Dimineaţa, august 1926 (Anul 22, nr. 7067-7097)
1926-08-01 / nr. 7067
fnmlntel i Kmfftst 1939 a Era vremea marilor celebrităţi ale anusului. Era vremea marilor „orizontale cu fotografiile expuse pretutindeni,, răspândite In sute de mii de cărţi poştale ilustrate, cu practica analizată ţi cunoscută In cele mai mici detalii, cu frumuseţi contrarii, confruntate ţi discutate Era vremea Lianei de Pougy, a Mariguittei Guerrero, Cléo de Mérodé sau „La belle Otéro"... femei !— reclame, articole de lux, pentru capete incoronate sau monarhi ai fabricațiilor americane. Liane de Pougy, se odihnește — bătrână — pe laurii bancnotelor sale ; Mariguitta Guerrero, este maestra de dans a Operei din Paris şi continuă, să insufle tinerelor „rats“ ai baletului, tradiţia dansului clasic francez. (Al Degas, ne- lă muritorul Degas, ţi balerinele lui roze, înfipte in vârful pantofului de atlaz ca nişte flori într'un vas scump, cu corola invoalată a ,,tuiu"-ului de gază, cu brațele lor gracile prin care răsar coatele ascuţite, cu zâmbetul convenţional al gurilor pictate!...) Pe Clio de Mérodé am văzut-o şi eu dansând. Era o creatură preţioasă, făcută din mii de molecule fine, cu o figură ce reamintea coryloantele de pe vasele ţi „sleitele“ kellene, cu un corp asemeni unei Diane — Arthemys, cu darul inăscut al atitudinelor perfecte ţi o graţie mlădioasă!... Deschideam abia ochii la viaţă atunet şi eram îndrăgostită de formulele perfecţiei greco-antice.„ Vedenia frumoasei Cléo de Mérodé m'a urmărit multă vreme. Azi, Cléo — mi-a spus un parizian. — e tot frumoasă, vârsta a respectat vasul sacru greco-antic și știu un student român la Paris, care era îndrăgostit de dânsa, anul trecut. Dar „La belle Otéro“ a fost cea mai scandaloasă celebritate a celei de a treia republici. Căci frumusețea ei spaniolă, avea ceva diabolic, farmecul ei era pipărat ca vinul de Murcia, dansurile ei violente, aveau ceva sălbatec de o senzualitate aprinsă. Liane de Pougy părea o împărăteasă, frumusețea ei reamintea pe a Josephinei, imperiala nimfă a marelui Bonaparte. Clio de Mérode era frumoasă ca o statuă, de o perfecție aproape rece, dar Carolina Otéro, era pasiunea insăși. Brună, palidă, ochi de infern, cu râs de diamante, cu corp androgyn și picioare neastâmpărate, Caroline Otéro dansa faimoasele „boléro". ..fandango" sau „seguidiile” un costum spaniol de atlaz galben cu imens pieptene — girafă pe cap şi lângă dantela neagră. Subt păţii ei năştea pasiunea, în jurul ei se încrucişau cu duşmănie privirile bărbaţilor prinţi de acel farmec nejudecat şi bestial, ce târăşte mintea zăpăcită la ruină ţi crimă. Carolina Otero ! Din câte lacrămi e făcută marea avere ce-i îndulceşte acum bătrâneţea ? Dar această hetairă de rasă — de o rasă dispărută — îţi încheie cariera, cu un gest curagios. Memoriile ei, publicate în ,,Comoedia“ sunt spovedania detailată şi sinceră a întregei sale vieţi, cu multiplele ei păcate. Inconştienţa împinsă până aci, se transformă in admirabilă paradă. Numai un lucru uită să spune bruna dansatoare, pentru edificarea zăpăcitelor ce ar vrea să-i urmeze exemplul intr'o epocă ce nu mai seamănă cu a ei: anume, că sunt creaturi de excepţie, făcute dintr'o materie de lux, calchiată după un model extrem de reu, trimese aci spre scandalul şi edificarea lumii întregi, dar care rămân „unice" ţi inimitabile... Sub ochii femeii La bellettére I Despre curtea regală bulgară se vorbeşte foarte puţin. Evenimentele din ţara vecină, care au demis un rege pentru a pune in locul lui pe fiul său, par a fi redus