Dimineaţa, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 7159-7188)
1926-11-01 / nr. 7159
Inn! * f RoemErtC T9if Literatură -Cronica teatrală Teatruî Fantasio: Ofiţerul de gardă comedie In 3 acte de Menia ! De obicei, toate piesele aceluiaş Gelozia nu naşte decâtautor seamănă Intre ele, cum eea- dragoste prea mare, mână copiii aceluiaş tată; dar câteodată sunt unele, care seamănă atât de mult, încât te gândeşti la gemenii ce fericesc o căznicie. E cazul cu „Ofiţerul de gardă“. jlDacă numele autorului n’ar fi pe afiş, tot ai ghici că piesa e de Molnár, după ce-ai văzut „Povestea Lupului". Piesa, ce se reprezintă la teatrul Tugina Maria, e mai nouă, mai complicată şi mai adâncită ca psihologie; piesa, ce se reprezintă cu ansamblul d-lui lancovescu, e mai simplă ca structură şi mai uşoară in felul cum sunt zugrăvite personagiile.Ar putea constitui un admirabil litrei de operetă, şi aci întâlnim aceeaşi feroce gelifie a bărbatului, complect dezarmat în faţa posibilităţilor femeii de a se strecura printre bănuelile soţului. In „Povestea Lupului" femeia e cu totul nevinovată, aşa încât gelozia individului devine ridicolă. In „Ofiţerul de gardă“ femeia alunecă până la marginea adulterului, dar bărbatul ramâne ridicol, pentru că pus în faţa faptului, controlat de el însuşi printr'o situaţie abil construită, admite argumentele soţiei, şi viaţa îşi reia drumul firesc, pe care pornise de la început Acelaş admirabil dialog, plin de observaţii adorabile, presărat cu glume şi juste constatări asupra banalităţei în care bălăcim, face deliciul Spectatorilor la „Ofiţerul de gardă" cum l-a făcut la „Povestea Lupului". Remarcabil cunoscător al sufletului femeii şi al artificilor, ce dau acestui suflet superficialitatea care produce dezastre, plin de umor în micile scene intime ale căsniciilor, Molnár, nu pierde nimic din ceia ce îl prezintă acţiunea, pentru exploatarea celor mai mici amănunte care ’dau o icoană credincioasă a vieţii de toate zilele. i\ * 1 Soţul Îşi bănueşte nevasta, nu atât pentru că ar avea vre-o îndoială, ‘dar pentru că o iubeşte la nebunie. * dintr’o Frica de a pierde ce-ţi este scump, te pune mereu In situaţia de a crede că se apropie catastrofa. Pentru că e actor mare, soţul se poate deghiza şi poate deveni alt om, nu numai pe scenă, dar chiar In viaţă. Se travesteşte In ofiţer dar gardă Imperială şi se prezintă doamnei, cucerind-o uşor, pentru că dumneaei e o cochetă. A doua zi el, — redevenit omul cel adevărat — îi cere socoteală şi cu amănunte precise, menite s’o turbure, îi povesteşte tot ce s’a petrecut cu ofiţerul de gardă. Ea minte delicios şi atât de bine tu cât — scena este admirabilă — lui i se pare că a visat. Dar, din vorbă, în vorbă se retrage într'un colţ, unde se deghizează, ca să ia din nou înfăţişarea ofiţerului. Ea observă şi îşi păstrează calmul. Când el se prezintă în faţa ei, ea începe să râdă, mărturisindu-i că îl recunoscuse şi pentru că că e şi ea comediană, au jucat amândoi teatru ! " Incheerea brutală şi picantă dă piesei o savoare deosebită şi duce la o concluzie din care tot bărbatul ese păcălit. D. lancovescu jonglează cu efectele cabotinului sentimental şi are — mai