Dimineaţa, aprilie 1927 (Anul 23, nr. 7304-7330)

1927-04-01 / nr. 7304

tfíneri f Aprilie ÍS27 Arbitrarul administrativ şi legalitatea , interesanta lucrare a d-lui Corneliu Botez Raporturile dintre administratori şi administraţi, dintre stăpânire şi grosul populaţiei, totdeauna au fost caracterizate printr-o doză de forţă şi violenţă cu bun plac din partea stăpânirii. Dacă sub regimurile de guvernare absolutistă nu e nici mă­car imaginabilă pretenţia de a se în­grădi puterile discreţionare ale gu­vernului şi prepuşilor săi, sub regi­mul guvernării populare, ca un co­­oro­ar al drepturilor şi libertăţii indi­viduale, s­ a intronat ideia răspunderii stăpânirii pentru actele sale ilegale, legalitatea exclude arbitrarul admi­nistrativ. Aşa­dar în dreptul public al epocii moderne şi-a făcut loc ideia nouă de delimitare a drepturilor şi răspunde­rilor tuturor factorilor sociali şi in­dividuali cari participă la viaţa drep­tului. Ea se traduce în fapt prin răspunderea statului pentru arbitra­rul guvernanţilor. Achiziţia acestei idei se datoreşte Revoluţiei franceze, iar elaborarea ei în teorie, lege şi aplicare e opera doctrinei şi Jurisprudents. Există în Bucureşti un Institut de ştiinţe ad­ministrative, care a avut să se ocu­pe de această chestiune, prin exce­lenţă la ordinea zilei; şi ea a fost expusă în conferinţele acestui for într’o sistemă impresionantă de d. Corneliu Botei, consilier la înalta curte de casaţie. Expunerea d-sale a apărut de curând într’o broşură cu titlul acestei recenzii. O semnalăm tou satisfacţia de a vedea că această faţă a libertăţii individuale este a­­nalizată şi expusă în lumina ei ve­ridică de spiritele luminate din ţară, ca acelea de la Institutul de ştiinţe administrative. „Arbitrar administrativ“, d. Cor­neliu Botez denumeşte actvitatea u­neia din cele mai importante ramuri a statului, administraţia publică, activitate care nu se desfăşoară nor­mal, ci se abate de la metodele admi­nistrative obiective, activitate în a­­­fară de legalitate care e principiul ocrotitor al libertăţii şi drepturilor individuale ca şi ai ordinei sociale. Cauzele acestui arbitrar? Multiple şi speciale, de ordin permanent şi general. Aşa: formalismul exagerat şi inutil—formalism şicanator dato­rit unei rele administraţii, a serviciu­lui public; dezorganizarea serviciilor pred­erea exclusivă a organelor pu­­publice; faptul că legea lasă la a­­plice îndeplinirea actelor adminis­trative, sau nu le precizează atribu­­ţiunile; ignoranţa şi incapacitatea celor chemaţi să aplice legile; şi toate culminează in forma cea mai gravă, când administraţia neglijează or cu bună ştiinţă omite sau refuză să Împlinească un act legal. împotriva acestor arbitrarii doc­trina a elaborat, teoria răspunderii,­­ sancţiuni cari privesc statul; 2. sancţiuni contra funcţionarilor ce se abat de la lege. Această doctrină constituia apărarea leglităţii. Ea a luat formă în constituţii şi legi or­dinare. Conştinţa de dreptate şi le­galitate a cetăţenilor şi a magistra­turii vor fi însă adevăraţii cenzori ai arbitrajului administrativ. Cu totul noui şi avansate apar, însă, opiniunile d-lui Botez în ex­punerea altor forme de arbitrar al puterilor statului, când se înfăţişează ca arbitrar a­l statului-judecător şi al statului-legislator. Asemenea idei sunt de natură a întări şi mai mult doctrina apărării libertăţilor indi­viduale. Atragem atenţia asupra lor. V. GA. Cronica teatrală TEATRUL MIC. — „07.08“, come­­die în trei acte, de Pierre Weber. Din multele motive care dau naş­tere, la neînţelegeri în ţinerile căsni­cii, face parte şi pretenţia absurdă a