Dimineaţa, februarie 1926 (Anul 22, nr. 6893-6920)

1926-02-01 / nr. 6893

Mn« I­r­ ten LITERATURA ARTA •• STIIHTA mm Cronica literară ttenan­ul presai romane’ Editat de „Sindical prese!­mâne din Ardeal și Banat“, Gin], 1926 „Imbori«. ziaristicei «.rddleao“ — 'teri* cuvântul înainte al Almana­hului Preeai Romfto* din Ardeal td Banat: „O carte de reculegere“, — este cea m«ai frumoase pagină din istoria Ardealului de o sută ţi mai bine de ani Încoace. Filele M­eoprind gândirea şi sim­ţirea celor mai de seamă bărbaţi pe care i-a dat Întregului neam româ­nesc această provincie, — şi, mai departe, — să ne coborâm cât mai de» In acest sanctuar al sufle­tului românesc, şi să luăm de 1« ţl pildă, învăţătură şi tărie nouă". Subliniem cu entuziasm cele de mai tins, şi ne buc­uram că Înjghe­bând almanahul, alcătuitorii lui şi-au Întors cu dragoste şi curvioşie privirile către Înaintaşii lor. „Mănosul tare® al presei“ de pe ogorul căreia au răsărit cele mai de frunte elemente ale provinciei noas­tre transcarpatine, — a fost desi­gur, cele mai adeseori sterp, pietros şi bogat In primejdii. Cuvintele frumoase «1« ahnana­­bu­lui, amintesc, pe scurt, Împreju­rările In care «au «bătut pentru viaţă Infern«■torti foilor româneşti din Ardeal pe 1788 un grup de in­telectuali români cer„ Învoire gu­vernului ca să scoată la Sibiu o ga­zetă pentru ţărani tn care să se nele moravuri şi In economie“. Apă­rută abia In 1791 gazeta a fost opri­tă după primul ei număr. După ză­­darnice Încercări de-a se obţine au­torizaţia guvernului , în 1794 ga­zeta apare la Viena, dar e din nou oprită sub cuvânt că: „periculoasele idei de libertate ale francezilor se propagă cu mare iuţeală, în­cât ori­ce apare în ziar, uşor a­ ar putea răstălmăci, iar opiniile pot produce zguduirea liniştii publice“. — E les­ne de Înţeles câte greutăţi au avut de luptat cea ce s’au încercat, mai O nov.A m­atUrmM a­t wM păşeşte p» paşi repezi prin lume. S* w ibeşte cu taristanţâ, că ciorapii de­­ culoarea pielii, cari de trei ani stăpânesc picioarele serului slab, vor trebui să se resemneze. Ei vor fi Înlocuiţi cu ciorapi negri Pe lângă această revoluţie de jos, mai apare şi fantoma unei revoluţii de sub America dictează rochi mai lungi. Industria franceză de confec­­ţiuni, care nu poate renunţa la ex­portul în America va trebui să se Supună şi să lungească — fusta Această ştire e de natură să în­tărească poziţia dictatorului din Atena care «a pus la conflict cu «ea mai bună jumătate din popu­laţia Greciei pe tema lungimi ro­chilor. Ordinul di® Paria, a «rupţi de mul­te încurcături­. La « pot servi trenurile petroli­fere? Ori nu»i­­am răspuns la acea­stă Întrebare ar fi o altă Întrebare: la ce nu pot servi terenurile petro­liferei. Cine crede că am de gând să fiu maliţios la adresa legei sub­solului şi la aplicarea ei, se înşeală. Nu e vorba de noi, ci de clanul,­osagilor, cei mai bogaţi indieni din­ America cari posedă mănoase tere- I nuri petrolifere. Un raport oficial­­ constată că femeile acestor pici­ roşii, cheltuesc aproape tot venitul ce le aduc sursei« petrolifere, pe accesorii de toaletă, pe mijloace «rinetice. O indiană cheltueşte pe an cel puţin 1500 de dolari pentru a bune in evidenţă graţiile sale naturale. Prin asociaţie de ltol trai răsare in minte o amintire personală In primele luni ale revoluţiei ruseşti, când preţul alimentelor Începu să atingă cifre fantastice, au