Dimineaţa, octombrie 1926 (Anul 22, nr. 7128-7158)

1926-10-01 / nr. 7128

»w*rs­h­ifeieiharli TEATRUL CRONICA. Teatrul Regina Maria: POVESTEA LUPULUI comedie în 3 acte (patru tablouri) de Fr. Molnár. sebit Molnár e un fel de Sardou mo­­nuanţe ale unui temperament ded­­ernizat, care nu neglijează partea omenească a piesei in folosul efec­tului teatral, dar speculează, ca şi dramaturgul francez, toate lovitu­rile ce-i cad la îndemână. Om de teatru, nu adevărata accepţiune a cuvântului, Molnár, după ce posedă ideea, şi firul conducător al acţiu­­nei îşi stabileşte conflictul, cons­truind piesa din toate elementele necesare succesului. E adevăratul autor dramatic, care înţelege ce u. . n­­ teatru şi cunoaşte mijloa­cele cu care stăpâneşti atenţia pu­blicului timp de trei ore, cât ţine un spectacol. Arta mare constă nu numai in a interesa pe spectator cât timp se joacă pe scenă, dar a-l interesa şi in antracte, făcându-1 să vorbească des­pre ceea ce a văzut şi obligându-l să aştepte cu nerăbdare actul urmă­tor. Molnár e un maestru în această privinţă şi cred că „Povestea Lupu­lui“ este opera lui de căpetenie, în care s-a realizat complect. Proce­deul lui a găsit, în subiectul a­­cestei comedii, prilejul minunat de a se manifesta definitiv. S’ar putea crede că a căutat subiectul In vederea explicărei principiilor sale în teatru şi atunci piesa devine lin model al genului, pe care mulţi l-au încercat înainte, şi mulţi îl vor m­ai încerca încă in căutarea unei fi mai originale facturi. Prefer „Povestea Lupului" tutu­ror celorlalte piese ca „Diavolul“ sau­­„Liliom“. Astfel îmi explic şi succesul acestei comedii pe toate scenele mari din occident. * Subiectul e simplu. Conflictul iz­bucneşte în căsnicia a doi burghezi Îndrăgostiţi unul de altul, căsnicie in care­ femeia e de-o blândă onesti­tate şi bărbatul de-o gelozie feroce. Prânzul lor intr’un restaurant e un chin pentru amândoi. Lui i se pare că toţi ochii sunt aţinţiţi asu­pra ei; ea suferă şi nu ştie cum să-l împacă Exasperarea lor nu mai are margini, când la o masă de-alături se aşează — salutând-o numai pe ea — un strein. Acasă, scena dintre ei devine in­suportabilă. Chinuită de gelozia lui, ea e cons­trânsă să mărturisească, agasată, că streinul e un fost prieten din co­pilărie, la care dragostea pentru ea a crescut cu vârsta și pe care, la e­­poca măritișului, l-a refuzat pe simplul motiv că nu-1 iubea. Do­vada afirmaţiei i-o dă ea, soţului, a­rătându-i scrisoarea de adio a celui ce-a plecat odinioară jurând să se reîntoarcă fie comandant al unei armate cuceritoare, fie diplomat, fie artist celebru, fie simplul lacheu. In­, drăgostitul respins se lasă în voia BO­rtfii. Copilul soţilor chinuiţi de peni­bila scenă, cere să adoarmă, ca tot­deauna, in legănarea unui basm. Tatăl său începe povestea cu lu­pul care vine să fure mieluşeaua din ogradă. Dar n’adoarme numai copilul,—adoarme şi maică-sa obosi­tă de frământarea atâtor ceasuri de chin. Peste o jumătate de oră va fi trezită de servitoare, pentru a se îmbrăca şi a merge la balul de la ambasadă. Sub impresia celor petrecute fe­meia visează. In visul ei se amestecă înfăţişarea tânărului de altădată, cu toată pe­trecerea balului care o aşteaptă Visul formează acţiunea tabloului al treilea şi spectatorul il urmăreş­te ca şi cum s’ar petrece în realitate. Cel plecat apare in cele patru posturi anunţate în scrisoarea de­ adio. E pe rând, militar, diplomat, cântăreţ celebru şi lacheu. Femeia se zbate între el şi gelozia soţului sub ochii încremeniţi ai gazdei revoltate de scandalul petrecut la serata ei. O