soţilor de a-şi separa dormitorul. Dispare imediat intimitatea necesa­ră dragostei şi oamenii trăesc ca doi străini, lipsiţi de poezia care îi a­­propie. Sub titlul „Chambre a part”, Pier­re Weber, care este unul din cei mai abili constructori de piese uşoare şi amuzante, arată nenorocirile ce se i­­vesc în asemenea împrejurări. Soţii din piesă—ea, o fată moder­nă emancipată; el, de-abea eşti din epoca petrecerilor — nici nu se cu­nosc tacă bine, după şase luni de căsătorie, pentru că n’au avut mă­car prilejul să se vadă to pyjama.... Ea e gata să-l înşele cu un flirt mai vechi, el e pe pragul iatacului unei văduve în aşteptare. Noroc că mai există şi o bătrână mătuse, care in­conştient rezolvă conflictul, în mo­mentul când se părea că numai di­vorţul poate fi o soluţie. Cele trei acte, cu situaţii nostime şi multe cuvinte de duh, sunt ascul­tate cu plăcere de publicul dornic să petreacă o seară plăcută. Mai mult nu vrea nici el, nici autorul şi nici interpret», care într’un spectacol bine pus la punct de d. V. Enescu, îşi asigură un nou şi bine meritat succes. D. Fotino şi d-rta Marieta Rareş, în cei doi soţi, d-na Renée Annie in mă­tuşa ce veghi­ază la fericirea copiilor, d. Ţăranu intr’o găgăuţă amorezată, d-pele Capustin și Sylvia Dumitre­­scu, d. Chamel, dau comediei lui We­ber tot hazul și toată savoarea pari­ziană necesară. a. A­h. Tot n’ai găsit loc? Nu ştiu ce să mai mă fac. Am umblat la toate biu­­rourile de plasare. Dacă nu mă asculţi pe mine. Eu am dat un a­­nunciu la Mica Publici­tate a ziarului Dimineaţa şi în două zile am găsit un loc foarte bun. Bine, mă duc şi eu. Nu uita, strada Sărindar No. 7 —11. Alăptarea materna CONFERINŢA D-LUI DR. HORIA SLOBOZIANU Sâmbătă 26 Martie a avut loc în amfiteatrul Spitalului Colţea a IV conferinţă a d-lui dr. Horia Slobo­­zianu. In prima parte a conferinţei a fost studiată fiziologia şi patolo­gia secreţiei lactate. In partea a II-a conferenţiarul s’a ocupat de fixarea cantităţei de lapte supt, după greutatea şi după vârsta copi­lului şi de regulele alaptărei la sân. In ţara noastră, unde se practică pe o scară atât de întinsă alăptarea naturală, ar trebui să vedem numai copii frumoşi. Dacă rezultatele, nu sunt întotdeauna mulţumitoare este din cauză că la noi nu se respectă regulile alăptării. Se dă copiilor să sugă la ore neregulate, cantităţile de lapte supt sunt sau prea mari sau prea mici. Este nevoe de controlat cât lapte ia un copil în 24 ore, trebue dat co­pilului să sugă din trei în trei ore totdeauna la aceiași oră. Numai când alăptarea se va face în mod co­rect se va reduce morbiditatea şi mortalitatea infantilă atât de mare la noi. Artiştii romiul în străinătate Ziarele americane vorbesc cu elo­gii despre o tânără pictoriţă, d-na Viky Seni-Lindt, originară din Ro­mânia. Ziarul Detroit Free Press pu­blică asupra personalităţii acestei artiste un lung articol, din care ex­­trageră următoarele: „D-na Viky Seni-Lindt, relativ nou venită la cercurile din Detroit, debutează cu o expoziţia indepen­dentă, la galeria Boustelle, după ce nu de mult a expus şi cu Societatea femeilor pictori la recenta expoziţie a artiştilor din Michigani. „Expoziţia cuprinde în mare par­te aquarele, cu câteva viguroase şi concise schiţe de bărci pe Belle Isle sau de partide de pique-nique în Palmier Park, cari dovedesc un nou fel de înţelegere a acestor scene bine cunoscute. Mai cuprinde două pânze un uleiu, un portret şi o na­tură moartă. D-na Lindt s-a născut în Constan­ţa (România) la Marea Neagră. Educaţia preliminară şi-a făcut-o în şcolile franceze şi germane, după care a intrat în şcoala