Dimineaţa, iulie 1926 (Anul 22, nr. 7036-7066)
1926-07-01 / nr. 7036
ttol T Tüllő 1926 IilTERâf lîRâ Cea mai mare biserică a creştinătăţii, „San Pietro in Vaticano“ din Roma, are pe o parte şi pe alta câte douăsprezece capele, ce constituise alte douăzecişipatru de biserici mai mici. Iar in fund intr'o glorie de lumină şi strălucire de aur, se află „altar mageiore“ — altarul cel mare. In stânga sunt două statui de femei, pe mormântul Papei Paul lll-lea: o bătrână ce reprezintă pietatea şi, o splendidă femee goală, sau aproape, ce reprezintă justiţia. 1Sculptorul Della Porta s'a întrecut Ide data asta şi iată, de ce. I In vremea aceia, domnea peste Ko- Ina, aşezat în gloria scaunului Sfântului Petru, Papa Alexandru VI-lea Borgia. Cum ajunsese vapă acest cinic scelerat, necredincios, lubric, criminal, ne-o spun istoricii italieni. Bogat peste măsură, el cumpărase votul cardinalilor din conclav. El oferise atât de mult şi făgăduise demnităţi atât de mari, încât lăcomia înalţilor prelaţi fusese redusă. Ajuns papă, el făptui lucrurile ştiute: făr-de-legi, încălcări, crime, cu scop de a se îmbogăţi copii săi, Giovanni, Cezar şi Lucrezia. Dar conduita lui mai era scandaloasă şi din alte puncte de vedere, deşi în vârstă de peste şaizeci de ani Alexandru Borgia afişa sub ochii Romei, amorurile lui juvenile şi splendoarea tinerei sale amante Giulia Farnese. Din străvechia familie romană, Farnese, Giulia avea ceva mai mult de douăzeci de ani, şi era nutrată de întreaga Romă, cu o chemare naturală şi simplă „frumoasa“ Darul persoanei sale bătrânului pontefice, fu baza norocului şi carierei familiei sale. Fratele său Alexandru fu—deşi foarte tânăr—numit cardinal de către Papa Borgia şi ajunse mai târziu Papă sub numele de Paul lll-lea. Nu domni mult şi pe mormântul lui, sculptorul Della Porta, reprientă frumosul corp al sorei sale, care-l dusese la glorie. Dar statua lui Della Porta era prea frumoasă şi la început complect goală. Ea reprezintă o femee cu chip grec, cu figură imperioasă şi severă, culcată pe un soclu acoperit de o draperie. Apariţia acestei splendide statui în catedrală, fu urmată de diferite incidente. Eclesiasticii erau tulburaţi în slujba lor, tinerii servanţi aproape nu mai părăseau altarul cel mare şi în sfârşit unul înebuni de dragoste. Un englez se ascunse în biserică şi noaptea fu găsit de un gardian în genunchi înaintea statuei. Papa care domnea atunci, ordonă ca statua CAtiliei să fie acoperită. Delia Porta modelă cu mult regret o draperie de plumb vopsit ca marmora și care acoperi o bună parte din corpul Justiției. Dar gambele ei minunate rămaseră goale, Delta Porta nevrând cu nici un chip să le acopere. Şi iată, încă o icoană a cestei Rome păgâne şi creştine, în care misticismul se amestecă cu senzualitatea, într'o ciudată împerechere, în care cultul frumosului a fost pus în slujba religiei, a religiei „Celui" care a vrut să depărteze spiritul omenesc de ispita deşertăciunilor. LUCREZZIA KAR. Reliefe romane Povestea justiţiei voalate Cartea e împodobită cu numeroase clişee şi cu o estampă în zece culori de marele Harunobu. însemnările de călătorie sunt un gen literar pe care nu l abordează oricine, — tocmai din pricină că presupun un înalt meşteşug al scrisului. Astfel că, de cele mai multe ori călătorii cărora nu le lipseşte nici apofitul de, observaţie şi, nici pregăti Cronica literară Ioan Traş: „Japonia” Arta. — Femeia.