Dimineaţa, decembrie 1927 (Anul 23, nr. 7543-7570)

1927-12-04 / nr. 7546

f . Prinderea celor doi directori ai Băncii Generale din Iaşi Ei au fost arestaţi la Paris -------oooo----— O telegramă sosită din Paris au­torităţilor noastre, anunţă prinde­rea în Capitala Franţei a celor doi directori ai Băncii Generale din Iaşi, fraţii Weinrauch, care după ce au săvârşit numeroase fraude în aceas­tă calitate, au reuşit să dispară pes­te graniţă, lăsând in urmă o bancă ruinată şi declarată in stare de fali­ment , cum şi ruina acelora cari lucraseră la acea bancă. Nu numai particularii au avut de suferit pagube ireparabile, dar chiar şi unele autorităţi publice din Iaşi, cari au contractat efreeri sau au de­­pus sume de bani la banca cu pri­cina. Instrucţia urmată la parchetul din Iaşi a întâmpinat multe greutăţi din prelua lipsei principal­or vinovaţi Acum ei au fost extrădaţi, conform cererii făcută la vreme de autori­tăţile noastre judiciare. Prin aducerea fraţilor Weinrauch, judecătorul de instrucţie va fi în măsură să clarifice deplin cele pe­trecute în activitatea frauduloasă a băncii şi să fixeze răspunderile. Fraţii Weinrauch au fost arestaţi la Paris, în urma unor razii făcute de poliţie, şi au fost imediat ex­pediaţi în ţară. Ei vor sosi Luni la Iaşi. Reprimarea unei demonsraţii naţionaliste la Viena IO PAGIN’ Prețul Abonamentelor Lei 750 — pe timp e&e un an n 380— „ „ „ 6 luni v ■ v [L \I Anul Xxai No. 7348 DUMINICA 4 , \ I) I.OO— gg g, ,) 3 .1 In străinătate c’tiblis DECEMBRIE 1927 Fondată în 1£04 de CONST. MILENI 3 LEI BIROURILE î Bucuești, Str. Sărindar No. 7­ 9-11 . 3 LSI I m.EFOANELF I NOASTRE I ICentrala: 308 87 324 73 346 79 353 54 I med­ia 357/72 A­lta 307 89. Provincia 310 68 1 - --------­Problema locuinţelor cele mai grave probleme ajung totdeauna să aibă în România solu­ţii glumeţe. Dintre toate crizele so­ciale de după război, în toată Eu­ropa, cea mai acută a fost, fără în­doială, cea a locuinţelor. Importanţa problemei s’a putut învedera şi după atenţia cu care pretutindeni — în toate ţările, afa­ră de România — guvernele s’au străduit să-i facă faţă. La noi, ca de obiceiu, a fost lăsată chestia să se rezolve singură prin exerciţiul răbdării infinite a blândului nostru popor. Ce-au făcut guvernele celorlalte ţări pentru încurajarea nouilor clă­diri de locuinţe, e inutil să mai re­petăm. Am spus-o deseori aici, fără nici un folos. Nimeni din cei res­ponsabili n’aude şi nimeni nu se im­presionează. Să nu punem înainte exemplul formidabil al Germaniei, care în a­­ceastă privinţă a depus o activitate fantastică. Ni se va răspunde : e vorba de o ţară cu surse imense, cu o capacitate industrială incom­parabilă. Nu se poate cere Româ­niei un atare efort, o convenim. Dar, iată două ţări a căror stare materială (când nu ţinem seamă de felul cum sunt gospodărite) nu poa­te fi socotită superioară celei a Ro­mâniei : Cehoslovacia şi mai ales Austria. Ei bine, printr-o chiverni­seală de stat grijulivă şi inteligen­tă, guvernul din Praga a putut chel­tui, fără a-şi dezechilibra bugetul, şapte miliarde de coroane. Iar Vie­­na a zidit în zece ani peste 30.000 de apartamente pentru populaţia săracă. O mare sforţare cu roade excelente se face şi la Belgrad. Am luat pilde cari nu depăşesc capacităţile României. Le-am amin­tit pentru a învedera încă odată cât de netoată, de nepăsătoare şi de vinovată a fost guvernarea ce se laudă de zece ani că săvârşeşte „consolidarea“ ţării. Nu s’a făcut nimic. Şi, nici nu s’a încercat să se facă ceva. Suntem azi în starea dela începutul crizei. Iată, însă, că se anunţă un înce­put... D. Vintilă Brătianu a putut a­­corda din bugetul său „de aştepta­re“ un mic aperitiv de 100 milioane de lei. Atât. Cu suma aceasta nu se vor putea clădi — în presupune­rea că, după obiceiul pământului, banii nu vor fi canalizaţi către alte întrebuinţări — decât cel mult 200 de apartamente. Faţă de necesităţile fie şi numai ale Capitalei, dărnicia aceasta e o mică glumă nevinovată. Prolema locuinţelor nu poate fi rezolvită decât — cura s’a întâm­plat şi aiurea — cu ajutorul unei mari intervenţii de capital străin. După exemplul marilor metropole ale Europei centrale, numai con­cursul unei întreprinderi vaste de construcţii cu anume orânduiri de folos pentru toată lumea, — pentru împrumutători ca şi pentru cei aju­toraţi — va putea pune capăt celei mai apăsătoare dintre crizele vre­mii. Până atunci, însă, guvernul are o datorie : să nu lase, ca de obicei, până în ultimul moment, necesita­tea amânării legii de proteguire a chiriaşilor. Şi, să nu mai târguiască această nevoie publică. D. CH. Priveliștea zilei Tragicomediile corectitudine! Un bizar, aproape macabru, exces de socoteală și corectitudine s'a pe­trecut acum câtăva vreme la Dres­­da. Un călător muri tocmai în mo­mentul când trebuia să se suie în tren. Firește n'a mai putut face uz de biletul ce cumpărase. Familia a găsit tibetul de călătorie în buzuna­rul răposatului. O familie practică.... Ea s'a adre­sat, îndată după înmormântare, di­recției căilor ferate cerând rambur­sarea costului biletului, întru cât se făcea dovada că cumpărătorul nu se folosise de el... Direcția, corectă, s'a executat fără cârtire. Dar, cu o re­zervă. A înapoiat în adevăr, jalnicei familii costul tiketului dar a refinut zece (10) pfenigi. De ce? Era costul, unui bilet de intrare pe peron. In adevăr, fostul posesor al numitului tiket răposase pe peronul gării, deci consumase o cantitate din valabili­tatea achiziţiei sale Cantitatea a­­ceasta consumată a fost preţuită la zece pfenigi. Cum vedeţi, la Dresda raporturile dintre căile ferate şi călători—chiar când aceştia mor chiar fără con­cursul căilor ferate — sunt minunat, chiar monstruos, de migăloase,­­ să recunoaştem fi această întâmplare, norocul deosebit al fa­miliei așa de crud încercate: inchi­­puiti-vă ce s'ar fi întâmplat dacă scumpul ei defunct murea după ple­carea trenului, in compartimentul unui vagon... E cert că pierdea co­stul biletului. Sau, poate, ~ mai ştii — s'ar fi reţinut doar suma co­respunzătoare drumului parcurs în­ainte ca posesorul biletului să devi­nă cadavru. Complicate sunt uneori exerciţiile excesului de corectitudine! Fereşte, Doamne, inima oamenilor de atâta onestitate!.... DEM. THEODORESCU ASASINUL — Am prins pe asasin, d-le șef. — Spunei-o lui ■ Saca E mutu dela Manutanță» mari Focul de la Palatul Independenţei O comoară artistică distrusă Joi seara pe la orele 10 a izbucnit un incendiu puternic în calea Vic­toriei unde se află sala de expoziţie Mozart (fostul palat al Independen­ţei). In parterul acestui imobil este un magazin de muzică, la antrenor este sala de expoziţie de pictură iar la etaj locueşte­ patronul magazinului d. Heber. In mansardă se află de­pozitate colecţii de ziare şi reviste, hârtie maculatură aparţinând im­primeriei ziarului „Viitorul“. CUM A ISBUCNIT INCENDIUL Aci, în pod, a isbucnit incendiul, probabil în urma unui scurt circuit. Au sosit imediat pompierii şi auto­rităţile care au depus o muncă ex­traordinară. Pe de o parte trebuiau să stingă focul iar, pe de altă parte, să fe­rească imobilele lipite de aceasta şi anume: palatul Imobiliara, ma­gazinul Feder şi tipografia ziarului „Viitorul“. Podul, plin cu ziare şi hârtie, a ars cu cea mai mare uşurinţă. Flă­cările s-au întins apoi jos la etaj şi la antresor. CE CUPRINDEA SALA DE EXPO­ZIŢII MOZART La antresor, în sala de expoziţie, se deschisese tocmai cri a 25 expo­ziţie de pictură cuprinzând 120 de tablouri ale maestrului Vermont, 50 de tablouri ale lui George Catargi, şi numeroase tablouri ale soţilor pictori Manea, întreaga expoziţie a fost distrusă. Pânzele cari au­ scăpat de flăcări sunt şi ele nimicite de fum şi de