Dimineaţa, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 7159-7188)

1926-11-01 / nr. 7159

Inn! * f RoemErtC T9if Literatură -Cronica teatrală Teatruî Fantasio: Ofiţerul de gardă comedie In 3 acte de Meni­a ! De obicei, toate piesele aceluiaş Gelozia nu naşte decât­­autor seamănă Intre ele, cum eea- dragoste prea mare, mână copiii aceluiaş tată; dar câte­odată sunt unele, care seamănă a­­tât de mult, încât te gândeşti la gemenii ce fericesc o căznicie. E cazul cu „Ofiţerul de gardă“. jlDacă numele autorului n’ar fi pe a­­­fiş, tot ai ghici că piesa e de Molnár,­­ după ce-ai văzut „Povestea Lupu­lui". Piesa, ce se reprezintă la teatrul Tu­­gina Maria, e mai nouă, mai com­­­­plicată şi mai adâncită ca psiholo­gie; piesa, ce se reprezintă cu an­samblul d-lui lancovescu, e mai sim­plă ca structură şi mai uşoară in fe­lul cum sunt zugrăvite personagiile.­­Ar putea constitui un admirabil li­trei de operetă, şi aci întâlnim aceeaşi feroce geli­­fie a bărbatului, complect dezarmat în faţa posibilităţilor femeii de a se strecura printre bănuelile soţului. In „Povestea Lupului" femeia e cu to­tul nevinovată, aşa în­cât gelozia in­dividului devine ridicolă. In „Ofiţe­rul de gardă“ femeia alunecă până la marginea adulterului, dar bărbatul r­a­mâne ridicol, pentru că pus în faţa faptului, controlat de el însuşi prin­­tr'o situaţie abil construită, admite argumentele soţiei, şi viaţa îşi reia drumul firesc, pe care pornise de la început Acelaş admirabil dialog, plin de observaţii adorabile, presărat cu glu­me şi juste constatări asupra bana­­­lităţei în care bălăcim, face deliciul Spectatorilor la „Ofiţerul de gardă" cum l-a făcut la „Povestea Lupului". Remarcabil cunoscător al sufletului femeii şi al artificilor, ce dau aces­­tui suflet superficialitatea care pro­duce dezastre, plin de umor în mi­cile scene intime ale căsniciilor, Mol­nár, nu pierde nimic din ceia ce îl prezintă acţiunea, pentru exploata­rea celor mai mici amănunte care ’dau o icoană credincioasă a vieţii de toate zilele. i\ * 1 Soţul Îşi bănueşte nevasta, nu a­­tât pentru că ar avea vre-o îndoială, ‘dar pentru că o iubeşte la nebunie. * dintr’o Frica de a pierde ce-ţi este scump, te pune mereu In situaţia de a cre­de că se­ apropie catastrofa. Pentru că e actor mare, soţul se poate de­ghiza şi poate deveni alt om, nu numai pe scenă, dar chiar In viaţă. Se travesteşte In ofiţer dar gardă Imperială şi se prezintă doamnei, cucerind-o uşor, pentru că dumneaei e o cochetă. A doua zi el, — redeve­­nit omul cel adevărat — îi cere so­coteală şi cu amănunte precise, menite s’o turbure, îi povesteşte tot ce s’a petrecut cu ofiţerul de gardă. Ea minte delicios şi atât de bine tu cât — scena este admirabilă — lui i se pare că a visat. Dar, din vorbă, în vorbă se retrage într'un colţ, unde se deghizează, ca să ia din nou înfăţişarea ofiţerului. Ea ob­servă şi îşi păstrează calmul. Când el se prezintă în faţa ei, ea începe să râdă, m­ărturisindu-i că îl recu­noscuse şi pentru că că e şi ea co­­mediană, au jucat amândoi teatru ! " Incheerea brutală şi picantă dă piesei o savoare deosebită şi duce la o concluzie din care tot bărbatul ese păcălit. D. lancovescu jonglează cu efec­tele cabotinului sentimental