţat maximum pedepsei- Se temeau ofiţerii cari au judecat pe d- Const. Petrescu, că justiţia civilă nu l’ar condamna, dacă l’ar găsi culpabil? Desigur că nu aceasta a fost tea­ma lor. Ei se temeau de altceva, probabil- Era teama, că justiţia ci­vilă nu va găsi, în articolul d-lui Const. Petrescu, elementele unui delict şi mai ales al delictului de ul­traj. Aceasta e adevărata explicaţie a ilegalităţii comise, — căci drept este, d. Const. Petrescu, scriind şi publicând articolul său, n’a contra­­venit la lege — oricât de injuste ar fi ideile sale. Şi, pentru a se obţine o satisfac­ţie nelegitimă, s’a călcat legea, s’a condamnat un om, s’au violat drep­turile presei, iar justiţia militară s’a ales cu un nou ponos. EM. SOCOR Gânduri simple Oameni... Firma Tomescu-Munteanu merge straşnic­. Păcat numai că fiscul nu poate aplica impozitul pe venit a­­cestei firme „line reputate". Socotind numai după cifrele înre­gistrate de ziare co asociaţii reali­zează neto peste o jumătate milion lunar. Straşnic lucru e reclama în ori şi ce comerț! — Mă recomand Munteanul — Poftița. Și omul cel mai sgâicit ii oferă economiile sale. Ia să poftească un pârlit oarecare să iasă cuiva în cale și să întindă mâna zicând: — Mă recomand, Ionescu! — D-ta treime să fii într'o ureche dom'le r­ele­, ele. An A­ară Terente făcea deliciul spiritelor romanţioase şi line­r adă­postite la centrul oraşelor, acum Tomescu et Munteanu define recor­dul faptelor diverse şi usturătoare. E Un adevărat noroc să te ştii fă­ră sfanţ în buzunar, haber n’ai de Vameşii aceştia cari purtând uni­forme oficiale, au picioare de epu­re, nas de copoi şi o faimă. ,'*■ ' Sfârşitul însă? Toate în lumea as­­ta, au un început şi deci trebue să aibă şi un sfârşit. Banii se cheltuesc, frunzele co­drului cad, ploaia şi zăpada aşiş­derea. Atunci omul capătă junghiuri şi trinafes, fiarele îşi caută şi ele un culcuş şi firma e compuisă şi ea din doi oameni din carne şi oase. Uite nu ştiu de ce, dar par­că o şuviţă de milă ne prinde gândind că oameni ca mine şi ca dv. ajung să fie vânaţi ca mistreţii, când mă­­măligă şi pâine este pe acest pă­mânt pentru toţi oamenii. Gânduri de om sucit şi pace... STAN BOLOVAN # La apelul meu dela 18 Iulie cf. pentru un invalid infirm de un pi­cior, s'a primit: Lei 600 G. Galaction. „ 300 Ecaterina Elead strada Mircea nr. 81 Constanţa. Lei 25 M. S. Bucureşti. Ţapul ispăşitor ION PĂUN. — Mă liberați? DIRECTORUL. — Nu, dar a fugit Dâmboviceanul, hoțul dela Fl­inte, și trebue să te duci să-i t’n locu... DIRECTORUL ÎNCHISORII. — Ion Păun, acar dela Vintileanca, egăieşte-te de drum. Răscoala In Portugalia Ea a fost înăbuşită.—S’a proclamat stare de asediu LISABONA 20 (Rador). —Forţe militare conduse de ofiţerii evadaţi din for­tăreaţa San Julia, s’au ră­sculat ori dimineaţa spri­jinite fiind de crucişăto­rul Vasco de Gama. Guvernul a luat imediat măsurile necesare. Cinci din şefii mişcării au putut fi revoluţionare, prinşi. După câteva ore potrivire, revolta înăbuşită. Crucişătorul Vasco Gama a capitulat. S’a proclamat starea de asediu. de im a fost d­e — A dispărut un grop cu aproape trei milioane­­ Un îndrăzneţ furt s’a săvârşit Vi­­neri noaptea de către doi funcţio­­nari dela poşta centrală. Iată împrejurările în cari s’a stabi­lit cine sunt autorii furtului de 2.700.000 lei. „DISPARIŢIA“ GROPULUI La acceleratul 503 de Bucureşti— Cernăuţi—Grigore Ghica Vodă se a­­flau în cursă la vagonul poştal, con­ductorul Udrescu şi funcţionarul Diaconescu, ambii de la poşta cen­trală. In cursul dimineţei de Vineri, li se încredinţase pentru acest tren un grup cu 2.700.000 lei. In valută străină. La orele 11.30 noaptea, în momen­tul când trenul a ajuns în staţia Buzău, cei doi funcţionari poştali, extrem de