dispărut dintr'un mare oraş din Rusia tot ce era pudră, roş de buze, poma­­dă, eau de cologne parfum etc. Ţărancele cari aduceau In oraş de ale mâncării se Întorceau în sat cu accesorii de toaletă La un moment dat, la sate erau îa modă ciorapii de mătasă, iar în oraş ghetele pe piciorul goL O bucătăreasă criminală — Deşi ştirea vine din Marsilia, garantăm autenticitatea ei. O bucătăreasă din acest oraş pregătise. Duminica trecută, o friptură — pe cinste, cum se zice La noi. Cum trebuia să părăsească pentru un moment bucătăria, ea încredinţă paza frip­­turei —­ ca ferească Sfântu să nu se întâmple ceva, — bărbatului ei. Aceasta însă, un om distrat, n’a băgat de seamă cum pisica s'a fu­rişat în bucătărie şi a şterpelit bunătatea de friptură Când cucoana bucătăreasă s-a reîntors și a observat nenorocirea a fost cuprinsă de o furie atât de violentă încât a pus mâna pe re­volver din care au pornit trei fo­­curi spre mântuirea nefericitului ei soț Lovit el mult. Se dansează și în vagoane. — Pe linia de cale ferată dintre Londra şi Brigthon s’a pus în circulaţie şi un vagon special amenajat pentru dans. Dacă această încercare va jpanai fiecare tren va avea pe lân­târziu, in acelaşi primjedios dome­niu al scrisului românesc. In afară de obişnuitul material calendaristic,­­ „Almanahul presei române“ adună un Întreg material istoric şi documentar, şi bogate co­laborări literare, D. AL Ciura publică interesante „amintiri despre Gheorghe Bariţiu“, —­ d. Onisifor Ghibu emoţionante pagini despre Casian R. Munteanu, — d. I. Lupaş „spicuiri din activi­tatea ziaristică a lui Visarion Ro­man. D. Leonard Paukerow ni-l În­făţişează pe Caragiale proiectând scoaterea unei revista: „Hornanţe li­bere“. — (Publicaţie literară. Apăru din două ’n două Duminici Pentru tot ce priveşte redacţia răspunde d. I. L. Caragiale. — Budapesta 1910), — iar L. Bolcaş, îşi aminteşte un cal de cuvinte de „Foaia literară** _ redactată şi editată de Lucre­­ţia Rudow Suciu şi doctor Wil­helm Rudow. Oradea Mare 1897“. — Din materialu belteristic, se remarcă versurile d-nului Emil Isac: „Iosif“, — traducerea din Ady Endre: „In podgoria anilor trecuţi“ de d. Justin Ilieşiu, şi proza păr. I. Agârbiceanu. Editat de sindicatul presei româ­ne din Ardeal şi Banat — la Cluj — Almanahul e frumos tipărit şi con­stituie o preţioasă contribuţie cul­turală a societăţii de presă din Ar­deal. Dacă din paginile lui răsare uneori o notă de exagerată culoare locală, — ne explicăm fenomenul ca o normală reacţiune prilejuită şi de Împrejurările vitrege cu care lup­tă şi astăzi — ca o supremă Ironie — publicaţiunile româneşti de peste Carp­aţi. Poate că cu vremea lucru­rile se vor schimba Optimismul nostru cată să fie Insă şi un Îndemn la mai bine pentru cei cari vor al­cătui în viitor asemenea folositoare lucrări G. Oru­ gă un v agon-restaurant g ou Ta­­goa de dormit, uit vagon de dana. Nostim e că ideea aparţine in­ginerului englez Yarow, care a îm­plinit 84 de ani; această inovaţie a fost pusă în practică tocmai de ziua naşterei sale, ca un fel de o­­magiu deosebit pentru serviciile ce le-a adus căilor ferate engleze. Societăţile de comunicaţie îşi promit o sporire considerabilă a traficului de persoane prin intro­ducerea vagonului de dans. Ideea nu e rea, mai ales pen­tru ţările unde deraierile se ţin lanţ, — dacă îţi este sortit s’o pă­ţeşti, mori cel puţin dan ţând şi cu cineva