şi are — mai ales nu întâiul şi al treilea — o vervă Îndrăcită care dispune sala. Pe actriță o joacă d-ra Leny Caller. Mijloacele simple de inge­nuă mai naivă sau cochetă, n’o a- jută în acest rol, în care interpreta trebue să fie cochetă fără nici o urmă de ingenuitate. D-ra Caller n'a putut fi pe deplin numai cochetă, pentrucă nu s'a putut înstreina de ingenuitatea care face farmecul temperamentului său artistic. Un mare succes de ilaritate cuce­reşte d-ra Zoica Manoliu, într'o mamă... închiriată. D. Titu Proto­­popescu se afirmă ca un excelent e­­lement în ansamblul dela Fantasio, şi d. Liizărescu a schiţat cu umor un tip de cămătar. Cu mult înainte de război Alexandru Vlahuţă s’a retras la Dragosloveni unde şi-a putut înjgheba o gospodărie din­tre cele mai frumoase şi mai apro­piate de sufletul lui de poet. In mijlocul unei podarii bogate Vlahuţă şi-a ridicat o casă în cel mai curat stil românesc, al cărei exte­rior şi mai ales Interior era o nepre­ţuită comoară de artă naţională. Cine a cunoscut casa lui Vlahuţă înainte de război, nu poate de sigur uita frumuseţea fără pereche a între­gului mobilier şi a bogatei colecţiuni de scoarţe, lucrate cu cele mai curate motive românești. Ceea ce da marea va­loarea art­stică a întregului aranjament A. de HERZ Flori nervoase şi pomi cântăreţi ’ Când zicem „nervoase“ n’o spunem imn sens figurat. Fiziologul indian I. C. Rose a do­vedit într’o serie de conferinţe ţi­nute la Sorbona din Paris, că şi plantele au un,sistem nervos, nerv’ şi deci... simţire. I Vorbeie „Omni ca 'floarea“ n’au' 'deci numai un înţeles simbolic. Când Spinozza înzestra întreaga natură cu inteligenţă, atunci, când afirma că ea are două atribute sau însuşiri e­senţiale: COGITATIQ et EXTENSIO, el a ajuns la această încheere nu­m­ai pe calea meditaţiei. Astăzi un om de ştiinţă pozitivă vine înaintea noastră cu aparate e­­lectrice înregistratoare de rezonanţe sau cu aparate optice foarte sensi­bile şi ingenioase, care amplificând delicntele răspunsuri ale plantelor în cele mai mici acţiuni exterioare asupra lor, dovedeşte clar sensibili­tatea lor, şi atunci ne dă dreptul să credem tn viaţa lor sulfeteasefi şi.... intelectunlă, oricât de rudimentară er fi ea, şi oricât de paradoxală s’ar părea această concluzie. Deşi fiziologii n’au găsit în florile. în Frunze­s, în tulpinile sau rădăci­­nele plantelor şi în ganglioni fire e­­sact analoage ca la animale, s-a constatat însă în mod indubitabil e­­xistenţa unor reflexe la plante, şi a­­ceasta presupune existenţa şi a unei oarecare baze anatomice, care să formeze arcul material reflex. Experienţele pent­ru dovedirea sim­ţirii la plante. Ross le-a făcut pe cu­noscuta plantă Mimosa pudica, ce-şi închide foliolele la cea mai mică ex­citaţie. Fiziologul botanist indian a arătat folar tot mecanismul prin care se propagă simţirea mimosei, ba a ară­tat şi viteza de propagare.­­ Paul Bequerel care scrie în „Nou­ ,«retes littéraires“ un articol întitulat ^Plantele au ele un sistem nervos povesteşte, că botanistul, Desfontaine voind odată să arate o „sensitivă” unor amici, o puse alăturea de el în trăsură. Când trăsura pomi şi ajunse pe pavajul de piatră, zguduirile făcură pe mimoaă să-şi coboare frunzişoa­rele, dar zguduirile trăsurii conti­nuând, şi planta deprinzându-se cu ele, foliolele deveniră nesimţitoare. Îndată ce însă trăsura se opri, mi­mosa şi-a manifestat surpriza, inchi­­zându-şi din nou foliolele.