Dimineaţa, iulie 1926 (Anul 22, nr. 7036-7066)

1926-07-01 / nr. 7036

10 PAGINI Preţul Abonerauntei ori Lei ©5Q — pe timp cîp un an » 4“2® — o » n 6 'uni n 230«» n )j o 3 g In eirAinătate dublu f­ondată m 1904 Ce CONST. MILLE 3 Ii Ei I BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 7­9 11 J |gfg| 3 TELEFOANELE­­ Centrala 6/67. 24/73. 46/79. (flaiHSXlI' m. 7®3S 9 j o i i IULIE 1926 noastre­­ Direcția 57/72. Ad­tfa 7/69. Provincia 10/66. departe suntem încă de momentul când se va putea cere funcţiona­rilor să fie cinstiţi. Azi nu li se poa­te cere acest lucru, căci nimeni nu poate pretinde funcţionarilor pu­blici să moară de foame. Preocupările guvernului, în a­­ceastă direcţie trebue să fie cu a­­tât mai mari, cu cât apropiata expi­rare a legii chiriilor, la adăpostul căreia funcţionarii publici au cel puţin locuinţa cu chirie mai mică, va aduce o agravare a mizeriei lor. Recunoaştem că problema nu e din cele mai simple, însă gravitatea ei, impune guvernului obligaţia de a-i căuta o deslegare cât mai a­­propiată. Sporirea salariilor Peste câteva zile, guvernul va trebui să ia o hotărâre în ches­tiunea sporirei Salariilor funcţiona­rilor publici. Fondul de un miliard, înscris în buget în acest scop ur­mează să fie repartizat înainte de l1 iulie, căci de la această dată vor primi funcţionarii salarii­le sporite, e un drept recunoscut formal prin buget. Cu toate aces­tea guvernul se frământă încă în căutarea unei formule care să-i în­­gădue o repartizare cât mai echi­tabilă a fondului. Cei care nu cu­nosc decât în mod vag situaţia rea­lă a funcţionarilor publici, vor fi miraţi auzind că exista o dificul­tate atât de mare pentru a se dis­tribui un fond existent. Dificulta­tea este însă într’adevăr mare. Din cercetările serviciilor speciale de pe lângă ministerul de finanțe, re­zultă, ca fondul de un miliard re­prezintă d’abea o cincime din su­m­a ce-ar fi necesară pentru a ri­dica toate salariile la nivelul celor din 1914. Şi această evaluare s’a făcut, luând ca bază un indice de scumpete de numai 40, când, în rea­litate, viaţa este cu mult mai scum­pă. Apoi mult­ vor fi miraţi aflând, că funcţionarii acceptă ca pe un ideal, faptul de a căpăta salarii e­­chivalente celor din 1914, când es­te ştiut că nici înainte de război, funcţionarii nu primeau salarii care să le fi dat putinţa de a trăi o­­meneşte. Acum însă, în ciuda credinţei !COMUNICATUL DELA 25 IUNIE multora ca trăim in lux şi risipa, -- , , . , . .. cea mai mare parte a populaţiei! D- subsecretar de stat Manones­­şi mai cu seamă salariaţii de tot cu, a expus consiliului rezultatul felul trăesc într’o mizerie mai mare ca înainte de război, iar statul, nu stă nici el mai bine. Funcţionarii publici au fost cu deosebire greu loviţi de situaţia grea de după război, căci ei, cei dintâi au fost cei sacrificaţi pe al­tarul echilibrului bugetar. Nici a­­cum, după ce câţiva ani dearândul, bugetele s’au încheiat cu exceden­te, situaţia funcţionarilor publici nu este cu mult mai bună. Repetatele sporuri de salarii, ca­re li s’au acordat, au devenit ilu­zorii prin scumpirea traiului, ast­fel că azi încă se vorbeşte ca de un ideal, de eventualitatea de a căpăta salariile de mizerie dinainte de război. Este evident că funcţionarii pu­blici nu sunt singurii năpăstuiţi de lipsurile şi suferinţele de după răz­boi, însă îmbunătăţirea­­soartei