tn braţe. Trebue să fie o mare consolare... Douăzeci şi cinci de dolari, pen­tru fiecare cuvânt dintr’o nuvelă a Încasat dăunăzi cunoscuta scri­itoare americană Miss Fannie Hurst. Ea a câştigat premiul de 56.000 de dolari, pe care revista „Liberty Marines” l-a promis pen­tru o nuvelă scurtă de 2000 de cu­vin­ta O nouă corabie a lui Nou. — O văduvă bogată din Londra, Mira Sarah Martha Grovegrady, a lăsat prin testament aproape trei mili­oane de lire sterline pentru înfiin­ţarea unui „trust“ pentru apărarea animalelor şi împotriva sportului cu animala Ea propună în testamentul ei, construirea unei fel de corăbii a lui Noe unde să găsească adăpost animalele năpăstuita Acest testament, aminteşte de le­gatul milionarului american Go­uld, care a lăsat 20.000 de dolari pentru Întreținerea cailor și câini­lor săi. Artiştii noştri la Paris de la Opera francezi Ştiri artistice La Teatrul „Regina Maria“ s’a reprezintat aseară pentru a 48-a oară piesa „Romanţa“, piesă în care d-na Maria Filotti, eminenta artistă a Teatrului naţional din Bucureşti are o splendidă creaţie. „Romanţa“ s’a jucat aseară cu cassa de bilete Închisă. Faţă de ac­est neobişnuit succes, d-na Maria­­f­­lorii va continua să apară în „Romanţa“ Încă o serie de reprezentaţii Colegul nostru, d. Dem. Theodo­rescu, a trimis preşedintelui „S. S. R.“ următoarea scrisoare : Domnule, preşedinte, aflu că ono­rata comisiune însărcinată să apre­cieze titlurile necesare onoare! de a fi membru in „Societatea Scriito­rilor“, e muncită, în ce mă priveş­te, de problema dacă iubesc sau du această distinsă asociaţie. Pentru a-i înlesni rezoluţia, m’am hotărît să-mi pun eu insu­mi a­­cea­stă gravă problemă de conşti­inţă. Şi, scrutfindu-mi cu cruzime cugetul, ajung la certitudinea du­reroasă că, în adevăr, nu iubesc În­deajuns onorata dv. societate pen­tru a merita cinstea de a-i aparţi­ne, — cinste ce, de altfel, mi-a fost dăruită de prieteni generoşi fără ca eu să fi avut curajul de a aspira vreodată la dânsa. Pentru aceia, vă rog, domnule preşedinte, să liăaţi act de hotărâ­­rea mea irevocabilă de a nu mai face parte din „Societatea Scriitori­lor Români“. Cu acest prilej, vă încredinţez încă odată de toată stima mea. REM. THEODORESCU Azi dimineaţă va avea loc la A­­teneu, vernisajul expoziţiei d-lui Ionescu-Dora, apreciatul pictor care aduce o bogată operă artistică lu­crată în aceşti ultimi trei ani. Luni seara are loc la Ateneu con­certul dat de tenorul Stroescu de la „Opera Comique” din Paris, cu a­­companiamentul la piano al maes­trului Felix Weingartner. Celebritatea ambilor artiști sunt o chezăşie singură a reușitei concer­­tului * Sirota, faimosul pianist rea. re­vine In Capitală săptămâna viitoa­re. D-sa va debuta ca solist al con­certului simfonic de Luni 8 Febru­arie (In care va executa grandiosul concert de Raehm&ninow) şi va da apoi un recital propriu, la seara de Vineri 12 Februarie Duminică 31 Ianuarie »­, orele 4 jum.. .­­. va avea loc un Festival literar-artistic, organizat de Reuniu­nea culturală muncitorească, in sala sindicatelor muncitoreşti din strada Brezoianu 37, pentru mărirea fon­dului bibliotecii muncitoreşti. Vor da concursul d-nii : dr.­­The­imer, dr. Ilie ITorodnleeanu, Naghi Alexandru, precum şi artişti # D-RA MARIE BERTHE MANO­­LESCU Sicriu lui Tut-Ankh-Amon Sicriul si masca sunt de aur masiv, cântărind 450 kgr. în va­loare de 40.000 lire sterlin, adică 40.000.000 iei. ' • s '· % \ f ' .