de bele-arte din Bucureşti, urmând în acelaş timp cursurile de istoria artei la universitatea din Bucureşti. Aici a primit o bază artistică solidă, după care a plecat în Germania în 1922, la Academia de arte din Dresda, unde sub direcţia profesorilor R. Müller, Ferdinand Dorsch şi Max Feldbauer, a atins înalta perfecţiu­ne care se întâlneşte în tablourile sale“. In termeni tot aşa de elogioşi vorbesc şi alte ziare din America. Cărţi-Reviste A apărut în editura „Cartea Ro­mânească. Din goana vneţei, ediţia V, de Al. Vlahuţă, Preţul lei 60. Momenti, schiţe, amintiri, volu­mul II, ediţia VI, de I. L. Caragiale, Preţul lei 50. dimineaţa iron! La Senat se discută modul CÂND REGII SUNT ORBI cum e gospodărit Chişinăul D. D. C. Brăesku cere dizolvarea consiliului ku. D-sa, spune­a Bucşan, n’a voit să critice, pur şi simplu, ci să dea concurs guvernului, relatând cele ce se petrec la primăria Chişinăului. D. Braesku ne-a citat o serie de fapte. Dacă ele sunt conforme cu re­alitatea, — suntem In faţa unor i­­legalităţi şi abuzuri ce ar determi­na dizolvarea consiliului (aplauze). Dar eu nu cunosc faptele. Ar fi fost bine ca aceste fapte să fi fost aduse la cunoştinţa ministe­rului, — înainte de a fi rostite de pe tribuna parlamentului, îmi permit să observ d-lui P. Ha­­lippa că nu-i împărtăşesc părerea d-sa de­­n ce priveşte vinovăţia. Vinovat nu este primarul, — dacă e adevărat ce a pus d. Braesku în sarcina d-lui Theodorescu, — ci con­siliul comunal al oraşului Chişinău, care are întreaga răspundere. A­­ceasta fiindcă n’a luat măsuri la contra primarului. D. HALIPPA: Ministerul nu s’a sesizat de unele demisii din consi­liul comunal. D. C. BUCŞAN: Demisiile acestea nu trebuiau să aducă după sine in­tervenţia ministerului de interne. Vom căuta să cercetăm toate fap­tele enumerate de d. Braesku. Vom face o anchetă și întru cât se va găsi un vinovat, — îl vom pe­depsi cu toată asprimea. N’avem interes a acoperi pe nimeni. D. VASILE C. BRAESKU, în re­plică, spune că A Halippa a afirmat că consiliul comunal n’are nici o vină în toate abuzurile săvârşite. Eu cred — ca şi d Bucşan — că acest consiliu comunal are şi el toa­tă vina. In ce priveşte chestia relevată de d. general Ghierescu, — lucrul afir­mat de mine este exact: d. Theodo­rescu a furnizat untură descompusă unui comandament din Basarabia. Faptul s’a petrecut la 1919. Şedinţa se ridică. Azi, şedinţă. Şedinţa de la 30 Martie Se deschide la orele 4 sub preşiden­­ţia d-lui general Coandă. Pe banca ministerială d-nii Gr. L. Trancu-Iaşi, general Văleanu, L Petrovici şi C. Bucşan. D. OCTAVIAN TASLAUANU (maj.) întreabă de ce se întârzie lucrările de introducere a gazului metan în Tg.-Mureş. D. CLINCIU (naţ.-ţărănist) face o comunicare d-lui ministru de război cu privire la atitudinea ireverenţi­oasă pe care a avut-o un ofiţer faţă de d-sa şi de un alt parlamentar. Mai arată abuzurile săvârşite de nişte învăţători şi un subrevizor la alegerile de la Teleorman. Se procedează, apoi, la votarea in total, cu bile, a legii de încurajare a construcţiilor. «555ma Administraţia comunală din Chişinău Interpelarea d-lui Jassie G. B­aesku D. VASILE C. BRAESKU (maj.) spune că­ va face o expunere amă­nunţită şi obiectivă a chipului în care se lucrează la primăria Chişi­­năului. Mai întâiu voiu spulbera un echivoc. N’am aşteptat, din această cauză, sosirea dosarelor cerute de mine ministerului de interne. Oratorul arată cum în urma unei combinaţiuuni politice a ajuns în fruntea primăriei din Chişinău ac­tualul primar, d. Sebastian Theodo­­rescu. Acesta, odată instalat în fruntea primăriei, a săvârşit o