ales nu întâiul şi al treilea — o vervă Îndrăcită care dispune sala. Pe actriță o joacă d-ra Leny Caller. Mijloacele simple de ingenuă mai naivă sau cochetă, n’o a- jută în acest rol, în care interpreta trebue să fie cochetă fără nici o urmă de ingenuitate. D-ra Caller n'a putut fi pe deplin numai cochetă, pentrucă nu s'a putut înstreina de ingenuitatea care face farmecul temperamentului său artistic. Un mare succes de ilaritate cucereşte d-ra Zoica Manoliu, într'o mamă... închiriată. D. Titu Protopopescu se afirmă ca un excelent element în ansamblul dela Fantasio, şi d. Liizărescu a schiţat cu umor un tip de cămătar. Cu mult înainte de război Alexandru Vlahuţă s’a retras la Dragosloveni unde şi-a putut înjgheba o gospodărie dintre cele mai frumoase şi mai apropiate de sufletul lui de poet. In mijlocul unei podarii bogate Vlahuţă şi-a ridicat o casă în cel mai curat stil românesc, al cărei exterior şi mai ales Interior era o nepreţuită comoară de artă naţională. Cine a cunoscut casa lui Vlahuţă înainte de război, nu poate de sigur uita frumuseţea fără pereche a întregului mobilier şi a bogatei colecţiuni de scoarţe, lucrate cu cele mai curate motive românești. Ceea ce da marea valoarea artstică a întregului aranjament A. de HERZ Flori nervoase şi pomi cântăreţi ’ Când zicem „nervoase“ n’o spunem imn sens figurat. Fiziologul indian I. C. Rose a dovedit într’o serie de conferinţe ţinute la Sorbona din Paris, că şi plantele au un,sistem nervos, nerv’ şi deci... simţire. I Vorbeie „Omni ca 'floarea“ n’au' 'deci numai un înţeles simbolic. Când Spinozza înzestra întreaga natură cu inteligenţă, atunci, când afirma că ea are două atribute sau însuşiri esenţiale: COGITATIQ et EXTENSIO, el a ajuns la această încheere numai pe calea meditaţiei. Astăzi un om de ştiinţă pozitivă vine înaintea noastră cu aparate electrice înregistratoare de rezonanţe sau cu aparate optice foarte sensibile şi ingenioase, care amplificând delicntele răspunsuri ale plantelor în cele mai mici acţiuni exterioare asupra lor, dovedeşte clar sensibilitatea lor, şi atunci ne dă dreptul să credem tn viaţa lor sulfeteasefi şi.... intelectunlă, oricât de rudimentară er fi ea, şi oricât de paradoxală s’ar părea această concluzie. Deşi fiziologii n’au găsit în florile. în Frunzes, în tulpinile sau rădăcinele plantelor şi în ganglioni fire esact analoage ca la animale, s-a constatat însă în mod indubitabil existenţa unor reflexe la plante, şi aceasta presupune existenţa şi a unei oarecare baze anatomice, care să formeze arcul material reflex. Experienţele pentru dovedirea simţirii la plante. Ross le-a făcut pe cunoscuta plantă Mimosa pudica, ce-şi închide foliolele la cea mai mică excitaţie. Fiziologul botanist indian a arătat folar tot mecanismul prin care se propagă simţirea mimosei, ba a arătat şi viteza de propagare. Paul Bequerel care scrie în „Nou ,«retes littéraires“ un articol întitulat ^Plantele au ele un sistem nervos povesteşte, că botanistul, Desfontaine voind odată să arate o „sensitivă” unor amici, o puse alăturea de el în trăsură. Când trăsura pomi şi ajunse pe pavajul de piatră, zguduirile făcură pe mimoaă să-şi coboare frunzişoarele, dar