• s f?: :&•‡& :M WZ® ' ' · x;• ;• •:•: -v • x-f;: Vr:::-x;•••• •••'. • •• • * . Transportarea sicriului lui Tut-Ankh-Amon la Museul de An­tichități din Cairo. T Saviştii promoţiei 1900 pregătesc profesorilor lor de odinioară şi co­legilor lor decedaţi, pe lângă alte o­­m­agii şi pe acela al unui album co­memorativ. In vederea acestuia, d. Pastion, jude-instructor cab. 2, Trib. Ilfov, cere, prin „Dimineaţa”, să i se trimată unele fotografii printre cari pe a lui Bonifaciu Florescu. Vreo fotografie a mult-originalului profesor nu am. Dar un portret lite­rar al lui socot că nu m­i-ar fi cu neputinţă să-l ofer comemoratorilor. Şi încerc chiar să-l constitui prin rândurile de faţă. In activitatea­ publicistică de mai bine de un sfert de veac Bonifaciu Florescu a lucrat pentru ceea ce se chiamă astăzi „cooperare intelec­tuală”. In „Revista Orientală“ din Mai 1898, ideea aceasta era mai limpede şi mai precis formulată de­cât în încercările-i anterioara Un apel adresat, în franţuzeşte, scrii­torilor şerbi, bulgari, greci, turci ş. a. m.­­Le spune acestora — ca şi compatrioţilor — „Aimons chacun notre pays, mait ne détestons pas les voisins “. Şi adaogă că, până la o vastă confederaţiune, „Revista o­­rientală se mulţămeşte deocamdată să râvnească & deveni organul lite­rar al Europei carpato-balcanice”. Era un om de o cultură intr’a­­devăr universală. Obârşia şi merge­­rea-tnainte­a civili­zaţiunilor 11 ademenia cu deosebire; şi a tratat acest subiect în nenumărate foile­toane ale „României Libere“ din Fe­bruar şi Mart 1878 Întovărăşind „căpătările“ din Lubbock şi Maspero de competente vederi personale, des­­voltate intr’un stil din care pito­rescul nu-i absent, dar In care de­clamaţiile şi tonul profesoral sunt mereu prezenta „Forţele“ lui ştiinţifice, literare şi dramatice,— odată ce el punea mâna pe o temă,— se Înşirau nu numai un timp, săptămâni dea-rândul, ci şi in spaţiu, cuprinzând sub­solul înalt al primei, celei de-a doua şi tin­zând să-şi anexe şi a treia pagină dintr’acelaş număr. Entuzîasm­urile lui erau indelung-vorbitoare. Astfel, când, — Înainte de P. P. Carp şi de Ionescu Gion — el descopere poema „Radu“ a lui Ronetti-Roman, Boni­faciu Florescu publică în patru nu­mere ale amintitei „Românii Libere“ (condusă de D. A Laurian) un stu­diu in care abundă figura interoga­­ţiunii şi esclamările: „Se aştepta ceva nou ţi de la lite­ratori, dar lucru curios: vechile de­prinderi au continuat a se impune celor ce se învechiseră intr'lnsele! Resboiul şi triumful n'au produs nici o operă perfectă, nici o operă asupra cărei discuţiunea să nu mai fie permisă. Trebuia un curent nou in literatură, trebuia să­ apară ceva care să rupă cu tradiţiunile, ţi aş­teptam toţi să vedem: de unde vine vântul care să ne readucă căldura vieţii ? Cel puţin acesta era simţi­­mântul meu; mă întrebam: de unde va­ veni regenerarea literatu­rii ? Şi cine ne va scăpa de gingăşie şi de servila imitaţiune, dacă nu ne reînsufleţite nici Griviţa, nici căde­rea lui Osman-Paţa ? Azi încep a spera, căci am­ credinţa că autorul poemei Radu, d. Ronetti-Roman, este destinat a deveni marele nostru ma­gistru pe viitor . Etiam contra omntt! („Chiar îm­potriva tuturora“). Deviza aceasta a unuia dintre eroii lui, — un Peru­vian francez cu nume italienesc, — ar putea să fie pusă ca epigraf la multe articole şi cercetări pe care