­ ­ * ' Mimosa pudica creşte în stare săl­batecă in Mexico, ocupând întinden m­ari de pământ. Dar tot în Mexico creşte un copac miraculos numit de botanişti Echi­­nocaptas Wiliams. Botanistul lon­donez Adams l-a studiat pe malurile lui Riogrando, făcând o dare de sea­­mă despre el, înaintea societăţii bo­tanice din Londra. E socotit de populaţie ca un copac blănt. Se fac adevărate pelerinagii spre copac. Botanistul Adams a descris cum în mijlocul unei tăceri adânci c.« domneşte intre eaxegau din imul copacului, se aude deodată un cântec melodios şi ca'n surdină, ca dintr’o harpă, venind de la copac. Cântecul se repetă după pauze. Botanistul şi tovarăşii lui au luat toate măsurile să excludă orice înşe­lăciune. Localnicii povestesc cu ceaiul făcut din frunzele copacului, produce halucinaţii, reverii, viziuni S­ a dat o explicaţie miraculosului cântec al copacului şi simţirii ma­mezei. Ca şi în animal sau om, tot astfel la plante, energia nervoasă ar fi de natură electrică. Curenţii electrici cari însoţesc viaţa mimozei, există şi la coparu' cântăreţ­ei Radiote­cnica modernă a dovedit putinţa transformării unde­lor electrice în tonuri şi cântece. Dr. YGR. tr T­w T­w­t­a T­v Inaugurarea muzeului „Al’exandru Vlahuţă“ Regina Maria libretistä! Din Praga vine ştirea că d. Os­car Nebdal, directorul teatrului slo­vac din Bratislava, lucrează la mu­zica unui libret care a fost scris de regina. D. Nebdal speră ca, după ce „ . . . „­­ , Ideile şi sentimentele cele mai va fi terminat, să reprezinte opera contradictorii îi năvăleau în sa­la Praga, flot. Şi era atât de absorbită de mată, pe scurt, astfel: Patru prinţese erau logodite după patru prinţi, cari, fiecare, venea de la un alt punct cardinal: dela nord, dela sud, dela răsărit şi dela apus. Dragostea a trei perechi merge bine. Nici o piedică. Prinţesele sunt mulţumite. Dar nenorocitul prinţ de la nord e tratat cu răceală, deoare­ce prinţesa lui şi a dăruit inima unui ţigan care cântă din vioară. Lucrurile merg cât merg, până în­tr’o seară, când prinţul nordului surprinde pe țiganul lăutar,—și prin­țesa sfârşeşte In mod tragic. La Dragosloveni, o mică dar pito-­begiel, plecând intr’un car tras de şase rească localitate în regiunea viilor din boi, dela Dragosloveni la Bârlad, judeţul R.­Sărat, se va face astăzi, cu mare solemnitate Inaugurarea mu­zeului şi casei culturale „Alexandru Vlahuţă’’. Această Instituţie de cultură naţio­nală, a luat fiinţă sub auspiciile „So­cietăţii Monumentele Eroilor’’. Ea se va înfăptui în casa marelui poet, care a fost donată pentru acest scop de că­tre d-na Ruxanda Vlahuţă, soţia re­gretatului scriitor. CASA LUI VLAHUŢA ÎNAINTE DE RĂZBOI CENACLUL DE LA DRAGO­SLOVENI Alt mare scriitor mult apropiat de MASA LUI CARAGIALE In fiecare seară, până Marţi 2 Noembria (inclusiv), se joacă la Tea­tru Mic: „Fracul". Miercuri 3 Noembrie, orele 9 seara a patra premieră a stagiunei: „Co­­niţa are­, doi conaşi!” comedie în trei acte de F. Gandera, cu Ma­rietta Rareş, Renee­ Annie, Nutzi