Dimineaţa, iulie 1926 (Anul 22, nr. 7036-7066)
1926-07-01 / nr. 7036
10 PAGINI Preţul Abonerauntei ori Lei ©5Q — pe timp cîp un an » 4“2® — o » n 6 'uni n 230«» n )j o 3 g In eirAinătate dublu fondată m 1904 Ce CONST. MILLE 3 Ii Ei I BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 79 11 J |gfg| 3 TELEFOANELE Centrala 6/67. 24/73. 46/79. (flaiHSXlI' m. 7®3S 9 j o i i IULIE 1926 noastre Direcția 57/72. Adtfa 7/69. Provincia 10/66. departe suntem încă de momentul când se va putea cere funcţionarilor să fie cinstiţi. Azi nu li se poate cere acest lucru, căci nimeni nu poate pretinde funcţionarilor publici să moară de foame. Preocupările guvernului, în această direcţie trebue să fie cu atât mai mari, cu cât apropiata expirare a legii chiriilor, la adăpostul căreia funcţionarii publici au cel puţin locuinţa cu chirie mai mică, va aduce o agravare a mizeriei lor. Recunoaştem că problema nu e din cele mai simple, însă gravitatea ei, impune guvernului obligaţia de a-i căuta o deslegare cât mai apropiată. Sporirea salariilor Peste câteva zile, guvernul va trebui să ia o hotărâre în chestiunea sporirei Salariilor funcţionarilor publici. Fondul de un miliard, înscris în buget în acest scop urmează să fie repartizat înainte de l1 iulie, căci de la această dată vor primi funcţionarii salariile sporite, e un drept recunoscut formal prin buget. Cu toate acestea guvernul se frământă încă în căutarea unei formule care să-i îngădue o repartizare cât mai echitabilă a fondului. Cei care nu cunosc decât în mod vag situaţia reală a funcţionarilor publici, vor fi miraţi auzind că exista o dificultate atât de mare pentru a se distribui un fond existent. Dificultatea este însă într’adevăr mare. Din cercetările serviciilor speciale de pe lângă ministerul de finanțe, rezultă, ca fondul de un miliard reprezintă d’abea o cincime din suma ce-ar fi necesară pentru a ridica toate salariile la nivelul celor din 1914. Şi această evaluare s’a făcut, luând ca bază un indice de scumpete de numai 40, când, în realitate, viaţa este cu mult mai scumpă. Apoi mult vor fi miraţi aflând, că funcţionarii acceptă ca pe un ideal, faptul de a căpăta salarii echivalente celor din 1914, când este ştiut că nici înainte de război, funcţionarii nu primeau salarii care să le fi dat putinţa de a trăi omeneşte. Acum însă, în ciuda credinţei !COMUNICATUL DELA 25 IUNIE multora ca trăim in lux şi risipa, -- , , . , . .. cea mai mare parte a populaţiei! D- subsecretar de stat Manonesşi mai cu seamă salariaţii de tot cu, a expus consiliului rezultatul felul trăesc într’o mizerie mai mare ca înainte de război, iar statul, nu stă nici el mai bine. Funcţionarii publici au fost cu deosebire greu loviţi de situaţia grea de după război, căci ei, cei dintâi au fost cei sacrificaţi pe altarul echilibrului bugetar. Nici acum, după ce câţiva ani dearândul, bugetele s’au încheiat cu excedente, situaţia funcţionarilor publici nu este cu mult mai bună. Repetatele sporuri de salarii, care li s’au acordat, au devenit iluzorii prin scumpirea traiului, astfel că azi încă se vorbeşte ca de un ideal, de eventualitatea de a căpăta salariile de mizerie dinainte de război. Este evident că funcţionarii publici nu sunt singurii năpăstuiţi de lipsurile şi suferinţele de după război, însă îmbunătăţireasoartei lor nu