zguduirile trăsurii continuând, şi planta deprinzându-se cu ele, foliolele deveniră nesimţitoare. Îndată ce însă trăsura se opri, mimosa şi-a manifestat surpriza, inchizându-şi din nou foliolele. * ' Mimosa pudica creşte în stare sălbatecă in Mexico, ocupând întinden mari de pământ. Dar tot în Mexico creşte un copac miraculos numit de botanişti Echinocaptas Wiliams. Botanistul londonez Adams l-a studiat pe malurile lui Riogrando, făcând o dare de seamă despre el, înaintea societăţii botanice din Londra. E socotit de populaţie ca un copac blănt. Se fac adevărate pelerinagii spre copac. Botanistul Adams a descris cum în mijlocul unei tăceri adânci c.« domneşte intre eaxegau din imul copacului, se aude deodată un cântec melodios şi ca'n surdină, ca dintr’o harpă, venind de la copac. Cântecul se repetă după pauze. Botanistul şi tovarăşii lui au luat toate măsurile să excludă orice înşelăciune. Localnicii povestesc cu ceaiul făcut din frunzele copacului, produce halucinaţii, reverii, viziuni S a dat o explicaţie miraculosului cântec al copacului şi simţirii mamezei. Ca şi în animal sau om, tot astfel la plante, energia nervoasă ar fi de natură electrică. Curenţii electrici cari însoţesc viaţa mimozei, există şi la coparu' cântăreţei Radiotecnica modernă a dovedit putinţa transformării undelor electrice în tonuri şi cântece. Dr. YGR. tr Tw Twta Tv Inaugurarea muzeului „Al’exandru Vlahuţă“ Regina Maria libretistä! Din Praga vine ştirea că d. Oscar Nebdal, directorul teatrului slovac din Bratislava, lucrează la muzica unui libret care a fost scris de regina. D. Nebdal speră ca, după ce „ . . . „ , Ideile şi sentimentele cele mai va fi terminat, să reprezinte opera contradictorii îi năvăleau în sala Praga, flot. Şi era atât de absorbită de mată, pe scurt, astfel: Patru prinţese erau logodite după patru prinţi, cari, fiecare, venea de la un alt punct cardinal: dela nord, dela sud, dela răsărit şi dela apus. Dragostea a trei perechi merge bine. Nici o piedică. Prinţesele sunt mulţumite. Dar nenorocitul prinţ de la nord e tratat cu răceală, deoarece prinţesa lui şi a dăruit inima unui ţigan care cântă din vioară. Lucrurile merg cât merg, până într’o seară, când prinţul nordului surprinde pe țiganul lăutar,—și prințesa sfârşeşte In mod tragic. La Dragosloveni, o mică dar pito-begiel, plecând intr’un car tras de şase rească localitate în regiunea viilor din boi, dela Dragosloveni la Bârlad, judeţul R.Sărat, se va face astăzi, cu mare solemnitate Inaugurarea muzeului şi casei culturale „Alexandru Vlahuţă’’. Această Instituţie de cultură naţională, a luat fiinţă sub auspiciile „Societăţii Monumentele Eroilor’’. Ea se va înfăptui în casa marelui poet, care a fost donată pentru acest scop de către d-na Ruxanda Vlahuţă, soţia regretatului scriitor. CASA LUI VLAHUŢA ÎNAINTE DE RĂZBOI CENACLUL DE LA DRAGOSLOVENI Alt mare scriitor mult apropiat de MASA LUI CARAGIALE In fiecare seară, până Marţi 2 Noembria (inclusiv), se joacă la Teatru Mic: „Fracul". Miercuri 3 Noembrie, orele 9 seara a patra premieră a stagiunei: „Coniţa are, doi conaşi!” comedie în trei acte de F. Gandera, cu Marietta Rareş, Renee Annie, Nutzi