discretă bătaie in uşe. Servi­toarea deşteaptă pe coniţa, aiurită încă de visul agitat. înainte de a se îmbrăca soţii, pentru bal, soseşte amo­rezul de odinioară — de astă dată ti­pul adevărat—care prin Înfăţişarea lui, (cred că eleganţa d-lui Bulandra e aci, un cusur) linişteşte tempe­ramentul bătăios al soţului. Lăsaţi singuri, un moment, musafirul pare cu desăvârşire naiv, şi femeia îşi revine în faţa atitudinei banale a omului care nu s’a întors nici co­mandantul unei armate cucerir­itoare, nici diplomatul fin, nici ar­tistul celebru, nici măcar lacheu în­demânatic. Renunţând la balul ambasadoru­lui, domnul se aşează la lucru, în vreme ce copilul doarme şi coniţa socoteşte spanacul cumpărat de bucătăreasă... Tratarea originală a acestui su­biect face farmecul piesei. Nu e nu­mai înfăţişarea visului, un punct de atracţie, mai sunt toate celelalte scene, tratate cu un naturalism În­cântător, toate situaţiile prezintate cu o excelentă simplicitate. D. Tony Bulandra joacă pe indi­vidul banal, care In Închipuirea femeii i­a înfăţişări eroice. II joacă de la început până la sfârşit cu o e­­gală desinvoltură, cu o admirabilă înţelegere a amănuntului, din care es efecte subliniate cu aplauze de un public foarte amuzat. Scena, când apare ca mare cântăreţ e una din cele mai bune şarje realizate pe sce­nă, întregul rol compus de d. Bu­landra e o împletitură de umor, naivitate, aroganţă, fineţe şi neinde­­mânare. Nu perdeţi ocazia de a ve­dea un actor mare în multilele Pe soţ­ii joacă d. Manolescu, atât de agreabil in scenele de comedie, cu acel umor care provoacă ilari­tatea fără să caute efectul. Gelozia e redată cu o foarte preţioasă conte­­nenţă, jonglând intre ridicolul, care era de prisos, şi compătimirea, care ar fi fost contrară intenţiunei rolu­lui. Un mare succes obţine d-na Ma­rieta Sadoveanu, succes care îi dă o mare biruinţă artistică. Discreţia şi suferinţa din situaţiile reale, uita­rea de sine in scenele visului, o consacră drept una din cele mai talentate şi inteligente interprete ale teatrului modern. A­­de HERZ De cine e ..Hamlet­ ? Vestita şi mereu nerezolvata pro­blema shakespeariană prezintă şi câte un aspect comic, care dovedeşte, că şi din alt punct de vedere oamenii nu atribue lui Shakespeare paterni­tatea celor mai multe din genialele lui piese. Se povesteşte următoarea anecdotă: Profesorul întreabă pe un elev la examen: — Cine a făcut pe Hamlet? — Eu nu, domnule profesor, răs­punde copilul. Seara, profesorul spune unui prie­ten ceea ce i-a răspuns elevul. — Şi crezi că ’ntr’adevăr n’a fă­cut el? Râzând şi mai tare, profesorul re­petă soţiei sale cele două răspun­suri. — Bine, dar în definitiv tot n’ai aflat cine? — întreabă femeea. De data aceasta profesorul încre­menit întâlneşte privirea zâmbitoare a soacră-si. Pe un ton blajin bă­trâna încheie discuția: — Cu chipul acesta n’ai să poţi descoperi, nici odată, care e ade­văratul vinovat. Legea teatrelor Autorităţile şi turneurile trupelor de teatru Odată cu toamna încep turneurile. Parte din ele sunt oficiale, cu actori subvenţionaţi de ministerul artelor, parte nu sunt oficiale şi nici sub­venţionate. Toate însă sunt silite să se conformeze legei teatrelor, votată şi sancţionată anul trecut. Pentru a pune capăt incorectitudinea unor impresari care reprezintă piesele fără autorizația autorilor sau a tra­ducătorilor, uitând să plătească, a­­cestora, drepturile ce li se cuvin, noua lege are un articol pe care îl reproducem, ART. 59. — Nici o trupă stator­nică sau ambulantă nu va putea juca piesă de teatru, românească, fără autorizaţiunea