este numai o chestiune de echitate ci şi una de morală socială. S’a vorbit îndeajuns şi chiar organizaţiile funcţionarilor publici şi-au luat sarcina de a denunţa primejdia mare care ameninţă viaţa publică şi progresul moral a naţiunii prin lăţirea continuă a corupţiei funcţionarilor publici. Fraudele nenumărate date în vileag şi cele cu mult mai numeroase cari se înăbuşe în toleranţa celor responsabili care se ştiu conplici sau autori ai acestei situaţii, prin întreţinerea unei mizerii care nu poate duce altundeva decât acolo unde vedem, sunt o dovadă a răului imens ce i-a făcut ţării situaţia mizerabilă a funcţionarilor publici. Şi ceea ce este mai grav e că Statul e neputincios de a pune capăt răului, căci frământările desvăluite cu prilejul repartizării fondului de un miliard, arată către J. B. F. împrumutul din Italia Istoria comică a doua comunicate Publicăm mai jos comunicatul dat aseară de guvern asupra împrumutului realizat în Italia. Cititorii noştrii îşi amintesc că, acum câteva zile, guvernul mai dăduse un comunicat pe care l-a retras apoi, pe motiv că ar fi conţinând erori. Acum, când avem sub ochi al doilea comunicat, care este identic cu cel dintâi, ne întrebăm de ce a fost retras primul. Sau, poate că până la închiderea ziarului, vom fi solicitaţi să-l scoatem şi pe acesta .. Iată cel două comunicate —cum se şi cuvine «* pe două co loane, misiunii d-sale în Italia, în ceea ce priveşte aranjarea datoriei de război şi contractarea împrumutului de 300 milioane lire italiene. Datoria de război a României s’a fixat la 120 milioane lire italiene cari, împreună cu dobânzile, — adică în total 157 milioane lire italiene — se vor plăti în lire hârtie la valoarea zilei. Plata datoriei se va face în 50 ani cu o dobândă medie de 1 şi jum. la sută şi cu anuităţi la început mai reduse. împrumuturile obţinute sunt două, şi anume: 1) Un prim împrumut de 200 milioane lire italiene s-a contractat cu societatea de stat A. G. I. P. (Agenţia Generală Italiană de Petrol). Acest împrumut este exclusiv în numerar, poartă o dobândă de 7 la sută, este emis la paritate, liber de orice fel de comision şi urmează să fie restituit în zece ani. 2) Alături de acest împrumut s-a obţinut din partea Industriei private italiene, un altul de 100 milioane lire, fără dobânzi, pentru a servi la comenzi de materiale industriale în Italia. Singura garanţie pentru aceste împrumuturi, este creditul general al statului. N. R Până în momentul nici unui emisar al guvernului, tras primul comunicat ? COMUNICATUL DE LA 29 IUNIE „D. subsecretar de stat Manoilescu a complectat expunerea începută în şedinţa de joi 24 asupra rezultatului mistiniii d-sale în Italia, în ce priveşte aranjarea datoriei de război şi contractarea împrumutului. Expunerea d-sale se rezumă in următoarele: Datoria de război s-a fixat la 120 milioane lire italiene, care împreună cu dobânzile, adică în total de 157 milioane lire, se va plăti în 50 ani, cu o dobândă medie de unu şi jumătate la sută şi cu anuităţi la început mai reduse. Plăţile se vor face în lire italiene, la cursul zilei, împrumutul constă din două părţi şi anume: O parte în numerar de 200 milioane lire contractat cu Societatea A. G. I. P. Acest împrumut poartă o dobândă de şapte la sută, este emis la paritate, liber de orice comision şi