Dimineaţa, octombrie 1926 (Anul 22, nr. 7128-7158)
1926-10-01 / nr. 7128
»w*rshifeieiharli TEATRUL CRONICA. Teatrul Regina Maria: POVESTEA LUPULUI comedie în 3 acte (patru tablouri) de Fr. Molnár. sebit Molnár e un fel de Sardou monuanţe ale unui temperament dedernizat, care nu neglijează partea omenească a piesei in folosul efectului teatral, dar speculează, ca şi dramaturgul francez, toate loviturile ce-i cad la îndemână. Om de teatru, nu adevărata accepţiune a cuvântului, Molnár, după ce posedă ideea, şi firul conducător al acţiunei îşi stabileşte conflictul, construind piesa din toate elementele necesare succesului. E adevăratul autor dramatic, care înţelege ce u. . n teatru şi cunoaşte mijloacele cu care stăpâneşti atenţia publicului timp de trei ore, cât ţine un spectacol. Arta mare constă nu numai in a interesa pe spectator cât timp se joacă pe scenă, dar a-l interesa şi in antracte, făcându-1 să vorbească despre ceea ce a văzut şi obligându-l să aştepte cu nerăbdare actul următor. Molnár e un maestru în această privinţă şi cred că „Povestea Lupului“ este opera lui de căpetenie, în care s-a realizat complect. Procedeul lui a găsit, în subiectul acestei comedii, prilejul minunat de a se manifesta definitiv. S’ar putea crede că a căutat subiectul In vederea explicărei principiilor sale în teatru şi atunci piesa devine lin model al genului, pe care mulţi l-au încercat înainte, şi mulţi îl vor mai încerca încă in căutarea unei fi mai originale facturi. Prefer „Povestea Lupului" tuturor celorlalte piese ca „Diavolul“ sau„Liliom“. Astfel îmi explic şi succesul acestei comedii pe toate scenele mari din occident. * Subiectul e simplu. Conflictul izbucneşte în căsnicia a doi burghezi Îndrăgostiţi unul de altul, căsnicie in care femeia e de-o blândă onestitate şi bărbatul de-o gelozie feroce. Prânzul lor intr’un restaurant e un chin pentru amândoi. Lui i se pare că toţi ochii sunt aţinţiţi asupra ei; ea suferă şi nu ştie cum să-l împacă Exasperarea lor nu mai are margini, când la o masă de-alături se aşează — salutând-o numai pe ea — un strein. Acasă, scena dintre ei devine insuportabilă. Chinuită de gelozia lui, ea e constrânsă să mărturisească, agasată, că streinul e un fost prieten din copilărie, la care dragostea pentru ea a crescut cu vârsta și pe care, la epoca măritișului, l-a refuzat pe simplul motiv că nu-1 iubea. Dovada afirmaţiei i-o dă ea, soţului, arătându-i scrisoarea de adio a celui ce-a plecat odinioară jurând să se reîntoarcă fie comandant al unei armate cuceritoare, fie diplomat, fie artist celebru, fie simplul lacheu. In, drăgostitul respins se lasă în voia BOrtfii. Copilul soţilor chinuiţi de penibila scenă, cere să adoarmă, ca totdeauna, in legănarea unui basm. Tatăl său începe povestea cu lupul care vine să fure mieluşeaua din ogradă. Dar n’adoarme numai copilul,—adoarme şi maică-sa obosită de frământarea atâtor ceasuri de chin. Peste o jumătate de oră va fi trezită de servitoare, pentru a se îmbrăca şi a merge la balul de la ambasadă. Sub impresia celor petrecute femeia visează. In visul ei se amestecă înfăţişarea tânărului de altădată, cu toată petrecerea balului care o aşteaptă Visul formează acţiunea tabloului al treilea şi spectatorul il urmăreşte ca şi cum s’ar petrece în realitate. Cel plecat apare in cele patru posturi anunţate în scrisoarea de adio. E pe rând, militar, diplomat, cântăreţ celebru şi lacheu. Femeia se zbate între el şi gelozia soţului sub ochii încremeniţi ai gazdei revoltate de scandalul petrecut la serata ei. O