considerabil rolul acestuia. S’ar putea spune că iu Bulgaria regele nu guvernează, dar nu s'ar putea spune că domneşte. Acum in fine face o călătorie in străinătate, căreia s'au căutat două ■motive, ambele dezminţite. Primul era că regele Boris a părăsit ţara fiindcă situaţiunea lui devenise primejdioasă. Al doilea eă se va logodi cu o princesă italiană. UN ARTICOL AL PRINŢESEI EUIDOXIA Orcum, lumea se ocupă acum de curtea regală bulgară și de aceea va interesa poate pe cetitori următorul articol scris de princesă Eudoxia, sora regelui Bulgariei. ..Cum se împacă o frincesă cu profesiunea ei? Nu e totdeauna uşor să fii princesă. In carul special însă aceasta e strâns legat de viaţa mea. Tocmai cum fratele meu Boris a fost crescut pentru viitoarea sa profesiune de rege, am fost eu crescută ca să fiu principesă. „in principal îmi place viaţa casnică. Aceasta e poate o anomalie în vemea noastră- Legile noastre nu a or dă femeilor dreptul de vot. Eu din parte-mi sunt de părere, că în Bulgaria, — o ţară, în care femeile se adaptează voios lumei de idei a bărbaţilor — dreptul de vot al femeii ar fi ceva de prisos, fără ca să vreau să spun prin aceasta, că sunt în general o adversară a dreptului de vot pentru femei. Bulgaria însănu este coaptă pentru această instituţiune. După părerea, mea cel puţin. CUM SE IMBRACA PRINCIPESELE ! „Părere obicinuită este că principlesele poartă cele mai scumpe toaete. Faima susţine că ele umblă în rochi brodate cu aur şi la gât au şiraguri de mărgăritare. In piese ele poartă chiar coroane presărate cu diamante şi rochi cu hermelină. Asta o fi adevărat pentru principeseie din vremuri de mult trecute, corespunde astăzi însă numai „rearităţii“ cum o vedem pe pânza de cinematograf. • Eu personal prefer rochiile simple. In ultimii doi ani nu mi-am făcut decât două. Stilul şi croiala tot sunt bulgăreşti. Un atelier din Sofia le-a cusut. Atât stofa întrebuinţată pentru ele cât şi mătasa, sunt produse naţionale. Fusul şi războiul de ţesut nu surd, încă cu totul înlăturate de metodele de fabricaţiune din Europa occidentală„Două din toaletele mele sunt luate din modelele costumului naţional bulgar, compus în general din două părţi: o bluză albă cu mânecile largi şi o fustă care în părţi este brodată ,n culori vii- galben, verde sau roşudupă localitate. Bluza este şi ea brodată, în culori şi mai deschise. Broderia însă e mai puţin artistică. Predilecţia mea pentru aceste rochii se datoreşte mai puţin faptului că sunt portul obicinuit al compatrioatelor, melci cât efectului lor distins şi pitoresc, care n'a putut totuşi sătulbure simplitatea lor. „Pentru cheltuelile ce ar necesita un lux mai mare, am o întrebuinţare mult mai utilă SUFERINŢE „Eu sunt principesa unei ţări sărace, care a trecut prin multe suferinţe, şi nu a învins încă urmările unui războiu nenorocit. Cu economiile mele încerc să uşurel soarta de plâns a săracilor noştri. Din acelaş motiv port puţină mătase. Politicei îi acord numai in mică parte interesul meu. Nu pot totuşi să nu spun că patriei mele i s’au făcut marri nedreptăţi. Pe deasupra s'a adăugat la celelalte probleme, atentatul din catedrala din Sofia la care aproape 200 de persoane vrednice şi nevinovate şi-au pierdut viaţa. Fratele meu a scăpat şi el cu câteva zile mai înainte de un atentat ce se comisese asupra lui. MAI PRESUS DE ORICE, PACEA ,.Peste toate In lume pun pacea. Condamn mijloacele violenţei- Ele sunt complect străine firei mele. Am fost odată întrebată dacă a şi muri pentru patria mea cu arma în mână. Femeia ca războinică