lor nu este numai o chestiune de echi­tate ci şi una de morală socială. S’a vorbit îndeajuns şi chiar orga­nizaţiile funcţionarilor publici şi-au luat sarcina de a denunţa primejdia mare care ameninţă viaţa publică şi progresul moral a naţiunii prin lăţirea continuă a corupţiei funcţi­onarilor publici. Fraudele nenumă­rate date în vileag şi cele cu mult mai numeroase cari se înăbuşe în toleranţa celor responsabili care se ştiu con­plici sau autori ai a­­cestei situaţii, prin întreţinerea u­­nei mizerii care nu poate duce alt­undeva decât acolo unde vedem, sunt o dovadă a răului imens ce i-a făcut ţării situaţia mizerabilă a funcţionarilor publici. Şi ceea ce este mai grav e că Statul e neputincios de a pune ca­păt răului, căci frământările des­­văluite cu prilejul repartizării fon­dului de un miliard, arată căt­re J. B. F. împrumutul din Italia Istoria comică a doua comunicate Publicăm mai jos comunicatul dat aseară de guvern asupra împrumutu­lui realizat în Italia. Cititorii noştrii îşi amintesc că, acum câteva zile, guvernul mai dăduse un comunicat pe care l-a retras apoi, pe motiv că ar fi conţinând erori. Acum, când avem sub ochi al doilea comunicat, care este identic cu cel dintâi, ne întrebăm de ce a fost retras primul. Sau, poate că până la închiderea ziarului, vom fi solicitaţi să-l scoatem şi pe acesta .. Iată cel două comunicate —cum se şi cuvine «­* pe două co­ loane, misiunii d-sale în Italia, în ceea ce priveşte aranjarea datoriei de răz­boi şi contractarea împrumutului de 300 milioane lire italiene. Datoria de război a României s’a fixat la 120 milioane lire ita­liene cari, împreună cu dobânzile, — adică în total 157 milioane lire italiene­ — se vor plăti în lire hâr­tie la valoarea zilei. Plata datoriei se va face în 50 ani cu o dobândă medie de 1 şi jum. la sută şi cu anuităţi la înce­put mai reduse. împrumuturile obţinute sunt două, şi anume: 1) Un prim împrumut de 200 mi­lioane lire italiene s-a contractat cu societatea de stat A. G. I. P. (Agenţia Generală Italiană de Pe­trol). Acest împrumut este exclusiv în numerar, poartă o dobândă de 7 la sută, este emis la paritate, liber de orice fel de comision şi urmează să fie restituit în zece ani. 2) Alături de acest împrumut s-a obţinut din partea Industriei pri­vate italiene, un altul de 100 mi­lioane lire, fără dobânzi, pentru a servi la comenzi de materiale in­dustriale în Italia. Singura garanţie pentru aceste împrumuturi, este creditul general al statului. N. R Până în momentul nici unui emisar al guvernului, tras primul comunicat ? COMUNICATUL DE LA 29 IUNIE „D. subsecretar de stat Manoile­­scu a complectat expunerea înce­pută în şedinţa de joi 24 asupra re­zultatului mistiniii d-sale în Italia, în ce priveşte aranjarea datoriei de război şi contractarea împrumu­tului. Expunerea d-sale se rezumă in următoarele: Datoria de război s-a fixat la 120 milioane lire italiene, care împreu­nă cu dobânzile, adică în total de 157 milioane lire, se va plăti în 50 ani, cu o dobândă medie de unu şi jumătate la sută şi cu anuităţi la început mai reduse. Plăţile se vor face în lire italiene, la cursul zilei, împrumutul constă din două părţi şi anume: O parte în numerar de 200 mili­oane lire contractat cu Societatea A. G. I. P. Acest împrumut poartă o dobândă de şapte la sută, este e­­mis la paritate, liber de orice co­mision