discretă bătaie in uşe. Servitoarea deşteaptă pe coniţa, aiurită încă de visul agitat. înainte de a se îmbrăca soţii, pentru bal, soseşte amorezul de odinioară — de astă dată tipul adevărat—care prin Înfăţişarea lui, (cred că eleganţa d-lui Bulandra e aci, un cusur) linişteşte temperamentul bătăios al soţului. Lăsaţi singuri, un moment, musafirul pare cu desăvârşire naiv, şi femeia îşi revine în faţa atitudinei banale a omului care nu s’a întors nici comandantul unei armate cuceriritoare, nici diplomatul fin, nici artistul celebru, nici măcar lacheu îndemânatic. Renunţând la balul ambasadorului, domnul se aşează la lucru, în vreme ce copilul doarme şi coniţa socoteşte spanacul cumpărat de bucătăreasă... Tratarea originală a acestui subiect face farmecul piesei. Nu e numai înfăţişarea visului, un punct de atracţie, mai sunt toate celelalte scene, tratate cu un naturalism Încântător, toate situaţiile prezintate cu o excelentă simplicitate. D. Tony Bulandra joacă pe individul banal, care In Închipuirea femeii ia înfăţişări eroice. II joacă de la început până la sfârşit cu o egală desinvoltură, cu o admirabilă înţelegere a amănuntului, din care es efecte subliniate cu aplauze de un public foarte amuzat. Scena, când apare ca mare cântăreţ e una din cele mai bune şarje realizate pe scenă, întregul rol compus de d. Bulandra e o împletitură de umor, naivitate, aroganţă, fineţe şi neindemânare. Nu perdeţi ocazia de a vedea un actor mare în multilele Pe soţii joacă d. Manolescu, atât de agreabil in scenele de comedie, cu acel umor care provoacă ilaritatea fără să caute efectul. Gelozia e redată cu o foarte preţioasă contenenţă, jonglând intre ridicolul, care era de prisos, şi compătimirea, care ar fi fost contrară intenţiunei rolului. Un mare succes obţine d-na Marieta Sadoveanu, succes care îi dă o mare biruinţă artistică. Discreţia şi suferinţa din situaţiile reale, uitarea de sine in scenele visului, o consacră drept una din cele mai talentate şi inteligente interprete ale teatrului modern. Ade HERZ De cine e ..Hamlet ? Vestita şi mereu nerezolvata problema shakespeariană prezintă şi câte un aspect comic, care dovedeşte, că şi din alt punct de vedere oamenii nu atribue lui Shakespeare paternitatea celor mai multe din genialele lui piese. Se povesteşte următoarea anecdotă: Profesorul întreabă pe un elev la examen: — Cine a făcut pe Hamlet? — Eu nu, domnule profesor, răspunde copilul. Seara, profesorul spune unui prieten ceea ce i-a răspuns elevul. — Şi crezi că ’ntr’adevăr n’a făcut el? Râzând şi mai tare, profesorul repetă soţiei sale cele două răspunsuri. — Bine, dar în definitiv tot n’ai aflat cine? — întreabă femeea. De data aceasta profesorul încremenit întâlneşte privirea zâmbitoare a soacră-si. Pe un ton blajin bătrâna încheie discuția: — Cu chipul acesta n’ai să poţi descoperi, nici odată, care e adevăratul vinovat. Legea teatrelor Autorităţile şi turneurile trupelor de teatru Odată cu toamna încep turneurile. Parte din ele sunt oficiale, cu actori subvenţionaţi de ministerul artelor, parte nu sunt oficiale şi nici subvenţionate. Toate însă sunt silite să se conformeze legei teatrelor, votată şi sancţionată anul trecut. Pentru a pune capăt incorectitudinea unor impresari care reprezintă piesele fără autorizația autorilor sau a traducătorilor, uitând să plătească, acestora, drepturile ce li se cuvin, noua lege are un articol pe care îl reproducem, ART. 59. — Nici o trupă statornică sau ambulantă nu va putea juca piesă de teatru, românească, fără autorizaţiunea