pe front, nu mi se pare o figură fericită. Această părere nu mi-o pot schimba nici mult comentatele batalioane de femei ale Americei. Totuşi aşi pune mâna pe armă, dacă aşi şti că aceasta ar fi de folos ţării mele. CURAJUL FEMENIN „Cred că gospodina serveşte cel mai bine patria ei şi omenirea. Indărătul frontului activitatea femeii poate fi de un folos nespus mai mare decât pe front. Femei, care în ce priveşte curajul personal, să fie egale bărbaţilor nu sunt o raritate. Curajul însă este o parte a predispoziţiei lor personale. Eu, din parte-mi, privesc ca cea mai mare misiune a mea, să uşurez sarcina de muncă, a fratelui meu regesc şi să veghez asupra sănătăţii lui. ..După dejun primesc necunoscuţii mei. Am puţine prietene. Cele mai multe s’au măritat sau au plecat în străinătate, înainte, când sora mea Nadejda era încă la Sofia, lucrurile erau altfel. Şi ea s’a măritat — e acum soţia ducelui de Wurttenberg şi mamă — şi aşa s’a făcut linişte mai mare în casa noastră“-Lucrezzia Sar. 1 greu să fii princesă. Un articol al prinţesei Eudoxia a Bulgariei O nouă universitate populară TÂRGOVIŞTE, 30. — Duminică 1 August are loc în comuna Pucioasa inaugurarea universităţii populare pusă sub auspiciile societăţii preoţeşti din judeţul Dâmboviţa. Conferinţa se va ţine în pavilionl băilor. Prima conferinţă va avea loc Duminică 1 August, când va vorbi distinsul nostru literat Gala Galaction, predicatorul patriarhiei, despre „Creștinismul din zilele noastre". .. com Keax * " LITERATURÂ aRTISTIIHTÂ suli Deschiderea testamentului marelui duce Constantin Constantinovici PETROGRAD, (Ceps).—La Academia de ştiinţe din Petrograd, secţiunea manuscriselor se află păstrată într'un plic sigilat jurnalele marelui duce Constantin Constantinovici, cunoscut poet rus, fost preşedinte al acestei Academii. Lângă aceste jurnale se află alăturat un testament, care după dorinţa marelui duce, treime să fie deschis odată cu jurnalele abia după 90 de ani da la moartea, sa. Astăzi se duce la Moscova o campanie ca testamentul şi jurnalele marelui duce Constantin Constantinovici, să fie imediat deschise. Se cere ca jurnalele să fie publicate ca opinia contemporană să poată afla conţinutul lor Fel de fel „Drumul propriu“ în artă e de cele mai adeseori cel greşit... * Bărbaţi şi femei: Noi bărbaţii, Iubim ,temelie; femeile Iubesc numai „Iubirea“. Sunt artişti cari se mulţumesc să-şi facă doar un... pseudonim! UI Femeile uşoare Îşi păstrează tinereţea anilor; femeile cu suflet ţin să-şi păstreze tinereţea inimi... Nicieri ca în dragoste şi în căsătorie nu se adevereşte mai mult vorba Mântuitorului: „Fericiţi cel ce cred...“. * Un începătător e In stare să facă orice; numai s& înceteze, nu poate... Zilele fericite sunt „fireşti“ pentru cei tineri şi o neaşteptată surpriză pentru cei bătrâni. Dacă ţi-e Inima curată şl limpede ca un cristal, — lumina care trece printr’ânsa se frânge In mii de raze colorate... * Memoria bună e de mare ajutor şcolarului. Omului matur Insă, memoria 11 e o povară. Căci tu legăturile cu semenii noştri, trebue să ştim foarte adeeeori „să uităm“... * Sunt oameni cari se aseamănă cu broşele ale căror ace nu se Închid tocmai bine; te părăsesc pe când nici nu gândeşti...