— Viaţa socială tât de depărtate, — după ce ai parcurs paginile fără preţiozităţi literare, dar atât de sugestive ale acestui volum, — nu poţi să nu aduci un cuvânt de sinceră laudă d-lui loan Timuş. E ceia ce vrem să facem în rândul real, ştiinţifică necesară pentru anile de faţă. „Japonia, — arta,— studia’ feluritele aspecte ale ţinutu- i f^neia, — viaţă socială** merită turilor străbătute; se rezumă la suc. ■ toată atenţia publicului nostru chinte observaţiuni şi la descrierii titor. Autorul s'a dovedit a fi nu sumare. Dacă domnii Ioan Barţ numai un cinstit cercetător ci şi un („Peste Ocean*) şi H. Samelevici, fiu stitist, (,,La Montmorency“) au redat no- Carteatelor de drum acea prospeţime poetică atât de necesară unei reale înviorări acestor fel de scrieri, ed. Ioan Timuş autorul volumului: „Viaţa şi obiceiurile în Japonia“ a izbutit să trezească şi să cultive interesul cititorului pentru lucrările — atât de rare la noi — în care, într’un stil plăcut, să i se împărtăşească frumuseţile şi minunile ţărilor străine. In cele vreo 150 de pagini ale primei sale lucrări, d-sa înfăţişa ţara niponilor în tot ceia ce privea viaţa, pitorescu istoria, obiceiurile, limba, scrisul, cultul şi superstiţiile imperiului în care şi-a petrecut cinci ani de continue uimiri... După un interesant istoric al descoperirii Japoniei, d. Ioan Timuş ne împărtăşia evoluţia acestei minunate ţări de la originele ei până în zilele noastre, când rolul pe care-l joacă între popoare e din cele mai de frunte; apoi, cu un rar talent şi cu o inepuizabilă doză de entuziasm, d-sa ne descria Yokohama, Tokyo, Nikko etc. Toate acele colţuri de basm şi de vis pe care puţini europeni au avut norocul să le cunoască. „Japonia“ — „arta, — femeia, — Viaţa socială“, — e al doilea volum în care, cu acelaşi talent, ne împărtăşeşte curiozităţile văzute şi ne dă o întreagă serie de preţioase şi instructive amănunte despre întreaga viaţă a imperiului nipon. In 180 de pagini, d. I. T. studiază caracterele artei japoneze, — teatrul, literatura, muzica, plastica, arta florilor şi grădinilor, coreografia şi arta industrială, — apoi diferite instituţii, economia politică a Japoniei, moravurile, precum şi caracterul şi mentalitatea japonezului şi în special, a femeii japoneze. Administraţia, armata, flota, legile, tribunalele, presa, agricultura, industria, comerţul şi mişcarea muncitorească sunt admirabil analizate în pagini de o uimitoare virtuozitate literară. Bogate în amănute sunt de asemenea descrierile feluritelor obiceiurile familiale, — ca de pildă acel frudat înkyo, un fel de „retragere din activitate de 40 de ani“ — japonezul fiind sigur că de la această vârstă va fi întreţinut de copiii săi. - data fictivă a decesului pentru a /se putea repara diferitele nedreptăţi ce i s'ar fi făcut celui mort. etc. in ultimul capîtol al lucrării, — I. î. Timuş caracterizează caracterul şi mentalitatea femeii japoneze, iatizAnd concepţiile lor asupra puimităţii, vendetei, bravurii şi politeţii, însuşirile sufleteşti şi viaţa curte- Einelor şi gheişelor. După lectura lucrării sale, catedra pentru executarea copiilor si «iaini!ăta hainei a unei lumi a-, textelor respective. GEORGE SILVIU Lucruri mici din lumea mare GLUMA UNUI ALEGATOR GERMAN. — Cu prilejul plebiscitului privitor la despăgubirea fostelor familii domnitoare din Germania, un alegător din Saxonia şi-a permis o glumă ingenioasă. In loc de buletinul de vot, acest cetăţean a pus în urnă, trei bancnote în valoare de un miliard fiecare, — bancnote de pe timpul inflaţiunii, — şi a scris pe o bucată de hârtie următoarele: „Eu singur achit această bagatelă" („Ich bezahl dan Dreck abener") . FUNCŢIONARII NU POT DECLARA GREVA. — Parlamentul