îngrijoraţi, au anunţat şeful gării că e absolută nevoie să dea o telegramă în Bucureşti. Ei au anunţat poşta centrală că au plecat fără gropul cu 2.700.000 lei şi că l-au uitat pe o masă în localul poştei. Faptul acesta a produs o enormă senzaţie şi chiar în acea noapte s’au făcut, cercetări în localul poştei, cer­cetări cari au rămas însă infructu­oase. In acest timp, cei doi funcţionari îşi cant­inu­au drumul spre Cernăuţi- Grigore Ghica Vodă. O DESCINDERE A doua zi, Sâmbătă, văzându-se că nu se poate da de urma grupului, a fost anunţată poliţia. In tot cursul zilei s’au făcut neîn­trerupt cercetări, cari deasemenea nu au dus la nici un rezultat. In cursul nopţei, d. inspector de poliţie Ghinea Ionescu, din prefec­tura Capitalei, a însărcinat pe comisarul Niculescu, şeful circ. 12, care mpreună cu comisarul Calinic şi d.­­Iânăsescu, inspector poştal, să facă o descindere la locuinţele celor doi funcţionari, întrucât începuseră a fi oarecari bănueli. Descinderea s’a făcut mai întâi la locuinţa lui Diaconescu şi după o a­­mănunţită cercetare s’a găsit suma de 216.000 lei în valută străină. Restul sumei n’a putut fi descope­rită. ARESTAREA In faţa acestei descoperiri, s’a te­­legrafiat imediat la Cernăuţi, unde au fost arestaţi, cei doi funcţionari. Trimeşi sub escortă la Bucureşti, ei au mărturisit furtul. Urmează acum să se dea şi de rostul celorlalţi bani. Prefecţii Ardealului AUREL CATANA Noul prefect de Oradia Mare SI ISiSUi 1 st Indicii sigure că e! s’au sustras urmăririi potereior — Dela trimisul nostru — Târgovişte, 19. — După cum am prevăzut şi am spus încă de alaltă­­eri, ultima urmă a bandiţilor semna­lată pe valea zisă a Sticlăriei, — în­tre Şotânga-Vulcana-Pandele,—a fost perdută, din cauza ploilor torenţiale căzute în cele trei zile din urmă, cari au fost încă un aliat al lui Munteanu şi Tomescu. Acest neaşteptat aliat, a scăpat pe cei două bandiţi cu prilejul urmărirei din jurul Găeştilor, descrisă de noi la timp, — şi iată că de astădată iar ploaia le-a dat posibilitatea să scape de încercuirea potereior. Căci este sigur acum, de două ori perdute, urmele bandiţilor au fost regăsite de jandarmi după câteva ore, în aceeaş zi, apoi fixaţi de lanţul poterelor în pădurile cari împrejmuesc regiunea Vulcana. Şi tot aşa de sigur e că de Vineri seara 17 Iulie şi până în momentul când scriu aceste rânduri, nu se mai ştie nimic, ceea ce a dat loc la două versiuni oficiale asupra locului unde se găsesc actualmente bandiţii, precum şi la o părere a unor buni cunoscători ai locurilor de refugiu ce se găsesc în Dâmboviţa şi cari ne îndreptăţesc şi pe noi să conchidem că aceştia din urmă au dreptate. Munteanu şi Tomescu au scăpat de încercuirea po­terelor şi se găsesc acum la un bun adăpost pentru ei. Vom expune toate aceste versiuni. Ce vrea cercurile oficiale? Unele organe oficiale, au cre­dinţa că bandiţii scăpând cu ade­vărat de sub vigilenţa paterelor, — datorită ploilor torenţiale că­zute mai cu seamă noaptea, — şi-au croit un drum spre munţi, unde se găsesc în mai bună sigu­ranţă. Intr’adevăr, pe deoparte mult hărţuite, pe de alta mereu de ve­ghe, paterele pline de devotament, au rezistat tuturor acestor obosi-i, toate condiţii,nu şi au ţinut bine f­­uind do‘ tucaton, blocada instituită împrejurul re­giunilor împădurite unde bandiţii se refugiază şi acestora le-a fost cu neputinţă să se scoboare în sate, pentru alimentare şi odihnă nici gazdele lor n’au jungă la ei spre a-i reaprovi- j imposibilă, chiar dacă la ea ar con­ aVYtor*vs>âaig'/l/râ ...» r*r\«*rr\ A o n/TWi.nfn ziona. In asemenea împrejurări favorabile, încercuirea părea că va aduce ca rezultat sigur cap­turarea mult căutaţilor Munteanu şi Tomescu. începând, însă, ploile torenţiale, cari în