scrisă a autorului sau împuternicitului acestuia. Orice director de trupă sau în­treprinzător de spectacole este dator înainte de începerea reprezentaţiunii, să depună la primăria respectivă o copie de pe autorizajiunea dată de autor, sau de împuternicitul acestuia, certificând conformitatea ei cu ori­ginalul. Directorii Teatrelor Naţionale în o­­raşele lor şi primarii în celelalte localităţi sunt obligaţi a opri re­prezentarea unei piese în lipsa au­­torizajiunii de mai sus. Aceste dispoziţiuni se aplică şi în ce priveşte textul românesc al tradu­cerilor. Această dispoziţie opreşte reprezen­tarea, prin fraudă, a pieselor, fără autorizaţia autorilor, şi îi pune pe aceştia la adăpostul neplăcerilor cau­zate de impresarii care nu plătesc tantiemele stabilite de lege. Moartea lui Hennem­in practicabile. Odată construit, decorul e trimis în atelierul pictorului. Atelierul e un hangar imens de aproape 30 metri lungime pe 15 lăţime, în în­tregime parchetat. Contrariul celor ce s’ar crede, decorul teatrului e pictat orizontal. Perdeaua e întin­să pe jos și bătută în cuie, cerce­­veaua e pusă alături pentru a pri­mi şi una şi alta o coloare albă şi uniformă. După ce s’a uscat, 4.Incepe aşeza­rea conform desenului reprezintă­ pe machetă. Pentru acoperirea unei supra­feţe atât de mari (dela operă co­prinde 30 de metri pe 15 , la un Născut la Liege în 1863, fiul lui mare teatru ajunge până la 1500 Alfred Hennequin el însuşi autor dra­­m. p.) e nevoe de concursul mai matic, Maurice Hennequin a murit multor specialişti. Tonalitatea de zilele trecute la Paris după treizeci fabrică, după indicaţiile machetei, de ani de glorioasă carieră, în căldări enorme, înarmaţi cu­­ scris peste o sută de comedii, perii groase, susţinute de cozi singur sau în colaborare cu alţii. lungi, adevărate mături, decora­ Din piesele lui, foarte multe au fost­­ traduse în româneşte şi jucate cu un succes care au adus teatrelor în­casări neobişnuit de mari. Pe vre­muri la Raşca, Blanduzia şi Amba­sadori, acum la urmă, la teatrul Re­gina Maria, comediile lui Hennequin au învestit multe generaţii şi vor fi reluate totdeauna, pretutindeni pen­tru a repara dezastrele pricinuite de Arta „nouă” furişată în literatura dramatică. Iată căteva piese de Hennequin ju­cate la noi: Nevasta comisarului, Băetaşul Ta­tei, Nely Rozi­er, Familia Bolero, Ha­purile Miraculoase, Clopoţelul de A­­larmă, Coralla, Florette şi Patapon, Zozo, Prezidenta, Final Coniţel, Dom­nul de la ora 5. „Nectar11 Extract de malt DIMINEAȚĂ DECORUL ATELIERUL UNDE SE LUCREAZĂ DECORURILE Cum se procedează cutarea unui decor ! După ce a luat cunoştinţă de piesă, a primit Indicaţiile compli­mentare ale autorului şi ale regi­­sorului, pictorul decorator stabile­şte „macheta”. Macheta este o reducere a scărei (3, 4 ori 5 centimetri pe metru) a scenei teatrului. Pe această scenă minusculă găseşti toate decorurile construite din cartoane tăiate, în aşa fel, în­cât să dea un aspect cât mai apropiat de ceea ce va de­veni decorul realizat în mare. A­­ceastă machetă, pe urmă, e supu­să observaţiilor şi criticilor prin­cipalilor interesaţi şi, dacă e ne­voe, i se aduc modificările nece­sare mulţumirei tuturor. După această machetă decorato­rul stabileşte mărimea decorurilor. Măsurile vor fi încredinţate maşi­nistului, care ajutat de un bun tâmplar va începe construirea di­verselor elemente din care se com­pune un decor. Intr’adevăr decorul se compune din pânze flotante, (perdeaua din fund, perdele de margini şi frize) din cercevelele acoperite cu pânză şi alte părţi numai de lemn, numite ’ Carlos“ de Verdi. Printre operile noul Publicul, care din locul lui, în sală, priveşte minunata desfăşu­rare a anui spectacol, e complect strein de felul cum a fost pregătită şi pusă la punct piesa, din momen­tul când a terminat-o autorul şi până în seara premierei Progresul uriaş făcut de regia modernă, inovaţiile şi îmbunătă­ţirile aduse mijloacelor tehnice. In ultimul timp, Interesează pe pro­fanul care se miră şi nu Înţelege. Revista franceză „La Science et la vie“ publică un studiu foarte su­gestiv datorit d-lui André Boli, membru In jurn al secţianei teatra­le a expoziţii Internaţionale de ar­,­te decorative. D-sa dă amănunte asupra decorului, scenei unui tea­tru, aşezărea decorurilor, aparate­lor de lumină, laminarea decoru­lui, tendinţelor moderne, electrici­tate­ In teatru, etc. Cititorii noştri vor fi mulţumiţi, să cunoască vre­o câteva taine din felul cum se obţin efecte mari, prin mijloace foarte simple. Principiile regiei moderne torui. încălţaţi cu şoşoni, umblă pe pânze se măresc petele arătate pe machetă, încep un imens „du-te, vino“ de la colţul unde lucrează pâ­nă la căldarea cu vopsea. Indepen­dent de tonurile fabricate pentru armonia unui decor, există o pa­letă, tot aşa proporţională cu în­trebuinţarea la care e destinată. Paleta e un fel de platformă ru­lantă, cu o lungime de 2 metri, a cărei parte dinapoi are cavităţile pline de culori. Din aceste repezi indicaţiuni se poate vedea cât de specială este ar­ta decorativă în teatru. E un meş­teşug special, care In afară de cunoştinţele pur artistice mai cere cunoaşterea noţiunilor complecte ale perspectivei şi o mare expe­rienţă a deformărei datorită mă­­rirei cadrului şi transformărilor operate de lumina artificială. (In nr. viitor: Scena unui teatru). pentru exe­icaţiul In strănătate Lehar termină în actuala crăciune trei operete noul: Tare viciul cu libret de Ianbach şi Reichert, Gigolette de Lombardo şi Forzano şi Frederica de Herzer şi Beda. In această din urmă, Intitulată „Co­medie muzicală“, autorii introduc pe Goethe, tânăr, la epoca în care era stu­dent şi când nimic nu făcea să se pre­vadă locul ce-l va ocupa în literatură. Subiectul tratează episodul dragostei poetului cu Frederica Brion fiica pasto­rului din Sesenheim. încordarea­ relaţiilor franco-italiene are repercusiuni până şi în teatru. La Milano, din pricina manifestaţiilor oetite ce se pregăteau, n’a putut avea loc re­prezentarea unei comedii de Sacha Gut­­try, pe motiv că scriitorul francez în­­tr'o revistă, jucată la Paris, ar fi fă­cut glume pe socoteala italienilor. O Inovaţie. La Paris se reprezintă o nouă comedie de d. Birabeau, în care ca scenă senzaţională, rulează un film me­nit să complecteze acţiunea. Spectatorii au, astfel, prilejul să urmărească per­­sonaglile din piesă şi dincolo de scenă. Scala din Milano începe stagiunea în primele zile din Noembrie cu „Din ce se vor cânta anul acesta e „Crimă şi Pedeapsă" după Dostoievski, de Arigo Pedrollo şi „Madame de Challant“ de Juanino. , Vestitul teatru din Bayreuth închis câtăva vreme din pricina jenei finan­ciare. Îşi reîncepe activitatea anunţând deschiderea la 19 Iulie 1927 cu „Tris­tan“ şi închiderea la 20 August cu „Parsifal". D-ra Elena Văcărescu, delegata Ro­mâniei în comisiunea socială a Ligii Naţiunilor, a protestat împotriva filme­lor imorale, ce constitue o primejdie pentru tineret, cerând Ligii să acţioneze cu severitate pentru combaterea răului. A La Zuerich, în Elveţia, joacă Asta Nielsen cunoscuta stea de cinematograf. De astădată spectacolul e mixt, film şi dramă vorbită. Publicul a aplaudat-o