scrisă a autorului sau împuternicitului acestuia. Orice director de trupă sau întreprinzător de spectacole este dator înainte de începerea reprezentaţiunii, să depună la primăria respectivă o copie de pe autorizajiunea dată de autor, sau de împuternicitul acestuia, certificând conformitatea ei cu originalul. Directorii Teatrelor Naţionale în oraşele lor şi primarii în celelalte localităţi sunt obligaţi a opri reprezentarea unei piese în lipsa autorizajiunii de mai sus. Aceste dispoziţiuni se aplică şi în ce priveşte textul românesc al traducerilor. Această dispoziţie opreşte reprezentarea, prin fraudă, a pieselor, fără autorizaţia autorilor, şi îi pune pe aceştia la adăpostul neplăcerilor cauzate de impresarii care nu plătesc tantiemele stabilite de lege. Moartea lui Hennemin practicabile. Odată construit, decorul e trimis în atelierul pictorului. Atelierul e un hangar imens de aproape 30 metri lungime pe 15 lăţime, în întregime parchetat. Contrariul celor ce s’ar crede, decorul teatrului e pictat orizontal. Perdeaua e întinsă pe jos și bătută în cuie, cerceveaua e pusă alături pentru a primi şi una şi alta o coloare albă şi uniformă. După ce s’a uscat, 4.Incepe aşezarea conform desenului reprezintă pe machetă. Pentru acoperirea unei suprafeţe atât de mari (dela operă coprinde 30 de metri pe 15 , la un Născut la Liege în 1863, fiul lui mare teatru ajunge până la 1500 Alfred Hennequin el însuşi autor dram. p.) e nevoe de concursul mai matic, Maurice Hennequin a murit multor specialişti. Tonalitatea de zilele trecute la Paris după treizeci fabrică, după indicaţiile machetei, de ani de glorioasă carieră, în căldări enorme, înarmaţi cu scris peste o sută de comedii, perii groase, susţinute de cozi singur sau în colaborare cu alţii. lungi, adevărate mături, decora Din piesele lui, foarte multe au fost traduse în româneşte şi jucate cu un succes care au adus teatrelor încasări neobişnuit de mari. Pe vremuri la Raşca, Blanduzia şi Ambasadori, acum la urmă, la teatrul Regina Maria, comediile lui Hennequin au învestit multe generaţii şi vor fi reluate totdeauna, pretutindeni pentru a repara dezastrele pricinuite de Arta „nouă” furişată în literatura dramatică. Iată căteva piese de Hennequin jucate la noi: Nevasta comisarului, Băetaşul Tatei, Nely Rozier, Familia Bolero, Hapurile Miraculoase, Clopoţelul de Alarmă, Coralla, Florette şi Patapon, Zozo, Prezidenta, Final Coniţel, Domnul de la ora 5. „Nectar11 Extract de malt DIMINEAȚĂ DECORUL ATELIERUL UNDE SE LUCREAZĂ DECORURILE Cum se procedează cutarea unui decor ! După ce a luat cunoştinţă de piesă, a primit Indicaţiile complimentare ale autorului şi ale regisorului, pictorul decorator stabileşte „macheta”. Macheta este o reducere a scărei (3, 4 ori 5 centimetri pe metru) a scenei teatrului. Pe această scenă minusculă găseşti toate decorurile construite din cartoane tăiate, în aşa fel, încât să dea un aspect cât mai apropiat de ceea ce va deveni decorul realizat în mare. Această machetă, pe urmă, e supusă observaţiilor şi criticilor principalilor interesaţi şi, dacă e nevoe, i se aduc modificările necesare mulţumirei tuturor. După această machetă decoratorul stabileşte mărimea decorurilor. Măsurile vor fi încredinţate maşinistului, care ajutat de un bun tâmplar va începe construirea diverselor elemente din care se compune un decor. Intr’adevăr decorul se compune din pânze flotante, (perdeaua din fund, perdele de margini şi frize) din cercevelele acoperite cu pânză şi alte părţi numai de lemn, numite ’ Carlos“ de Verdi. Printre operile noul Publicul, care din locul lui, în sală, priveşte minunata desfăşurare a anui spectacol, e complect strein de felul cum a fost pregătită şi pusă la punct piesa, din momentul când a terminat-o autorul şi până în seara premierei Progresul uriaş făcut de regia modernă, inovaţiile şi îmbunătăţirile aduse mijloacelor tehnice. In ultimul timp, Interesează pe profanul care se miră şi nu Înţelege. Revista franceză „La Science et la vie“ publică un studiu foarte sugestiv datorit d-lui André Boli, membru In jurn al secţianei teatrale a expoziţii Internaţionale de ar,te decorative. D-sa dă amănunte asupra decorului, scenei unui teatru, aşezărea decorurilor, aparatelor de lumină, laminarea decorului, tendinţelor moderne, electricitate In teatru, etc. Cititorii noştri vor fi mulţumiţi, să cunoască vreo câteva taine din felul cum se obţin efecte mari, prin mijloace foarte simple. Principiile regiei moderne torui. încălţaţi cu şoşoni, umblă pe pânze se măresc petele arătate pe machetă, încep un imens „du-te, vino“ de la colţul unde lucrează până la căldarea cu vopsea. Independent de tonurile fabricate pentru armonia unui decor, există o paletă, tot aşa proporţională cu întrebuinţarea la care e destinată. Paleta e un fel de platformă rulantă, cu o lungime de 2 metri, a cărei parte dinapoi are cavităţile pline de culori. Din aceste repezi indicaţiuni se poate vedea cât de specială este arta decorativă în teatru. E un meşteşug special, care In afară de cunoştinţele pur artistice mai cere cunoaşterea noţiunilor complecte ale perspectivei şi o mare experienţă a deformărei datorită mărirei cadrului şi transformărilor operate de lumina artificială. (In nr. viitor: Scena unui teatru). pentru exeicaţiul In strănătate Lehar termină în actuala crăciune trei operete noul: Tare viciul cu libret de Ianbach şi Reichert, Gigolette de Lombardo şi Forzano şi Frederica de Herzer şi Beda. In această din urmă, Intitulată „Comedie muzicală“, autorii introduc pe Goethe, tânăr, la epoca în care era student şi când nimic nu făcea să se prevadă locul ce-l va ocupa în literatură. Subiectul tratează episodul dragostei poetului cu Frederica Brion fiica pastorului din Sesenheim. încordarea relaţiilor franco-italiene are repercusiuni până şi în teatru. La Milano, din pricina manifestaţiilor oetite ce se pregăteau, n’a putut avea loc reprezentarea unei comedii de Sacha Guttry, pe motiv că scriitorul francez într'o revistă, jucată la Paris, ar fi făcut glume pe socoteala italienilor. O Inovaţie. La Paris se reprezintă o nouă comedie de d. Birabeau, în care ca scenă senzaţională, rulează un film menit să complecteze acţiunea. Spectatorii au, astfel, prilejul să urmărească personaglile din piesă şi dincolo de scenă. Scala din Milano începe stagiunea în primele zile din Noembrie cu „Din ce se vor cânta anul acesta e „Crimă şi Pedeapsă" după Dostoievski, de Arigo Pedrollo şi „Madame de Challant“ de Juanino. , Vestitul teatru din Bayreuth închis câtăva vreme din pricina jenei financiare. Îşi reîncepe activitatea anunţând deschiderea la 19 Iulie 1927 cu „Tristan“ şi închiderea la 20 August cu „Parsifal". D-ra Elena Văcărescu, delegata României în comisiunea socială a Ligii Naţiunilor, a protestat împotriva filmelor imorale, ce constitue o primejdie pentru tineret, cerând Ligii să acţioneze cu severitate pentru combaterea răului. A La Zuerich, în Elveţia, joacă Asta Nielsen cunoscuta stea de cinematograf. De astădată spectacolul e mixt, film şi dramă vorbită. Publicul a aplaudat-o