Dimineaţa, august 1927 (Anul 23, nr. 7421-7451)
1927-08-01 / nr. 7421
Luni I August 1927 n Pământul Făgăduinţei Vecernie ierosolimitană Părintele Florenţiu ne duce în grădina mănăstirii şi ne arată nişte săpături, încă neisprăvite cari scot la iveală, mai întâi, rămăşiţele unei antice basilice şi subt basilica o scară de piatră cu 27 de trepte şi cu plimbul de fier... Scara aceasta coboară până la suprafaţa apei din scăldătoarea Probatica! Slăbănogul „din episodul evanghelic nu putea să descindă de grabă, fiindcă scara avea 27 de trepte până jos... Intru subt vechile arcade dărîmate. Biserica din care făceau parte a fost clădită chiar deasupra piscinei şi anume, pe a zecea porţiune din suprafaţa întreagă... De aci treaptă cu treaptă, cobor, înfiorat ca într’o pivniţă răcoroasă, în fundul căreia sunt tresării de apă... Veacurile, dela Mântuitorul până azi, au grămădit, dărâmături, ţărână, cenuşă omenească... şi au făcut un strat de nouă metri, peste nivelul Bethesdei evanghelice!... Şi apa sfântă, pornită din nevăzutele isvoare de subt Ierusalim, iat-o şi azi, licărind la lumina zilelor noastre... încovoiat pe cea din urmă treaptă moi mâna dreaptă în apă şi fac semnul Sfintei Cruci... Un fior de puternică cucernicie te străbate, binefăcător, aci pe scara autentică şi milenară... Biserica de deasupra a fost ridicată în veacurile primare... dărâmată de Cosroe, ea a fost reclădită de Cruciaţi. Comoara de la fund a rămas îngropată şi asigurată... Dar ceea ce vedem azi, este o zecime din scăldătoare; ea zace subt pământ, nouă metri mai jos decât zidirile, curţile şi Ierusalimul actual... învăţatul scriitor catolic, părintele H. Vincent va publica în curând un in folio asupra scăldătoarei Probatica, desmormântată spre bucuria inimilor noastre. Părintele Florenţiu se întoarce cu noi spre biserica seminarului şi a mănăstirii şi ne arată pe fruntea ei o inscripţie arabă... Această veche biserică a fost prefăcută de Sultanul Saladin, în secolul XII, în şcoală teologică musulmană. După războiul Crimeei, Sultanul Abdul-Medjid dărui lui Napoleon III şi Franţei, vechiul locaş creştin. Atunci episcopul Algerului (mai târziu cardinalul) La Vigerie, cu ajutorul Părinţilor Albi, făcu din Sfânta Ana o casă de educaţie eclesiastică, pentru clerul sirian unit. In faptul serei, intrăm subt bolţile pe care pietatea primilor creştini le-au ridicat pe locul unde fu casa sfinţilor Părinţi, Ioachim şi Ana... Cu lumânări în mână cercetăm impunătorul sanctuar, cufundat în umbră şi în taină... Dar Părintele Florenţiu ne face să coborâm câteva trepte şi ne aduce în faţa unei grote ovale şi albe. Aici fu căsuţa Sfinţilor Părinţi, şi leagănul Sfintei Fecioare! I negnunchiem cu toţii în faţa simplităţii acestui locşor, în faţa evlaviei trecutului şi în faţa Celei Ce, din ceruri, priveşte, îndurată, naiva emoţiune a închinătorilor săi. Se înserează... O seară înnaltă şi transfigurată... Ieşim prin Poarta Sf. Ştefan şi coborîm, încet, în Valea Kidron... întâlnim Arabi, maghierniţe, asini, dar mi se par amănuntele fără însemnătate ale unui vis care, crescând de pe pământ îşi reazimă fruntea de cer şi de lumea cealaltă... Valea Kidron şi Muntele Măslinilor îmi apar, în această oră a serei — şi întâia oară în viaţa mea — ca un peisagiu de pe extremele hotare ale existenţei... N’aş putea să spun ce vedeam —: coastele cu măslini, siluetele bisericilor de pe deal, pajiştile funerare... — dar viziunea mea era deosebită de tot ce văzusem eu vreodată! Priveam în faţa mea o lume de