în „D-ra Iulia“ de Strindberg şi „Ritta Ca­­vallini" comedie de Sheldon, după care au scris Robert de Piers şi Croisset cu­noscuta comedie „Românce“. Doi copii mâncaţi dejugi SATU MARE, 87. D­in pădurile din finetul aţa zis „Codru", dela hotarul comunei Homorod, au fost gătiţi mâncaţi de lupi doi boleţan­­dri de fel din Chilia. Numiţii fuse­­seră noaptea la poalele pădurii cu vitele la păteut. O parte din vite au fost găsite rătăcind prin păduri, iar băiţaşilor li i'au gătit numai climele şi o parte din tchelet. Preotul comunei a făcut un pa­roh­at pentru pomenirea lor, de faţă fiind tot totul. Ar trebui să te dea oamenilor din aceste lncuri, permisiunea de a purta arme, fiindcă fiarele sălbate­ce i'au înmulţit enorm, iar locui­torii sunt ameninţaţi la fiecare pa. Scandalul de la Sfatul Ne­gustoresc din Iaşi AGITATORII VOR FI DAŢI JU­DECĂŢII IAŞI. 29.­­ D. Ioan Botez preşe­dintele Sfatului Negustoresc a adre­sat procurorului general o reclama­­ţie, in care expune cele petrecute Sâmbătă şi cere darea in judecată a d-lor căpitan Corţescu prefectul poliţiei, Liceana, Inspector de po­liţie, Bălicescu, Căpriţă şi Filon co­misari, şi Ambrozie Lasen, locote­­l­nent de jandarmi. D. Ioan Botez se va constitui par­te civilă, din partea Sfatului Negus­toresc, cu suma de 300.000 lei, che­mând pe d. ministru de Interne ca răspunzător de daune. Un nte­esant proces la Arad O CANTAREATA DE OPERA DA IN JUDECATA DIRECTIA C. F. R. Un Interesant proces se judecă la Arad. D-na Lia Pop, cântăreaţă la Ope­ra din Cluj, care se afla in trenul personal dela Oradea, ce s’a cioc­nit acum câteva luni cu un tren de marfă, alegându-se cu dantura stri­cată, a dat In judecată direcția c. f. r., cerând 27­ 000 lei pentru repa­rarea danturei și câte 11.000 lei lu­nar, ca despăgubire, până la vârsta de 50 de ani.­­ La proces, reclamanta a declarat că din cauza accidentului n’a mai putut da nici un concert și a pier­dut prilejul ce i se oferea de a fi trimisă în Franţa, pentru conti­nuarea studiilor muzicala Tribunalul a hotărit să asculte mai mulţi experţi, conform cererii d-nei Lia Pop. Starea dl-lui Scarlat Rosetti IAŞI, 29. — Din Do­ohoi se a­­nuntă că In starea sănătăţii d-lui Scarlat Rosetti, care se află încă în spitalul din Piatra Neamţ s’a produs o ameliorare. In momentul de fată d. Scarlat Rosetti a intrat in convalescentă. Eprogul agresino de la Liceul „Carmen Sylva“ Se cunoaşte incidentul ce a avut loc intre preotul C- Antonescu de la Băneasa si d-na Dimancea, direc­toarea liceului „Carmen Sylva". Se știe că incidentul a dat loc unui proces de ultra­ contra preo­tului, care a fost insă achitat de consiliul de răsboi, in unanimitate. Preotul Antonescu avea la acel liceu trei fete. Cerând reinscrierea lor, direcţia liceului a refuzat. Cele­lalte licee din Capitală refuzară şi ele, sub cuvânt că nu sunt locuri. Motivul acesta nu poate fi nicide­cum invocat de directoarea liceu­lui „Carmen Sylva­", unde au ur­mat elevele până acum. Preotul plângându-se ministeru­lui, a primit răspunsul că direcţiile şcoalelor sunt suverane in privinţa înscrierii elevilor. Amintim că preotul a fost achi­tat de justiţie. Dar chiar dacă ar fi fost condamnat, aceasta tot nu poa­te avea drept urmare îndepărtarea fiicelor lui din școală. Plata bonurilor de rechiziţie Dispoziţiile ministerului de finanţe In scop de a cunoaşte suma to­tală a bonurilor de rechiziţie emi­se până la 30 Decembrie 1919 şi rămase neplătite şi pentru a se lua măsuri de plata lor, ministerul de nnanţe a dat ordin perceptorilor iscăli rurali şi urbani să anunţe populaţia — la ţară