urmează să fie restituit in zece ani. A doua parte de 100 milioane lire, fără dobândă, pentru a servi la comenzi de materiale industriale în Italia, imprumut ce se contractează cu industria privată, după nevoile noastre în materiale. Singura garanţie pentru împrumut este creditul general al statului. închiderii ziarului n’am primit vizita Atunci, încă odată de ce a fost re Cutremur în Anatolia ANGORA, 29. (Rador). — Un violent cutremur de pământ s’a produs în Anatolia occidentală. Pagubele sunt de peste 100 milioane lire turcești. Mizeria emigranţilor basarabeni Clişeul acesta, menit să oglindească mizeria nenorociţilor basarajö©nl, emigraţi în Brazilia, a apărut intr’un ziar din San Paulo „Folha da Maura“, cu următoarea legendă: „IMPORTATORUL: Ce vă puteţi plânge d-Ior? Eu vă ofer un spectacol nou şi amuzant. Mulţumită mie, dv. puteţi vedea fetele vândându-se şi copii murind de foame în faţa restaurantelor” Depozite secrete de arme descoperite In Germania BERLIN. — Ziarul „Vorwaerts“ anunţă că la Recklinghausen, poliţia a sechestrat mitraliere şi arme la membrii organizaţiilor de extremă dreaptă. ------- Hg» n mm*" Grav accident de automobil ZECE MORŢI ŞI ZECE RĂNIŢI BELGRAD, 29 (Rador).—Un autobuz care transporta 20 de pasageri dela Cetinge la Njegos, s’a prăbuşit intr’o prăpastie. Sunt zece morţi şi zece grav răniţi. Acidentul se datoreşte nepriceperii şofeurului Gânduri simple Alle! Movila! (Techirghiol) Allot... Am, un bun şi preţios amic pe care lam pierdut fără urmă!... Mizerabilul a plecat (sac und pac!) la Movila-Techirghiol declarând că are sălaşul într'o vilă nouă, lângă biserica nouă pe bulevardul nou... A plecat cu o mică datorie (financiară) şi pas de-l mai găseşti la Movilă! îmboldiţi de amorul ce-i purtăm, am căutat să-i dăm de urme. Trei telegrame băturăm: — „Jean Păpădie, Villa-Nouă, Bulevardul-Nou, Biserica-Nouă. Salutări cordiale, aşteptăm... (ştie el ce?) Nimic! Zero răspuns, tăcere mormântală! Ne-am întâlnit cu un proprietar a 5 vile din Vovilă. Răspunsul a fost: — „Păi, dacă nu ţi-a dat adresă precisă, adio! Acolo nu sunt străzi nici numere. Scrie şi d-ta 500 c. p.: —„Păpădie, Villa, Anastasia-Bula- Ua, Pascalino, Trei-Cocoare, Steluţa, şi tot aşa până l'o găsi!''. Suntem desesperați şi scrim aci: — „Păpădie neică! Răspunde! că de unde nu, venim personal şi te găsim pe plajă... şi vai de pielea d-tale o să fie! Amin!" STAN BOLOVAN Svon neconfirmat LONDRA 29 (Rador). — Știri din Peking anunță că acolo s’a zvonit că Feng-Yn-Shiang s’ar fi Înapoiat in China. Generalul Peng a fost văzit insă acum zece zile la Moscova. după dezastrul dela Roşiorii de Vede Opera de refacere — Dela trimisul nostru Roşiorii de Vede. — fim relevat groaznicul dezastru care a distrus în bună parte oraşul Roşiori de vede. Nici o treime din casele şi avuturile înecate, nu vor putea fi refăcute. Sunt peste 300 case complect năruite; aproape 500 pe cale de năruire, iar peste 1000 grav avariate, încât refacerea lor va costa ca şi cum ar trebui făcute din nou. Pagubele sunt de nedescris. Nici nu se pot calcula. Apele continuă să acopere multe străzi şi locuinţe, iar acolo unde s’au retras, nemolul impedică descinderea piciorului omenesc. Aproximativ pagubele întrec 100 milioane lei. In asemenea caz, opera de ajutorare trebue făcută în stil mare şi