aburi, opalini, trandafirii şi suri, cari luau forme precise, păstrând totuşi, caracterul lor aerian şi rpiraculos... Eram în pragul văii lui Iosafat. Eram în valea dintre Muntele Măslinilor şi Cetate, pe potecile de eternă amintire şi de sfântă exaltare, cari vor dăinui în sufletele noastre, până la ceasul trâmbiţelor Judecăţii.. Eram la porţile împletite din anemone mistice şi din cruci de aur şi la intrarea împărăţiei către care călătoresc din tinereţea mea... RECOLTA DE PORTOCALE Iubita mea prietenă, aici să venim şi să ne înţelepţim ! Aici să instituim areopagul controverselor noastre! Aici, să ne întrebăm: Mai este balsam, în Iudeia? şi colinele ei cele vestite mai plutesc în lumina favoare: dumnezeeşti?.. De pe pământ, seara creşte către ceruri... Sunt nişte columne fumurii cari se Înalţă spre bolţile atârnate, între soarele căzut în Mediterană şi luna sprijinită pe zidul Ierusalimului. In valea visului şi a milioanelor de adormiţi, fumegă spre cele dintâiu stele, din atâtea domuri şi morminte, ca din nişte cădelniţe, lăsate în vale de serafimi, jertfa supremelor convingeri, tămâia infailibilei, certitudinii... Aceste văi, aceste dealuri ştiu adevărul! Trei mii de ani de eroism religios şi de opă vie — irigată azi în toate colţurile Uimei — nu pot să fie un simplu episod pe care omenirea să-l claseze într-o zi. Profeţiile marilor văzători ai lui Israel au privilegiul eternei tinereţe. Ce-a pierdut Isaia din uimitoarea lui stăpânire asupra veacurilor şi-a prezentului?... „Şi se va întâmpla că, la sfârşitul zilelor, muntele casei Domnului aşezat va fi pe vârful munţilor şi ridicat va fi deasupra înălţimilor şi toate neamurile veni-vor către el. Şi popoare numeroase vor sosi şi vor zice: Veniţi şi să ne suim în muntele Domnului în muntele Dumnezeului lui Iacob. El ne va învăţa căile sale şi noi umbla-vom întru cărările sale. Căci legea va ieşi din Sion şi cuvântul Domnului din Ierusalim..." Nu e martoră omenirea, de două mii de ani, că Isaia a privit în fundul vremilor, ca în fundul unei cisterne?... Nu este plin cerul lumei actuale de copacul uriaş, crescut din dispreţuita sămânţă iudaică?... Şi n'am văzut eu azi (în prima zi când Domnul mă aduce în sfânta lui cetate), cele cinci părţi ale lumei, adunate la masă, rugându-se cu cuvintele Psalmilor, şi îndeplinind cu strălucire visiunea lui Isaia? Şi ce vom mai zice, când Isaia merge mai departe: „....Va fi judecătorul neamurilor şi mai marele popoarelor. Ele vor topi săbiile lor şi le vor turna un fier de plug şi lăncile lor în secere. Neam asupra celuilalt neam nu se va mai ridica şi oamenii nu vor mai învăţa războiul....“. Isaia nu numai că n’a căzut subt orizonul nostru, dar pare că deabia acum stă să răsară!... Nu priveşte, oare, astăzi omenirea, spre Alpii Elveţiei să vază ridicându-se, peste gheţari, soarele împăcării popoarelor?.... O, draga mea amică, aş fi voit să priveşti cu mine acestă vale de ametistă şi volutele Sfintelor Scripturi, urcând ca în faţa unui sanctuar spre fruntea cu dome şi cu cruci a Muntelui Măslinilor... Tot privind înnapoi, ajungem la Turnul Berzelor (la unghiul din faţa muntelui Scopus) şi zidul Ierusalimului ne izolează. Urcăm pe lângă zid, pe şoseaua lată şi albă, până la Poarta Damascului... Ierusalimul e jumătate de aur, jumătate de bazalt. Ziua mea cea dintâi în Cetatea Sfântă se sfârșeşşte la picioarele Sfintei Fecioare, în chilia de la Notre Dame de France. GALA GALACTION XIII de Gala Galacticii Ştiri artistice Compania româno-maghiară de operetă de la