Dimineaţa, august 1927 (Anul 23, nr. 7421-7451)

1927-08-01 / nr. 7421

Luni I August 1927 n Pământul Făgăduinţei Vecernie ierosolimitană Părintele Florenţiu ne duce în gră­dina mănăstirii şi ne arată nişte să­pături, încă neisprăvite cari scot la iveală, mai întâi, rămăşiţele unei an­tice basilice şi subt basilica o scară de piatră cu 27 de trepte şi cu plim­­bul de fier... Scara aceasta coboară până la suprafaţa apei din scăldă­toarea Probatica! Slăbănogul „din e­­pisodul evanghelic nu putea să des­­cindă de grabă, fiindcă scara avea 27 de trepte până jos... Intru subt vechile arcade dărîmate. Biserica d­in care făceau parte a fost clădită chiar deasupra piscinei şi a­­nume, pe a zecea porţiune din suprafa­ţa întreagă... De aci treaptă cu treaptă, cobor, înfiorat ca într’o pivniţă ră­coroasă, în fundul căreia sunt tre­­sării de apă... Veacurile, dela Mântuitorul până azi, au grămădit, dărâmături, ţărâ­nă, cenuşă omenească... şi au făcut un strat de nouă metri, peste ni­velul Bethesdei evanghelice!... Şi apa sfântă, pornită din nevăzutele is­­­voare de subt Ierusalim, iat-o şi azi, licărind la lumina zilelor noastre... încovoiat pe cea din urmă treaptă moi mâna dreaptă în apă şi fac semnul Sfintei Cruci... Un fior de puternică cucernicie te stră­bate, binefăcător, aci pe scara autentică şi milenară... Biserica de deasupra a fost ridicată în veacurile primare... dărâmată de Cosroe, ea a fost reclădită de Cruciaţi. Comoara de la fund a rămas îngropată şi asi­gurată... Dar ceea ce vedem azi, este o zecime din scăldătoare; ea zace subt pământ, nouă metri mai jos decât zidirile, curţile şi Ierusalimul actual... învăţatul scriitor catolic, părintele H. Vincent va publica în curând un in­ folio asupra scăldă­­toarei Probatica, desmormântată spre bucuria inimilor noastre. Părintele Florenţiu se întoarce cu noi spre biserica seminarului şi a mănăstirii şi ne arată pe fruntea ei o inscripţie arabă... Această veche biserică a fost prefăcută de Sultanul Saladin, în secolul XII, în şcoală teo­logică musulmană. După războiul Crimeei, Sultanul Abdul-Medjid dărui lui Napoleon III şi Franţei, vechiul locaş creştin. A­­tunci episcopul Algerului (mai târziu cardinalul) La Vigerie, cu ajutorul Părinţilor Albi, făcu din Sfânta Ana o casă de educaţie eclesiastică, pen­tru clerul sirian unit. In faptul serei, intrăm subt bolţile pe care pietatea primilor creştini le-au ridicat pe locul unde fu casa sfinţi­lor Părinţi, Ioachim şi Ana... Cu lu­mânări în mână cercetăm impună­torul sanctuar, cufundat în umbră şi în taină... Dar Părintele Florenţiu ne face să coborâm câteva trepte şi ne aduce în faţa unei grote ovale şi albe. Aici fu căsuţa Sfinţilor Pă­rinţi, şi leagănul Sfintei Fecioare! I negnunchiem cu toţii în faţa sim­plităţii acestui locşor, în faţa evla­viei trecutului şi în faţa Celei Ce, din ceruri, priveşte, îndurată, naiva emoţiune a închinătorilor săi. Se înserează... O seară înnaltă şi transfigurată... Ieşim prin Poarta Sf. Ştefan şi coborîm, încet, în Valea Kidron... întâlnim Arabi, maghierni­­ţe, asini, dar mi se par amănuntele fără însemnătate ale unui vis care, crescând de pe pământ îşi reazimă fruntea de cer şi de lumea cealaltă... Valea Kidron şi Muntele Măslini­lor îmi apar, în această oră a serei — şi întâia oară în viaţa mea — ca un peisagiu de pe extremele hotare ale existenţei... N’aş putea să spun ce vedeam —: coastele cu măslini, si­luetele bisericilor de pe deal, pajişti­le funerare... — dar viziunea mea era deosebită de tot ce văzusem eu vreodată! Priveam în faţa mea o lume de