cu multă largheţă. D. general Averescu şi-a anunţat sosirea aci, spre a-şi da seama de proporţiile dezastrului şi a aviza la măsuri de refacere şi ajutorare. Se vor face şi apeluri publice, pentru contribuţii. MUTAREA CARTIERELOR INUNDATE Din prilejul acestui imens dezastru, consiliul comunal al localităţii, voeşte să-l folosească spre a-şi pune în aplicare un plan folositor. Este vorba de modificarea planului oraşului, prin mutarea cartierelor expuse inundaţiilor într’o regiune ferită. Şi cartierele cele mai expuse, sunt tocmai cele inundate azi. De altfel oraşul Roşiori, este aşezat dela început, sub nivelul râului Vedea. Orăşel relativ simetric, frumuşel, concentrează mai toată activitatea judeţului Teleorman, atât politică, economică şi socială. S’a ventilat ideia strămutării capitalei judeţului adi, dar din motive de ordin oportun, realizarea a fost amânată. In asemenea condiţiuni, edilii Roşiorilor, voesc să dea oraşului o cât mai bună îngrijire! Printre preocupările de seamă şi care vor forma o importantă şedinţă mâine, in consiliul comunal, e strămutarea cartierelor din marginea tratcovului, spre o regiune deluroasă din apusul oraşului. Acum, în momentul nenorocirei, ca şi înainte după credinţa specialiştilor, mai mare pericol prezintă micul pârâu Bratcovul, decât râul spumos al Vedei. Şi atunci, cartierele dinspre Bratcov vor fi mutate, spre a nu le mai expune unui nou dezastru. Cu prilejul refacerii acestor cartiere, primăria le va acorda terenuri gratuite în partea ferită de apus, pe lângă sumele ce vor primi pentru refacerea gospodăriilor. Și, astfel Roșiorii se va primeni, va căpăta un alt aspect, impus de dezastrul de azi. CUTANA mm V ' ' îs*'', ■*.. .'•? . ~ i BÉMUME : ' ..." . .....SJ T*5 v CARTIERUL SF. VINERI CARTIERUL MIRCEA VODĂ VEDEREA GENERALĂ A CARTIERULUI INUNDAT Inundaţiile din Gemania MĂSURI PENTRU AJUTORAREA POPULAŢIEI SINISTRATE BERLIN, 29 (Rador). — Guvernul Reichului a dispus luarea de măsuri imediate pentru ajutorarea populaţiei lovită de recentele inundaţii. Facem cunoscut abonaţilor noştri din Capitală, că, în urma înţelegerii luate cu direcţia generală a Poştelor, începând de mâine, joi, vor avea ziarul la domiciliu, între orele 5—7 dimineaţa, prin factori poştali, cari vor face o cursă specială în acest scop. Cu acest sistem, adoptat cu multă bunăvoinţă de direcţia generală a Poştelor, sperăm că numeroşii noştri abonaţi vor avea ziarul acasă cel mai târziu până la orele 7. OI S’au schimbat lucrurile şî pe aici! Redacţia cea veche, în care am călcat întâia oară acum vreo cincisprezece ani, s’a prăbuşit sub urgia unui incendiu. Aşezarea de azi este făcută după război. Am fost pe aici de câteva ori... Dar n’am mai găsit statele majoare de altă dată, adunate sărbătoreşte şi poate nici n’am mai fost vrednic să le găsesc, fiindcă dajdia mea literară către revista „Viaţa Românească“, a scăzut, în anii din urmă, la un sfert din cât era. Cu toate acestea, revederile noastre sunt, în eternitate ,fără nouri şi fără bătrâneţe ! Nu cunosc confraţi literari mai prietenoşi, mai distinşi şi mai serioşi în lucrurile prieteniei şi ale vieţii ca scriitorii de la revista ieşană. De astă dată am avut norocul să găsesc în salonul redacţiei, pe starostele lor, pe amicul G. Ibrăileanu, „tata Ibrăi leanu“ cum îi spun eu de ani