* Pesimiştii cred că, toţi oamenii sunt răi; optimiştii, cred, din potrivă, că toţi oamenii sunt buni. In realitate oamenii sunt buni cu cei răi şi răi cu cei buni! Kt Oamenii pe cari-i iubim şi vorbele care ne-au durut, nu mor niciodată in Inima noastră, — ci continuă să trăească chiar când credem că s’au prefăcut de mult tn țărână. Complimentele impresionează plăcut auzul nostru. De acela suntem dispuși să le luăm drept monedă bună. * * * * * • , I,—•— * Escursia palei de misionare din Vălenii de Munte CAMPINA, 30. — Mâine dimineaţă soseşte cu trenul în localitate d. profesor N. Iorga împreună cu elevele şcoalei de misionare din Vălenii de Munte. Escursioniştii vor vizita schelele petrolifere şi rafinăria. De aci vor pleca spre Sinaia, urmând a vizita întreaga vale a Prahovei. Un monument scriitorului Ady laTimişoara TIMIȘOARA, 30. — Sindicatul ziariştilor minoritari, din oraşul nostru, a hotărât să ridice un monument, poetului maghiar Edre Ady. „filovinezza“ Se ştie că aceasta este numele imnului fasciştilor italieni care a devenit aproape imnul naţional al Italiei. Cu privire la acest imn se judecă acum la Florenţa un proces curios. De o parte stă compozitorul Jusieppe Blank şi susţine că florentinul Manni, care se dă drept autor şi a tras un profit colosal In enorma răspândire a cântecului, a luat imnul din opereta „Sărbătoarea Fiorilor", operetă compusă de Blank. Muzica ar fi deci de dinainte de război. Soldaţii au cântat-o pe front şi de aci a ajuns imnul oficial fascist. Manni fu condamnat în primă instanţă pentru plagiat. Curtea de apel însă l-a achitat cu o curioasă motivare: Manni a putut dovedi că compozitorul Blank a luat melodia principală dintr’un cântec popular elveţian: „Fetele din Ementhal”. In general imnurile nationale au origini foarte diferite. Cine nu ştie de exemplu că imnul naţional englez are aceiaşi melodie ca şi fostul imn imperial german, aşa că în timpul războiului s au produs adesea confuziuni foarte curioase, francezii şi ruşii protestând indignaţi crezând că se cântă imnul nemţesc pe când se cânta cel en Căminul de la Sâmbăta din scurt istoric,Viaţa la Sâmbăta de Sus.După un an de existenţă Opera înfăptuită anul trecut din iniţiativa şi sub ministeriatul d-lui Alexandru Constantinescu, a fost păstrată intactă şi anul acesta. Castelul construit în 1800 de Grigore Brâncoveanu în mijlocul moşiilor sale din ţara Făgăraşului s’a păstrat, şi azi servă de cămin de odihnă artiştilor, şi ziariştilor. Dacă acum un an era hărăzit să ajungă han pentru drumeţii întârziaţi, iar mai înainte adăpostise grânele sătenilor din vecinătate, azi i s’a redat splendoarea de alta dată şi stă trufaş în mijlocul parcului cu pomi bătrâni. ISTORICUL CĂMINULUI Istoricul înfiinţării acestui cămin de odihnă pentru intelectuali e cunoscut. La Începutul anului 1925 deputatul de Făgăraş şi ministrul agriculturii şi domeniilor de pe acea vreme d. Alex. Constantinescu, în peregrinările sale prin satele judeţului, a descoperit la o încrucişare de drumuri, la poalele munţilor şerpuind în jurul său pârae nenumărate, o casă mare şi părăsită înconjurată de un parc pustiu, aproape neîngrădit, şi pe a cărui faţadă mai era încă ţintuită o tablă ruginită purtând iniţialele proprietarului de odinioară G. G. B. Readus la viaţă, castelul Brâncoveanului adăposteşte astăzi pe reprezentanţii culturii şi artei româneşti. Castelul, căruia i se poate zice mai bine conac de moşie, e de o construcţie sobră, cu ziduri de aproape doi metri grosime şi cu camere mari mobilate azi destul de elegant. La primul etaj se află o sală lungă de aproape 20 metri transformată în cameră de lectură şi pe ai cărei pereţi, lângă altele, au aşezat anul acesta câte un tablou pictorii George Chirovici, Pan Ioanid şi Elena Barbu, iar sculptorul George Dimitriu a dăruit două din lucrările sale. Exemplul acestora, imitat ani