şi urmează să fie restituit in zece ani. A doua parte de 100 mili­oane lire, fără dobândă, pentru a servi la comenzi de materiale in­dustriale în Italia, imprumut ce se contractează cu industria privată, după nevoile noastre în materiale. Singura garanţie pentru împru­mut este creditul general al statu­lui. închiderii ziarului n’am primit vizita A­tunci, încă odată de ce a fost re Cutremur în Anatolia ANGORA, 29. (Rador). — Un vio­lent cutremur de pământ s’a pro­dus în Anatolia occidentală. Pagu­bele sunt de peste 100 milioane lire turcești. Mizeria emigranţilor basarabeni Clişeul acesta, menit să oglindească mizeria nenorociţilor basara­­jö©nl, emigraţi în Brazilia, a apărut intr’un ziar din San Paulo „Folha da Maura“, cu următoarea legendă: „IMPORTATORUL: Ce vă puteţi plânge d-Ior? Eu vă ofer un spectacol nou şi amuzant. Mulţumită mie, dv. puteţi vedea fetele vân­­dându-se şi copii murind de foame în faţa restaurantelor” Depozite secrete de arme descoperite In Germania BERLIN. — Ziarul „Vorwaerts“ anunţă că la Recklinghausen, poli­ţia a sechestrat mitraliere şi arme la membrii organizaţiilor de extre­mă dreaptă. ------- Hg» n mm*" Grav accident de automobil ZECE MORŢI ŞI ZECE RĂ­NIŢI BELGRAD, 29 (Rador).—Un autobuz care transporta 20 de pasageri dela Cetinge la Nje­­gos, s’a prăbuşit intr’o prăpas­tie. Sunt zece morţi şi zece grav răniţi. Acidentul se dato­­reşte nepriceperii şofeurului Gânduri simple Alle! Movila! (Techirghiol) Allot... Am, un bun şi preţios amic pe care lam pierdut fără urmă!... Mizerabilul a plecat (sac und pac!) la Movila-Techirghiol declarând că are sălaşul într'o vilă nouă, lângă biserica nouă pe bulevardul nou... A plecat cu o mică datorie (finan­ciară) şi pas de-l mai găseşti la Movilă! îmboldiţi de amorul ce-i purtăm, am căutat să-i dăm de urme. Trei telegrame băturăm: — „Jean Păpă­die, Villa-Nouă, Bulevardul-Nou, Bi­­serica-Nouă. Salutări cordiale, aş­teptăm... (ştie el ce?) Nimic! Zero răspuns, tăcere mor­­mântală! Ne-am întâlnit cu un proprietar a 5 vile din Vovilă. Răspunsul a fost: — „Păi, dacă nu ţi-a dat adresă precisă, adio! Acolo nu sunt străzi nici numere. Scrie şi d-ta 500 c. p.: —„Păpădie, Villa, Anastasia-Bula- Ua, Pascalino, Trei-Cocoare, Steluţa, şi tot aşa până l'o găsi!''. Suntem desesperați şi scrim aci: — „Păpădie neică! Răspunde! că de unde nu, venim personal şi te găsim pe plajă... şi vai de pielea d-tale o să fie! Amin!" STAN BOLOVAN Svon neconfirmat LONDRA 29 (Rador). — Știri din Peking anunță că acolo s’a zvonit că Feng-Yn-Shiang s’ar fi Înapoiat in China. Generalul Peng a fost vă­­zit insă acum zece zile la Moscova. după dezastrul dela Roşiorii de Vede Opera de refacere — Dela trimisul nostru Roşiorii de Vede. — fim relevat groaznicul dezastru care a distrus în bună parte oraşul Roşiori de vede. Nici o treime din casele şi avuturile înecate, nu vor putea fi refăcute.