aburi, opalini, trandafirii şi suri, cari luau forme precise, păs­trând totuşi, caracterul lor aerian şi rpiraculos... Eram în pragul văii lui Iosafat. Eram în valea dintre Mun­tele Măslinilor şi Cetate, pe potecile de eternă amintire şi de sfântă exal­tare, cari vor dăinui în sufletele noastre, până la ceasul trâmbiţelor Judecăţii.. Eram la porţile împletite din anemone mistice şi din cruci de aur şi la intrarea împărăţiei către care călătoresc din tinereţea mea... RECOLTA DE PORTOCALE Iubita mea prietenă, aici să venim şi să ne înţelepţim ! Aici să instituim areopagul controverselor noastre! Aici, să ne întrebăm: Mai este bal­sam, în Iudeia? şi colinele ei cele vestite mai plutesc în lumina favoa­re: dumnezeeşti?.. De pe pământ, seara creşte către ceruri... Sunt nişte columne fumurii cari se Înalţă spre bolţile atârnate, între soarele căzut în Mediterană şi luna sprijinită pe zidul Ierusalimu­lui. In valea visului şi a milioane­lor de adormiţi, fumegă spre cele dintâiu stele, din atâtea domuri şi morminte, ca din nişte cădelniţe, lă­sate în vale de serafimi, jertfa su­premelor convingeri, tămâia infaili­bilei, certitudinii... Aceste văi, aces­te dealuri ştiu adevărul! Trei mii de ani de eroism religios şi de opă vie — irigată azi în toate colţurile Uimei — nu pot să fie un simplu e­­pisod pe care omenirea să-l claseze într-o zi. Profeţiile marilor văzători ai lui Israel au privilegiul eternei tine­reţe. Ce-a pierdut Isaia din uimi­toarea lui stăpânire asupra veacu­rilor şi-a prezentului?... „Şi se va întâmpla că, la sfârşitul zilelor, muntele casei Domnului a­­şezat va fi pe vârful munţilor şi ri­dicat va fi deasupra înălţimilor şi toate neamurile veni-vor către el. Şi popoare numeroase vor sosi şi vor zice: Veniţi şi să ne suim în muntele Domnului în muntele Dumnezeului lui Iacob. El ne va în­văţa căile sale şi noi umbla-vom întru cărările sale. Căci legea va ieşi din Sion şi cuvântul Domnului din Ierusalim..." Nu e martoră omenirea, de două mii de ani, că Isaia a privit în fun­dul vremilor, ca în fundul unei cis­terne?... Nu este plin cerul lumei actuale de copacul uriaş, crescut din dispreţuita sămânţă iudaică?... Şi n'am văzut eu azi (în prima zi când Domnul mă aduce în sfânta lui cetate), cele cinci părţi ale lu­mei, adunate la masă, rugându-se cu cuvintele Psalmilor, şi îndepli­nind cu strălucire visiunea lui Isaia? Şi ce vom mai zice, când Isaia merge mai departe: „....Va fi jude­cătorul neamurilor şi mai marele popoarelor. Ele vor topi săbiile lor şi le vor turna un fier de plug şi lăncile lor în secere. Neam asupra celuilalt neam nu se va mai ridi­ca şi oamenii nu vor mai învăţa războiul....“. Isaia nu numai că n’a căzut subt orizonul nostru, dar pare­ că dea­­bia acum stă să răsară!... Nu pri­veşte, oare, astăzi omenirea, spre Alpii Elveţiei să vază ridicându-se, peste gheţari, soarele împăcării po­poarelor?.... O, draga mea amică, aş fi voit să priveşti cu mine acestă vale de a­­metistă şi volutele Sfintelor Scrip­turi, urcând ca în faţa unui sanc­tuar spre fruntea cu dome şi cu cruci a Muntelui Măslinilor... Tot privind înnapoi, ajungem la Tur­nul Berzelor (la unghiul din faţa muntelui Scopus) şi zidul Ierusali­mului ne izolează. Urcăm pe lângă zid, pe şoseaua lată şi albă, până la Poarta Damascului... Ierusali­mul e jumătate de aur, jumătate de bazalt. Ziua mea cea dintâi în Cetatea Sfântă se sfârșe­şşte la picioarele Sfin­tei Fecioare, în chilia de la Notre Dame de France. GALA GALACTION XIII de Gala Galacticii Ştiri artistice Compania româno-maghiară de o­­peretă de la