dearândul, ar transforma castelul într’o adevărată pinacotecă naţională. HOFREJURIMBI. Castelul Iul Brâncoveanu transformat acum în cămint de odihnă al intelectualilor, se află pe teritoriul comunei Sâmbăta de sus, prin mijlocul căreia șerpuește un pârâu de munte. La depărtare de aproape 3 km. se află comuna Sâmbăta de jos, iar de jur împrejur, cât vezi cu ochii, se întinde un parc imens în mijlocul căruia stă sobru castelul Măriei Tereza. Aci se află una din cele mai mari herghelii ale statului, aflată acum sub direcţia d-lui dr. Harisiade şi in a cărui îngrijire se află şi căminul de odihnă. Munţii Făgăraşului se împreună din toate părţile, închid zarea, opresc privirea de a admira răsăriturile şi apusurile de soare şi lasă ochilor numai plăcerea de a vedea în depărtare zăpada de pe culmi în contrast cu imensa întindere de verdeaţă ce porneşte de la poale până aproape de piscuri. VIAŢA IN CĂMIN Dacă cel ce-şi caută odihna in căminul dela Sâmbăta e încântat de frumuseţile naturii, nu mai puţin poate să fie satisfăcut şi de traiul de Daci. „Pe lângă curăţenia exemplară ce domneşte pretutindeni, nu lasă cu nimic de dorit nici masa. Toate mâncărurile sunt bine preparate şi sunt servite din abundenţă. Şi toate acestea numai datorită deosibitei atenţiuni a d-lui dr. Harisiade, cât şi soţilor Brescan, intendenţii căminului. Până acum şi-au făcut viligiatura aci următorii: Pan Ioanid, George Chirovici şi Elena Barbu, subsemnatul, Agatha Grigorescu, scriitoare, C. Orendi, Victoria Mierlescu, Tanti Ciuceanu, George Calboreanu şi Aura Bujigan, de la teatrul Naţional din Bucureşti, sculptorul George Dimitriu, C. Arsene, din partea Asociaţiei presei. Un alt număr însemnat de artişti, ziarişti şi scriitori se află la căminul dela Sâmbăta şi acestora le vor urma alţii. UN AN DE EXISTENŢA Era în ziua de 2 iulie 1925 când s’a inaugurat în prezenţa miniştrilor, invitaţilor din Bucureşti şi reprezentanţilor din Bucureşti şi reprezentanţilor autorităţilor făgărăşene, căminul dela Sâmbăta de sus. Al doilea an de existenţă a fost sărbătorit la cămin de cei enumăraţi mai sus şi cu această ocazie s'au expediat două telegrame. TELEGRAMELE TRIMISE D-lui Alexandru Constantinescu, întemeetorul căminului, s’a trimis o telegramă cu următorul cuprins : „Astăzi 2 Iulie împlînindu-se un an dela înfiinţarea căminului de odihnă al artiştilor, scriitorilor şi ziariştilor, nu putem uita omul mare care s’a gândit la noi cu atâta, dragoste. Rămâneţi In sufletele noastre şi ale generaţiilor viitoare icoană vie pentru marea operă ce aţi realizat. Vă rugăm să primiţi expresiunea sentimentelor noastre de recunoştinţă, asigurftndu-vă de Întregul nostru devotament. D-lui Const. Garoflid, ministrul agriculturii şi domenilor, s-a trimis următoarea telegramă: „Implinindu-se, un an de la înfiinţarea căminului de odihnă al artiştilor, seniorilor şi ziariştilor, cei ce se bucură in prezent de binefacerile acestei instituţii, vă roagă să primiţi expresiunea sentimentelor lor de recunoştinţă pentru continuitatea şi grija ce purtaţi acestui cămin“. De la fostul ministru al agriculturei şi domeniilor, d. Alexandru Constantinescu, s-a primit următoarea teleramă: „Vă mulţumesc pentru sentimentele exprimate şi nu am decât singura dorinţă ca modestul meu început să găsească în mersul lui suflete mari care să facă să propăşească căminul de odină atât de bine meritat pentm artişti, scriitori şi ziarişti din scumpa noastră Românie”. Incontestabil că opera Înfăptuită sub trecuta guvernare va găsi continuatori şi, în viitori, se