Oradia Mare, „Nicula Erdély şi Grof Ladislau va da o serie de reprezentaţiuni de opertă la parcul Oteteleşanu. Seria spectacolelor va începe Sâmbătă 6 August cu piesele: 1) Princesa Circului de Kalman, 2) Alexandra de Em Szirmai, 3) Căpitanul cântăreţ de Em. Farcaş, 4) Offenbach de Offenbach, 5) Catterina Ila de Tchikowskij, 6) Orlov de Granischtadten, 7) Contesa Mariţa de Kalman. Doctorul Baratoff care a sosit ori în Bucureşti şi-a început azi repetiţiile. Prima piesă în care va debuta va fi Dumnezeul răzbunărei. Se prevede un succes grandios. * La Jignita se reprezintă Jak Mincinosul cu Maly Pikus. Subreta e silită să biseze dansurile şi cupletele. 1 # Miercuri 3 August, se reprezintă pentru prima oară la „Teatrul Nostru“ (Grădina Marconi, calea Griviţei) opereta „M'elle Nitouche". Rolul titular va fi jucat de excelenta subretă Elena Zamora, ale cărei succese la Paris și Milano sunt de toată lumea cunoscute. # Căminul intelectualilor de la Sâmbăta de Sus SERIA DOUA PLEACĂ MÂINE SEARĂ Astă seară, la orele 10, va pleca la Căminul de la Sâmbăta de sus (Făgăraş) a doua serie de ziarişti, scriitori şi artişti. La această oră urmează să fie prezenţi în gara de Nord: d. V. Demetrius, scriitor, cu d-na şi d-na din partea soc. Scriitorilor Români, d-na Serafina Bruckner, din partea Societăţii Scriitoarelor Române, d. M. Alexandrescu pictor, G. Dimitriu sculptor, A. Jiquide, pictor, din partea Sindicatului Artelor Frumoase, d-nii G. Ranetti, C. Metaxa şi I. Lefter-Ivelea din partea Sindicatului ziariştilor din Bucureşti, d. B. Râpeanu şi d. H. Creţeanu din partea Asociaţiei Generale a Presei Române, precum şi artiştii desemnaţi de Teatrul Naţional. D. C. Dimitriu, ministrul comunicaţiilor, a dispus să se pue la dispoziţia intelectualilor un vagon special care va fi ataşat trenului de Braşov care pleacă la orele 10 din gara de Nord. Joi 4 August cetiţi în ,,Adevărul“ începutul dramaticei povestiri VARTOLOMEi ARGATUL ŞI DREPTUL LUI înă marele scriitor sloven IVAN CANKAR. In literatura poporului serbo-croato-sloven Ivan Cankar ocupă un loc proeminent prin puterea cu care ştie să evoce viaţa şi prin îndrăsneala cugetării sale politice şi sociale. „Vartolomei argatul şi dreptul lui“ este cea mai caracteristică lucrare a acestui scriitor de reputaţie europeană, tradus în româneşte acum pentru întâia oară. dimineața Pagina 3-a NENOROCIREA DELA ZBIEROAIA impresiile unei nopţi petrecute la conac înmormântarea victimelor. O întorsătură senzaţionala ZBIEROAIA, 30. — Am scris aci două ore după sosire, aproape de miezul nopţii, impresiunile zguduitoarei tragedii, care a transformat veselul conac în cimitir. Din camera unde mă aflu, situată la extremitatea imobilului, disting prin fereastră, umbrele ce se agită prin curte, un fel de paradă macabră, tăcută, isvorâtâ par’că dintr’un vis urât, înăbuşite, glasuri şi plânsete, îmi parvin într’un vaer impresionant, ce te înfioară. Cu puţin înainte am părăsit salonul cel mare al balconului, devenit pe neaşteptate, o sală de morgă. Cele şase trupuri neînsufleţite zăceau în mijlocul sălii, pe catafalcuri improvizate în pripă. Umbrele tremurătoare pe care le aruncă pe pereţi flăcările lumânărilor de ceară, măreau impresia de jale. Lângă corpul îngheţat, atât de timpuriu al Elenei Gafenco, sta încremenită, într’o atitudine de durere mută, d-na general Brăescu, mama. Din când în când mâna ei aşează maşinal o buclă pe fruntea moartei sau mângâe mâinile palide şi încrucişate pe piept. La căpătâi diaconul citeşte necontenit