de zile. Ce lucru minunat şi zăvorit este sufletul omenesc, dar cât de precise şi de nemincinoase sunt, uneori, razele cari răzbesc prin împletiturile fiinţei noastre! întâlneşti oameni înaintea cărora rămâi şovăitor. Au ceva care te apropie de ei, dar rămâi la distanţă şi te consulţi cu precauţiune... Ai simţit în ei, măcar că te-au atras. în primul moment, nu ştiu ce zăcăminţi cari te resping şi te gonesc. Sunt alţioameni cari, spun de departe cine sunt şi cum trebue să treci pe lângă ei. La fel cu putreziciunile şi cu florile fetide, aceste suflete se mărturisesc fără voia lor aceea ce sunt. Dar mai sunt oameni — rari! e drept — cari te opresc şi te robesc dela prima întâlnire. Ibrăileanu face parte din această categorie de elită. In seara, când l-am văzut, la redacţie, întâia oară, m’am înfăţişat, cu o geantă într’o mână şi cu o scrisoare dela dr. Lupu, în cealaltă, și fără să spun cine sunt... Ne-am privit câteva clipe... Ibrăileanu a cugetat: Probabil, un italian care vine să-și vândă statuetele... Eu am cugetat: Iată cea mai neprimejdioasă și mai simpatică sozie a lui Abdul-Hamid! Veneam ca să descurc o pricină destul de delicată . De ce stau prohibit, de atâtea luni, cu bucata cu care voiam să debutez la revista ieşană. Putea să fie o pricină mult mai grea... Cum aş fi putut s’o disput cu necaz, în faţa acestui om cu ochi adânci, frumoşi şi trişti ? Am auzit de la alţii, şi ştiu prea bine că ibrăileanu este, în orele lui, un discutător invincibil. Dar între el şi mine discuţia este cu neputinţă, îmi dau seama că ne întâlnim, ne învecinăm, ba poate chiar suntem în devălmăşie, undeva, pe plaiurile noastre sufleteşti, căci altfel nu ne-am simţi înrudiţi cum ne simţim, dar cu toate acestea câtă deosebire între moşia lui Ibrăileanu şi a mea ! Ibrăileanu, Stere, Paul Zarifopol, Suchianu, Ralea... şi încă vreo câţiva din cugetătorii şi din criticii definitiv sau vremelnic legaţi de „Viaţa Românească“ aparţin marelui curent liber examinator şi evoluţionist. Actualii noştri cugetători şi critici au crescut (afară de Stere) sub ochii generaţiei libercugetătoare : Maiorescu - Gherea- Conta-Kogâlniceanu... Fireşte, „Viaţa Românească“ n’a monopolizat critica şi cugetarea naţională; lângă ea cunosc grupări, reviste, personalităţi şi direcţii egal de merituoase, dar tot devotate spiritului liber şi tot fără tradiţie religioasă. Dacă e ceva comun şi săritor în ochi, între aceste câteva grupări şi tovărăşii literare româneşti tunete defuncte, altele încă în viaţă) este, fără contrazicere, abolirea tradiţiunii creştine şi jovialitatea atee. Se precizează o familie nouă. Nu mai sunt stingher şi anachronic... Scriitori, cugetători şi profesori, încep să înfiripeze, în stepa negaţiunii de până aci, o colonie creştină. N’am venit să-i vorbesc lui Ibrăileanu despre aceste chestiuni pe care el te ştie mai bine decât mine, deşi te judecă şi le măsoară din punctul său de vedere... Dar, fără voe, pe panta convorbirii ajungem şi la problemele religioase Mai putem, azi, între noi, să ocolim aceste probleme, când ţăranii şi mahalagiii noştri au ajuns, la alocuri, să cunoască Sfânta Scripură mai bine decât preoţii?... Deci* ajungem să vorbim despre ultimele evenimente bisericeşti, despre apostazia de la biserica Cuibu cu* Barză şi în genere despre acţiunea