serie de a­­buzuri, întreaga organizaţie a partidului poporului, este în contra acestui pri­­mar al Chişinăului. Trecând la partea administrativă,­­ Vasile C. Braesku arată că s’a încercat încheerea unui ciudat şi nepotrivit împrumut“. Am dat alarma şi..., „împrumu­tul“ nu s’a mai făcut. Acum altă afacere. S-a dat pri­măriei o cantitate de lemne direct din pădure pentru funcţionarii in­stituţiei. Primarul a dat în antrepriză hec­tarele de pădure. A anunţat, la început o licitaţie,­ dar aceasta a fost amânată pe un motiv iluzoriu. Se fac intervenţii pentru delimitarea parcelelor cuve­nite primăriei. Se ţine licitaţia la 4 August. Din cauza clauzelor impo­sibile puse de primar,­­ nu s’a prezentat nici un concurent serios. Fericitul concurent care totuşi s’a prezentat, îşi mai ia doui tovarăşi. Ei au acceptat toate clauzele cae­­tului de sarcini. Contractul se închee şi se semnea­ză pentru ca ulterior să fie cetit la consiliul comunal. Dar în acest con­tract cetit în consiliu au fost intro­duse persoane care n’au figurat mă­car nici în calitate de concurenţi la licitaţie. Aceste persoane nu sunt decât interpuşii interesaţilor. Mai mult, după încheerea contrac­tului pădurile au fost schimbate. (Aplauze la majorităţi). Aceasta, — în urma intervenţiei primăriei. S’au dat antreprenorilor păduri extrem de convenabile. Dacă s’ar fi ştiut acest lucru, — ar fi concurat şi alte per­soane. Să se reţie, deci, faptul: s’a incheeat contractul pentru unele pă­duri şi s’au dat, apoi, alte păduri. Oratorul arată, apoi, că antrepre­norii favorizaţi de primarul Seb. Theodorescu, nu s’au ţinut de anga­jament. In schimb populaţia Chişinăului suferă enorm. In timpul iernii şcolile au trebuit să-şi închidă porţile din lipsa lem­nelor. Citeşte o serie de proteste ce­tăţeneşti în contra primarului din Chişinău.­­ La sfârşit, E­d. V. Braesku face portretul moral al d-lui Seb. Theo­dorescu, acuzându-­ i că a furnizat untură descompusă armatei, etc. Cere dizolvarea consiliului comu­nal din Chişinău. Roagă să se se­sizeze parchetul pentru pedepsirea celor vinovaţi (aplauze prelungite la majorităţi). D. PANTELIMON HALIPPA (nat.­­ţărănist) în aceeaş chestiune, spune că n’ar fi luat cuvântul dacă d. Va­­sile C. Braesku s’ar fi mărginit să arate faptele primarului din Chişi­­nău. Dar d. Vasile Braesku spune că şi consiliul comunal din Chişi­nău e vinovat. D. VASILE BRAESKU: Eu am spus că sunt şi excepţiuni onora­bile. îmi pare rău­­că nu m’aţi as­cultat. D. P. HALIPPA: La Chişinău s’a amestecat­■prea mult politica în con­siliul comunal. Altfel d. Seb. Theo­­dorescu n’ar fi fost azi primarul o­­raşului Chişinău. Nu trebuiau ata­caţi unii consilieri pe motiv că nu ştiu româneşte. Mă fac forte să vă dovedesc că acei consilieri ştiu ro­mâneşte. Consiliul comunal nu e vinovat. D. VASILE C. BRAESKU: Cum aţi reacţionat dv. din consiliu împo­triva actelor săvârşite în contra in­tereselor populaţiei? Cum aţi reac­ţionat când şcolile n’aveau lemne? D. P. HALIPPA: Dv. ştiţi prea bine cum am reacţionat. Ştiţi cum am luptat întotdeauna pentru popu­laţie. Spune că consiliul nu e vinovat. Vinovată e slăbiciunea guvernului care nu înlătură pe d. Seb. Theodo­rescu. D GENERAL GHIERESCU refe­­rindu-se la o afirmaţie a d-lui Bra­esku cere să i se precizeze care co­mandament a cumpărat untură al­­teră alterată. RĂSPUNSUL D-LUI C. BUCŞAN D. C. BUCŞAN, subsecretar de stat la ministerul de interne, rîispunde interpelării d-lui Vasile C. Braes- BWPBHW—WWMBWBI :#tiQL •. &Â & *­­|p; V­IV . D. VASILE C. BRAESKU -pooo- Viaţa culturală Festivaluri Beethoven Duminică seara a avut loc un foarte