deosebi noaptea au făcut cura un întreg corp de armată. Se dă ca sigur că bandiţii se gă­sesc acum în regiunea de la partea stângă a Pucioasei, mai sus de Vulcana-Bai, unde au ajuns după ce au scăpat de încercuirea de pe valea zisă a Sticlăriei. Ei vor, îna­inta. — sau în răstimp au şi îna­intat,­­ spre Pietroşiţa, având de urmat drumul care le protegueşte retragerea, spre Runcîi şi regiunea râului Alb, iar ca obiectiv princi­pal probabil ţin să ajungă în­ cre­­erul munţilor la Stănişoara şi îm­prejurimi. Odată, ajunşi aci, cum spuneam­ mai sus, căutarea lor, va fi zadarni­că, atât din cauza sinuozităţilor , terenurilor şi pădurilor, de nepă- In cursul nopţei trecute autorită-1 trans, cât şi a extrem de numeroa­­bile au fost avizate că un automo­­selor gazde, împotriva cărora ori­bii în care se afla un tânăr şi un şofer au trecut cu o viteză verti­ginoasă pe şosea, îndreptându-se spre Braşov. Autorităţile au cercetat pe cel din automobil şi au raportat cazul au­torităţilor centrale. Examinându-se semnalamentele lui Dâmboviceanu, s-a putut constata că cele raportate de autorităţile urmăritoare, nu le corespundeau, ce măsuri şi mai cu seamă aresta­rea, nu ajută la nimic. Rămâne a­­tunci ca numai întâmplarea, sau prin conruperea gazdelor care să îi trădeze, să dea pe cei două temuţi bandiţi în mâna poterelor. Organele oficiale cari ne împăr­tăşesc versiunea aceasta­, se spri­jină pe multe indicii şi alte îm­prejurări temeinice pe cari le-au căpătat în aceste două din urmă zile, cu totul imposibilă menţinerea blocadei, — bandiţii au profitat de prilej şi s’au strecurat în alte pă­duri mai spre nord, tinzând să a­­jungă acolo unde terenul le este reuşit să ai­e foarte prielnic şi face urmărirea ducătorilor poterelor, cari au nestră­mutata părere că până azi bandiţii se găsesc tot încercuiţi în Valea Sticlă­riei şi în neputinţă să apuce o altă cale mai spre nord, unde nici acolo n’ar scăpa de zeloşii urmăritori. Cu toate împrejurările devaforabile, între care ploile torenţiale din aceste zile, poterele nu şi-au slăbit vigi­lenţa, iar lanţul blocadei a fost per­manent menţinut. Bandiţii sunt încol­ţiţi acum şi n’au nici­ un mijloc de comunicare în afară, încât se tem de orice mişcare riscată. Ei sunt îndrăzneţi cât nu simt po­terele în apropiere; dar acum pentru că le simt deabinelea, stau ascunşi în regiunea Vulcana - Pândele - Şotânga, adică în pădurile unde au fost fixaţi ultima dată, pe valea zisă a Sticlă­riei.­­ Cazuri sporadice, cu totul izolate, de oboseală s’au constatat printre, pu­ţinii poteraşi, iar vinovaţii au fost aspru pedepsiţi şi înlocuiţi pentru că nici urmă de defecţiuni să nu se pro­ducă printre ei. Celor vrednici şi sunt foarte nume­roşi, li s’au dat recompense în bani şi avansuri în gradele pe cari le po­sedau. Moralul poterelor este foarte înălţat, toţi fiind decişi să fie printre capturatorii eventuali ai bandiţilor. Aşa­dar, adaugă aceşti conducători, nu poate fi vorba de înşelarea vigi­lenţei poterelor şi posibilitatea ca ban­diţii să fie eşit de subt încercuirea de pe valea Sticlăriei. Informaţiunile căpătate de la iscoa­de sigure şi dela recunoaşterile ce s’au făcut, îndreptăţesc părerile că Munteanu şi Tomescu se află tot în regiunea arătată mai sus, sub­ stricta privighere a urmăritorilor. Acestea sunt versiunile oficiale. A­­cum vom arăta ce cred alţii neoficiali, dar cari în multe ocaziuni s’au arătat bine inițiaţi. Pe şoseaua Vulcana, banditul Tomescu travestit ca jandarm. io* In jurul fraudelor de la Finanţe . Câteva precizări şi amănunte oficiale Grigore Dâmboviceanu, autorul furtului de blanchete de rentă de la ministerul de finanţe, n’a funcţionat în acel minister decât 15 luni. Dacă el a avut posibilitatea să sustragă acele