elveţian a adoptat cu mare majoritate, cu prilejul discuţiei legii privitoare la funcţionari, un articol prin care li se interzice funcţionarilor dreptul la grevă. In conformitate cu acest articol un funcţionar elveţian nu numai că nu are dreptul să se pună în grevă, dar îi este interzis să împingă pe alţii la grevă. Societăţile sau sindicatele nu au dreptul să provoace vreo daună materială unui funcţionar, care a refuzat să urmeze consemnul de grevă. Un nou film palestinean Mai este în amintirea tuturora frumosul film palestinean ,,O ţară reînvie“, care a rulat cu un an şi juni, în urmă pe ecranul câtorva cinematografe mari din Capitală şi provincie. Acum se anunţă că un nou film palestinean extrem de instructiv a fost predat ecranului mondial. E vorba de filmul „Copilul Evreu în Palestina“ în care se arată întreaga operă educativă ce o face organizaţia sionistă acolo. Acest film foarte interesant prin variaţiunea vederilor ce arată, conduce pe spectatori prin toate instituţiunile de educaţie din Palestina, începând de la Kindergarten trecând prin şcoala primară, şcolile secundare, instituţiunile de educaţie specială şi profesională, pentru a ajunge apoi la şcoala tehnică superioară şi la Universitate. Filmul, care este una din cele mai reuşite producţiuni ale industriei cinematografice palestinene, se află acum la Lon DIMINEAȚA O aniversare nubilial-naţionala la Chişinău Douăzeci de ani de la apariţia primului număr a! ziarului „Basarabia“ PRIMA PAGINA A ULTIMULUI NUMĂR DIN „BASARABIA”, CARE FUSESE CONFISCAT. CHIŞINĂU, 28. — Deunăzi, s’au împlinit două decenii de când a apărut primul ziar românesc la Chişinău. Ziarul se numea „Basarabia“ şi era scris cu litere slavone, in limba moldovenească. Răsfoind astăzi colecţia acestui fnimos ziar ce lupta atunci pentru trezirea şi menţinerea sentimentului naţional al Moldovenilor basarabeni rămâi uimit de cuprinsul fiecărui număr şi de cutezanţa redactărilor lui. Grupul strâns în jurul acestei gazete, Pan Halippa, Stere, Pelivan, Inculeţ, Gavriliţă, Alexis Nour, Stârcea etc., era acuzat de separatism şi nu odată „Basarabia“ a fost confiscată iar redactorii ei daţi judecăţii şi condamnaţi, până când cenzura ţaristă a interzis cu desăvârşire apariţiia ziarului. Ultimul număr afost acela din ziua de Duminică 4 Martie 1907, p.1 cărui facsimil îl reproducem aci. Este simbolic faptul că în ultimul număr apărut — fără ca redactorii să ştie că va fi ultimul, s’a publicat marşul revoluţionar al lui Andreii Mureşeanu „Deşteaptă-te Române“ Iar articolul de fond semnat P. Cubolteanu (pseudonimul d-lui Pan Halippa) cerea moldovenilor să se trezească şi să ceară de la Dumă şcoli moldoveneşti naţionale. COMEMORAREA la Iurie, cari au venit să facă politică moldovenească. In acest grup eram eu,Nicolae Bivol, Pavel Grosu, Plotonov şi alţii CUM S’A NĂSCUT BASARABIA” La Chişinău, după lungi consfătuiri, am hotărît să scoatem o gazetă şi am cerut autorităţilor aprobarea. Intre timp grupul de studenţi care avea în frunte pe Pelivan cel mai bătrân dintre noi — a făcut şi el demersuri în acelaş sens Când într'o zi sosi la Chişinău d. Stere care reuşi să contopească cele două grupuri — acela din care făceam eu parte şi grupul Pelivan, Gavriliţă — şi astfel s’a născut „Basarabia“. Conducerea a fost Încredinţată lui Gavriliţă iar comitetul redacţional era compus din Pelivan, Halippa, Popovschi, Vasile Hartea şi Invăţătoru Vântu. După câtva timp, d. Pelivan retrăgându-se, comitetul a fost complectat cu Stârcea, poetul Al. Mateevici, V. Ouatu, etc. REVENDICĂRILE GAZETEI „Basarabia" cerea stăruitor în coloanele ei. Introducerea limbei naţionale în actele administrative, şcoli, justiţie şi biserică. Desfiinţarea marei proprietăţi şi împroprietărirea moldovenilor. Propăvăduiam rezistenţa activă la toate mijloacele şi măsurile guvernului, neplata dărilor, refuzul de a satisface legile recrutării şi în genere nesupunere faţă de autorităţile ce existau sau veneau în sat. Din această cauză organele administrative au deslănţuit o prigoană nemaipomenită contra noastră şi a ziarului. SUSPENDAREA ZIARULUI Eu personal care fusesem trimis de „Uniunea ţărănească“ la congresul general din Finlanda am fost arestat la Moscova şi după ce am stat mai multe luni prin temniţele din Moscova, Cursk şi Kiev, retrimis la urma mea în Basarabia. Stârcea a stat şi el multă vreme închis; ziarul continua totuşi să apară. După ce am fost pus în libertate mi-am reluat activitatea la ziar care continua să apară şi în 1907, fiind necontenit confiscat, până în Martie, când, după 10 luni de apariţie, a fost definitiv suspendat. Pentru comemorarea evenimentului apariţiei primei gazete româneşti în Basarabia acum douăzeci de ani, — un grup format din foştii membrii ai „Uniunei moldoveneşti“ şi din foştii colaboratori ai ziarului „Basarabia“ a luat iniţiativa lăudabilă de a convoca o adunare populară la „Teatrul Naţional“ unde d. Ştefan Ciobanu membru al Academiei române, a evocat documentat şi în cuvinte mişcătoare vremurile de entusiasm, de speranţe, de visuri şi desnădejdi din epoca în care Basarabia gemea sub cnutul ţarist. înainte de începerea întrunirei s’a oficiat la orele 10 dimineaţa un parastas la Sobor pentru acel dintre luptătorii de atunci cari nu mai sunt azi în viaţă: E. Gavriliţă, F. Hortia, poetul Mateevici şi C. Parfeniev. * Seara la orele 9 a avut loc o masă intimă la care au participat membrii grupului moldovenesc şi foştii redactori şi colaboratori ai ziarului „Basarabia“. EVOCAREA D-LUI PAN HALIPPA într’o convorbire avută cu d. Pan Halippa, care a fost promotorul ideologiei militare de „Basarabia“, d-sa mi-a evocat astfel evenimentele cari au precedat apariţia ziarului „Basarabia“ apărut în epoca de înflorire a libertăţii în Rusia. In urma grevei studenţeşti din Rusia, s’au adunat la Chişinău toţi studenţii universitari, de origină ____ ■vbasarabeni, şi Stai cu seamă cei de special. »/w, . ''I>i :< •» :> WĂÂr »»< i?AGV.pift-X ». ixrtţsjfmly, ... .........^ ------------ -- * -•< mpm.................................................. ......... Vt r-9 «:*(«♦«</  ww*»*:tţ •.*-*<».*> îs * •> K x- vw*«'. '> • • >xw>*»x. * •'•T*:* •?. <<•. ... /. ■■ ;,*&•- . > X A < * A» *v.>. ji.’y* \;".y ■ j■ ŢK.lgK................ J ‘*t v V. • N.. V sv •' Sryx* ‘W»** mm -— ------------------tXtwmty. StyOyan*.'’,, 4 .tupfnvi. ’1% $#&« tivi» » „ ws* • ' ** inÂuniţroflA.,v»<wtoVAttH ■ .BASARABIA^ .... vi:«x . ,-if < >Y ■;.ţk- -:«v • H..Î <í..<. JÍ.-Í :î v» * * t . f >: # * <• V ft f^-v, ;ri<- i'.C>Y?A,X ÍÖ-t W:ft: ß. t «. 4 *. ;.l :ys. S >. ft }. ■ iP . ; , :•>: <:■ .•'•a fţy; x > Í 7 x:; y> r? >.. ii ot>. t p.’-M >:■. * jt- f< f.. > :}>:■'. ' : * <<<'■ \ crP ■yp. y<>: hi-vx- ■■<■/. . - tfccx- v viVijX ••••»> < OKfcÄ'i ÄA ^ WC • . . -Xv.ţvi O> / k-X-k-X vy. ii-y-î'o: x * >xVx ::y:v :«> •> KOi-'.ffOA-:AKC'/,»..: X--- XV*«*:v xe. a-a -riioyxc-- «*«..• - <v>wo<;x w/vj;.; r>i i>v yy- cu Cvţst<. *. :\a y ■■ ■.■.■ ,v:v>: t,\r. •--xs: X v<vî 1*0 '•T>"v.y • ->*: -V •• v-. < • • .. K-p.- -tv ,•* y-K-/x< (* &>;■:■ * ••foi?.# <y «I:<vy< «ccb-xx!« ;.vy.»xţtM Mfr W'-.- K-W. OX k«M-;v vx\ co <•:< V/ v.