Stânescu, Elvira Godeanu, G. Cha­rnel şi Mişu Fotino. „Conița are doi conaşi“, viitoarea premieră a Teatrului Mic, nu e alta decât marele succes parizian: ,,Les deux „monsieur“ de Madame”, care s’a reluat de atâtea ori pe scenele Casa lu­ V...uuia, a fost întotdeauna Marei capitale larg deschisă tuturor. J­UJ? Nenumăraţi literaţi, actori, sculptori Apreciatul pictor Artur Mendel, gazetari şi alţi intelectuali se reuneau după o îndelungată absenţă din foarte des aci, şi astfel s’a creiat un tată, anunţă o expoziţie cu ultimele mare cenaclu de artă. (sale lucrări in sala Mozart din Marelui scriitor Barbu Delavrancea,f­itarea Victoriei. Expoziţia va avea unul dintre cei mai buni şi apropiaţi­­,pe cursul linei Noembrie, prieteni ai lui Vlahuţă, îi plăcea foarte . * mult cuibul fermecător de la Dragoste-" Azi Duminică, Opera Română dă­ veni, şi-şi petrecea aci cea mai mare în matineu, spectacol de balet, compus din La Manevre şi Zoina Păpuşilor, iar seara Boris Godunov parte din vreme, cu d. Niculescu-Basu în rolul Iar. Vlahuţă, a fost nemuritorul Caragiale.".. Premiera frumoasei opere a lui Caragiale, ca şi Delavrancea, era Vale Ref/rte Yxw.fwi. pentru care sa foarte des oaspele Iul Vlahuţă. Dela Prefl&tit sub conducerea a-lui C. dânsul a căpătat o mssă de brad deoj, avav° Fn~n»?re fastuoasă, va avea deosebită însemnătate. Marti­e Noembrie, cu d-nele M. „„oa i„î vi-v,,.*« „ I Snegina si L. Bahici si d-nh N. A-siIrf-„CSf,a *1' P.rlI!tre a!te a.~ pos toi eseu, Jean Atanasiu, Gh. Fo TMcâe .fi!!) de ’“rani­ e,ra s,mR a tescu tn rolurile principale, masă de brad, pe care toate gloriile, Y Uterelor române au scris câte ceva. in: ___. .. . . , amintirea diferitelor reuniuni, ce s’au r Fut , c­a culturală Prin­inele ţinut acolo • C*1*01 'are cunoscut că lucrăn’e Odată' Caragiale, fu solicitat, silit erau sutele de obiecte vechi, din tre-1 chiar de către prieteni, să aștearnă ir»oT.miroril°’ ^ 1 ^ ter cutul istoric al ţării, minunatele b­oa~ şi el căte­ va rânduri pe tablia mesei. • ne din alte vremuri şi mai aîes nu-1 Când să ia tocul în mână o mare pată ' ;a „ sTM pt„TÎ or­­?“ meroasele pânze, ale marelui Grigo- de cerneală se întinse pe o bună bu-j 'a avea oc rescu. cată a tăbliei, care până atunci rămă- M'arpup 3 Noembrie. sese imaculată ior expuse lucrări de Bunescu încă de atunci, casa lui Vlahuţă, ar fi putut servi că muzeu de artă naţională. Dar toate aceste frumuseţi, au fost distruse, in timpul războiului, când A­lexandru Vlahuţă, a luat drumul pri­­ vtiri artistice titu-Evident că acest lucru a dat prile- |^^im^op’ Pa»’ jul la o avalanşă întreagă de glume, 5.” *ft°rn B S iar marele Caragiale. găs' prilejul sa- Tf5Uza TIan­ul Medrea. şi fixeze nedibăcia în câte­va rânduri câte­va stihuri, de mare efect. La plecarea sa in refugiu, Vlahuţă, nu a putut lua şi această masă, care fu nimicită sau furată, odată cu tot Ce ii mai rămăsese în casă. CE VA FI ASTAZI CASA După cum am arătat mai sus, casa a fost donată­ „Societăţei Mormintelor Eroilor” cu scopul de a de­veni o in­­stituţie de cultură naţională. Potrivit acestui scop, „Societatea Mormintelor Eroilor”, a organizat aci o casă de citire pentru săteni, un mu­zeu de artă naţională, în care se vor păstra tot