Bonifaciu Florescu le-a dat la iveală în „Columna lui Traian“ a lui Has­­deu, în „Revista contemporană” din 1874, în „Stindardul“ politic, literar, comercial şi ştiinţific din 1876, în primii aud ai „Literatorului“ lui Ma­cedon­ski, în „Revista literară“ a lui Theodor Stoenescu şi în acele „Anale literare“ de prin 1886—1888, cari după expulzarea din ţară a docto­rului M. Gaster, ca un omagiu pen­tru acesta, au ţinut să-i păstreze numele pe frontispiciu printre re­dactorii ce se numiau: G. Dem. Teodorescu,­nghel Deroctrescu, La­­zăr Şăineanu, Ștefan Velescu— Etiam contra omnes! împotriva părerii stăpânitoara, Bonifaciu Flo­­rescu, cel dintâi declară ca poet li­ric pe Grigore Alex­and­rescu socotit până atunci (în 1874) numai printre scriitorii satirici români; şi mai târziu, în toiul entuziasmului strâm­t de Ginta latină, pune totuş opera lui Alexandrescu, ca una ce­a mai plină de omenie şi mai bună s to­cătoare, mai presus decât opera I poetică a lui Alecsandri . Despre Constituţia din 1866, în e- I poea electoralelor colegii sprijinite­­ pe cenz, el spunea că acea Constitu-­­ ţie a venit să consacre în mod ne­fast rămăşiţele anticelor servitudini, „In loc de-a căuta, ca Serbia, unica noastră un ţăran“. Şi Bonifaciu Flo­­■ rescu cerea, de pe atunci (din 1878) , să se bazeze democraţia pe sufragiul­­■ universal. El se întreba din­cotro şi în ce împrejurări se va ivi izbăvito­rul care, la fel cu unul dintre fraţii Goleşti, să proclame, de astă dată cu un mai mare răsunet: „Piară privilegiurile noastre, piară starea noastră, piară chiar numele nostru, numai poporul român să fie liber şi mare . Trebue oft fi fost un dascăl emi­namente drept, judecând după no­tele pe cari­, şi le dădea m­e’si. Căci propriile-i sextine, amoroase şi ero­tice, ale lui „varia" şi epigramatice mai mult ori mai puţin originala apoi nenumăratele-i traduc­ţii la proză, la­strofe rimate şi’n veniri albe din Auguste Barbier, Victor Hugo, Mellain de Saint-Gellie, J. I.e Robo, Baudelaire, Ronsard, Clé­­ment Marei Rabelais, Scanin, Le­brun, Musset precum şi tălmăcirile sale din poezia albaneză, din popu­larele britanice etc., el le insoţia de note juste: „rime slabe“, „rimă de­fectuoasă“ sau (Încântat de sine’şi) ,.rime bogate“ îşi recunoştea „ere­ziile de versificaţiune" de odinioară şi, la un moment dat prevenise pe cititor: „Voi pune eu nepărtinire nota pericol poeziilor mele ce sunt ferite de greşeli, ţi voi arăta sincer gre­­­­ala ce am comis lucindu-mă nu­mai după ureche“. Uneori insă observaţiunile lui didactice trebue să fi uluit cu desă­vârşire pe lectorii revistelor la cari colabora­seu pe cari le conducea, de o pildă următoarea remarcă la Cântarea lui Wokniki de Iuliu Ce­sar Săvescu: „Această poezie este pe versuri de ÎS şi 17 silabe, cu două emisti­huri. Versul e exametru. Are lunga pe a 2-a, a i-a ţi a 2-a din fiecare emistih, putând avea o lungă ţi la a 6-a, adică fiecare emistih e com­pus din două iambe urmate de un neon al 1-lea prelungit printr'o scurtă. De nar fi observată legea de a pune o lungă la a doua, versul ar fi de patru picioare, emistihul fiind de două peonuri al patrulea, piciorul al doilea şi eventual al i-lea prelungite printr'o scurtă". In schimb colegii lui, mai bătrâni şi mai gravi, dacă nu chiar întreg Ministerul instrucţiei publice tre­bue să fi deschis ochi mari şi scan­dalizaţi la erudiţia severă care în­cadra producţii frivole de felul a­­cestora: „Eu ziceam c’a ta sprin­ceană este arcuşul de amor", „Pe Apollo cu Tet­da 11 trimit ca să se culce", „Două ţâţe fata are", „Vrei urechea-ţi s’o sărut!