Stânescu, Elvira Godeanu, G. Charnel şi Mişu Fotino. „Conița are doi conaşi“, viitoarea premieră a Teatrului Mic, nu e alta decât marele succes parizian: ,,Les deux „monsieur“ de Madame”, care s’a reluat de atâtea ori pe scenele Casa lu V...uuia, a fost întotdeauna Marei capitale larg deschisă tuturor. JUJ? Nenumăraţi literaţi, actori, sculptori Apreciatul pictor Artur Mendel, gazetari şi alţi intelectuali se reuneau după o îndelungată absenţă din foarte des aci, şi astfel s’a creiat un tată, anunţă o expoziţie cu ultimele mare cenaclu de artă. (sale lucrări in sala Mozart din Marelui scriitor Barbu Delavrancea,fitarea Victoriei. Expoziţia va avea unul dintre cei mai buni şi apropiaţi,pe cursul linei Noembrie, prieteni ai lui Vlahuţă, îi plăcea foarte . * mult cuibul fermecător de la Dragoste-" Azi Duminică, Opera Română dă veni, şi-şi petrecea aci cea mai mare în matineu, spectacol de balet, compus din La Manevre şi Zoina Păpuşilor, iar seara Boris Godunov parte din vreme, cu d. Niculescu-Basu în rolul Iar. Vlahuţă, a fost nemuritorul Caragiale.".. Premiera frumoasei opere a lui Caragiale, ca şi Delavrancea, era Vale Ref/rte Yxw.fwi. pentru care sa foarte des oaspele Iul Vlahuţă. Dela Prefl&tit sub conducerea a-lui C. dânsul a căpătat o mssă de brad deoj, avav° Fn~n»?re fastuoasă, va avea deosebită însemnătate. Martie Noembrie, cu d-nele M. „„oa i„î vi-v,,.*« „ I Snegina si L. Bahici si d-nh N. A-siIrf-„CSf,a *1' P.rlI!tre a!te a.~ pos toi eseu, Jean Atanasiu, Gh. Fo TMcâe .fi!!) de ’“rani e,ra s,mR a tescu tn rolurile principale, masă de brad, pe care toate gloriile, Y Uterelor române au scris câte ceva. in: ___. .. . . , amintirea diferitelor reuniuni, ce s’au r Fut , ca culturală Prininele ţinut acolo • C*1*01 'are cunoscut că lucrăn’e Odată' Caragiale, fu solicitat, silit erau sutele de obiecte vechi, din tre-1 chiar de către prieteni, să aștearnă ir»oT.miroril°’ ^ 1 ^ ter cutul istoric al ţării, minunatele boa~ şi el căte va rânduri pe tablia mesei. • ne din alte vremuri şi mai aîes nu-1 Când să ia tocul în mână o mare pată ' ;a „ sTM pt„TÎ or?“ meroasele pânze, ale marelui Grigo- de cerneală se întinse pe o bună bu-j 'a avea oc rescu. cată a tăbliei, care până atunci rămă- M'arpup 3 Noembrie. sese imaculată ior expuse lucrări de Bunescu încă de atunci, casa lui Vlahuţă, ar fi putut servi că muzeu de artă naţională. Dar toate aceste frumuseţi, au fost distruse, in timpul războiului, când Alexandru Vlahuţă, a luat drumul pri vtiri artistice titu-Evident că acest lucru a dat prile- |^^im^op’ Pa»’ jul la o avalanşă întreagă de glume, 5.” *ft°rn B S iar marele Caragiale. găs' prilejul sa- Tf5Uza TIanul Medrea. şi fixeze nedibăcia în câteva rânduri câteva stihuri, de mare efect. La plecarea sa in refugiu, Vlahuţă, nu a putut lua şi această masă, care fu nimicită sau furată, odată cu tot Ce ii mai rămăsese în casă. CE VA FI ASTAZI CASA După cum am arătat mai sus, casa a fost donată „Societăţei Mormintelor Eroilor” cu scopul de a deveni o instituţie de cultură naţională. Potrivit acestui scop, „Societatea Mormintelor Eroilor”, a organizat aci o casă de citire pentru săteni, un muzeu de artă naţională, în care se