artistic festival Beethoven, in sala partidului socialist, organizat de cercul cultural muncitoresc. După o conferinţă interesantă asu­pra „Vieţii şi operii muzicale“ a ge­nialului compozitor, ţinută de d. I. Fi­­lionescu a urmat un concert de so­nate la piano, cântate cu virtuozitate, de d. I Filionescu, lieduri de Beet­hoven cântate cu distincţie artistică de d-na Elisa Boicoianu cu acompa­niament de piano (I. Filionescu), vioa­ră (d-na Marin) şi violoncel (Ed. Fe­der). Concertul s-a terminat cu un quartet executat admirabil de d-nii I. Filip­­nescu (piano), d-na Marin (vioară,), d. Camus (violă secundă) şi Ed. Feder (violoncel) Artiştii distinşi cari au acceptat cu graţiozitate să cânte în mediul popu­lar, socialist, au fost îndelung ova­ţionaţi. LA LICEUL „MlhlAI VITEAZUL" Sâmbătă 26 Martie a. c, cu ocazia Împlinirii a 100 de ani de la moartea lui van Beethoven, a avut loc, la orele 5 d. a., un festival artistic. D. profesor I. Croitoru a conferenţiat despre viaţa şi opera lui Beethoven. Diferiţi elevi au cântat la pian, vioară şi voce din compoziţiile genialului muzicant Corul liceului a executat: O lume ce fru­moasă eşti; Cântaţi mărirea Cerescu­lui tată; Creiator puternic, sfânt. Încep să dispară printr'o indolentă to­lerare a germenului răului. D. M. Bulgăreanu preşed. asoc., a vorbit despre viaţa şi operele lui I. L Caragiale, arătând că în piesele sale zgrăveşte societatea comică contimpo­rană — prin spiritul său critic, — în nuvele şi schiţe, se arată un adânc a­­nalizator al stării psihologice a fiecă­rui personagiu. Caragiale şi Creangă sunt cei mai băştinaşi şi reprezenta­tivi scriitori români. A urmat apoi un frumos program artistic, întocmit de membrii asociaţiei. D. Leonardo a declamat din „Scri­soarea pierdută“ pasag. „cetăţeanului turmentat". D-ra Ec. Costescu a spus fabule din Caragiale, iar d-ra Telly Bărbulescu a însufleţit numerosul public auditor, cu frumoase versuri. S’a citit apoi din nuvelele lui Cara­giale. A cântat d-nul Titu Dumi­­trescu (bariton) „Dorul meu“, etc., cu o frumoasă voce. D. Gheorghe Simio­­nescu, cu remarcabile însuşiri de ba­riton, a cântat „Foae verde lămâiţâ‘ de D. Kiriac. S’a jucat la sfârşit come­dia lui I. Luca Caragiale : „Conul Leonida faţă cu reacţiunea", rolurile principale fiind interpretate de: d-ra Tanzi Rusescu în Efimiţa, d. I. Cris­­tescu în Leonida şi Smaranda Ru­secu în Safta. Tinerele elemente, neîncercate mult pe scenă, au dat dovadă de mult simţ artistic și temperament, izbutind să scoată frumoase efecte. Un veac de muzică bisericeasca COMEMORAREA LUI ANTON PANN Impunindu-se o sută de ani de când Anton Pann a pus adevăratele baze ale muzicei Bisericii româ­neşti, „Asociaţia generală a cântă­reţilor bisericeşti“ va comemora pe marele folklorist şi compozitor, prin­­tr-un festival dat a Joi, 11 Mar­tie 1927, orele 8 după amiază, în sala Operei Române Cu privire la Anton Pann, compo­zitor de muzică bisericească, găsim următoarele date in Dicţionarul mu­zical, opera postumă a profesorului A. L. Iveia. Anton­ Pann a fost paracliser, a­­poi cântăreţ la o biserică, în urmă profesor de muzică bisericească la Bucureşti. Printre compoziţiile-i bi­sericeşti mai însemnate, publicate în propria lui tipografie, cităm: Calo­­fornicul, Irmologhion sau Catava­­sier, Epitaful, Rânduiala sfintei le­­turghii, Anastasimatar, Paresimier, Heruvico-chinonicar, Privegher, An­tologia muzico-eclesiastică, Mica gra­matică muzicală, Principii elemen­tare ale muzicii, Proschinitar sau închinătorul sfintelor locuri. Prin reforma pe care a făcut-o în muzi­ca bisericească românească, Anton Pann