ce a mai rămas de la marele coe­t şi scriitor Alexandru Vlahuţă. Intre altele se va păstra în acest muzeu şi carul cu care Vlahuţă a ple­cat în refugiu, şi care se află in bună stare. Pentru mai târziu, se intenţionează mărirea clădirei pentru a se înfiinţa şi o şcoală de industrie casnică. Reparaţiile şi amenajamentele ce s’ar făcut, au dat­ un aspect pitoresc a­­cestui muzeu care va însemna Foarte muit în Istoria culturală a ţârei. G. RÂMNIC­I Expo-/iftia va rămâne deschisă până la 2 Decembrie, zilnic intre orele 9—1 și 3—7 „Ciufurci” admirabila comedie în versuri a d-lui George Pi­viu. se va reprezenta azi la orele 3 d. a.—pen­tru a 29-a oară—in matineul pentru copiii al Teatrului Popular. In ziua de Luni, 1 Noembrie a. c. la orele 4 p. m., va avea loc la Tea­trul Naţional concertul dat de orche­stra „Filarmonicei" în folosul socie­tăţii „Crucea Roşie” . Astăseară şi în matineu, opereta din Vilna va reprezenta la Teatrul Eforia opereta Bar Kochba-Mâine Luni se va cânta Sulamitha, operetă in 4 acte de Goldfaden. * Astăzi se deschide in sala .,Tieana’' de la Cartea Românească, expoziţia pictorului Bulgăraş ale cărui por­trete, nuduri şi capete de expresie vor atrage admiraţia cunoscătorilor. E­xpoziţia d-lui Bulgăraş va dura nu­mai 16 zile Pictorul Pejini (lt.-colonel Jingal a cărui operă e atât de aprecită de amatorii de artă ptină inaugurează azi Duminică, expoziţia sa de peisa­gii, vederi în Bosfor, în sala Mo­zart din calea Victoriei. # La Ateneu in sălile de jos, d. Paul Scortescu după mari succese la E­­gipt unde opera sa picturală a fost mult admirata a deschis azi o ex­­poziţie foarte cercetată. Frumuseţea pânzelor sale atrage un ales public. I * 1 D-ra Sorana Topa fostă societară a Teatrului Naţional din Iaşi, — fi­ind angajată in trupa Teatrului Naţional din Bucureşti. — debutea­ză joi 4 Noembrie în „Judith şi Ho­­­­lofem", dublând rolul susținut de d-na Marioara Voiculescu. # IjllPiiii­­­y P''’ __ •’ N,... mim «1mm EE* AL. VLAHUTA SI BARBU DELAVRANCEA Doamna da­ll­es este româncă D. profesor dr. Severeanu, ne iri-­ mân, care joacă un rol politic în ţară. Presupun că d-na de Noaîlles a fost înzestrată cu avere din Româ­nia şi ar trebui să aibă mai multă simpatie pentru această ţară. Mai cred că , d-sa n’are nici un cuvânt sănătos să-şi renege origina curat românească şi să prefere origina obscură a unui plăcintar oarecare. E regretabil la o femeie distinsă ca d-na de Noailles să-şi renege ori­gina, mai ales acum­, când Româ­nia a devenit o ţară mare, cu pres­tigiu şi nu populaţia căreia d-sa ar face o figură foarte apreciată Prof. Dr. Severeanu mele următoarele S’a vorbit adesea prin ziare, şi in mod foarte elogios, despre d-na contesă de Noailles, care este o dis­tinsă literată dar care, dintr’un sentiment neexplicabil, îşi tăgă­­dueşte origina românească. Nu cunosc strămoşii pe cari ii invoacă d-sa, cunosc însă neamul din care se trage, pentru că i-am a­­pucat pe toţi şi ştiu că d-sa este o urmaşă a familiei Bibescu. Bunica ei, adoptată Brâncoveanu şi mări­tată cu G. Bibescu fostul domnitor, a trăit mulţi ani şi a murit alienată. Poate mai sunt încă unii care-şi a­­mintesc de răposata Zoe Bibescu, care a stat închisă in vechiul palat al