sectelor protestante asupra masselor populare. Neapărat, tata Ibrăileanu este la el acasă când discuţi pe Taine, pa John Stuart Mill, pe Anatole Fran*ce, pe Ribot... dar când discuţi Sim*bolica creştină este mai puţin, îmi permit şi eu să fac o lecţie acestui dascăl de la care am învăţat şi învăţ atâtea lucruri: — „Tată Ibrăilene, lumea creştină se împarte în două: creştinii integrali sau sacramentali şi creştini evangelici. Aceştia din urmă cred că Iisus Christos a fost un supra-om, un incomparabil reformator religios, un învăţător mai mare decât Socrate şi decât Buda şi care ne-a lăsat, în Sfânta Evanghelie, învăţătura lui... Evanghelia complectează vechea descoperire a Testamentului Vechi (Legea, Profeţii şi Haghiografele) şi toate laolaltă alcătuesc Sfânta Scriptură a celor două Testamente. In Sfânta Scriptură creştinul evanghelic găseşte tot ce-i trebue pentru învăţătura şi mântuirea lui. Nu primeşte şi nu crede decât ce scrie în Scriptură , tăgădueşte şi leapădă orice tradiţie bisericească şi se socoteşte, destoinic să înţeleagă singur litera sfântă, fără pedagog şi fără preot. Nu primeşte preoţia şi nici o altă taină, decât, vag, taina botezului, înţelegi că pentru vremurile noastre de dezagregare şi de revoluţie* această concepţie creştină se răspândeşte ca focul într'o mirişte uscată. In faţa creştinătăţii evangelic®, apărute de la Widlef şi dela Luther încoace, stă, conservatoare şi masivă, creştinătatea integrală, sau Biserica sacramentală. Pentru creştinul integral, Iisus Christos este mai mult decât supraomul protestanţilor, el este Dumnezeu-Omul care a pogorît în lume, s’a întrupat, ne-a dat Evanghelia, ne-a răscumpărat, cu patima de pe cruce şi cu moartea lui, şi apoi — fără ambiguitate şi fără halucinaţie — s’a ridicat biruitor din mormânt. învierea Domnului, cea de a treia zi este suprema certitudine a sufletelor noastre. Mai avem încă o certitudine inexpugnabilă ca şi cea dintâi. Suntem încredinţaţi până la moarte că Dumnezeul şi Mântuitorul nostru este cu noi, deapururi, în Sfânta Euharistie ! Deopotrivă cu protestanţii, preţuim şi păstrăm Sfânta Scriptura, dar şi Tradiţia care ne-o explica, dar şi Sfintele Taine cari imprimă credinţei noastre cele şapte Sigilii ale Misterului şi ale Dumnezeirii... In rezumat, iată Ibrăilene, urmaşii Crucii se împart astăzi în două tabere uriaşe, în două armate pornit® să cucerească lumea . Armata evangelică duce în mijlocul ei proclamaţiunea împăratului şi steagul împărătesc, adică Sfânta Scriptură şi Sfânta Cruce. Armata cealaltă, însă, duce în mijlocul ei nu numai proclamaţia împăratului şi steagul împărătesc, ci pe însuşi împăratul — pe Iisus Christos Euharistie Scumpul meu amic G. Ibrăileanu mă asculta cu o încordată şi stranie luare aminte, pe când ochii lui clipeau des, ca pentru a-i reda nu ştiu ce echilibru interior, ameninţat... Mill, Bain, Taine, Spencer, Marx., trăiau o clipă consternată, în faţa lui de Abdul-Hamid filosof GALA GALACTION / Not© sb Etap® Prin ţară şi mai departe de GALA GALACTICEI In redacţia „Vieţii Româneşti1" Conspiraţie teronsîîi la Sofia PARIS, 29. (Rador). — .Matin'* anunţă din Sofia că poliţia a descoperit o nouă conspiraţie teroristă, organizată de agrarieni şi comunişti- O mare cantitate de explozibile a fost confiscată. S’au operat numeroase arestări