vor aduce îmbunătăţiri reale. Actualul ministru al agriculturii poartă tot interesul pentru opera realizată de predecesorul său, de asemenea şi d. dr. Ionescu-Brăila, directorul general al serviciului zootechnic. Şi ar fi regretabil ca un castel vechi cu împrejurimi istorice să fie din nou părăsit şi să ajungă iar hambar de grâne sau han pentru drumeţii întârziaţi A. I ANDREAS * Câldurile Vai, mă sâcâie căldura Şi-un „amic‘‘ al meu la fel. I-aşi cârpi vre-o două palme, Să mă... răcoresc niţel. Vero a Descoperirea unui manuscris al lui Petru cel Mare PETROGRAD, (Ceps). — Intrio bibliotecă din Petrograd, s’a descoperit un manuscris al lui Petru cel Mare, care este căutat de mult timp. Acest manuscris este o scrisoare a lui Petru cel Mare trimisă regelui polon August, după încheierea păcii cu Polonia şi poartă data de Ianuarie 1707. 898 Pământul respiră Descoperirea astronomului american prof. dr. E. W. Brown Acum câteva zile a avut loc la Washington un congres al celor mai de seamă oameni de ştiinţă ai Americei. Intre numeroasele rapoarte cu privire la activitatea ştiinţifică din ultimii doi ani, — a stârnit mare interes comunicarea astronomului dr E. W. Brown, conducătorul observatorului din Yale. Numele lui E. W. Brown e dintre cele mai cunoscute în lumea astronomilor. Teoriile lui cu privire la mişcările pe care le face luna stau la baza tuturor lucrărilor ce s’au ocupat, in zilele noastre, de această problemă. De astădată, d-rul E. W. Brown a emis o teorie care a făcut senzaţie. Brown susţine, nici mai mult nici mai puţin că pământul se umflă şi se desumflă la anumite perioade, care ar fi cam de 3 — 4 ani. Modificările pe care le suferă axa pământului ca şi volumul globului pământesc — pot fi calculate matematiceşte după anumite metode. Diferenţa de lungime pe care o suferă axa pământului e atât de apreciabilă, încât volumul pământului se micşorează cu mai multe sute de mii de kilometri cubi. Acest fenoment poate fi comparat cu un plămân uriaş care provoacă umflarea şi dezumflarea globului Cu alte cuvinte n’ar fi de loc greşit să spunem că pământul respiră. După părerea profesorului Brown, fenomenul acesta ar fi în directă legătură cu cutremurele de pământ. Un studiu al prăbuşirilor de teren — care s’au manifestat mai ales îrn ultimii 20 de ani, — arată, după d-sa, că ele se datoresc faptului că se produce un gol prin modificările de volum, între scoarţă şi sâmburele lichid al pământului D- profesor Brown a ajuns la această descoperire şi în urma unr •observaţiuni ce făcea asupra drumului parcurs de luna, se ştie că acest satelit al pământului îşi accelera uneori mersul, iar alteori şi-l încetinea. Pricina acestor deosebiri de viteji . ■»* — cunoşteadin atribuia mai multor cauze, independente de planeta noastră. Ori, după teoria d-lui profesor E. W. Brown, — tracctoria urmată de lună nu prezintă nici o anomalie, — și că deosebirile constatate de noi, sunt pricinuite de faptul că locul observatorului se deplasează pe pământ din cauza umflării sau desumflării acestuia. Odată modificată poziţia observatorului, fireşte că şi distanţele dela el la lună aveau să sufere modificări. Acelaş lucru s'ar petrece de altfel cu multe din „anomaliile” observate în mersul planetelor, şi chiar în mişcările soarelui. D-sa afirmă că drumurile urmate sunt geometriceşte perfecte şi că anomaliile observate de astronomi nu sunt decât o consecinţă a raportului de distanţă modificat de umflarea şi desumflarea scoarţei pământeşti. Cooperaţia intelectuală internaţională şasea sesiune a comisinnei internaţional. -România in cooperatiunea Intelectuală.