Brâncoveanului de pe malul Dâmboviteu exact pe locul unde se construeşte astăzi palatul senatului. Domnitorul G Bibescu a avut mai mulţi fii, dintre cari cel mai mare şi-a luat de la sine numele Bibescu- Brâncoveanu. iar mai târziu şi T­a­­sarab. El s'a căsătorit cu fiica lui Mussurus Paşa, armean de origină (aşa era el cunoscut în diplomaţie. Apoi, ilustra poetă cred că nu poate tăgădui pe fratele ei. d. Basarab­­ Brâncoveanu, un bun cetăţean ro- Un nou record in aviaţie PARIS, 30. (Rador).­­ Aviatorii Costes şi Rignot au aterisat la Jask, la Golful O­men, străbătând 5500 ki­lometri şi bătând astfal racodul de distanţă fără escală. Ultimul record, realiat de aviatorii Chil­es şi Weiss fusese de 5170 kilometri. revers ce îrt«­PesîSru a satisface mrstrepeaseS» mim. am hotârâî sa perîsscem preţul abestasiîîejisfeîcip la ziarul „Dlft­ îi?IEAŢ£t de la Sei 830, la lei GOO anual, lei 800 pe timp de şase luni şi lei 180 pe timp de trei luni, pentru d«m5 pemsiorara, tfczrccpo nari îîufeBicj, miUifas­s, trcvafatcrs şs preoţii Această reducere este în vizesre pâră Sa S Ianuarie 5227. AcIhiSarea abosramenîeîar «*e recw5e face zilncc Sa casieria noastră din Strada Sărindar Rio, 1—l1, în­­tre creSe 9—12 şi 3—1 sau frirttste prists masîda^pestal pe adresai ziarul ».Dtzîsisîeata“, BirCiurestL AajmamesiSeia isseep dela S sau 13 ale fiecărei luni. In urma usassi aranjament cu poşta centrală toți areonafis noștri din. Capitală primesc siarest latre ca­rele £ Q almi - Ililimeia DiMrée »ifiénél siesa lui Sa.scha Guitry Duhurau. batia ziarelor noastre m .’Wf.­­,f!^'.vvyju. rVONwE PRINTEMPS PIAM de vânzare a se adresa la adminis­ S­UB — mmm EL fac HILOTINEI Roman de senzaţie din timpul revoluţiei franceze Cao- xv (24) Libretul reginei este scos din Joe- Ax­elerul român. După o telegramă c­e’ timpul trecea fără ca din Praga, apărută în „Observer“ Si‘-"§1 “ea seama. Poate că, obo dela 24 c., „intriga" poate fi rezu-1 Sltă cum era, închisese ochii şi cu eleganţă şi cu lux, ca totdeau­na- Se echipase cu o manta de postav, purta dantelă în faţă şi la mâneci, cizme în picioare şi pantaloni de piele. Margareta făcu cîţiva paşi spre dânsul. El ridică ochii, o văzu şi pe frunte i se ivi o cută de ne­mulţumire. — Pleci ? întrebă ea, agitată. Unde ? — Am avut cinstea să te infor­mez că o afacere importantă, dintre cele mai neaşteptate, re­clamă prezența mea în nord, răspunse el cu vocea rece şi tră­­gănată ca de obicei. — Dar oaspeţii... mâine... — Te-am rugat să prezinţi u­­milele mele scuze Alteţei sale re­gale. Ești o excelentă stăpână a casei, doamnă, sunt convins «■& no să-mi simtă nimeni lipsa. — Bine, dar tot ar fi trebuit să-ți amâni plecarea după serbga­­re­... zise ea, tot agitată și nervoa­să. Afacerile dumitale nu sunt adormite cu un somn agitat și plin de vise, care nu erau alta decât continuarea gândurilor tu­multoase, dar deodată fu smul­să din vis sau din gânduri de un sgomot de paşi în faţa uşii. Speriată, se sculă şi întinse ure­chea: casa era tot atât de liniş­tită ca înainte, paşii se depărta­seră. Prin ferestrele larg deschise soarele strălucitor năvălea în o­­dae şi o umplea de lumină. Mar­gareta se uită la ceas: era şase şi jumătate, prea devreme ca să se fi