în „D-ra Iulia“ de Strindberg şi „Ritta Cavallini" comedie de Sheldon, după care au scris Robert de Piers şi Croisset cunoscuta comedie „Românce“. Doi copii mâncaţi dejugi SATU MARE, 87. Din pădurile din finetul aţa zis „Codru", dela hotarul comunei Homorod, au fost gătiţi mâncaţi de lupi doi boleţandri de fel din Chilia. Numiţii fuseseră noaptea la poalele pădurii cu vitele la păteut. O parte din vite au fost găsite rătăcind prin păduri, iar băiţaşilor li i'au gătit numai climele şi o parte din tchelet. Preotul comunei a făcut un parohat pentru pomenirea lor, de faţă fiind tot totul. Ar trebui să te dea oamenilor din aceste lncuri, permisiunea de a purta arme, fiindcă fiarele sălbatece i'au înmulţit enorm, iar locuitorii sunt ameninţaţi la fiecare pa. Scandalul de la Sfatul Negustoresc din Iaşi AGITATORII VOR FI DAŢI JUDECĂŢII IAŞI. 29. D. Ioan Botez preşedintele Sfatului Negustoresc a adresat procurorului general o reclamaţie, in care expune cele petrecute Sâmbătă şi cere darea in judecată a d-lor căpitan Corţescu prefectul poliţiei, Liceana, Inspector de poliţie, Bălicescu, Căpriţă şi Filon comisari, şi Ambrozie Lasen, locotelnent de jandarmi. D. Ioan Botez se va constitui parte civilă, din partea Sfatului Negustoresc, cu suma de 300.000 lei, chemând pe d. ministru de Interne ca răspunzător de daune. Un nteesant proces la Arad O CANTAREATA DE OPERA DA IN JUDECATA DIRECTIA C. F. R. Un Interesant proces se judecă la Arad. D-na Lia Pop, cântăreaţă la Opera din Cluj, care se afla in trenul personal dela Oradea, ce s’a ciocnit acum câteva luni cu un tren de marfă, alegându-se cu dantura stricată, a dat In judecată direcția c. f. r., cerând 27 000 lei pentru repararea danturei și câte 11.000 lei lunar, ca despăgubire, până la vârsta de 50 de ani. La proces, reclamanta a declarat că din cauza accidentului n’a mai putut da nici un concert și a pierdut prilejul ce i se oferea de a fi trimisă în Franţa, pentru continuarea studiilor muzicala Tribunalul a hotărit să asculte mai mulţi experţi, conform cererii d-nei Lia Pop. Starea dl-lui Scarlat Rosetti IAŞI, 29. — Din Doohoi se anuntă că In starea sănătăţii d-lui Scarlat Rosetti, care se află încă în spitalul din Piatra Neamţ s’a produs o ameliorare. In momentul de fată d. Scarlat Rosetti a intrat in convalescentă. Eprogul agresino de la Liceul „Carmen Sylva“ Se cunoaşte incidentul ce a avut loc intre preotul C- Antonescu de la Băneasa si d-na Dimancea, directoarea liceului „Carmen Sylva". Se știe că incidentul a dat loc unui proces de ultra contra preotului, care a fost insă achitat de consiliul de răsboi, in unanimitate. Preotul Antonescu avea la acel liceu trei fete. Cerând reinscrierea lor, direcţia liceului a refuzat. Celelalte licee din Capitală refuzară şi ele, sub cuvânt că nu sunt locuri. Motivul acesta nu poate fi nicidecum invocat de directoarea liceului „Carmen Sylva", unde au urmat elevele până acum. Preotul plângându-se ministerului, a primit răspunsul că direcţiile şcoalelor sunt suverane in privinţa înscrierii elevilor. Amintim că preotul a fost achitat de justiţie. Dar chiar dacă ar fi fost condamnat, aceasta tot nu poate avea drept urmare îndepărtarea fiicelor lui din școală. Plata bonurilor de rechiziţie Dispoziţiile ministerului de finanţe In scop de a cunoaşte suma totală a bonurilor de rechiziţie emise până la 30 Decembrie 1919 şi rămase neplătite şi pentru a se lua măsuri de plata lor, ministerul de nnanţe a dat ordin perceptorilor iscăli rurali şi urbani să anunţe populaţia — la ţară prin