-k ifi-Kfyi: >v. >. vXy>uk>V>l*>d v.-ox <a- v :v «xox-k^/k : x> fr>$ wir*- . f'c.ţ yl K»y<ßV CU 1MO» M 1.W1A •’î* X-: v> < >N\ <x->>y >Ke^xix. ii«: x-», V' X' ;; ' #> **X i-KXijy, <->; x «:■ x» «fWi. i y ■' '9*y- w :ţ;< <xx-riM -ăft* Ww>k; u x/jhi P Kkţ)'-.i-i.yy* vx »sVWWVAto imv- ./ v <xr.o *•«** :o-' y-c o<c vy J<*. ***** r* V 4ke,x «<<> <>>.pv.Y. «< > *.)i 4KW<. AH «Îoyyx ţoxxWic&tp jo ZI <■(*’ â apvşlrvi* '**•**' >:• Apkvnovo *?•< <r o >:• -x Xf.i* .<■ > «'• bAi'>x te- hxpt«*. x>« K P "* » WJ* ->s{<-A-H*sk«ct n* vSt^i. :*Y.p X:<X-X-ygp. BRr -</*«>» ..o xou PP> — Xcooxs ox ţ w XH*<r .*<■ A - f ■■■rI-.:■■■■■ *: «;• ! mm . I -Kd/S jP •.y pyx-’(.-:</. >sAf-yyx.i- c.<X-'■ <■&■: .ţ<CYXA +»•< x»:o:-x-i *>••*:»• ■PBI(BiXnv'.; .ţ-.'- vx x-P /f-w: x :<'X :OY S.--■■■ »X **>•■■ X**' X$ >i<« y :ţ .;a o >*■-;• :*x * «ij:; •Va x«<y v / r.cx/.y ■■Y-x :■•/ • XH<y-i'VAC *»; ■•«%» y.f'P.'k -. ;• i;«rt/x-.ripyţî j* /*wi> rTv«ţj « Mw-f : *•> tpPipf vH po- X+K”ppx i» *» 11 fio fw »»·•**& WyxbPxt», ox «t x-i” ·0»MĂ aPiyWf Kf ZX·*' x-1 f*:x»; forii”pr'-н X”f*■:■:&«•*·» 1 * X' «oo«. *»■ . . .XW Oi-YA’S; XA vtfiXS'CÍX CtV~fpX* Jffoţ Axţx: S:*.>»,.x-<» ;. xp*> ><«?<•'• ?».aV.í>nívx*;n.?;o«o pp>*ţâ**A-xyptv».-v>:oo>-.<d,v<AX>VX<gO>.' '•X ■■■ u . ... 'U. a» W» -5 tfi/ flhăWy 'xety*yAA<'i. '• '>*•" 1 *• '* ' if -»Ws /. \ y Á ttárs xc-'.í vy.»v--..x >•? ; j>. -w <-> »y »x* \•••.<•» ;>.<•* -ţx- <ciw :<.;<■> >A; :-.*o >V t •>* j;i 'Ww. .« :V> "-• > < >a xţv' (.-'.jA.y ' J 'sO (X'\ ;jî ii'V ’ •x-• •• x ; y l'.SAvii-xx- iKî i-.r-'-o *x> :V pe- >:;■•' . fi.'v >v *.n. iMO?;.. /.Ă ÁxÁ 1- si} r- :: o Of Fa :>x + i AXx;:^ »;:•>< St*] fc-WM • ff*** : >-7 Á.VÁ4 »*■. ^ o*** w. -w ■-! ;•· v* †• · bK- sx;.x. 'iAjwitt xě it-x i-y *-;tX (■:' A MJ:*: •. v’' . ‚† 'X*‘i ^ «1ś•/ «fě. iě* †..ě aě c-c^ ”•- «†.•.- '• voytj-. * ’ U'.x y-.yp-yx ^ .””*{«« |X.t T- .-(•@ *«y ■ . ■'.xv. ■; · •>• • ••••:• * W >ov>-. } ' ;X-:. •••. jw !»#>&■?> a*. ; !i-y> ko>:<> >ţ. >vc »jp» ■ ' vi ;-l<, ~ <u rs.id »;•«' ^ X'i ;-t<; ^ <* > no, .VeßW^^--: ^ ||ggi||aMii||||yv >'K-o - y\;x x-lv.c;:.Bt 'V-V- •. ?> ■•»•fv '.Âiţtţ ^.v ,n;':ú . • > •••• f */ P ; > ^ ; .V Kite.. Vi:: ii-- Aî-> '».'ţx; X<f. **• V*#*. « '* ' • :: «x-i • " : Áí-v.v. ■xA'm c k ' ' *>d • >>o.< îîr;v ÎWfÂO» W '. Rv‚J«t ** •†. • & * t • ' :*^5WV : «trft-fieo- x d· xxxx'A «kVv. ;x ^ ^. :«ot; • ioo?s . x. w X'. X-.V-i-MA., »V.V* •'i» Wxr:-.v~.; • 3 .• y-»K· 'i • ». »♦«·««• • .......... ;· o-x-x*». HtMi rfiii . -jc' /* /•' — I- ■ ———II Pangalos nu desfiinţează republica mănăstirească SALONIC. — Se dezminte ştirea că guvernul grec a ordonat desfiinţarea republicii mănăstireşti de la muntele Athos. Dimpotrivă Pangalos va veni cu un decret prin care se va da acelei republici o organizare mai temeinică şi care va prevedea numirea unui travernator * Moartea anui preot harnic Abia intras dela congresul Ligii Culturale dela Blaj, şi primesc o veste care m’a îndurerat adânc. Anume, d. Demetrescu Nicolae, un harnic şi inimos cetăţean din comuna Principele Carol, îmi face cunoscut cu lacrimi în ochi şi foarte mişcat că părintele Gheorgihiade, preot în acea comună, a încetat din viaţă ieri Marţi la orele 12, arătându-mi cu date şi fapte precise că defunctul a fost un mare binefăcător un adevărat părinte sufletesc al locuitorilor din comună şi că, prin urmare, moartea sa este o pierdere din cele mai grele de reparat. Pe părintele Gheorghiade îl cunoşteam din Macedonia din vremurile când a fi român naţionalist însemna a înfrunta în toate zilele primejdia morţii. Repausatul preot a luptat şi a suferit acolo, până