din psaltire, în vreme ce ţăranii se perindă, făciindu-şi cruce şi aprinzând lumânări. DUREREA BĂTRÂNULUI GAFENCO Când am ajuns, cu toată ora târzie, satul fierbea. Pe uliţele întortochiate, se mişcau umbre imprecise, se auzeau glasuri de oameni nevăzuţi. Un străjer ne-a condus la conac. Porţile erau larg deschise. Pe jumătate luminat, iar cealaltă jumătate cufundată în întuneric, conacul părea reşedinţa unui senior de altă dată. Bătrânul boer moldovean Gonata, şedea într-un ungher întunecat al verandei, înconjurat de câţiva bărbaţi. Pentru a nu ştiu câta oară, povestea peripeţiile groaznicei nenorociri. Vorbea tărăgănat, aşa cum vorbeşte un om profund nenorocit. Moşierul Gonata este fiul marelui cărturar basarabean Ştefan Gonata, care acum câteva decenii a fost solicitat să facă parte din Asociaţia academică, nou înfiinţată. Deşi bogat şi cu o situaţie socială excelentă, a fost multă vreme preşedintele Zemstvei din Chişinău, unde s’a distins organizând secţia creditului mărunt. D. George Gonata n’a fost totuş ceea ce se poate numi un om fericit. Peste viaţa sau au trecut fel de fel de nenorociri. Cu câţiva ani în urmă pierdut unicul lui copil, smuls de o boală crudă , mai târziu un descreierat a încercat să-l asasineze trăgând asupra lui două gloanţe. Rănile deşi grave n’au fost mortale, dar de pe urma lor d. Gonata a rămas până în ziua de azi beteag de un picior și suferind de piept. Penultima nenorocire — vorbim numai de cele mai mari — s’a întâmplat cu șase luni în urmă. O rudă de a sa, moșierul Axiuc din Cetăleni, in urma unei certe avute cu familia, s’a refugiat la conacul din Zberoaia. Intr’o zi însă pe când se întorcea, în amurg, de pe câmp, un bivol înfuriat la luat în coarne, omorându-1. Ultima nenorocire care le-a pus vârf la toate se cunoaște. — „Mă urmărește o fatalitate implacabilă, spune d. Gonata. Sunt hotărât să vând totul și să plec de aci. Locurile acestea nu-mi vorbesc decât de nenorociri. La ce aş mai zăbovi aci, când am pierdut tot ce am avut mai drag pe lume !“ OSPĂŢUL MORŢII ^ Am descris împrejurările în care s’a produs această fără seamă tragedie familiară. In seara zilei când s’a întâmplat catastrofa se aflau la conac următoarele persoane: G. Gonata, proprietarul moşiei; Polina Gafenco, sora lui şi coproprietară ; Nicolae Gafenco, fiul ei absolvent al şcoalei politechnice din Liége; Elena Gafenco, soţia lui, fiica generalului Brăescu; Vladimir Miliant, fost procuror de Curte la Odessa; soţia lui, Maria, şi o fetiţă a lor în etate de 8 ani; colonelul de rezervă Hippolit Vitoviov şi soţia sa Mara; Maria Suhacevscaia, croitoreasă; d-ra Nadejda, nepoata d-lui Gonata; d-ra Lebedeva, fiica mai mare a d-lui general Brăescu ; bucătarul Ion Rusu , un băiat al său în etate de 15 ani şi două servitoare. Cineva şi-a exprimat dorinţa, de a mânca la masa de seară blinele, o mâncare specific rusească, care se găteşte mai mult în timpul iernii, dintr-o compoziţie de ouă, lapte, făină de hrişcă, zahăr şi untură şi se mănâncă cu icre negre sau scrumbii. însăşi d-na Polina Gafenco, sora d-lui Gafenco, a supraveghiat în seara aceia, prepararea mâncărilor. La un moment dat, bucătarul îi spuse că plăcintele mai au nevoe de puţină făină. D-na Gafenco îşi aminti că într’un dulăpior, văzuse cu câteva zile în urmă, un săculeţ cu făină. Fără să-i bănuiască ucigătorul conţinut, o dădu bucătarului. Făina era amestecată cu arsenic, destinată stârpirii guzganilor. CONSECINŢELE FUNESTE Celui dintâi căruia după primele înghiţituri, i sa părut că