vor păstra tot ce a mai rămas de la marele coet şi scriitor Alexandru Vlahuţă. Intre altele se va păstra în acest muzeu şi carul cu care Vlahuţă a plecat în refugiu, şi care se află in bună stare. Pentru mai târziu, se intenţionează mărirea clădirei pentru a se înfiinţa şi o şcoală de industrie casnică. Reparaţiile şi amenajamentele ce s’ar făcut, au dat un aspect pitoresc acestui muzeu care va însemna Foarte muit în Istoria culturală a ţârei. G. RÂMNICI Expo-/iftia va rămâne deschisă până la 2 Decembrie, zilnic intre orele 9—1 și 3—7 „Ciufurci” admirabila comedie în versuri a d-lui George Piviu. se va reprezenta azi la orele 3 d. a.—pentru a 29-a oară—in matineul pentru copiii al Teatrului Popular. In ziua de Luni, 1 Noembrie a. c. la orele 4 p. m., va avea loc la Teatrul Naţional concertul dat de orchestra „Filarmonicei" în folosul societăţii „Crucea Roşie” . Astăseară şi în matineu, opereta din Vilna va reprezenta la Teatrul Eforia opereta Bar Kochba-Mâine Luni se va cânta Sulamitha, operetă in 4 acte de Goldfaden. * Astăzi se deschide in sala .,Tieana’' de la Cartea Românească, expoziţia pictorului Bulgăraş ale cărui portrete, nuduri şi capete de expresie vor atrage admiraţia cunoscătorilor. Expoziţia d-lui Bulgăraş va dura numai 16 zile Pictorul Pejini (lt.-colonel Jingal a cărui operă e atât de aprecită de amatorii de artă ptină inaugurează azi Duminică, expoziţia sa de peisagii, vederi în Bosfor, în sala Mozart din calea Victoriei. # La Ateneu in sălile de jos, d. Paul Scortescu după mari succese la Egipt unde opera sa picturală a fost mult admirata a deschis azi o expoziţie foarte cercetată. Frumuseţea pânzelor sale atrage un ales public. I * 1 D-ra Sorana Topa fostă societară a Teatrului Naţional din Iaşi, — fiind angajată in trupa Teatrului Naţional din Bucureşti. — debutează joi 4 Noembrie în „Judith şi Holofem", dublând rolul susținut de d-na Marioara Voiculescu. # IjllPiiiiy P''’ __ •’ N,... mim «1mm EE* AL. VLAHUTA SI BARBU DELAVRANCEA Doamna dalles este româncă D. profesor dr. Severeanu, ne iri- mân, care joacă un rol politic în ţară. Presupun că d-na de Noaîlles a fost înzestrată cu avere din România şi ar trebui să aibă mai multă simpatie pentru această ţară. Mai cred că , d-sa n’are nici un cuvânt sănătos să-şi renege origina curat românească şi să prefere origina obscură a unui plăcintar oarecare. E regretabil la o femeie distinsă ca d-na de Noailles să-şi renege origina, mai ales acum, când România a devenit o ţară mare, cu prestigiu şi nu populaţia căreia d-sa ar face o figură foarte apreciată Prof. Dr. Severeanu mele următoarele S’a vorbit adesea prin ziare, şi in mod foarte elogios, despre d-na contesă de Noailles, care este o distinsă literată dar care, dintr’un sentiment neexplicabil, îşi tăgădueşte origina românească. Nu cunosc strămoşii pe cari ii invoacă d-sa, cunosc însă neamul din care se trage, pentru că i-am apucat pe toţi şi ştiu că d-sa este o urmaşă a familiei Bibescu. Bunica ei, adoptată Brâncoveanu şi măritată cu G. Bibescu fostul domnitor, a trăit mulţi ani şi a murit alienată. Poate mai sunt încă unii care-şi amintesc de răposata Zoe Bibescu, care a stat închisă in