­ Sunt peste 300 case complect nă­ruite; aproape 500 pe cale de năruire, iar peste 1000 grav avariate, încât refacerea lor va costa ca şi cum ar trebui făcute din nou. Pagubele sunt de nedescris. Nici nu se pot calcula. Apele continuă să acopere multe străzi şi locuinţe, iar acolo unde s’au retras, nemolul im­­pedică descinderea piciorului omenesc. Aproximativ pagubele întrec 100 mi­lioane lei. In asemenea caz, opera de ajuto­rare trebue făcută în stil mare şi cu multă largheţă. D. general Averescu şi-a anunţat sosirea aci, spre a-şi da seama de proporţiile dezastrului şi a aviza la măsuri de refacere şi ajutorare. Se vor face şi apeluri publice, pentru con­tribuţii. MUTAREA CARTIERELOR INUNDATE Din prilejul acestui imens dezastru, consiliul comunal al localităţii, voeşte să-l folosească spre a-şi pune în aplicare un plan folositor. Este vorba de modificarea planului oraşului, prin mutarea cartierelor ex­puse inundaţiilor într’o regiune ferită. Şi cartierele cele mai expuse, sunt tocmai cele inundate azi. De altfel oraşul Roşiori, este aşezat dela început, sub nivelul râului Vedea. Orăşel relativ simetric, frumuşel,­­ concentrează mai toată activitatea ju­deţului Teleorman, atât politică, eco­nomică şi socială. S’a ventilat ideia strămutării capitalei judeţului adi, dar din motive de ordin oportun, realiza­rea a fost amânată. In asemenea condiţiuni, edilii Roşio­rilor, voesc să dea oraşului o cât mai bună îngrijire! Printre preocupările de seamă şi care vor forma o importantă şedinţă mâine, in consiliul comunal, e strămutarea cartierelor din marginea tratcovului, spre o regiune deluroasă din apusul oraşului. Acum, în momentul nenorocirei, ca şi înainte după credinţa specialiştilor, mai mare pericol prezintă micul pârâu Bratcovul, decât râul spumos al Vedei. Şi atunci, cartierele din­spre Bratcov vor fi mutate, spre a nu le mai expune unui nou dezastru. Cu prilejul refacerii acestor cartiere, primăria le va acorda terenuri gratuite în partea ferită de apus, pe lângă sumele ce vor primi pentru refacerea gospodăriilor. Și, astfel Roșiorii se va primeni, va căpăta un alt aspect, impus de dezas­trul de azi. CUTANA mm V ' ' îs*'', ■*.. .'•? . ~ i BÉMUME : ' ..." . .....SJ T*5 v CARTIERUL SF. VINERI CARTIERUL MIRCEA VODĂ VEDEREA GENERALĂ A CARTIERULUI INUNDAT Inundaţiile din Gem­ania MĂSURI PENTRU AJUTORAREA POPULAŢIEI SINISTRATE BERLIN, 29 (Rador). — Guvernul Reichului a dispus luarea de mă­suri imediate pentru ajutorarea populaţiei lovită de recentele inun­daţii. Facem cunoscut abona­ţilor noştri din Capitală, că, în urma înţelegerii lu­ate cu direcţia generală a Poştelor, începând de mâine, joi, vor avea zia­rul la domiciliu, între o­­rele 5—7 dimineaţa, prin factori poştali, cari vor face o cursă specială în acest scop. Cu acest sistem, adop­tat cu multă bunăvoinţă de direcţia generală a Poştelor, sperăm că nu­meroşii noştri abonaţi vor avea ziarul acasă cel mai târziu până la orele 7. OI S’au schimbat lucrurile şî pe aici! Redacţia cea veche, în care am călcat întâia oară acum vreo cincisprezece ani, s’a prăbuşit sub urgia unui incendiu. Aşezarea de azi este făcută după război. Am fost pe aici de câteva ori... Dar n’am mai­ găsit statele majoare de altă dată, adunate sărbătoreşte şi poate nici n’am mai fost vrednic să le găsesc, fiindcă dajdia mea literară către revista „Viaţa Românească“, a scăzut, în anii din urmă, la un sfert din cât era. Cu toate acestea, revederile noa­stre sunt, în eternitate ,fără nouri şi fără bătrâneţe ! Nu cunosc con­fraţi literari mai prietenoşi, mai distinşi şi mai serioşi în lucrurile prieteniei şi ale vieţii ca scriitorii de la revista ieşană. De astă dată am avut norocul să găsesc în salo­nul redacţiei, pe starostele lor, pe amicul G. Ibrăileanu, „tata Ibrăi­ leanu“ cum îi spun eu de ani de zile. Ce lucru minunat şi