baterea tobelor, iar la oraşe prin orice mijoace ce va crede de cuviinţă— să se prezinte fiecare, cât mai curând la ocalul percepţiei, cu bonurile de rechiziţie ce posedă ca, apoi, perceptorii fiscali să formeze după aceste bonuri borderouri în care se vor trece numele şi pronumele posesorului bonului şi suma lul. Recipisele de consemnare, provenind din bonurile de rechiziţie măsuri pentru plata lor, din a căror valoare s’a achitat o parte, se vor socoti ca bonuri de rechiziţii şi se vor trece în borderou cu valoarea recipssei. Bonurile de rechiziţie trecute în borderouri vor fi vizate de percepţii, numerotate cu numărul curent din borderou şi înapoiate posesorilor lor, care vor trebui să se prezinte perceptorilor în persoană, ei sau moştenitorii lor, iar cei necunoscuţi de perceptori vor dovedi identitatea lor. Borderourile astfel întocmite vor fi înaintate de perceptori administraţiilor financiare respective, iar acestea le vor înainta de urgenţă ministerului de finanţe spre a lua întăreşte şi promovează sănătatea Nutriment întăritor preferabil cu- era de îngrăşat. Cereţi pretutindeni Cuţitul ghilotinei coboară încet... Au căzut un cap, două, trei. Poporul însetat de sânge mai vreau şi nobilii cad, rând pe rând, Jertfă furiei revoluţionare franceze. Spic-Roşu, englezul misterios, este providenţa nobililor. El concepe planurile cele mai fantastice pentru a-i salva şi a-i aduce în Anglia. Toată poliţia revoluţiei îl caută. Pe canalul Mânecii, în portul Calais, se petrec scene emoţionante. Spic-Roşu înşeală pe spioni şi pe soldaţi, pe ofiţeri şi pe marinari, şi strecoară silnic pe valuri bărcile fugărilor pe coasta Angliei, la Douvres, în fericita Anglie, unde începe o nouă viaţă pentru ei. Spic-Roşu salvatorul, Spic-Roşu mântuitorul, Spic-Roşu Îngerul păzitor, nu cunoaşte frica. — Cine e Spic-Roşu ? Cine poate prinde pe Spic-Roşu? Toate acestea le descrie în pagini zguduitoare TEROAREA GHILOTINEI Noul roman pe către II va publica ziarul «DIMINEAŢA" începând de DUMINICA 3 OCTOMBRIE WWQ, * Conflict Intre Dietă şi Senat Iei Polonia VARŞOVIA, 29. (Rador). — In urma votului Senatului, care a redus bugetul pe ultimul trimestru la 450 milioane zloţi, a fost convocată Dieta pentru Joi, în vederea regulării conflictului. Guvernul se va prezenta solidar punând chestiunea de Încredere şi în cazul când aceasta îi va fi refuzată, va cere preşedintelui Republicii dizolvarea Dietei. Nouile allegezi ar urma să se facă la cursul lunei Decembrie. VARŞOVIA, 29. — (Rador). — Cu 40 voturi contra 37 şi şase abţineri, Senatul a adoptat moţiunea partida,lor de dreapta prin care budgetul ultimului trimestru al anului 1928 se reduce dela 484 milioane La 450 milioane zloți. * Prelungirea stării excepţionale in Anglia LONDRA, 29 (Rador). — Corni- In această perioadă au fost însă telul executiv al minierilor a des mai multe cazuri de intimidare infăşurat ori multă activitate în vederea conferinţei nationale de astăzi, a delegaţilor minieri. A discutat cu consiliul general al congresului trade-unionurilor, situaţia actuală, mai ales în urma desbaterilor de eri din Parlament) şi a lămuririlor date de Churchill cu privire la propunerile guvernului pentru aplanarea incidentului. Comitetul executiv s-a întrunit mai târziu cu membrii laburişti din parlament. Intre timp Camera Comunelor a discutat măsurile excepţionale a căror eficacitate s’a constatat din lună în lună. Ministerul de interne William Joynson Hicks a declarat cu acest prilej că 309 cazuri, s’au produs sub prevederile legii