prin baterea tobelor, iar la oraşe prin orice mij­­oace ce va crede de cuviinţă— să se prezinte fiecare, cât mai curând la ocalul percepţiei, cu bonurile de rechiziţie ce posedă ca, apoi, per­ceptorii fiscali să formeze după a­­ceste bonuri borderouri în care se vor trece numele şi pronumele po­sesorului bonului şi suma lul. Recipisele de consemnare, pro­venind din bonurile de rechiziţie măsuri pentru plata lor, din a căror valoare s’a achitat o parte, se vor socoti ca bonuri de rechiziţii şi se vor trece în borde­rou cu valoarea recipssei. Bonurile de rechiziţie trecute în borderouri vor fi vizate de percep­ţii, numerotate cu numărul curent din borderou şi înapoiate poseso­rilor lor, care vor trebui să se pre­zinte perceptorilor în persoană, ei sau moştenitorii lor, iar cei necu­noscuţi de perceptori vor dovedi identitatea lor. Borderourile astfel întocmite vor fi înaintate de perceptori adminis­­traţiilor financiare respective, iar acestea le vor înainta de urgenţă ministerului de finanţe spre a lua întăreşte şi promovează sănătatea Nutriment întăritor preferabil cu- e­ra de îngrăşat. Cereţi pretutindeni Cuţitul ghilotinei coboară încet... Au căzut un cap, două, trei. Popo­rul însetat de sânge mai vrea­u şi nobilii cad, rând pe rând, Jertfă furiei revoluţionare franceze. Spic-Roşu, englezul misterios, este providenţa nobililor. El concepe planurile cele mai f­antastice pentru a-i salva şi a-i aduce în Anglia. Toa­tă poliţia revoluţiei îl caută. Pe canalul Mânecii, în portul Calais, se pe­trec scene emoţionante. Spic-Roşu înşeală pe spioni şi pe soldaţi, pe ofiţeri şi pe marinari, şi strecoară silnic pe valuri bărcile fu­gărilor pe coasta Angliei, la Douvres, în fericita Anglie, unde începe o nouă viaţă pentru ei. Spic-Roşu salvatorul, Spic-Roşu mântuitorul, Spic-Roşu Îngerul pă­zitor, nu cunoaşte frica. — Cine e Spic-Roşu ? Cine poate prinde pe Spic-Roşu? Toate acestea le descrie în pagini zguduitoare TEROAREA GHILOTINEI Noul roman pe către II va publica ziarul «DIMINEAŢA" începând de DUMINICA 3 OCTOMBRIE WWQ, * Conflict Intre Dietă şi Senat Iei Polonia VARŞOVIA, 29. (Rador). — In urma votului Senatului, care a redus bugetul pe ulti­mul trimestru la 450 milioane zloţi, a fost convocată Dieta pentru Joi, în vederea regulă­­rii conflictului. Guvernul se va prezenta solidar punând ches­tiunea de Încredere şi în cazul când aceasta îi va fi refuzată, va cere preşedintelui Republi­cii dizolvarea Dietei. Nouile al­legezi ar urma să se facă la cursul lunei Decembrie. VARŞOVIA, 29. — (Rador). — Cu 40 voturi contra 37 şi şase abţineri, Senatul a adoptat moţiunea partida,­lor de dreapta prin care budgetul ultimului trimestru al anului 1928 se reduce dela 484 milioane La 450 milioane zloți. * Prelungirea stării excepţionale in Anglia LONDRA, 29 (Rador). — Corni- In această perioadă au fost însă telul executiv al minierilor a des­ mai multe cazuri de intimidare in­făşurat ori multă activitate în ve­derea conferinţei nationale de as­tăzi, a delegaţilor minieri. A discu­tat cu consiliul general al congre­sului trade-unionurilor,­­ situaţia ac­tuală, mai ales în urma desbateri­­lor de eri din Parlament) şi a lămu­ririlor date de Churchill cu privire la propunerile guvernului pentru aplanarea incidentului. Comitetul executiv s-a întrunit mai târziu cu membrii laburişti din parlament. Intre timp Camera Comunelor a discutat măsurile excepţionale a căror eficacitate s’a constatat din lună în lună. Ministerul de interne William Joynson Hicks a declarat cu acest prilej că 309 cazuri, s’au produs sub prevederile legii