zăvorit este sufletul omenesc, dar cât de pre­cise şi de nemincinoase sunt, une­ori, razele cari răzbesc prin împle­titurile fiinţei noastre! întâlneşti oameni înaintea cărora rămâi şo­văitor. Au ceva care te apropie de ei, dar rămâi la distanţă şi te con­sulţi cu precauţiune... Ai simţit în ei, măcar că te-au atras. în primul moment, nu ştiu ce zăcăminţi cari te resping şi te gonesc. Sunt alţi­­oameni cari, spun de departe cine sunt şi cum trebue să treci pe lângă ei. La fel cu putreziciunile şi cu florile fetide, aceste suflete se măr­turisesc fără voia lor aceea ce sunt. Dar mai sunt oameni — rari! e drept — cari te opresc şi te robesc dela prima întâlnire. Ibrăileanu face parte din această categorie de elită. In seara, când l-am văzut, la redacţie, întâia oară, m’am înfăţi­şat, cu o geantă într’o mână şi cu o scrisoare dela dr. Lupu, în cea­laltă, și fără să spun cine sunt... Ne-am­ privit câteva clipe... Ibrăi­leanu a cugetat: Probabil, un ita­lian care vine să-și vândă statue­tele... Eu am cugetat: Iată cea mai neprimejdioasă și mai simpatică so­­zie a lui Abdul-Hamid! Veneam ca să descurc o pricină destul de delicată . De ce stau pro­hibit, de atâtea luni, cu bucata cu care voiam să debutez la revista ieşană. Putea să fie o pricină mult mai grea... Cum aş fi putut s’o dis­put cu necaz, în faţa acestui om cu ochi adânci, frumoşi şi trişti ? Am auzit de la alţii, şi ştiu prea bine că ibrăileanu este, în orele lui, un dis­­cutător invincibil. Dar între el şi mine discuţia este cu neputinţă, îmi dau seama că ne întâlnim, ne învecinăm, ba poate chiar suntem în devălmăşie, undeva, pe plaiurile noastre sufleteşti, căci altfel nu ne-am simţi înrudiţi cum ne sim­ţim, dar cu toate acestea câtă deo­sebire între moşia lui Ibrăileanu şi a mea ! Ibrăileanu, Stere, Paul Zarifopol, Suchianu, Ralea... şi încă vreo câţiva din cugetătorii şi din criti­cii definitiv sau vremelnic legaţi de „Viaţa Românească“ aparţin ma­relui curent liber examinator şi e­­voluţionist. Actualii noştri cugetă­tori şi critici au crescut (afară de Stere) sub ochii generaţiei liber­­cugetătoare : Maiorescu - Gherea- Conta-Kogâlniceanu... Fireşte, „Via­ţa Românească“ n’a monopolizat critica şi cugetarea naţională; lân­gă ea cunosc grupări, reviste, per­sonalităţi şi direcţii egal de meri­tuoase, dar tot devotate spiritului liber şi tot fără tradiţie religioasă. Dacă e ceva comun şi săritor în ochi, între aceste câteva grupări şi tovărăşii literare româneşti tu­nete defuncte, altele încă în viaţă) este, fără contrazicere, abolirea tradiţiunii creştine şi jovialitatea atee. Se precizează o familie nouă. Nu mai sunt stingher şi anachronic... Scriitori, cugetători şi profesori, încep să înfiripeze, în stepa nega­­ţiunii de până aci, o colonie creş­tină. N’am venit să-i vorbesc lui Ibrăileanu despre aceste chestiuni pe care el te ştie mai bine decât mine, deşi te judecă şi le măsoară din punctul său de vedere... Dar, fără voe, pe panta convorbirii a­jungem şi la problemele religioase Mai putem, azi, între noi, să oco­­lim aceste probleme, când ţăranii şi mahalagiii noştri au ajuns, la alocuri, să cunoască Sfânta Scrip­­­ură mai bine decât preoţii?... Deci* ajungem să vorbim despre ultimele evenimente bisericeşti, despre a­­postazia de la biserica Cuibu­ cu* Barză şi în genere despre acţiunea sectelor protestante asupra masse­­lor