-Apiicarea Industrială a descoperirilor I L - „ GENEVA, (Rador). — Sub-comitetul pentru proprietatea intelectuală care s'a întrunit sub preşidenţia fostului ministru şi senator italian Ruffini, a luat cunoştinţă de rezultatele anchetei preliminare, întreprinsa pe lângă guverne de Institutul Internaţional de Cooperaţiune Intelectuală asupra mijloacelor indicate a asigura savanţilor un beneficiu echitabil din aplicarea industrială a descoperirilor lor, precum şi de rezultatele consultaţiunei tumei industriale şi Comitetului Economic al Societăţii Naţiunilor prezintate într’un memoriu al secţiunii juridice a institutului. Răspunsurile guvernelor sunt concordante asupra punctelor următoare: 1) un drept nou trebuie creiat in favoarea savanților ale căror descoperiri au dat loc la aplicări lucrative; 2) este foarte greu de determinat regulele aplicării acestui drept la cazuri particulare; 3) trebuesc menajate interesele legitime ale industriilor cari trăiesc din aplicările ştiinţifice. Cu toate că mai toate guvernele şi-au dat deja avizul lor, subcomitetul a fost de părere că deoarece mulţumită iniţiativei Societăţii Naţiunilor, un principiu de o importanţă considerabilă pare acceptat, trebuie ţinut seamă de diferitele interese în joc şi că, problema protecţiunei descoperirilor ştiinţifice impune un supliment de anchetă. A decis ca in raportul său către Comisiunea plenară să ceară ca acest supliment de anchetă să fie urmărit de Institutul International de Cooperaţiune Intelectuală in strâns raport cu comitetul economic al Societăţei Naţiunilor, înainte ca un comitet de experţi, in care guvernele cele mai interesante, lumea savantă şi lumea industrială să fi oficios reprezentate, să fie însărcinat a elabora un proect de convenţiune, care să poată găsi adeziunea generală. COOPERAŢIA IN DOMENIUL LITERAR Sub comitetul de artă şi litere s’a întrunit sub preşidenţia d-lui Jules Destrée, (Belgia). Printre membrii acestui comitet relevăm prezenţa d-şoarei Elena Văcărescu. După un schimb de vederi subcomitetul a decis a recurge la un comitet consultativ de experţi pentru a examina cum ar putea fi organizată (»operaţiunea intelectuală In domeniu] literar şi a însărcinat Institutul Internaţional de cooperatiune intelectuală de a pregăti, pentru sesiunea viitoare, un proect de legislaţiune-typ şi un proect de convenţiune internaţională asupra dreptului autorului, inspirându-se pentru ambele proecte de legislaţiunile naţionale actualmente în vigoare. COOPERAŢIA INTERNAŢIONALA MUZICALĂ Subcomitetul a auzit apoi un report asupra relaţiunilor internaţionale din punctul de vedere muzical prezentat de cunoscutu! comnozitor austriac Felix Weingartner. Se raliază la metoda preconizată de d-șoara Elena Văcărescu din care citează pasajul armator: „Pentru a pregăti intere'»u«*Taţiunea spiritelor in domeniul Artei nu există decât un singur —ujlic: trebue răspândit cunoştinţa artei particulară naţiunilor trebue făcute accesibile Inteligenţelor, mişcările artistice naţionale, formula ş 1 originalitatea naţională, trebue facilitată difuziunea particularităţilor gustului şi a sufletului“. D. Weingartner propune crearea, pe baze internationale, a unei institutiuni pentru schimburile programelor de concerte, repertoriilor de teatre si opere, si a unui catalog international anual pentru tinerea in curent cu productiunea muzicală contemporană, apoi a unui ziar muzical lunar, care, facilitând, prin Publicatiiinile sale, cunstinta istoriei