Oradia Mare, „Nicula Erdély şi Grof Ladislau va da o serie de reprezentaţiuni de opertă la parcul Oteteleşanu. Seria spectacolelor va începe Sâm­bătă 6 August cu piesele: 1) Prin­­cesa Circului de Kalman, 2) Alexan­dra de Em Szirmai, 3) Căpitanul cântăreţ de Em. Farcaş, 4) Offenbach de Offenbach, 5) Catterina Il­a de Tchikowskij, 6) Orlov de Granisch­­tadten, 7) Contesa Mariţa de Kal­man. Doctorul Baratoff care a sosit ori în Bucureşti şi-a început azi repeti­ţiile. Prima piesă în care va debuta va fi Dumnezeul răzbunărei. Se pre­vede un succes grandios. * La Jignita se reprezintă Jak Min­cinosul cu Maly Pikus. Subreta e si­lită să biseze dansurile şi cupletele. 1 # Miercuri 3 August, se reprezintă pentru prima oară la „Teatrul Nos­tru­“ (Grădina Marconi, calea Grivi­­ţei) opereta „M'elle Nitouche". Rolul titular va fi jucat de exce­lenta subretă Elena Zamora, ale că­rei succese la Paris și Milano sunt de toată lumea cunoscute. # Căminul intelectualilor de la Sâmbăta de Sus SERIA DOUA PLEACĂ MÂINE SEARĂ Astă seară, la orele 10, va pleca la Căminul de la Sâmbăta de sus (Făgăraş) a doua serie de ziarişti, scriitori şi artişti. La această oră urmează să fie pre­zenţi în gara de Nord: d. V. Deme­trius, scriitor, cu d-na şi d-na din partea soc. Scriitorilor Români, d-na Serafina Bruckner, din partea Societăţii Scriitoarelor Române, d. M. Alexandrescu pictor, G. Dimitriu sculptor, A. Jiquide, pictor, din partea Sindicatului Artelor Fru­moase, d-nii G. Ranetti, C. Metaxa şi I. Lefter-Ivelea din partea Sindi­catului ziariştilor din Bucureşti, d. B. Râpeanu şi d. H. Creţeanu din partea Asociaţiei Generale a Presei Române, precum şi artiştii desem­naţi de Teatrul Naţional. D. C. Dimitriu, ministrul comuni­caţiilor, a dispus să se pue la dis­poziţia intelectualilor un vagon spe­­cial care va fi ataşat trenului de Braşov care pleacă la orele 10 din gara de Nord. Joi 4 August cetiţi în ,,Adevărul“ începutul dramaticei povestiri VARTOLOM­Ei ARGATUL ŞI DREPTUL LUI înă marele scriitor sloven IVAN CANKAR. In literatura poporului serbo-croato-sloven Ivan Cankar ocupă un loc proeminent prin pute­rea cu care ştie să evoce viaţa şi prin îndrăsneala cugetării sale politice şi sociale. „Vartolomei ar­gatul şi dreptul lui“ este cea mai caracteristică lu­crare a acestui scriitor de reputaţie europeană, tradus în româneşte acum pentru întâia oară. dimineața Pagina 3-a NENOROCIREA DELA ZBIEROAIA impresiile unei nopţi petrecute la conac înmormântarea victimelor.­­ O întorsătură senzaţionala ZBIEROAIA, 30. — Am scris aci două ore după sosire, aproape de miezul nopţii, impresiunile zgudui­toarei tragedii, care a transformat veselul conac în cimitir. Din camera unde mă aflu, situată la extremitatea imobilului, disting prin fereastră, umbrele ce se agită prin curte, un fel de paradă maca­bră, tăcută, isvorâtâ par’că dintr’un vis urât, înăbuşite, glasuri şi plân­­sete, îmi parvin într’un vaer impre­sionant, ce te înfioară. Cu puţin înainte am părăsit salo­nul cel mare al balconului, devenit pe neaşteptate, o sală de morgă. Cele şase trupuri neînsufleţite ză­ceau în mijlocul sălii, pe catafal­curi improvizate în pripă. Umbrele tremurătoare pe care le aruncă pe pereţi flăcările lumânărilor de cea­ră, măreau impresia de jale. Lângă corpul îngheţat, atât de timpuriu al Elenei Gafenco, sta în­cremenită, într’o atitudine de dure­re mută, d-na general Brăescu, mama. Din când în când mâna ei aşează maşinal o buclă pe fruntea moartei sau mângâe mâinile palide şi încrucişate pe piept. La căpătâi diaconul citeşte necontenit din