ce s-a văzut nevoit să se refugieze în România, unde fusese numit ca preot în comuna Principele Carol de lângă Bucureşti. Om de o neînfrântă energie şi ore ştie că după ce au luat puterea, bolşevicii nu s’au mulţumit să deschidă arhivele şi colecţiile de documente ale vechiului regim, ci au pus să se controleze şi numeroase morminte istorice. Intre sarcofagele pe care le-au deschis, a fost şi acela al lui Petru cel Mare şi al Caterinei cea Mare. Ziarul rusesc „Slovo“ descrie astfel deschiderea acestor sarcofage: „In ziua aceea, numeroşi curioşi se aflau în faţa porţilor citadelei Petru Pavlovsk; o babă rânji batjocoritor: — Copii, păziţi-vă Caterina nu permite să te joci cu ea. Subsolul în care se aflau sarcofagele ţarilor era slab luminat cu lumânări şi câteva lămpi, deoarece lumina electrică nu funcţiona. Pe pereţi se aflau numeroase icoane, cari îşi dăduseră deja pietrele preţioase. Ciocanele loveau un metal, iar cădelniţele cari atârnau de plafon răsunau. Sicriile stăpânitorilor şi stăpânitoarelor Rusiei formau un şir lung. Lucrătorii se munceau să deschidă un sarcofag. Un funcţionar spuse: — Băgaţi de seamă, acum vom vedea pe Caterina cea mare. Ciocane, dalte şi o flacără de benzină lucrează fără încetare, dar se pare că e foarte greu de ridicat capacul. In sfârşit, după o muncă de o oră, capacul a fost ridicat şi un sarcofag s'a putut vedea un sicriu de lemn, cu înflorituri de argint. TRUPUL CATERINEI A II-A Pe capac se găsea o cruce de fildeş şi lângă ea, un sul de pergament cu o pecete roşie. Lucrătorii ridică şi capacul de lemn şi după câteva minute se pot vedea resturile muritoare ale prinţesei care purtase numele de „Semiramida nordului“. Ce a mai rămas din ea! îmbălsămarea pare că n’a fost făcută de un maestru al artei lui. Corpul este atrofiat, o piele zbârcită acoperă faţa, ale cărei forme nu mai sunt de recunoscut. Peruca, bine conservată, devenită de culoare verde-galbenă, s-a mişcat din loc, iar între frunte şi marginea perucii se vede părul alb şi des al ţarinei. Mâinile încrucişate pe piept, parcă ar fi de ceară galbenă. Pe mai multe degete se văd inele cu diamante mari. Rochia ţarinei este de damasc greu, albastru deschis şi se pulverizează la atingere; picioarele sunt încălţate cu pantofi de mătase albă, ca şi noi; din ciorapii de mătase roză n’a mai rămas mult. Peste piept avea un cordon albastru, de care atârnă o decoraţie, acoperită de rubine, smaragde şi diamante, formând iniţialele Caterinei, şi o cruce de aur, împodobită cu rubine şi safire. Peruca era înconjurată de o diademă preţioasă de perle şi diamante. Lângă cap, se află o icoană veche, pe care abea se pot distinge trăsăturile mântuitorului. După ce s’a încheiat un proces verbal, sarcofagul a fost închis la loc, lăsându-se nestimatele, după ce s’a cerut instrucţii prin telefon, la locul lor. Mai târziu, sarcofagul a fost deschis din nou şi pietrele scumpe au fost ridicate şi transportate la cassieria statului. PETRU CEL MARE S’A CONSERVAT MAI BINE Câteva zile după aceea s’a deschis sarcofagul lui Petru cel Mare. îmbălsămarea acestuia pare să se fi făcut cu mult mai multă îngrijire, fire. Corpul uriaş al lui Petru era surprinzător de bine conservat, dar şi mai bine încă trăsăturile şi forma feţii. Expresia feţii era înfricoşătoare, trăsăturile exprimau chinuri grozave, poate din cauza durerilor nemaipomenite pe care l-a înduşelit în lupte, a desfăşurat aci o astfel de muncă, încât acum închide ochii plâns de toţi locuitorii. „El ne-a oprit din calea rătăcirilor bolşevice, îmi spunea profund îndurerat