este considerat ca unul dintre cei mai însemnaţi compozitori şi re­formatori ai noştri, de cântece bi­sericeşti. Comemorarea lui I.L. Caragiale Şezătoarea, de Duminică a asop. „Cântarea Carpaţilor“ de sub preşe­dinţia de onoare a d-lui George Munu prof. univ., membru al Academiei ro­mâne, de la ateneul „Enăchiţă Văcă­­rescu" (Şerban Vodă 64) a fost închi­nată comemorării a 15 ani de la moar­tea lui I. L. Caragiale. Pr. Petre Grigoriu de la biserica A­­lexe, a vorbit despre importanţa tra­diţiilor româneşti, care au un nucleu de originalitate, arătând cum astăzi Ştiri artistice Lun­i 4 Aprilie, în sala sindicatu­lui ziariştilor are loc festivalul Bee­thoven, dat de quartetul Regina Maria cu concursul d-nei Manya Botez. * Cu ocazia centenarului marelui compozitor Beethoven, cercul re­gional al studenţilor evrei din Bucureşti, a organizat pentru seara de Sâmbătă 2 Aprilie, orele 9 şi ju­mătate seara, un festival urmat de dans în saloanele societăţii dr. Iu­­liu Barasch. Astăzi, Joi 31 Martie a. c., Teatrul Naţional reprezintă din nou în ma­tineu Doamna cu camelii cu d-na Maria Filotti şi d-nii Bălţăteanu şi Calboreanu în rolurile principale. Seara Păcală, snoavă în versuri de A Horia Furtună cu d-nele: Sonia Cluceru, Elena Parizianu, Dorina Demetrescu, Victoria Mieh­escu, Ra­lly Brateş şi d-nii: Ion Manu, Ion Brezeanu, V. Antonescu, Gr. Mărcu­­lescu, Orendy, Romano, Finteşteanu, Conabie, Grigoriu, etc. In foaere se repetă Sapho de Al­phonse Daudet cu d-na Maria Filotti în rolul titular. Sâmbătă 2 Aprilie, orele 11 dimi­neaţa se deschide la Ateneul Român, expoziţia de sculptură a Alor C. Medrea, şi E. Serova M. Expoziţia va rămâne deschisă până la 30 Aprilie. » Joi 1 Aprilie se închide stagiunea Teatrului Popular, trupa plecând în turneu cu piesa „Funcţionarul de la Domenii“. Vineri 1 Aprilie la Operă, se dă „Povestirile lui Hoffmann“ cu d-na Drăgulinescu-Stinghe în rolul po­pulei. * * * (4) Ultimele zile ale ţarismului de I. KESSEL şi HELENE ISWOLSKI — Şi fiţi siguri că vom fi cu voi până la sfârşit. — Am fost întotdeauna convins de asta, dar vorbele voastre îmi fac bine, apoi urmă: — „Alteţa voastră imperială a vă­zut de curând pe împărat? — Am luat masa cu M- S­, alal­­t­eri la Stavca (marele cartier) el e acelaş. Plin de seninătate şi încre­dere. Un adevărat sfânt... Cam prea răbdător poate! — Popoarele aliata, zise încet am­basadorul, ar dori ca M. Sa să-şi arate mai clar şi mai des voinţa sa neînfrântă. — Neînfrântă— Fireşte. După aceste cuvinte ambasadorul se îndreptă spre alt grup. — Nu e bine, zise marele duce în rusește, ca străinii să cunoască prea mult anumite răni. Am apus că împăratul este un sfânt, dar în rea­litate Îmi vine să-mi pierd capul. Atitudinea pasivă a țarului mă În­spăimântă, un sfânt tolerează poate pe un Rasputin, Sturmer, Androni­­koff, sau Viekoff, dar nu ascultă de ei. „Ce putregai. Șoarecii au început să roadă vaporul, care stă gata să se scufunde — Par’că am fi pe timpul împăra­tului Paul, zise unul. La auzul acestor cuvinte, Nicolae Mihailovici, se încruntă- Şi această simplă mişcare, dădu fetei sale o în­făţişare furioasă. Toţi se gândiră la comploturile palatiste, operă ascunsă a marilor duci de care era legat numele îm­păratului Paul, asasinat în chip misterios. Nicolae Mihailovici se sculă. — Mă duc la club, zise el scurt, nu iau pe nimeni, sania mea nu are decât un singur loc. Sărutând mâna contesei, adăugă: — Mă veţi scuza, scumpă priete­nă, să profităm de faptul că putem eşi, câtă vreme străzile mai sunt în siguranţă.Plecarea lui fu un fel de semnal. Lumea îşi luă rămas bun de la con­tesa