vechiul palat al Brâncoveanului de pe malul Dâmboviteu exact pe locul unde se construeşte astăzi palatul senatului. Domnitorul G Bibescu a avut mai mulţi fii, dintre cari cel mai mare şi-a luat de la sine numele Bibescu- Brâncoveanu. iar mai târziu şi Tasarab. El s'a căsătorit cu fiica lui Mussurus Paşa, armean de origină (aşa era el cunoscut în diplomaţie. Apoi, ilustra poetă cred că nu poate tăgădui pe fratele ei. d. Basarab Brâncoveanu, un bun cetăţean ro- Un nou record in aviaţie PARIS, 30. (Rador). Aviatorii Costes şi Rignot au aterisat la Jask, la Golful Omen, străbătând 5500 kilometri şi bătând astfal racodul de distanţă fără escală. Ultimul record, realiat de aviatorii Chiles şi Weiss fusese de 5170 kilometri. revers ce îrt«PesîSru a satisface mrstrepeaseS» mim. am hotârâî sa perîsscem preţul abestasiîîejisfeîcip la ziarul „Dlft îi?IEAŢ£t de la Sei 830, la lei GOO anual, lei 800 pe timp de şase luni şi lei 180 pe timp de trei luni, pentru d«m5 pemsiorara, tfczrccpo nari îîufeBicj, miUifass, trcvafatcrs şs preoţii Această reducere este în vizesre pâră Sa S Ianuarie 5227. AcIhiSarea abosramenîeîar «*e recw5e face zilncc Sa casieria noastră din Strada Sărindar Rio, 1—l1, între creSe 9—12 şi 3—1 sau frirttste prists masîda^pestal pe adresai ziarul ».Dtzîsisîeata“, BirCiurestL AajmamesiSeia isseep dela S sau 13 ale fiecărei luni. In urma usassi aranjament cu poşta centrală toți areonafis noștri din. Capitală primesc siarest latre carele £ Q almi - Ililimeia DiMrée »ifiénél siesa lui Sa.scha Guitry Duhurau. batia ziarelor noastre m .’Wf.,f!^'.vvyju. rVONwE PRINTEMPS PIAM de vânzare a se adresa la adminis SUB — mmm EL fac HILOTINEI Roman de senzaţie din timpul revoluţiei franceze Cao- xv (24) Libretul reginei este scos din Joe- Axelerul român. După o telegramă ce’ timpul trecea fără ca din Praga, apărută în „Observer“ Si‘-"§1 “ea seama. Poate că, obo dela 24 c., „intriga" poate fi rezu-1 Sltă cum era, închisese ochii şi cu eleganţă şi cu lux, ca totdeauna- Se echipase cu o manta de postav, purta dantelă în faţă şi la mâneci, cizme în picioare şi pantaloni de piele. Margareta făcu cîţiva paşi spre dânsul. El ridică ochii, o văzu şi pe frunte i se ivi o cută de nemulţumire. — Pleci ? întrebă ea, agitată. Unde ? — Am avut cinstea să te informez că o afacere importantă, dintre cele mai neaşteptate, reclamă prezența mea în nord, răspunse el cu vocea rece şi trăgănată ca de obicei. — Dar oaspeţii... mâine... — Te-am rugat să prezinţi umilele mele scuze Alteţei sale regale. Ești o excelentă stăpână a casei, doamnă, sunt convins «■& no să-mi simtă nimeni lipsa. — Bine, dar tot ar fi trebuit să-ți amâni plecarea după serbgare... zise ea, tot agitată și nervoasă. Afacerile dumitale nu sunt adormite cu un somn agitat și plin de vise, care nu erau alta decât continuarea gândurilor tumultoase, dar deodată fu smulsă din vis sau din gânduri de un sgomot de paşi în faţa uşii. Speriată, se sculă şi întinse urechea: casa era tot atât de liniştită ca înainte, paşii se depărtaseră. Prin ferestrele larg deschise soarele strălucitor năvălea în odae şi o umplea de lumină. Margareta se uită la ceas: era şase şi jumătate, prea