convorbitorul meu Demetrescu Nicolae. El ne-a arătat datoria de împlinit şi drumul sănătos pe care trebuia să mergem. Tot lui i se datoreşte clădirea in comuna noastră a unei biserici care poate fi dată ca model de artă şi frumuseţe. A făcut din noi buni români buni creştini şi, deci, oameni cari ne-am ferit de a umbla pe cărările lăturalnice“ Şi cu ce s’a ales pentru persoana sa inimosul preot care a fost părintele Gheorghiade ? Nu i s’au găsit măcar atâţia bani, ca să i se facă o înmormântare cât de modestă. Şi nici ca să dea un anunţ mortuar. Aceste câteva rânduri să-i ţie loc de anunţ, iar lacrima ce vărsăm cuprinde într’însa regretul şi durerea celor ce l-au cunoscut, şi apreciat. Iar în timpul boalei sale mortale, înfăţişarea lui era de neuitat. Unii lucrători au întors capul, alţii au început să-şi facă cruce. Faţa aceasta, cu linii serioase, era absolut caracteristică, deşi trecuseră 200 de ani de la moarte. Mustaţa închisă şi părul des, uşor cărunţit, erau bine păstrate. Deasemenea pielea feţii şi a mâinilor era perfect conservată, iar mâinile n’aveau formă de schelet. Corpul lui Petru era îmbrăcat cu o tunică verde, cu nasturi de piatră şlefuită; în picioare avea cizme de piele neagră. Pe piept avea un cordon albastru cu două decoraţii, una rusească şi una olandeză; la mâna dreaptă, strălucea un diamant mare, la gât avea o cruce simplă, de aur şi o iconiţă de fildeş. In sicriu se afla o pânză în sul, care observată mai de aproape, s’a văzut că era un portret, arătând pe Petru ca lucrător într’un şantier olandez. Au mai fost deschise astfel câteva sarcofagii, până când, din ordinul lui Lunaciarski, deschiderile au fost suspendate, lăsând în pace această adunare liniștită de cadavre vechi. Interesant e faptul că sarcofagul lui Alexandru I a fost găsit gol, ceea ce a dat un nou prilej de răspândire legendii că acest țar n’a murit când i s’a anunţat moartea, că în locul lui a fost transportat la Petrograd un cadavru oarecare şi că Alexandru a mai trăit mulţi ani ca pustnic, respectat de mulţime sub numele de Feodor Kusmici. N. BATZARIA Cadavrele lui Petru cel Mare ş! al Catering a II-a (Seu am fost găsite climele atotputernicilor de altădată Escursia soc. „România” Societatea academică de turism „România” a organizat pentru luna August o escursie la „Lacurile italiene” şi în tirol, cu următorul itinerariu: Bucureşti-Budapesta (2 zile); Veneţia (2 zile); Milano (6 zi); Palanza-Stresa-Como (6 zile); St. Moritz (o zi); Insbruck, cu escursiuni alpiniste în împrejurimi (6 zile), Salzburg (trei zile) unde escursioniştii români vor asista la reprezentaţia de gală a operei mari. Se va continua apoi escursiunea la Linz-Viena (trei zile) cu vaporul, pe cea mai pitorească parte a Dunării. Sosirea la Bucureşti va fi la 31 August. înscrierile se fac până la 15 Iulie cor. la sediul societăţii în strada Nicolae Filipescu nr. 18, între 6—8 d. a. Se admit şi invitaţi. Citifi şi Folosiţi-vă de MICA PUBLICITATE A ZIARULUI DIMINEAŢA In două zile aveţi rezultatul dorit. Căutări şi Oferte de Serviciu, închirieri şi Vânzări de Case Vile, Apartamente, etc. împrumuturi, — Hipoteci, — Asociaţii. MICA PUBLICITATE A ZIARULUI DIMINEAŢA este singurul mijloc practic şi ieftin ca să ajungeţi la scopul dorit Pfg. 3 Descoperiri arffeoLegice"ia Rosna ROMA, W (Rador).