plăcinţile sunt prea iuţi, şi produc arsuri în gât a fost d. Gonata. Ceilalţi comeseni confirmară remarca d-lui Gonata, dar toţi continuau să mănânce, râzând şi glumind pe socoteala blinelelor, producătoare de fierbinţeală... După câteva minute dela ridicarea mesei, efectele otrăvei s’au accentuat. Toţi mesenii se plângeau de dureri stomacale şi arsuri interne. Cineva părăsi în pripă sufrageria, cu mâna la gură. Alții îl urmară. La un moment dat toată lumea vomita. Spaima cuprinse pe toți. Nimeni nu mai glumea. D. Gonata împachetă o bucată din plăcinta cu pricina trimițând-o printr’un argat, la nepotul său, d. dr. CHIȘINĂU, 30. — Azi a avut loc la Ziberoaia şi la Chişinău înmormântarea victimelor impresionantei drame de la conacul moşiei d-lui Gonata. LA CHIŞINĂU Vladimir Milian şi Elena Gafenco, fiica d-lui general Brăescu, au fost înmormântaţi la cimitirul ortodox din localitate, iar Niculae Gafenco, soţul răposatei Elena Gafenco şi mama sa Olina Gafenco, sora d-lui Gonata, au fost înmormântaţi în cavoul moşiei Gonata de pe moşia Ziberoaia.. Celelalte două victime ale grozavei nenorociri, soţia administratorul a moşiei şi croitoreasa au fost îngropate în cimitirul satului. LA ZBIEROAIA Din Zbieroaia ni se comunică că la înmormântarea d-nei Gafenco şi a fiului ei, au participat zeci de mii de ţărani veniţi din comunele învecinate. înmormântarea Elenei Gafenco,, CHIŞINĂU, 30. — Din informaţiunile ce posedăm din ceai mai bună sursă reese că ancheta de la moşia Zbieroaia e pe punctul de a lua o întorsătură cu totul neaşteptată menită să provoace senzaţie. După cum se ştie ideia că ar putea fi la mijloc o mână criminală, care a pus la cale nenorocirea întâmplată la conac Luni seara, a fost părăsită la un moment dat, apoi iarăş reluată şi părăsită din nou în cele din urmă cu prilejul terminării anchetei. Se pare că această procedare Comorovski, medicul spitalului din comună. Servitorul se întoarse cu răspunsul că medicul e plecat la Chișinău. O trăsură trimisă la Nisporeni, ca să aducă pe medicul de acolo, se întoarse în zorii zilei, goală. Medicul spitalului din Nisporeni, era plecat şi el la Chişinău. Intre timp panica cuprinsese co-FOSTUL PROCUROR MILIANT nacul. Din camerele unde se retrăseseră mosafirii, se auzeau vaete, gemete şi horcăeli. Bătrâna moşiereasă, d-na Gafenco, sucombă cea dintâi, la orele 6 dimineaţa. Ceva mai târziu a murit fiica ei d-na Gafenco, apoi pe rând până la orele 10, când sosise d. dr. Dimitriu din Răducăneni, alte trei victime: Vladimir Millant, Maria Vilovtova şi Maria Suhaceeva. Ultimul a murit Nicolae Cafenco la orele 12 şi 5 minute. In tot timpul el se interesa de starea soţiei sale şi implora să fie salvată. Era însă prea, târziu... a fost cu deosebire înduioşetoare. La slujba religioasă oficiată de un grup de 5 preoţi în biserica cimitirului ortodox a asistat o lume imensă din elita Chişinăului. In asistentă am putut remarca pe d. general Scărișoreanu, comandantul corpului 3 de armată, generalul Petre, colonelul Carp, locotenent-colonel Panaitescu, primul procuror Darzan, etc., etc. In timpul serviciului religios pentru odihna lui Vladimir Milian și Elenei Gafenco s’au produs scene un dramatism sfâşietor. D. general Brăescu, copleşit cu desăvârşire de grozava pierdere îndurată prin tragicul sfârşit al fiicei sale, a stat tot timpul sprijinit cu capul pe sicriul ei, plângând îndurerat. In momentul când crizele de plâns îl zguduiau mai violent, d-na Brăescu ÎI susţinea plângând şi dânsa. îndureraţii părinţi sărutau