muzicale a popoarelor, ar fi un bun mijloc de a apropia aceste popoare. Pe lângă aceasta, d. Weingartner recomandă organizarea de concerte pentru copii cu programe adaptate sufletului copilului, crearea unei comisii şi speciale care să strângă cântecele populare din toate părţile şi să pregătească o ediţiune autentică a cântecelor populare cele mai frumoase şi mai caracteristice din toată lumea. Subcomitetul a însărcinat Institutul de Cooperaţiune intelectuală să urmărească studiul posibilităţii de a organiza în cursul toamnei 1927 un congres de artă populară, de a examina chestiunea schimburilor programelor de concerte şi aceea a unificării diapazoanelor, şi a adoptat o rezoluţiune subliniind importanţa ce trebue atribuită studiului cântecelor populare şi utilitatea desvoltării practicei auditiunilor muzicale pentru copii. In acelaş timp a decis să propus crearea unui Oficiu international a muzeelor pentru desvoltarea relaţiunilor între diferitele muzee nationale. RELAŢIILE UNIVERSITARE I GENEVA. (Rador). — Subcomitetul relaţiunilor universitare s’a întrunit sub preşidenţia d-lui de Castro (Brazilia). In urma conversaţiunilor angajate, pe baza unei deriziuni a subcomitetului, de directorul Institutului Internaţional de Cooperaţiune Intelectuală de Louchaire şi de secretarul Comisiunei de Cooperaţiune Intelectuală a Societăţii Naţiunilor, d. G. Oprescu, profesor la Universitatea din Cluj (România), cu directorul Anuarului Internaţional „Minerva“ editat la Berlin,care după cum se ştie, conţine toate informaţiunile asupra savanţilor şi membrilor tuturor instituţiunilor ştiinţifice din lume", în vederea unei colaborări între Comisiunea şi Anuarul Internaţional, directorul acestuia, d. Luebeke, a prezentat sub-comitetului un proect de acord in care propune, între altele, publicarea de manuale şi anuare cu caracter internaţional care să conţină informaţiuni şi asupra organizărei ştiinţifice a diferitelor ţări. In acest scop el preconizează crearea unei comisiuni a cărei comitet administrativ să fie compus din directorul Institutului Internaţional de Cooperaţiune Intelectuală, de secretarul comisiei,de cooperaţiune intelectuală a Societăţii Naţiunilor, de un secretar general, care să stabilească directivele destinate să asigure omogenitatea internă şi externă a anuarilor şi manualor, precum şi de trei reprezentanţi ai lumei savante. Propune ca pe lângă acest comitet administrativ, să funcţioneze şi un comitet de lucru, în care orice ţară doritoare de a colabora la proectele comisiunei, să delege doi reprezentanţi, şi anume câte un redactor sau director al publicaţiunilor şi un savant. Sub-comitetul a decis să supună proectul comisiunei plenare împreună cu rezoluţîunile cu privire la căutarea unei organizări mai bune a burselor de studii internaţionale şi la continuarea anchetei asupra posibilităţii de a institui o şcoală le alte Studii politice. « ^ Mormântul mitropolitului Ghenadie Mai mulţi cititori ne scriu, că vizitând mănăstirea Căldăruşani, au fost penibili impresionaţi de halul în care se află mormântul mitropolitului Ghenadie. Nici o candelă, nici o cruce nu înseamnă locul unde odihneşte fostul înalt prelat, deşi a lăsat o însemnată avere destinată, operilor caritabile. Un comitet în frunte cu d-nii Dobrescu Roşianu, arhimandritul Justin Şerbănescu, preotul Constantin Dumitrescu, Vintilă Ionescu, judecător, Anton Dumitrescu, inspector financiar şi alţii au luat iniţiativa să ridice o cruce și să puie o lespede scrisă, pe mormântul mitropolitului Ghenadie. Pag. 9