blanchete explica­te găseşte în faptul că în sala de trageri, unde sunt depozitate titlu­rile mai erau depozitate şi nume­roase dosare, pentru cercetarea că­rora puteau merge în acea sală şi alţi funcţionari, decât cei din servi­ciul emisiunei. Dar Dâmboviceanu n’ar fi avut ce face cu blanchetele titlurilor de rentă, dacă perversitatea nu l-ar fi determinat să falsifice toate forma­lităţile necesare pentru ca acele blanchete să devină valabile de pla­tă. * Datoria publică e unul din servi­ciile care au luat o extraordinară desvoltare după răsboi. Acel servi­ciu a avut necontenit trebuinţă de un spor de personal. Funcţionarii superiori ai Datoriei publice au cerut mereu satisfacerea acelei necesităţi şi în acelaş timp au semnalat lipsa de local special pen­tru păstrarea titlurilor de rentă. Grija de economii a dus însă la nesatisfacerea la timp a dreptelor cerinţe. # Dar chiar dacă ar­­ fost luate din timp toate măsurile preventive, posibilitatea furtului, n’ar fi fost evitată când se găsesc specimene de funcţionari ca Dâmboviceanu. Acesta în îndrăzneala şi incon­ştienţa lui, era capabil să fure che­ile încăperei în care se ţin rentele şi să sustragă din titluri, după cum a furat ştampila şi a­ falsificat sem­năturile superiorilor lui, pe blan­chetele ce le-a sustras. Apoi ce dovadă mai mare de in­conştienţă, decât faptul că Dâmbo­viceanu, cumpărăndu-şi casă, a pus să i se facă un grilaj cu iniţia­lele G. D? Perversitatea si indrăsneala l-au împins la furt si falsuri. Inconşti­enta l-a determinat să-şi înves­tească banii, proveniţi pe aceste căi, în casă, mobilă si automobil. * In urmărirea lui Dâmboviceanu nu a lipsit nici partea comică. Noul arestări la Craiova CRAIOVA, 20. — Parchetul lo­cal. Instituit în comisiune rogatorie, a făcut unele cercetări și a luat câte­va interogatorii unor persoane bănuit de complicitate cu autorii fur­tului rentei de stat. Cum autorii principali ai furtului de rentă, Dâmboviceanu, Nicu Lu­­pescu şi Bébe Mateescu, sunt din Craiova, s’au căutat complicii prin­tre cei de aci, cari aveau legături de prietenie cu dânşii. întemeiat pe aceste indicii şi pe unele declaraţii făcute la Bucureşti de către autorii principali, organele de anchetă au cerut să facă inves­tigaţii şi în oraşul nostru. In urma cercetărilor făcute, s-au opeait şi câteva arestări, printre cei arestaţi se află şi un tânăr funcţio­nar de la oficiul poştal, anume Fio­­rescu. Arestaţii, cu piesele delictuase gă­site asupra lor, au fost trimişi eri la Bucureşti. Ce zic conducătorii poterelor A doua versiune oficială este a con Munteanu şi Tomescu la odihnă adică de când au fost văzuţi ultima oară în regiunea Şotânga-Vulcana- Pandele-Valea Sticlăriei, profitând de ploile torenţiale din ultimile nopţi, au avut tot timpul să se strecoare ne­­stânjeniţi în sate, la gazdele lor de­votate. Aci s’au ra­trapat, prin mân­care, reaprovizionare şi odihnă şi când le va conveni, o pornesc din nou la drum, în direcţia ce li se va părea prielnică. Nu trebuesc făcute iluzii ce nu-şi au locul. Bandiţii aceştia n’au stat în­cercuiţi zile şi nopţi de-a rândul, de Vineri dimineaţa până azi, de teama încercuirei. Ei cunosc bine locurile,— Tomescu e călăuză sigură, — şi în­drăzneţi cum sunt, sprijiniţi de ploile cari au fost adevărat potop şi au silit poterele să ’şi găsească adăpos­turi, cum e omeneşte pe o asemenea vreme bandiţii s’au scoborăt în vre-un sat şi s’au refăcut. Nu e de tăgăduit, măsurile luate îndrăzneţii bandiţi, — spun neofi­­­­cialii, — din momentul ce au scăpat­­ de subt urmărirea efectivă a poterelor. Adunaţi şi mai departe cupoane­le şi păstraţi-le până la toamnă, când va avea Ioc tragerea, aşa cum am anunţat la începutul acestei serii. titi­i continuarea în pag.1!

Next