şi îmbrăţişau coşciugul în care zăcea fiica lor, iar d-na Milian a putut cu mare greutate să fie deslipită de lângă sicriul soţului ei. a comisiunei de anchetă a avut la bază o tactică strategică menită a înlesni elucidarea bănuelii încolţită în mintea unuia din magistraţii din comisia însărcinată cu facerea anchetei. Cercetările ulterior făcute cu toată discreţiunea, cum şi supravegherea atentă a modului de a se comporta a unora dintre persoanele suspecte, a avut ca rezultat să furnizeze parchetului unele indicii extrem de importante. PRESUPUNERILE Pare aproape neîndoelnic a zi că nu a fost o simplă întâmplare nenorocirea de la Zbieroaia, ci ceva calculat, premeditat și cu meticulozitate pus la cale. In primul rând s’ai stabilit că făina amestecată cu arsenics' n’avea ce căuta în bufet, deoarece locul ei era într’o cămară. In afară de aceasta se mai afirmă că făina otrăvită cu praf de arsenic, cumpărată de d. Gonata cu opt luni înainte a fost de mult epuizată și că arsenicul pus la îndemâna d-nei Gafenco era de cu totul altă provenienţă. Mai sunt şi alte indicii importante, dar interesul instrucţiei cere ca deocamdată ele să fie trecute sub tăcere. Vă voiu ţine în curent cu mersul acestei noui şi senzaţionale întorsături pe care tinde s’o ia nenorocirea de la moşia Zbieroaia, înmormântarea victimelor O nouă întorsătură SOTJJ1 NICOLAE SI ELENA GAFENCO Anglia şi conferinţa navală LONDRA. 30. (Rador). — Cercările competente engleze sunt foarte optimiste asupra efectului pe care îl vor avea propunerile britanice modificate, prezentate acum, în conferinţa tripartită. Aceste nouă propuneri sunt considerate a putea deveni baza unui acord între puterile interesate. In cursul zilei de eri autorităţile britanice interesate au examinat indeaproape situaţia conferinţei tripartite , iar după amiază a avut loc o şedinţă a consiliului de miniştri. Obiectul discutăuilor l-a format felul în care au fost primite de către delegațiunile japoneză și americană propunerile britanice. Noui parlamentari D. ALEX. BECHERESCU senator de Dolj După restabilirea ordinei la Viena Declaraţiile primarului Vienei VIENA, 30.—Şedinţa consiliului comunal vienez, începută ori după amiază, a continuat fără întrerupere până azi dimineaţă, într’o atmosferă foarte agitată. Primarul Seitz a ţinut un mare discurs, respingând acuzaţiile opoziţiei social-creştine în ce priveşte garda de apărare comunală şi a declarat că această gardă a fost înfiinţată pe baza legilor în vigoare. După restabilirea complectă a liniştei garda de apărare va fi transformată într-o simplă gardă comunală. Oratorul a mai respins acuzaţiile că majoritatea membrilor gărzii sunt oameni cu un trecut suspect. Toţi membrii, a declarat primarul Vienei, care au suferit vreodată o condamnare au fost imediat concediaţi din gardă. -poce ascultată in linişte, numai la sfârşit când a atacat poliţia, opoziţia a izbucnit întrerupându-l zgomotos. " Sosirea prinţului de Wales in Canada LONDRA, 30. (Rador). — Prinţul de Wales, prinţul George, primul ministru Baldwin şi suita, îmbarcaţi pe bordul vasului „Emprese of Australia” au sosit eri la Quebec. Guvernatorul provinciei, d. Perodeau şi primul ministru al Canadei, d. Makenzie King au salutat pe bord pe înalţii oaspeţi. La Quebec s-au făcut deosebite preparative pentru primirea distinşilor oaspeţi. Duminică vizitatorii vor pleca la Montreal. Marţi vor fi la Ottawa, urmând a vizita apoi oraşele Brockville, Kingston, Toronto şi cascada Niagara. In 16 August vor sosi la Banff.