“, pre­cum şi la observaţiunea semi-crai­­donească pe care B. Florescu o in­stalase în dreptul unei berceuse a lui St. Vellescu (ce avea drept motto: „Tu numără stelele; Eu, câmpii cu florile“): „Dicidement, notre ami Vellesco reste Umjours jeune“. Noi, la rândul nostru, privim, deşi cu indulgenţă, dar cu zâmbet şi nu fără uimire, la următoarea traducere a lui Bonifaciu din „Il ne faut jurer de rien” (Să nu zici vorbă mare) a lui Alfred de Musset. Foae verde rosmarin­­ă, Florico, fată mare. Satul zice că Marin Ţi-ar fi dat mai ieri o floare — Fi-va svonu-adevărat Sau că-i basm din vânturi luat? Şi desigur mirarea noastră nu zăboveşte pe lângă acel „luat” de­venit monosilabic, dar ne întrebăm ce s’a ales sub pana poliglotului şi eruditului Bonifaciu Florescu, din prima strofă a acelei minuni de Chanson de Walbunk: 11 est bone bien vroi. Charmante Colette, II est done bicn vroi Que pour votre fite Colin vous a fait Présent d'un bouquet? BABBÜ LAZAREANU Comemorări BonXtecln Horescn întruniri femeniste Liga pentru „drepturile şi dato­riile femeii“, de comun acord cu „Asociaţia pentru emanciparea po­litică şi civilă a femeii” a organizat pentru ziua de Marţi­­ Februarie a a, orele­a d. x, trei întruniri a colorilor de negru, verde şi albas­tru, cari vor avea loc : (negru) la căminul „Iulia Hajdeu“ din prelun­girea b-dului Ferdinand No. 33 bis, (verde) in sala „Locomotiva“ din calea Griviţei şi (albastru) la „Că­minul Băncii Populare” din strada Piscului No. 5. Scopul acestei întruniri va fi : 1) discutarea legii electorale şi 2) ce­rerea drepturilor politice pentru lumea feminină. Vor lua cuvântul d-nele : Iancu­­lescu de Reusa Satmary, Marioara Chihăescu, Isabela Sadoveanu, dr. Medee N­icul­escu, Maria Preotu, Maria Pepenaru, dr. AL Stoica, d-ra Maria Oprescu. Se face un căldurea apei la toate doamnele şi toţi domnii din cartie­rele respective de a participa la a­­ceste întruniri, unde se vor discuta chestiuni cu adevărat vitale pentru lumea feminină. m 0 nană sarîctBrist'Cî a lifii Ini IX. GarajialB, din corespondenta dramaturului cu maestrul D. Irimi- Iriu (prof. la Conservator) L L. Caragiale Îşi va avea în cu­rând bustul aşezat intr’o sală a Conservatorului din Bucureşti. Iniţiativa pentru cinstirea memo­riei celui mai mare dramaturg ro­mân, porneşte de la cel mai melo­dios, armonios şi mai profund in­terpret al muzicii clasice, ce-l are azi Bucureştii,­­ profesorul C. Di­­mitriu de la Conservatorul de mu­zică din Capitală. Au trecut atâţia ani de când Ca­ragiale a dispărut dintre noi şi to­tuşi operele sale se bucură de o viaţă pe care n-o au nici una din dramele şi comediile mai recente ale teatrului românesc. E curios, că deşi personalitatea li­terară a lui Caragiale a dominat o epocă mare a vieţii noastre literare, şi artistice, amintirile, care-s legate de personalitatea interesantă şi de activitatea literară a dramaturgului, n’au apărut până azi la lumina zi­lei, turnate într’o formă literară, de acei care au fost în contact cu el şi au în acelaşi timp şi meş­teşugul scrisului! Ce contrast între viaţa intelectuală de la noi şi cea, de pildă, din Franţa, în această pri­vinţă ! In acelaş an, când moare acolo un scriitor mare, vedem apărând zeci