devreme ca să se fi sculat servitorii. Probabil adormise fără să-şi dea seama. O trezise zgomotul paşilor şi a şoaptelor. Ce putea fi asta ? încetişor, în vârful picioarelor Margareta străbătu odaia și deschise ușa ca să asculte- Nimic-1 uuimtate nu sunt Nimic, decât calmul obișnuit o-1 atât de Urgenti și .adineaori «JF* relor matinale, când toată lumea ‘ nu mi*ai vorbit nimic de ele^ doarme. Dar sgomotul o neliniștise. Deodată zări sub ușă ceva alb: era o scrisoare, fără îndoială. Nu îndrăznea s- o atingă. Toate astea i se păreau opera unui demon Scrisoarea nu fusese acolo când intrase, era sigură. Poate că o scăpase Luiza ? După câteva clipe se plecă totuși și fu surprinsă și intrigată la culme când zări pe plic scrisul mare și lipsit de personalitate al bărbatului său- Oare ce avea sâ-i spue în puterea nopţii, ceva ce nu suferea amânare până a doua zi ? In sfârşit rupse plicul şi ceti cele ce urmează: „O împrejurare dintre cele mai neprevăzute mă sileşte să plec chiar acuma spre nord. Deaceea te rog, doamnă, să nu fii supărată dacă trebue să mă lipsesc de cinstea de a-mi lua rămas bun- Afacerile poate să mă reţie vreo săptămână, aşa înefit n’o să mă bucur de privilegiul de a lua parte la recepţia pe care o dai Miercuri- Cu această părere de rău am onoarea a fi, doamnă prea umilul şi mea supusul serv. al domniei tale, Percy Blaneney Este probabil că Margareta fu lovită deodată de o paralizie intelectuală, asemănătoare celeia de care suferea bărbatul ei, căci fu nevoită să citească și să recitească de mai multe ori până să fie un sfere să înțeleagâ bine tot ce spuneau cele câteva rânduri pe care Ie avea sub ochi. Stătea în picioare în fața uşii, cu sufletul gol, cu nervii contractaţi de o agitaţie şi un presentiment pe care nu şi le putea exnoca. În acest timp întorcea în mână fără să-şî dea seama biletul scurt și misterios. Sir Percy poseda mari proprietăţi în nord, era adevărat. Adesea se dusese singur să le vadă şi lipsise uneori chiar şi câte o săptămână. Dar era atât de puţin probabil ca între cinci şi şase dimineaţa să se fi petrecut ceva care să-l oblige să plece cu atâta grabă ! In zadar încerca Margareta să ce bucurie şi speranţă, scuture această împresie de enervare, necunoscută de dânsa până atunci: tremura din cap până la — Ai să te întorci , zise ea cu duioșie. — Da, cât de curând, răspimpîcioare şi o cuprinse o dorință pe el, adâncindu-şi privirea arzăsăibntecă, de neînvins, să-şî vadă ’ toare în ochii albaștri ai Margabărbatul imediat, dacă nu plecase fetei. *nîfb I — și-., n’ai să uiți ?... întrebă Fără să se mai gândească că Iga aruncându-i o privire plină era atât de ușor îmbrăcată și că de făgăduinți. avea părul despletit ne spate, ea • _f N'am ‘să uit niciodată, coborî scara, alergând şi străbă-1 doamnă, că mi-ai făcut cinstea tu vestului spre uşa de intrare. Să-mi ordoni să-ţi fac un ser- Ca totdeauna, uşa aceasta era viciu, încuiată şi zămrită, căci servito- Cuvintele erau reci şi ceremonii nu se sculaseră încă. Dar curioase, dar de data asta n’o învrechea la pândă. Margareta ghețară- Inima ei de femee cetiprise zgomote de voci și tropă-' S0 în inima bărbatului său, printul cailor pe