psal­tire, în vreme ce ţăranii se perindă, făciindu-şi cruce şi aprinzând lu­mânări. DUREREA BĂTRÂNULUI GA­FENCO Când am ajuns, cu toată ora târ­zie, satul fierbea. Pe uliţele întor­­tochiate, se mişcau umbre impre­cise, se auzeau glasuri de oa­meni nevăzuţi. Un străjer ne-a condus la conac. Porţile erau larg deschise. Pe jumătate luminat, iar cealaltă jumătate cufundată în întuneric, conacul părea reşedinţa unui senior de altă dată. Bătrânul boer moldovean Gonata, şedea într-un ungher întunecat al verandei, înconjurat de câţiva băr­baţi. Pentru a nu ştiu câta oară, po­­vestea peripeţiile groaznicei neno­rociri. Vorbea tărăgănat, aşa cum vorbeşte un om profund nenorocit. Moşierul Gonata este fiul marelui cărturar basarabean Ştefan Gonata, care acum câteva decenii a fost so­licitat să facă parte din Asociaţia academică, nou înfiinţată. Deşi bo­gat şi cu o situaţie socială excelen­tă, a fost multă vreme preşedintele Zemstvei din Chişinău, unde s’a distins organizând secţia creditului mărunt. D. George Gonata n’a fost totuş ceea ce se poate numi un om fericit. Peste viaţa sau au trecut fel de fel de nenorociri. Cu câţiva ani în urmă pierdut unicul lui copil, smuls de o boală crudă , mai târziu un des­creierat a încercat să-l asasineze trăgând asupra lui două gloanţe. Rănile deşi grave n’au fost mortale, dar de pe urma lor d. Gonata a ră­mas până în ziua de azi beteag de un picior și suferind de piept. Pe­nultima nenorocire — v­orbim nu­mai de cele mai mari — s’a întâm­plat cu șase luni în urmă. O rudă de a sa, moșierul Axiuc din Cetă­­leni, in urma unei certe avute cu familia, s’a refugiat la conacul din Zberoaia. Intr’o zi însă pe când se întorcea, în amurg, de pe câmp, un bivol în­furiat la luat în coarne, omorân­­du-1. Ultima nenorocire care le-a pus vârf la toate se cunoaște. — „Mă urmărește o fatalitate im­placabilă, spune d. Gonata. Sunt hotărât să vând totul și să plec de aci. Locurile acestea nu-mi vorbesc decât de nenorociri. La ce aş mai zăbovi aci, când am pierdut tot ce am avut mai drag pe lume !“ OSPĂŢUL MORŢII ^ Am descris împrejurările în care s’a produs această fără seamă tra­gedie familiară. In seara zilei când s’a întâmplat catastrofa se aflau la conac următoarele persoane: G. Gonata, proprietarul moşiei; Polina Gafenco, sora lui şi copro­prietară ; Nicolae Gafenco, fiul ei absolvent al şcoalei politechnice din Liége; Elena Gafenco, soţia lui, fiica generalului Brăescu; Vladimir Mili­­ant, fost procuror de Curte la Odes­sa; soţia lui, Maria, şi o fetiţă a lor în etate de 8 ani; colonelul de rezer­vă Hippolit Vitoviov şi soţia sa Mara; Maria Suhacevscaia, croitoreasă; d-ra Nadejda, nepoata d-lui Gonata; d-ra Lebedeva, fiica mai mare a d-lui general Brăescu ; bucătarul Ion Rusu , un băiat al său în etate de 15 ani şi două servitoare. Cineva şi-a exprimat dorinţa, de a mânca la masa de seară blinele, o mâncare specific rusească, care se găteşte mai mult în timpul iernii, dintr-o compoziţie de ouă, lapte, făi­nă de hrişcă, zahăr şi untură şi se mănâncă cu icre negre sau scrumbii. însăşi d-na Polina Gafenco, sora d-lui Gafenco, a supraveghiat în sea­ra aceia, prepararea mâncărilor. La un moment dat, bucătarul îi spuse că plăcintele mai au nevoe de puţină făină. D-na Gafenco îşi a­­minti că într’un dulăpior, văzuse cu câteva zile în urmă, un săculeţ cu făină. Fără să-i bănuiască ucigăto­rul conţinut, o dădu bucătarului. Făina era amestecată cu arsenic, destinată stârpirii guzganilor. CONSECINŢELE FUNESTE Celui dintâi căruia după primele înghiţituri, i sa părut că plăcinţile