de volume, care vorbesc despre viaţa şi felul de a munci al scriito­rului şi astfel de cărţi sunt cele mai gustate acolo de publicul cetitor. La noi moare un Caragiale, un Delavrancea sau un Coşbuc, şi nici o lucrare biografică serioasă nu a­­pare despre viaţa lor atât de bogată în evenimente interioare sufleteşti, şi’n evenimente exterioare ! Cara­giale a întreţinut o lungă corespon­denţă cu prietenii lui. Ce interesante trebue să fie scrisorile lui ! M’am gândit la toate acestea, când l-am rugat pe maestrul Dimitriu, să-mi dea voie să răsfoesc colecţia lui de scrisori. Din ele apare o nouă caracteris­tică a firii lui Caragiale, absolut necunoscută marelui public. E pa­siunea lui Caragiale pentru muzică, ce pare a fi avut o înrâurire covâr­şitoare asupra artei lui de scriitor. Ascultaţi chemarea pasionată a li­ricului şi sentimentalului Caragiale adresată maestrului­­ Dimitrie Scrisoarea e trim­să din Berlin, und­e dramaturgul nostru se refugiase — cum a făcut-o odinioară şi Ibsen — când intr’o vreme n’a mai putut su­porta mediul social al patriei lui. Berlin 1906/Decembr. Scumpe maestre. Cu foarte mare dor îţi trimit o salutare călduroasă din fundul su­fletului. Când ? Când o să te văd intrând pe uşa mea, să-mi luminezi casa SI SA MI ÎNTĂREŞTI PUTEREA DE GÂNDIRE? Spune-mi Când? Al d-tale admirator CARAGIALE Iată o altă scrisoare tot din Ber­lin adresată maestrului Dimitriu. Maestre ! Iubitule! Mi s'a făcut un dor di d-ta de-mi arde sufletul! Oh! De ce nu-mi poţi trimite pe aripele vântu­lui măcar un acord ? Când ? Când o să te mai ascult, neprețuitule ? Nu e zi, nu e seară, nu care să nu te pomenesc şi să nu chem cu tot fo­cul, îu închipuirea mea, minunatele d-tale producţiuni ? Mult te doreşte sufletul meu ! Fiţi sănâteţi-C­AR­AGI­ALE Voia continua altă dată publica­rea altor scrisori ale lui Caragiale, din care se va vedea cât preţuia el muzica. Publicul să vie la concertele de muzică de cameră ce vor avea loc câte unul la finele lui Ianuar, Fe­bruar şi Marte, când maestrul Di­mitriu in solo şi alte ori acompa­­niând pe d. Teodorescu, solistul în vioară de la „Filarmonica“ ne va face prin marele său talent să ne delectăm la muzica beetowenianâ. În arta lui Dimitriu totul e melo­die, de pe prima până la cea din urmă măsură Ni se va părea că sufletul luri Caragiale plutoște petit, acordurile armonioase isvorite din clavirul și vioara fermecate de ta­lentul lui Dimitriu și Teodorescu. DOCTORUL YGREC Pentru Direcţiunea Poştelor D-lui Diamandi Dumitrescu din str. Stoian Militară No. 17, i s-a ex­pediat din Craiova în ziua de 24 Ia­nuarie o telegramă urgentă, taxată cu 70 lei, care a ajuns la destinaţie în ziua de 26 Ianuarie, deşi purta menţiunea „caz de moarte“. Atragem atenţiunea direcţiunii poştelor asupra acestui fapt. x * 1 - ------........tea Sosirea ofiţarilor - rezervi fransezi — Primirea lor In para fl© Mord — Vizitele ce se vor face Aseară, la orele 10, cu „Expressul- Orient” a sosit în Capitală, delega-­ ţiunea ofiţerilor francezi de rezer­vă, care, după cum se ştie, vine sa viziteze ţara noastră. * Pe peronul gării de Nord, în mo­mentul descinderii din vagon, ofi­ţerii francezi au fost întâmpinaţi de către comitetul central al „Asoci­aţi­unii generale a ofiţerilor In re­zervă şi retragere”, proveniţi din o­­fiţeri activi. ASISTENTA Erau de faţă pintre alţii, d-nii: generali: Culcer, Lupaşcu, Boboc, fostul comandant