Coline şi în curând nu mai ră­maseră decât obişnuiții casei. Liza Donskaia se pregătea să pă­răsească salonul, când o rugăminte arzătoare o opri. — Mai rămâi, te conjur. Erau primele cuvinte pe care le auzea dela George. Atâta timp cât marele duce ţinuse încordată aten­ţia tuturor, Coline se aflase într'o stare de dedublare. Spiritul lui ager urmărise cuvintele lui Nicolae Mi­hailovici, tremurase la prezicerile lui, pe când toată fiinţa sa incon­ştientă şi simţitoare, subjugată de farmecul tinerei femei se scălda în­­tr’o fericire uimitoare, şi o volupta­­­te neasămuită. Văzând că Liza vrea să plece, un fior rece 11 străbătu, iar fără a ști ce spune o imploră. Ea nu păru mirată și zise cu simplicitate: — E târziu. Dar mai am câteva minute-Lui Colin i se păru că lumina lămpilor vibra mai puternic. O nevoie nestăpânită de a-și exte­rioriza bucuria, ii făcu să strige:­­— Ce boier mare și ce nobilă in­teligenţă e !Micolae Mihailovici! Contesa Doline — înconjurată de două doamne în vârstă, de genera­lul cu obrajii îmbujoraţi, de un consilier intim şi de un vechi func­ţionar şi un funcţionar înalt al po­liţiei secrete, Ştefan Petrovici Be­­litzki — zâmbi cu indulgenţă. Ea ştia că fiul ei iubeşte pe mare­le duce pentru liberalismul său; dar acest liberal era din sângele Roma­­novilor! — In fine George, suntem de a­­cord. Trăiască Filip­ Egalité! Apoi adresându-se Lizei: — „Vino lângă mine scumpo- Nu le-am văzut deloc. Ştefan Petrovici Belitzki îşi răsuci mustaţa aspră şi lustruită. — Am aşteptat acest moment, zise de Contesa înţelese îndată şi-l întrebă cu interes: —O veste rea? — O presimţire mai mult, scumpă prietena. El stătu pufin înainte de a continua­- „Afacerea Uralor ce se Instruia de către justiţia militară va fi tre­cută la ministerul de interne. — In mâinile lui Protopo­pol? zise generalul — „Aceasta Înseamnă punerea în libertate. — Vă las să Interpretaţi cum cre­deţi, răspunse încet Ştefan Petro­vici. Timp de câteva secunde, nimeni nu mai zise o vorbă- In fine consi­lierul intim strigă: — „Dar e cu neputinţă, ar fi o insultă adusă patriei, cinstei— Belitzki ridică din umeri. — Eu nu discut, eu spun o ştire* „împărăteasa a scris ori la „Star­ca“ în acest sens. „Conchideţi. — Frumos, zise George Coline. Şi vocea lui sună atât de aspru că toţi fură stingheriti. „Frumos! urmă el- Nevinovaţii sunt trimişi la Închisoare, nobilii exilaţi, pe front se Împuşcă cu rost şi fără rost Şi Uralof care a îm­piedecat producţia obuzelor, in timp ce soldaţii noştrii se luptau cu cio­megele. Uralof care a transmis la Berlin secretele noastre militare, printr'o cifră găsită pe biroul lui, acest Uralof va fi pus în libertate, mulţumită stareţului Rasputin, mi­nistrului de interne Protopopol şi ţarinei tuturor Rusiilor-El râse cu amărăciune- Beletzki observă liniştit. — Tabloul este destul de adevărat conte, numai că aici să menţionezi printre protectori pe Manasevici- Manuilov. La acest nume, Liza Donskaia care până atunci stătuse liniştită, Îngălbeni. Tulburarea ei fu atât de făţişă că Coline se nelinişti­— Atât de puternic este acest om? întrebă ea. Consilierul Intim, zise cu desgust: — Ca toţi desfrânaţii care cha­­fnesc cu Rasputin. Voinţa acestui spion josnic, acestui gazetar des­­gustător, acestui gheşeftar dubios, e de multe ori mai tare ca aceea a majestatei sala Numai cine nu are habar de politică ca d-ra Elisabeta Dimitrievna, nu ştie că Manuilov e acela care a primit pe vechiul său amic Sturmer prezident al consiliu­lui. Tânăra femeie nu răspunse nimic, dar păru deodată îmbătrânită.Atunci se auzi vocea ceremonioa­să a lui Belitzki. — Elisa­beta Dimitrievna, dacă poți, stărui pe lângă fratele d-tale să renunțe la Vera Dalmatova. — Se știe și asta!..