sunt prea iuţi, şi produc arsuri în gât a fost d. Gonata. Ceilalţi comeseni confirmară re­marca d-lui Gonata, dar toţi conti­nuau să mănânce, râzând şi glu­mind pe socoteala blinelelor, pro­ducătoare de fierbinţeală... După câteva minute dela ridica­rea mesei, efectele otrăvei s’au ac­centuat. Toţi mesenii se plângeau de dureri stomacale şi arsuri in­terne. Cineva părăsi în pripă sufrageria, cu mâna la gură. Alții îl urmară. La­ un moment dat toată lumea vo­mita. Spaima cuprinse pe toți. Ni­meni nu mai glumea. D. Gonata împachetă o bucată din plăcinta cu pricina trimițând-o prin­tr’un argat, la nepotul său, d. dr. CHIȘINĂU, 30. — Azi a avut loc la­­ Ziberoaia şi la Chişinău înmor­mântarea victimelor impresionantei drame de la conacul moşiei d-lui Go­nata. LA CHIŞINĂU Vladimir Milian şi Elena Gafenco, fiica d-lui general Brăescu, au fost înmormântaţi la cimitirul ortodox din localitate, iar Niculae Gafenco, soţul răposatei Elena Gafenco şi mama sa Olina Gafenco, sora d-lui Gonata, au fost înmormântaţi în cavoul moşiei Gonata de pe moşia Ziberoaia.. Celelalte două victime ale groza­vei nenorociri, soţia administrato­rul a moşiei şi croitoreasa au fost îngropate în cimitirul satului. LA ZBIEROAIA Din Zbieroaia ni se comunică că la înmormântarea d-nei Gafenco şi a fiului ei, au participat zeci de mii de ţărani veniţi din comunele înve­cinate. înmormântarea Elenei Gafenco,, CHIŞINĂU, 30. — Din informa­­ţiunile ce posedăm din ceai mai bună sursă reese că ancheta de la moşia Zbieroaia e pe punctul de a lua o întorsătură cu totul neaştep­tată menită să provoace senzaţie. După cum se ştie ideia că ar pu­tea fi la mijloc o mână criminală, care a pus la cale nenorocirea în­tâmplată la conac Luni seara, a fost părăsită la un moment dat, a­­poi iarăş reluată şi părăsită din nou în cele din urmă cu prilejul ter­minării anchetei. Se pare că această procedare Comorovski, medicul spitalului din comună. Servitorul se întoarse cu răspunsul că medicul e plecat la Chișinău. O trăsură trimisă la Nisporeni, ca să aducă pe medicul de acolo, se în­toarse în zorii zilei, goală. Medicul spitalului din Nisporeni, era plecat şi el la Chişinău. Intre timp panica cuprinsese co-FOSTUL PROCUROR MILIANT nacul. Din camerele unde se retră­­seseră mosafirii, se auzeau vaete, gemete şi horcăeli. Bătrâna moşiereasă, d-na Gafen­co, sucombă cea dintâi, la orele 6 dimineaţa. Ceva mai târziu a murit fiica ei d-na Gafenco, apoi pe rând până la orele 10, când sosise d. dr. Dimitriu din Răducăneni, alte trei victime: Vladimir Millant, Maria Vilovtova şi Maria Suhaceeva. Ulti­mul a murit Nicolae Cafenco la orele 12 şi 5 minute. In tot timpul el se in­­teresa de starea soţiei sale şi im­plora să fie salvată. Era însă prea, târziu... a fost cu deosebire înduioşetoare. La slujba religioasă oficiată de un grup de 5 preoţi în biserica cimiti­rului ortodox a asistat o lume imen­să din elita Chişinăului. In asistentă am putut remarca pe d. general Scărișoreanu, comandan­tul corpului 3 de armată, generalul Petre, colonelul Carp, locotenent-co­­lonel Panaitescu, primul procuror Darzan, etc., etc. In timpul serviciului religios pen­tru odihna lui Vladimir Milian și Elenei Gafenco s’au produs scene un dramatism sfâşietor. D. general Brăescu, copleşit cu desăvârşire de grozava pierdere îndurată prin tra­gicul sfârşit al fiicei sale, a stat tot timpul sprijinit cu capul pe sicriul ei, plângând îndurerat. In momen­tul când crizele de plâns îl zguduiau mai violent, d-na Brăescu ÎI susţi­nea­ plângând şi dânsa. îndureraţii părinţi sărutau şi