al pieţii Bucu­reşti. Livezeanu, Ştefănescu, Petres­­cu, dr. Popişteanu, colonei: Rujinski Vasi­escu Crist, Boian, local colo­neii: Vizand­ Bobeica, maiori: Zara­­firescu, inspector general de mine, în ministerul de industrie şi co­merţ: Eftimiu Eftimie, invalid de război, etc. Se mai aflau pe peron cu acest prilej d-n­i: comandant Palass şi căpitan Bergare, din misiunea mi­litară franceză la Bucureşti. CUVÂNTĂRILE D. general CUI­CER, in numele comitetului „Asociaţiunii generale a ofiţerilor de rezervă şi In retragere”, — după prezentările de rigoare fă­cute de către d-nii comandant Pa­lass şi căpitan Bergére, — a urat oaspeţilor francezi bun sosit D. GUERRE, preşedintele delega­­ţiunii ofiţerilor francezi în numele camarazilor ce-l însoţesc a rostit câ­teva cuvinte de mulţumire pentru călduroasa primire făcută de către camarazii de arme români Apoi, în automobile, ofiţerii fran­cezi au fost conduşi la Athénée- Palace-Hotel unde urmează a fi găzduiţi în tot timpul cât vor ră­mâne în Capitala noastră. DIN CINE E ALCĂTUITĂ DELE­GAŢIA Delegaţia ofiţerilor francezi de re­zervă e alcătuită din 6 membrii şi anume, d-nii: Guerre, șef de esca­­dron (maior), directorul general al minelor din Couvrières; Decroix, maior de artilerie, comisar al comp­­turilor Băncii de Nord; Couhe, căpi­­tan-aviator, deputat şi consilier ge­neral al Pas-de-Calais; inginer în direcţiunea generală a minelor din Lens; precum şi locotenenţii: De-Scrim ai Coton­*. Toţi membrii delegaţiunii poartî uniformele militare respective. PERSOANELE ATAŞATE PE LÂNGĂ DISTINŞI OASPEŢI In vizitele ce vor face atât In Ca­pitală cât şi In ţară, oaspeţii fran­cezi vor fi conduşi de către d-nii: general Lupaşcu, colonel Rujinski, locot-coloneli Vizanti şi Bobeica, maior Zamfirescu, inspector general de mine la ministerul industriei şi comerţului şi căpitan Greculescu, publicist, care au fost ataşaţi pa lângă persoanele lor.­­ VIZITELE DE ASTĂZI Azi, Înainte de amiază, ofiţeri francezi vor face vizite: d-nilor mi­­niştri, general Presan, general Cul­cer, general Lupescu, şeful Marinui Stat Major şi general Popescu Ion comandantul corpului n armată. * La orele 12 se vor duce la Parc» Carol K­pr«­a depune o coroană pe mormântul „eroului necunoscut”, după care vor vizita cimitirul eroi­lor francezi de la cimitirul militar Bellu. La ora 1 d. a. vor lua parte la dejunul ce va avea loc in onoarea lor la legaţiunea franceză din str. Lascăr Catargiu nr. 13. La orele 6 seara vor asista la conferinţa pe care o va ţine d-nul Guerre la „Cercul Militar” având ca subiect: „Rolul ofiţerului de re­zervă”. * Mâine Lunni 1 Februarie vor vi­zita, la orele 9, Aeronautica: 10 jumi. Regia Monopolurilor Statului: 12 Pirotechnia armatei * La ora 1 jum. va avea loc un de­jun oferit de delegaţia franceză de ofiţeri de rezervă. La orele 5 după amiază oaspeţii francezi vor participa la ceaiul o­­ferit de către dl general Mărdăre­­scu, ministrul de războin, în pălă­rii­ „Cercului Militar". La orele 9 seara va avea loc la fundaţia Carol I, conferinţa d-lui Guerre având ca subiect: „Reconsti­tuirea minelor din nordul Franţei”. Marţi, 2 Februarie, la orele 9 di­mineaţa, distinşii oaspeţi vor pleca­ din gara de Nord cu acceleratul spre a vizita regiunile petrolifere­ şi miniere, urmând apoi să părăsească ţara Vineri 5 Februarie, la c­ela 11 juni, seara plecând din Arad cu A. la­si. ly^gîm­l-OrMV *

Next