lespezi, afară. Cu mâinile tremurânde, nervoase, trase zăvoarele unul câte unul, zdrelindu-și degetele, tunându și unghiile, căci fierul era masca nepăsătoare pe care orgoliul îl obliga s’o mai poarte. El se înclină din nou și îi ceru voe s'o părăsească- Ea se dădu la greu. Dar puțin îi păsa. Tremura ^*L15S*a de neliniște la gândul că se putea să sosească prea târziu, ca să se urca în șea. Apoi, pe când el eşea pe poartă în galop, ca bărbatul"săiT' să * fF^pfecat^'fără flutură. înc*. odată din mână îa ca să-l mai vadă, fără să-i fi doi seTM de adl0’ rit „Drum bun“ ! Călăreții dispărură îndată du-In sfârșit izbuti să întoarcă Pă ° cotitură a drumului. Servicheea în broască și deschise ușa. I torul de încredere care însoţea Nu se înşelare: la câţiva paşi în Pe sir Percy avea oarecare greutata ei era un valet care ţinea tare să se ţie de dânsul, căci Saldei cai Unul din ei era Sultan, tan zbura pe drum, împărtăşind pur sângele favorit al lui sir agitaţia stăpânului său. Cu un Percy, cel mai iute dintre toți suspin aproape fericit, Margaretaii săi. Calul era înșeuat, gata ta. intră in casă și se întoarse în să plece. jP * ~"‘ Dună o clipă apăru și sir Percy însuși, în colțul cel mai deodaia ei, foarte obosită. Părea că se mai liniștise un moment. Deși suferea de o depărtat al casei, şi se îndreptă rerinţă nelămurită, o speranţă vade pe spre ea. Îşî scoase costugă şi delicioasă o liniştea ca namul bogat pe care îl purtase la fearsam, ha!. .dar «i acuma ara îmbrăcat! fa mm — După cum am avut onoarea să-ţi spun, doamnă, afacerile mele sunt tot atât de urgente pe cât de neașteptate... Pot să-ți cer permisia de a te părăsi ?... Și nu pot face nimic pentru dumneata la Londra... la întoarcere ?.. — Nu... nu... mulțumesc. nimic, dar o să te înorci curând ? — Da, foarte curând. — Chiar săptămâna asta ? — Asta nu pot să-ți promit-Se vedea bine că el încerca să plece, iar Margareta întrebuinţa toate mijloacele ca să-l mai ţie lângă dânsa încă un minut sau două cel puţin. — Percy, zise ea, spune-mi de ce pleci ? Sunt soţia dumitale şi am fie greşit dreptul Să o ştiu- N ai fost chemat în nord, sut siguri. N ai primit nici o scrisoare, n’a sosit nici un curier de acolo înainte de a pleca noi la operă și nu te aștepta nimeni cftnd ne-am întors dela bal... nu te duci în nord, sunt sigură... este un mister aici.. și.. — Ba nu este nici un mister, doamnă, răspunse el cu un ton nerăbdător. Afacerile mele au o oarecare legătură cu Armand... iată.. acuma îmi dai voe să te părăsesc ? — ,Cu Armand'T... Şi nu eşti tn primejdie ? — In primejdie ? Eu ?... Nu, doamnă, zise el rece. Viaţa mea este în slujba dumitale, şi sunt până acuma mai mult decât recompensat. — Şi viaţa mea are să fie la ordinele dumitale, sir Percy, dacă vrei s'o primeşti, în schimbul a ceea ce ai să faci pentru Armand, zise ea întinzfindu-i cu pasiune amândouă mâinile- Nu te mai reţin., dar gândurile mele sunt cu dumneata., călătorie bună... Cât era de seducătoare În lumina soarelui de dimineață, cu părul ei de foc căznindu-i în cascade pe umeri . Sir Percy se plecă foarte jos și îi sărută mâna. Ea simți că buzele bărbatului ei erau de foc și inima îi tresări SaSS.