îmbrăţişau coşciu­gul în care zăcea fiica lor, iar d-na Milian a putut cu mare greutate să fie deslipită de lângă sicriul soţului ei. a comisiunei de anchetă a avut la bază o tactică strategică menită a înlesni elucidarea bănuelii încolţită în mintea unuia din magistraţii din comisia însărcinată cu facerea an­chetei. Cercetările ulterior făcute cu toa­tă discreţiunea, cum şi suprave­gherea atentă a modului de a se comporta a unora dintre persoanele suspecte, a avut ca rezultat să fur­nizeze parchetului unele indicii ex­trem de importante. PRESUPUNERILE Pare aproape neîndoelnic a­ zi că nu a fost o simplă întâmplare ne­norocirea de la Zbieroaia, ci ceva calculat, premeditat și cu meticu­lozitate pus la cale. In primul rând s’ai stabilit că fă­ina amestecată cu arsenics' n’avea ce căuta în bufet, deoarece locul ei era într’o cămară. In afară de a­­ceasta se mai afirmă că făina otră­vită cu praf de arsenic, cumpărată de d. Gonata cu opt luni înainte a fost de mult epuizată și că arseni­cul pus la îndemâna d-nei Gafenco era de cu totul altă provenienţă. Mai sunt şi alte indicii importan­te, dar interesul instrucţiei cere ca deocamdată ele să fie trecute sub tăcere. Vă voiu ţine în curent cu mersul acestei noui şi senzaţionale întor­sături pe ca­re tinde s’o ia nenoro­cirea de la moşia Zbieroaia, înmormântarea victimelor O nouă întorsătură SOTJJ1 NICOLAE SI ELENA GAFENCO Anglia şi conferinţa navală LONDRA. 30. (Rador). — Cer­cările competente engleze sunt foar­te optimiste asupra efectului pe care îl vor avea propunerile brita­nice modificate, prezentate acum, în conferinţa tripartită. Aceste nouă propuneri sunt considerate a putea deveni baza unui acord între pute­rile interesate. In cursul zilei de eri autorităţile britanice interesate au examinat in­deaproape situaţia conferinţei tri­partite , iar după amiază a avut loc o şedinţă a consiliului de miniş­tri. Obiectul discutăuilor l-a format felul în care au fost primite de că­tre delegațiunile japoneză și ameri­cană propunerile britanice. Noui parlamentari D. ALEX. BECHERESCU senator de Dolj După restabilirea ordinei la Viena Declaraţiile primarului Vienei VIENA, 30.—Şedinţa consi­liului comunal vienez, începu­tă ori după amiază, a conti­nuat fără întrerupere până azi dimineaţă, într’o atmos­feră foarte agitată. Primarul Seitz a ţinut un mare discurs, respingând acu­zaţiile opoziţiei social-creştine în ce priveşte garda de apă­rare comunală şi a declarat că această gardă a fost înfiinţată pe baza legilor în vigoare. După restabilirea complectă a liniştei garda de apărare va fi transformată într-o simplă gardă comunală. Oratorul a mai respins acuzaţiile că ma­joritatea membrilor gărzii sunt oameni cu un trecut suspect. Toţi membrii, a declarat pri­marul Vienei, care au suferit vreodată o condamnare au fost imediat concediaţi din gardă. -poce­ ascultată in linişte, numai la sfârşit când a atacat poliţia, o­­poziţia a izbucnit întrerupân­­du-l zgomotos. " Sosirea prinţului de Wales in Canada LONDRA, 30. (Rador). — Prin­ţul de Wales, prinţul George, pri­mul ministru Baldwin şi suita, îmbarcaţi pe bordul vasului „Em­­prese of Australia” au sosit eri la Quebec. Guvernatorul provinciei, d­. Perodeau şi primul ministru al Canadei, d. Makenzie King au sa­lutat pe bord pe înalţii oaspeţi. La Quebec s-au făcut deosebite preparative pentru primirea dis­tinşilor oaspeţi. Duminică vizita­torii vor pleca la Montreal. Marţi vor fi la Ott­awa, urmând­ a vizita apoi oraşele Brockville, Kingston, Toronto şi cascada Niagara. In 16 August vor sosi la Banff.

Next