apă. Tablourile lui Vermont se esti­mează la trei milioane lei şi fuse­seră asigurate pentru un milion şi cinci sute mii lei Tablourile d-lui George Catargi se estimează la 1.500.000, iar ale so­ţilor Manea la 800.000. PAGUBELE La parter, în sala magazinului de muzică, se deschisese de curând o expoziţie de covoare persane verita­bile, proprietetea d-lui Calmi. Din acestea au fost distruse nu­mai două bucăţi, milioane. Multe note muzicale au fost distruse sau avariate. Lăsând la o parte pierderea artis­tică pagubele materiale se urcă la vreo zece milioane Iei. Din cauza marei cantități de apă aruncată de pompieri, este probabil că tavanele se­ vor surpa, astfel că interiorul intregei clădiri va trebui refăcut. UN ACCIDENT Proprietarul magazinului de mu­zică, d. Hebor, a fost rănit la cap de o bucată de geam căzut de la un luminator. Rana este destul de pro­fundă. Rănitul a fost pansat de in­ternul Gheorgh­e de la „Salvare” care venise la faţa locului cu o am­bulanţă PAGUBELE CONSTATATE In legătură cu incendiul care a distrus o parte din palatul „Inde­pendenţii Române" din calea Vic­toriei, se pare că focul ar fi luat naştere de la coşul caloriferului. Expoziţia d-lui Vermont a fost distrusă in întregime. Din pânzele d-lui Catargi au fost salvate zece iar tablourile soţilor Manea au fost grav avariate. Au mai fost distruse şi alte 5 ta­blouri de o valoare mare. Pagubele generale nu au fost e­­valuate până acum. ” »I—iifl&w e hum ■ WTHINIW—W JIL— D. VERMONT Mărfurile din magazin, după de­­cl­araţi­a patronului, se urcă la patru Eppziţia Vermont Incendiul care a distrus în loca­lul „Mozart“ din Calea Victoriei o incalculabilă avere, a produs con­­sternaţie în inimile tuturor celor ce au cunoscut şi admirat in­totdeauna talonul marelui nostru pictor Ver­mont. Joi dimineaţă, aproape tot ce are Capitala mai ales, mai intelectual, defilase în faţa frumoaselor pânze ale expoziţiei marelui maestru, toţi fiind de părere că opera expusă e cea mai strălucită Încununare a ca­rierii sale. Dimineaţa, sala din faţă a maga­zinului „Mozart“ era plină de spe­ranţe, iubire, veselie, iar aseară flă­cări uriaşe, fum şi şiroaie de apă transformaseră în zdrenţe atâtea comori de artă. Pe lângă expoziţiile pictorilor Manea şi Catargi, expoziţia Vermont cuprindea 88 de pânze în ulei, 28 de acuarele şi 4 desenuri. O vizitasem în ajun, ne mai să­­turându-mă de frumuseţea tablou­rilor, de vorba blândă a maestru­lui, de graţia fiicei lui Margareta, o artistă desăvârşită şi ea. Cu glume vesele, copila talentată schiţase profilul tatălui ei pentru ziarul nostru şi la plecare am dus cu mine viziunea atâtor admirabile inspiraţii, atâta bijuterii ieşite din mâna veşnic tânără a celui mai de­săvârşită din artiştii noştri. Totul va rămâne o simplă amin­tire. Minunata pânză „Ceaiul intim“, cu atâta mişcare şi viaţă, neîntrecu­tele ţipând în diferite atitudini trăi­te, peisagiile incomparabile dintre care mult din Franţa und­e locuise de curând maestrul.. le facă. Bujorii cei albi, garofiţele roşii, garoafele albe. Printre acuarelele e­­rau adevărate perle. Siluete fragile, ţigănci expresive, fiecare cu viaţa crezi că atâta artă, atâta frumuseţe să fie azi un morman de cenuşe. Se spune că pânzele maestrului Vermont ar fi fost asigurate pentru o sumă oarecare. Aceasta în ceea ce priveşte opera picturală în sine. Dar cine, şi ce avere va putea plăti su­fletul, simţirea, fâşiile din viaţa, sănătatea lui Vermont distilate pi­cătură cu picătură in opera de la care un artist ca el avea dreptul să pretindă nu numai câştigul brut ci şi nemurirea? FULMEN datoreşte mizeriei. Şomajul In valea Jiului ia în ade­văr proporţii îngrijitoare. Zilnic se Înregistrează furturi şi­­par­eri să­vârşite de oameni cari, mai înainte, ei proprne. Aproape au-ţi vine să­­ erau muncitori corecţi î­ n sintere înfiorătoare UN MUNCITOR ŞOMEUR IŞI DA FOC CU DINAMITĂ PETROŞANI. 