— Executând du-se anumte săpături în subsolul din Augusteum, s’a dat de o boltă sepulcrală, care conţinea diferite fragmente printre care o inscripţiiune dedicată unui împărat care S8 crede că ar fi împăratul Nerva. Ar fi posibil ca această boltă să fie chiar mormântul lui Nerva. Fapte diverse MM cu prăjituri D-ra Albina Antonovici, în vârstî de 20 ani, croitoreasă, din str. Barierei No. 12, mâncând nişte prăjituri alterate la o cofetărie din str. Carol, s-a intoxicat. Cu „Salvarea“ a fost dusă și ipr aternată la spitalul Filantropia. Moarte suspectă In comuna Militari (Ilfov) a încetat ori din viaţă bătrânul Gheorghe Temelie in vârstă de 65 ani, im timp ce se afla în casa lui Dumitru Dumitrescu din sus zisa comună. Deşi Temelie era suferind, totuşi din zvon public se spune că moartea i-a provenit din cauză că ar fi fost otrăvit de către familia Dumitrescu, care-i datora nişte bani în urna faptului că bătrânul i-ar fi vândut nişte teren sau case. Parchetul fiind anunţat, a dispus aducerea cadavrului în Capitală, la institutul medico-legal, unde urmează să i se facă autopsia spre a s® putea stabili dacă la mijloc e vorba de o otrăvire sau moartea a fost naturală. Rănit In timpul unui scandal din noapte, precupeţul Traşcu Dumitru din str. Epicol No. 102, pe când se afla în cârciuma lui Costică din calea Rahovei No 188, s’a luat la ceartă şi apoi la bătaie cu indivizii Costică Lazăr şi Andronescu. In încăerare precupețul s’a ales cu degetul mare dela mâna dreaptă zdrobit, cu două răni la frunte ș! două la gât provocate de o sticlă cu care a fost lovit. Un intern al „Salvării* i-a dat iar grijirile necesare. Căzut de la Inâlîime Muncitorul Gheorghe Cojocariu, de 27 ani, oritim, pe la orele 10, pe când se afla la lucru la fabrica de tăbăcărie din str. Bucur No. 10, a căzut de pe scară, de la o înălţime de vreo patru metri, alegându-se cu contuziuni forte la ambele picioare. Cu o ambulanţă a „Salvării“ a fost dus și internat în spital. Ce cuprinde declaraţia guvernului frencez PARIS, 29. (Rador). — Textul declaraţiunei ministeriale a fost fixat. is Declaraţiunea va cere parlamen*tului puteri foarte întinse pentru a realiza asanarea finaciară; declaraţiunea anunţă de asemenea importante economii şi restricţiuni, pentru a complecta primul efort înfăptuit prin budgetul echilibrat. Guvernul va căuta cu prudență realizarea stabilizării. Negocierile pentru regularea datoriilor în Anglia vor fi reluate: acordul de la Washington va fi prezentat parlamentului spre ratificare. Guvernul va îndrepta unele impozite excesive și va Înzestra cu noul resursa Casa de Amortizare. Politica externă de apropiere şi vigilentă, dusă de Brland va fi continuată. Guvernul va cere să se amâne până la jumătatea lunei Iulie interpelările financiare, dar va accepta discutarea Interpelărilor asupra politicei generale. O DEZMINŢIRE A MINISTERULUI DE FINANŢE PARIS. 29. (Rador). — Ministerul de finanţe desminte formal că d. Caillaux ar fi vorbit ori unei delegaţiuni radical-socialiste des- pre o garanţie pe care urma să o dea Banca Franţei asupra depozitului ei de aur pentru contractarea unui împrumut extern. Comunicatul ministerului de finanțe declarăt că n’a fost și nici nu putea fi vorba de o asemenea eventualitate. A Raidul aviatorului Arrachait LONDRA 29 (Rador) — Din Bagdad sa anunţă că aviatorul francez Arrachait, care însoţit de fratele său a plecat de la Le Bourget spre a atinge fără escală golful Persic, a zburat ori deasupra acestui oraş. Un accident la pompele de benzină, a silit însă pe aviatori să pompeze cu mâna vreme îndelungată. In cele din urmă Arrachart a fost nevoit să aterizeze, întrucât benzina se epuizase. Violent incendiu la docurile din Anvers ANVERS. — Un violent incendiu survenit la docurile din Anvers, a distrus 3000 de baloturi de lână dea cooral.