excep­ţionale dela 22 August la 22 Sep­tembrie. A constatat cu bucurie că numai în 13 cazuri magistraţii au găsit nevoia de a dicta pedeapsa închisorii. In 189 caziuri s’au apli­cat amende băneşti, iar 61 cazuri sunt încă pendinte. Restul a fost achitat­ districtele miniere unde lucrătorii s’au reîntors in mine. Guvernul tre■ bne să aibă grije de a zădărnici încercările de intimidare făcute a­­supra minierilor de cei interesaţi. Ramsay Macdonald, leaderul par­tidului laburist, a susţinut că 109 cazuri in cuprinsul unei ţări unde peste 1m milion de oameni sunt lipsiţi de lucru, nu justifică în de­­ajuns rerioirea măsurilor excep­­ționale. Minerii englezi organizează rezistenţa LYON, 29 (Radoi). — Se afirmă, că executiva minierilor ar fi suge­rat celorlalte federaţiuni afiliate congresului trade-unionurilor, să a­­jute financiarmente pe minieri şi să pună embargo-ul asupra cărbu­nilor. Consiliul general al congresu­lui trade-unionurilor ar fi promia că va examina această sugerare. Marele incendiu din Galaţi Cum a izbucnit focul.­­ Starea răniţilor e gravă.­­ Se crede că focul a fost pus GALAŢI, 29. — Asupra violen­­datul Toplîceanu are răni la cap şi tului incendiu izbucnit ori la orele 9,20 seara la depozitul căilor fe­rate, revenim cu următoarele a­­mănunte: La orele 9 şi câteva minute au pătruns în magazia căilor ferate Ferdinand Memeksek, şef de post, împreună cu Ropotanu Dumitru şi fochistul Dumitru Ion, care avea in mână o feştilă de ajutor. Din acea feştilă se prelingea petrol care cădea în flăcări pe po­deaua magaziei. Imediat după plecarea ceferişti­lor, cari veniseră să aprovizioneze locomotiva fochistului Dumitru Ion s’au produs exploziile. In depou se aflau mai multe butoae cu benzină, petrol, ulei şi valvolină. Postul de pompieri a fost avizat telegrafic. La faţa locului a sosit plutonierul Botină împreună cu postul său care a procedat la loca­lizarea incendiului. Am arătat că din cauza lipsei de apă focul a putut să se întindă în voe, ca de altfel şi la celelalte In­cendii izbucnite în cursul acestei săptămâni. STAREA POMPIERILOR RĂNIŢI După un sfert de oră, când se credea că focul a fost localizat, s’au produs noul explozii. In timpul operaţiunilor au fost răniţi sergentul Vrânceanu şi sol­datul Topliceanu de sub comanda plutonierului Botină. Starea pompierilor e gravă. Vrânceanu are numeroase arsuri pe cap .l la mâna dreaptă, iar sol­arsuri pe faţă. Din cauza deselor explozii pro­duse în interiorul magaziei, se cre­dea, la un moment dat, că vor fi incendiate şi cele două mari depo­zite de locomotive aflate la stângi şi la dreapta magaziei în flăcări. FOCUL A FOST PUS La orele 3 noaptea focul a fost stins. S-a ordonat imediata are­stare a ceferiștilor Ferdinand Me­meksek, Ropotanu Dumitru și Du­mitru Ion. Organele însărcinate cu facerea anchetei cred că e vorba de o mâ­nă criminală. Ancheta continuă. Sub ruinele Ierusa­­limului Ziarele engleze publică ştirea din Ierusalim, după care expediţiunea arheologică din Berlin, de sub con­ducerea profesorului universitar Sellin, a reuşit să descopere ruine­le primelor aşezăminte ale evreilor antici din Palestina. Profesorul Sellin e de părere că ruinele descoperite de el, ar fi ur­me din Cetatea în care Abraham şi-a ridicat altarul pe care voia să-l sacrifice pe Isac, şi unde — după legendă — ar fi fost înmormântat Iosif, după întoarcerea sa din Egipt Până acum, din ruinele descope­rite, se pot vedea zidurile cetăţii, cu porţile şi turnurile împodobite cu colonade S’au găsit şi obiecte de artă de valoare, care datează de mai bine de 3000 de anr

Next