excepţionale dela 22 August la 22 Septembrie. A constatat cu bucurie că numai în 13 cazuri magistraţii au găsit nevoia de a dicta pedeapsa închisorii. In 189 caziuri s’au aplicat amende băneşti, iar 61 cazuri sunt încă pendinte. Restul a fost achitat districtele miniere unde lucrătorii s’au reîntors in mine. Guvernul tre■ bne să aibă grije de a zădărnici încercările de intimidare făcute asupra minierilor de cei interesaţi. Ramsay Macdonald, leaderul partidului laburist, a susţinut că 109 cazuri in cuprinsul unei ţări unde peste 1m milion de oameni sunt lipsiţi de lucru, nu justifică în deajuns rerioirea măsurilor excepționale. Minerii englezi organizează rezistenţa LYON, 29 (Radoi). — Se afirmă, că executiva minierilor ar fi sugerat celorlalte federaţiuni afiliate congresului trade-unionurilor, să ajute financiarmente pe minieri şi să pună embargo-ul asupra cărbunilor. Consiliul general al congresului trade-unionurilor ar fi promia că va examina această sugerare. Marele incendiu din Galaţi Cum a izbucnit focul. Starea răniţilor e gravă. Se crede că focul a fost pus GALAŢI, 29. — Asupra violendatul Toplîceanu are răni la cap şi tului incendiu izbucnit ori la orele 9,20 seara la depozitul căilor ferate, revenim cu următoarele amănunte: La orele 9 şi câteva minute au pătruns în magazia căilor ferate Ferdinand Memeksek, şef de post, împreună cu Ropotanu Dumitru şi fochistul Dumitru Ion, care avea in mână o feştilă de ajutor. Din acea feştilă se prelingea petrol care cădea în flăcări pe podeaua magaziei. Imediat după plecarea ceferiştilor, cari veniseră să aprovizioneze locomotiva fochistului Dumitru Ion s’au produs exploziile. In depou se aflau mai multe butoae cu benzină, petrol, ulei şi valvolină. Postul de pompieri a fost avizat telegrafic. La faţa locului a sosit plutonierul Botină împreună cu postul său care a procedat la localizarea incendiului. Am arătat că din cauza lipsei de apă focul a putut să se întindă în voe, ca de altfel şi la celelalte Incendii izbucnite în cursul acestei săptămâni. STAREA POMPIERILOR RĂNIŢI După un sfert de oră, când se credea că focul a fost localizat, s’au produs noul explozii. In timpul operaţiunilor au fost răniţi sergentul Vrânceanu şi soldatul Topliceanu de sub comanda plutonierului Botină. Starea pompierilor e gravă. Vrânceanu are numeroase arsuri pe cap .l la mâna dreaptă, iar solarsuri pe faţă. Din cauza deselor explozii produse în interiorul magaziei, se credea, la un moment dat, că vor fi incendiate şi cele două mari depozite de locomotive aflate la stângi şi la dreapta magaziei în flăcări. FOCUL A FOST PUS La orele 3 noaptea focul a fost stins. S-a ordonat imediata arestare a ceferiștilor Ferdinand Memeksek, Ropotanu Dumitru și Dumitru Ion. Organele însărcinate cu facerea anchetei cred că e vorba de o mână criminală. Ancheta continuă. Sub ruinele Ierusalimului Ziarele engleze publică ştirea din Ierusalim, după care expediţiunea arheologică din Berlin, de sub conducerea profesorului universitar Sellin, a reuşit să descopere ruinele primelor aşezăminte ale evreilor antici din Palestina. Profesorul Sellin e de părere că ruinele descoperite de el, ar fi urme din Cetatea în care Abraham şi-a ridicat altarul pe care voia să-l sacrifice pe Isac, şi unde — după legendă — ar fi fost înmormântat Iosif, după întoarcerea sa din Egipt Până acum, din ruinele descoperite, se pot vedea zidurile cetăţii, cu porţile şi turnurile împodobite cu colonade S’au găsit şi obiecte de artă de valoare, care datează de mai bine de 3000 de anr