sculat servitorii. Probabil­­ adormise fără să-şi dea seama. O trezise zgomotul paşilor şi a şoaptelor. Ce putea fi asta ? încetişor, în vârful picioarelor Margareta străbătu odaia și des­chise ușa ca să asculte- Nimic-1 uuimtate nu sunt Nimic, decât calmul obișnuit o-1 atât d­e Urgenti și .ad­ineaori «JF* relor matinale, când toată lumea ‘ nu mi*ai vorbit nimic de ele^ doarme. Dar sgomotul o neliniș­tise. Deodată zări sub ușă ceva alb: era o scrisoare, fără îndoia­lă. Nu îndrăznea s- o atingă. Toa­te astea i se păreau opera unui demon Scrisoarea nu fusese a­­colo când intrase, era sigură. Poate că o scăpase Luiza ? După câteva clipe se plecă to­tuși și fu surprinsă și intrigată la culme când zări pe plic scrisul mare și lipsit de personalitate al bărbatului său- Oare ce avea sâ-i spue în puterea nopţii, ceva ce nu suferea amânare până a do­ua zi ? In sfârşit rupse plicul şi ceti cele ce urmează: „O împrejurare dintre cele mai neprevăzute mă sileşte să plec chiar acuma spre nord. Deaceea te rog, doamnă, să nu fii supă­rată dacă­ trebue să mă lipsesc de cinstea de a-mi lua rămas bun- Afacerile poate să mă reţie vreo săptămână, aşa înefit n’o să mă bucur de privilegiul de a lua parte la recepţia pe care o dai Miercuri- Cu această părere de rău am onoarea a fi, doamnă prea umilul şi m­ea supusul serv. al domniei tale, Percy Blaneney Este probabil că Margareta fu lovită deodată de o paralizie in­telectuală, asemănătoare celeia de care suferea bărbatul ei, căci fu nevoită să citească și să reci­tească de mai multe ori până să fie un sfere să înțeleagâ bine tot ce spuneau cele câteva rânduri pe care Ie avea sub ochi. Stătea în picioare în fața uşii, cu sufletul gol, cu nervii contrac­taţi de o agitaţie şi un presenti­ment pe care nu şi le putea ex­­noca. În acest timp întorcea în mână fără să-şî dea seama bi­letul scurt și misterios. Sir Percy poseda mari proprie­tăţi în nord, era adevărat. Adesea se dusese singur să le vadă şi lipsise uneori chiar şi câte o săp­tămână. Dar era atât de puţin probabil ca între cinci şi şase dimineaţa să se fi petrecut ceva care să-l oblige să plece cu atâta grabă ! In zadar încerca Margareta să c­e bucurie şi speranţă, scuture această împresie de ener­vare, necunoscută de dânsa până atunci: tremura din cap până la — Ai să te întorci , zise ea cu duioșie. — Da, cât de curând, răspim­pîcioare şi o cuprinse o dorință pe el, adâncindu-şi privirea arză­­săibntecă, de neînvins, să-şî vadă ’ toare în ochii albaștri ai Marga­­bărbatul imediat, dacă nu plecase fetei. *nîfb I — și-., n’ai să uiți ?... întrebă Fără să se mai gândească că I­ga aruncându-i o privire plină era atât de ușor îmbrăcată și că­­ de făgăduinți. avea părul despletit ne spate, ea • _f N'am ‘să uit niciodată, coborî scara, alergând şi străbă-1 doamnă, că mi-ai făcut cinstea tu vestului spre uşa de intrare.