­ șopti dânsa îngrozită. Dar marele polițist, senin și ne­păsător, trecu la povestirea unei a­­necdote. Liza se sculă. Coline care o înto­vărăși, o întrebă deodată: — Ce faci astăseară? — Mă duc la spectacolul de balet. — Și pe urmă? — Dar... sper să mă întorc acasă­— De ce? Elisabeta Dimitrievna? Tot nu ai să dormi în noaptea asta. Ea se uită la el cu o­ privire adân­că și curată­ ; — Ai ghicit asta? — Ah! De acum nici un tsu.ua al d-tale nu-mi va mai fi ascuns. — Atunci spune ce voi face în noaptea asta? — Vei merge cu mine la muzica lăutarilor țigani unde o să te con­duc după teatru. Liza admiră câtva timp fața pa­lidă și buzele roșii ale tânărului. A­­poi dădu din cap în semn că se ra­volește. Pag* S*a* Revelaţii Salonul pe care Petru Lavrantief îl reţinuse, era ca toate celelalte din vila Rode, un fel de loje mare de unde vedeai sala publică a stabili­mentului fără ca ceilalţi să te ghi­cească­ Din obişnuinţă gazetărească, Petru studia mulţimea care se perinda sub lumini. El recunoscu multe cocote celebre, bancheri, ofiţeri şi doi mari duci, subţiri şi frumoşi ca nişte zei din vechea Eladă. Totul fiind în re­gulă, Lavrantief îşi întinse trupul uscat pe divan şi începu să mestece cartonul unei ţigări. Aştepta pe Coline, fără nerăbdare­ Penumbra în care se afla, îi plă­cea, ca şi priveliştea femeilor cu braţele goale din sala luminată. Creerul lui lucra ca la începutul unei beţii lucide. Aceasta era ora cea mai bună pentru el, ora în care li plăcea să-şi dea frâu gândurilor şi imaginaţiei. Oare asta nu însemna a sta de vorbă cu sine însuşi? Atâtea şi atâtea se perindară în capul lui, încât de abia auzi uşa deschizându-se­— Mulțumesc, George, zise La­vrantief, ghicind mai mult decât văzându-şi prietenul. Tu ai?..­Dar el zări pe Liza, care intră cea dintâi-Ziaristul înţelese, după rochia ei albă ca zăpada, prea puţin decolta­tă şi după ţinuta totodată rezervată şi încrezătoare, că tovarăşa lui Co­line nu era din acele femei uşoare, a cărei prezenţă îi era atât de ne­plăcută într’un cabinet particular. Pe când o recomanda ofiţerul, el Îşi zise: — „E o femee sau o fată tânără, dracu singur poate să ştie. Şi încă din lumea baos! Nu o să putem nici bea, nici vorbi, după pofta Ini­mii. Și voind să-i arate că­ nu are de gând să schimbe o iotă din obiceiuri, el zise aproape cu brutalitate ară­tând sticla goală: — Am dat gata una, cele multe Înainte-Dar în acelaș moment, Lavrantief văzu pe obrazul lui George atâta exaltare Încât se potoli deodată. In­tuiţia lui ascuţită ghici pe loc că fe­ricirea nouă de pe faţa prietenului său, izvora de la această tânără fe­mee care-1 insoţia. Obrazul Lizei, cu toată liniştea nobilă a trăsăturilor şi cu toată pie­liţa de camelie, nu-1 impresionase deloc. Pătruns Insă deodată de lu­mina adâncă a ochilor ei, ghici mis­terul farmecului puternic ce ea răs­­pândia-Coline îşi dete seama uşor, atât de iritarea cât şi de schimbarea bruscă a lui Lavrantier. De altfel, în ziua aceia, el se simţia înzestrat cu o pătrundere miraculoasă. Era tot, numai instinct şi nervi. — Elisabeta Dimitrievna, zise el, am avut dreptate- Iată pe Petru cu­cerit — „Mi-era teamă, explică tânăra femee, să nu vă stingheresc. Petru Nicolaevici şi să mă primiţi cu ciudă — Cam aşa a şi fost, strigă Coline. Nu protesta Petre. E inutil. Am prevenit pe Elisabeta Dimitrievna. — Ești un dobitoc, mormăi La­vrantief. Tânăra femee Începu să râdă și acest râs Înăbușit și foarte comuni­cativ, plăcu mult ziaristului. (Va urma)

Next