populare. Neapărat, tata Ibrăileanu este la el acasă când discuţi pe Taine, pa John Stuart Mill, pe Anatole Fran*­ce, pe Ribot... dar când discuţi Sim*­bolica creştină este mai puţin, îmi permit şi eu să fac o lecţie acestui dascăl de la care am învăţat şi în­­văţ atâtea lucruri:­­ — „Tată Ibrăilene, lumea creş­tină se împarte în două: creştinii integrali sau sacramentali şi creş­tini evangelici. Aceştia din urmă cred că Iisus Christos a fost un su­­pra-om, un incomparabil reforma­­tor religios, un învăţător mai mare decât Socrate şi decât Buda şi care ne-a lăsat, în Sfânta Evan­ghelie, învăţătura lui... Evanghelia complectează vechea descoperire a Testamentului Vechi (Legea, Pro­­feţii şi Haghiografele) şi toate lao­laltă alcătuesc Sfânta Scriptură a celor două Testamente. In Sfânta Scriptură creştinul evanghelic gă­seşte tot ce-i trebue pentru învăţă­tura şi mântuirea lui. Nu primeşte şi nu crede decât ce scrie în Scrip­tură , tăgădueşte şi leapădă orice tradiţie bisericească şi se socoteşte, destoinic să înţeleagă singur litera sfântă, fără pedagog şi fără preot. Nu primeşte preoţia şi nici o altă taină, decât, vag, taina botezului, înţelegi că pentru vremurile noa­stre de dezagregare şi de revoluţie* această concepţie creştină se răs­pândeşte ca focul într'o mirişte us­cată. In faţa creştinătăţii evangelic®, apărute de la Widlef şi dela Luther încoace, stă, conservatoare şi ma­sivă, creştinătatea integrală, sau Biserica sacramentală. Pentru creş­­tinul integral, Iisus Christos este mai mult decât supraomul protes­tanţilor, el este Dumnezeu-Omul care a pogorît în lume, s’a întru­pat, ne-a dat Evanghelia, ne-a răs­cumpărat, cu patima de pe cruce şi cu moartea lui, şi apoi — fără am­biguitate şi fără halucinaţie — s’a ridicat biruitor din mormânt. în­vierea Domnului, cea de a treia zi este suprema certitudine a suflete­lor noastre. Mai avem încă o cer­titudine inexpugnabilă ca şi cea dintâi. Suntem încredinţaţi până la moarte că Dumnezeul şi Mântuito­rul nostru este cu noi, deapururi, în Sfânta Euharistie ! Deopotrivă cu protestanţii, pre­ţuim şi păstrăm Sfânta Scriptura, dar şi Tradiţia care ne-o explica, dar şi Sfintele Taine cari imprimă­ credinţei noastre cele şapte Sigilii ale Misterului şi ale Dumnezeirii... In rezumat, iată Ibrăilene, urmaşii Crucii se împart astăzi în două ta­bere uriaşe, în două armate pornit® să cucerească lumea . Armata e­­vangelică duce în mijlocul ei pro­­clamaţiunea împăratului şi steagul împărătesc, adică Sfânta Scriptură şi Sfânta Cruce. Armata cealaltă, însă, duce în mijlocul ei nu numai proclamaţia împăratului şi steagul împărătesc, ci pe însuşi împăratul — pe Iisus Christos Euharistie Scumpul meu amic G. Ibrăileanu mă asculta cu o încordată şi stra­nie luare aminte, pe când ochii lui clipeau des, ca pentru a-i reda nu ştiu ce echilibru interior, amenin­ţat... Mill, Bain, Taine, Spencer, Marx., trăiau o clipă consternată, în faţa lui de Abdul-Hamid filosof GALA GALACTION / Not© sb Etap® Prin ţară şi mai departe de GALA GALACTICEI In redacţia „Vieţii Româneşti1" Conspiraţie teronsîîi la Sofia PARIS, 29. (Rador). — .Matin'* anunţă din Sofia că poliţia a des­­coperit o nouă conspiraţie teroris­tă, organizată de agrarieni şi co­munişti- O mare cantitate de ex­plozibile a fost confiscată. S’au o­­perat numeroase arestări

Next

/
Thumbnails
Contents