­­ Să-mi ordoni să-ţi fac un ser- Ca totdeauna, uşa aceasta era viciu, încuiată şi ză­mrită, căci servito- Cuvintele erau reci şi cerem­o­­nii nu se sculaseră încă. Dar cu­rioase, dar de data asta n’o în­­vrechea la pândă. Margareta ghețară- Inima ei de femee ceti­­prise zgomote de voci și tropă-' S0 în inima bărbatului său, prin­­tul cailor pe lespezi, afară. Cu mâinile tremurânde, ner­voase, trase zăvoarele unul câte unul, zdrelindu-și degetele, tu­­nându și unghiile, căci fierul era masca nepăsă­toare pe care orgo­liul îl obliga s’o mai poarte. El se înclină din nou și îi ceru voe s'o părăsească- Ea se dădu la greu. Dar puțin îi păsa. Tremura ^*L15S*a de neliniște la gândul că se pu­tea să sosească prea târziu, ca să se urca în șea. Apoi, pe când el eşea pe poartă în galop, ca bărbatul"săiT' să * fF^pfecat^'fără flutură. înc*. odată din mână îa ca să-l mai vadă, fără să-i fi do­­i seTM de adl0’ rit „Drum bun“ !­­ Călăreții dispărură îndată du-In sfârșit izbuti să întoarcă Pă ° cotitură a drumului. Servi­­cheea în broască și deschise ușa. I torul de încredere care însoţea Nu se înşelare: la câţiva paşi în Pe sir Percy avea oarecare greu­­tata ei era un valet care ţinea tare să se ţie de dânsul, căci Sal­dei cai Unul din ei era Sultan, tan zbura pe drum, împărtăşind pur sângele favorit al lui sir agitaţia stăpânului său. Cu un Percy, cel mai iute dintre toți suspin aproape fericit, Margare­­taii săi. Calul era înșeuat, gata ta. intră in casă și se întoarse în să plece. jP * ~"‘ Dună o clipă apăr­u și sir Per­cy însuși, în colțu­l cel mai de­odaia ei, foarte obosită. Părea că se mai liniștise un moment. Deși suferea de o de­­părtat al casei, şi­ se îndreptă re­­rinţă nelămurită, o speranţă va­­de pe spre ea. Îşî scoase costu­­gă şi delicioasă o liniştea ca na­mul bogat pe care îl purtase la fearsam, ha!. .dar «i acuma ara îmbrăcat! fa mm — După cum am avut onoarea să-ţi spun, doamnă, afacerile mele sunt tot atât de urgente pe cât de neașteptate... Pot să-ți cer permisia de a te părăsi ?... Și nu pot face nimic pentru dumneata la Londra...­ la întoarcere ?.­. — Nu... nu... mulțumesc­.­ ni­mic, dar o să te înorci curând ? — Da, foarte curând. — Chiar săptămâna asta ? — Asta nu pot să-ți promit-Se vedea bine că el încerca să plece, iar Margareta întrebuinţa toate mijloacele ca să-l mai ţie lângă dânsa încă un minut sau două cel puţin. — Percy, zise ea, spune-mi de ce pleci ? Sunt soţia dumitale şi am fie greşit dreptul Să o ştiu- N ai fost chemat în nord, su­­t si­­guri. N ai primit nici o­ scrisoa­re, n’a sosit nici un curier de a­­colo înainte de a pleca noi la o­­peră și nu te aștepta nimeni cftnd ne-am întors dela bal... nu te duci în nord, sunt sigură... este un mister aici..­ și.­. — Ba nu este nici un­ mister, doamnă, răspunse el cu un ton nerăbdător. Afacerile mele au o oarecare legătură cu Armand... iată..­ acuma îmi dai voe să te părăsesc ? —­ ,Cu Armand'T... Şi nu eşti tn primejdie ? — In primejdie ? Eu ?... Nu, doamnă, zise el rece. Viaţa mea este în slujba dumitale, şi sunt până acuma mai mult decât re­compensat. — Şi viaţa mea are să fie la ordinele dumitale, sir Percy, da­că vrei s'o primeşti, în schimbul a ceea ce ai să faci pentru Ar­mand, zise ea întinzfindu-i cu pasiune amândouă mâinile- Nu te mai reţin­., dar gândurile me­le sunt cu dumneata­., călătorie bună...­ Cât era de seducătoare În lu­mina soarelui de dimineață, cu părul ei de foc căznindu-i în cascade pe umeri . Sir Percy se plecă foarte jos și îi sărută mâ­na. Ea simți că buzele bărbatului ei erau de foc și inima îi tresări S­aSS.

Next