2. — Muncitorul Ciura loan, din Vulcani, s’a sinucis în împrejurări cari au înfiorat popu­laţia din acea localitate. Ciura era şomeur de mai multă vreme şi trăia în mare mizerie. De aceia s’a hotărît să-şi pună capăt zilelor. Rămânând singur în casă, şi-a legat o bucată de dinamită la abdomen şi i-a dat foc. Dinamita făcând explozie, i-a sfărâmat corpul în zeci de bucăţi, pe cari le-a împrăştiat în toată ca­sa. La zgomotul detunăturii au a­­lergat vecinii. Pe uşă şi pe fereas­tră ieşea un fum gros. Intrând înăuntru, vecinii au vă­zut numai mici grămezi de carne aruncate prin casă. ___Autoritățile au început cercetărî-Apoi florile cum numai el știe să '-­ S* 30 constatat că sinuciderea se # Statul, rău platnic -pooo- Oricare cititor ştie, din experien­ţa lui sau a altora, ce păţeşte sim­plul particular când e dator parale şi nu vrea sau nu poate să plăteas­că. Statul însă, care e mai mare de­cât toată lumea, nu se jenează de loc să profite până şi în această privinţă de situaţia sa privilegiată. El nu-şi plăteşte datoriile şi nici nu încearcă măcar să dea vreo expli­caţie valabilă. Iată un exemplu: D. C. Petrovici, taseron din Ga­laţi, are de încasat, încă din 1925, o sumă de bani de la C. F. R. Iată ce răspuns a primit în locul banilor aşteptaţi: DIRECŢIA GENERALĂ a C. F. R. Dir. Contabilităţii No. 136. 529-1927 D-lui C. PETROVICI GALAŢI Str. Traian No. 1 „Ca răspuns la cererea D­v. din 31 Oct. 1927, avem onoare a vă face cu­noscut că piesele justificative în sumă de Iei 55.687 şi 50 — creanţă din exerciţiul 1925 — s'au înaintat ministerului de comunicaţii cu ra­portul No. 79719 din 7/9/927. „Ele însă nu se pot ordonanţa în prezent, deoarece ministerul de fi­nanţe nu a deschis încă creditul ex­traordinar necesar pentru lichida­rea creanţelor.“ Directorul contabilităţii s. s. V. Petrescu Şeful Biuroului B. VI C. s. s. (indescifrabil) Şi ca să nu credeţi că e vreo greşală de tipar sau vreo iuţeală de condei, mai scriu odată suma la care se ridica creanţa d-lui Petro­vici: 55.687 lei şi 50 bani. Aceasta e imensa sumă pe care direcţia generală C. F. R„ ministe­rul de comunicaţii şi cel de finanţe, se străduesc de trei ani de zile cum să n’o plătească. Trei ani de zile de tărăgăneli, pentru a fi C. F. R. — organ auto­nom — să trimeată insfărşit pie­sele ministerului de comunicaţii. Dar ce se întâmplă? Banii nu se pot plăti, pentru că ministerul de finanţe n’a deschis încă creditul ne­cesar. E ca si cum un particular în­hățat de creditori şî-ar permite sa răspundă: — Nu pot plăti, pentru că n’am deschis încă punga! In cazul special, gurile rele susţin că s’au găsit fonduri pentru credi­tori mai mari şi... mai proaspeţi Dar în asemenea discuţii nici nu mai intrăm. Am dori să ni se spue câte decenii va trebui să mai aştep­te un om căruia i se cuvin pentru munca lui, 50.000 lei din partea unei mari instituţii autonome căreia statul e pus să-i deschidă credite? Mai a­­les că d. Petrovici nu va fi fiind singurul de felul său. Taseron Sentiţa in procesul fal­sificatorilor de bancnote romaneşti VIENA, 2. (Rador).—Eri s’a dat sentinţa în proce­sul falsificatorilor de ban­­note româneşti. Green­berg şi Karl Weiss aft fost condamnaţi Ift câte nouă luni de carceră grea, .Wa­­ria Weiss la trei luni a­­rest, cu suspendarea exe­cutării, iar fotograful Ai­­a a fost achitat. Cargobot înecat in Marea Neagră CONSTANŢA. 2.­Cercu­rile maritime au fost în­ştiinţate, printr’o telegra­mă, fie dispariţia cargo­­botului grecesc „Palia“, plecat la 18 Noembrie din Bosfor, cu destinaţia Ga­laţi. De atunci nu se mai ştie nimic de soarta lui. Se crede că s’a înecat în larg, de­oarece în zilele acelea au fost mari fur­tuni. 11 11 ■■ ■ - '»p—ii. .»i-naa MICA ANTANTĂ AERIANĂ Organizarea şi ţelurile ei Am­ anunţat joi întrevederea care a avut loc între divii Ştefan Tătă­­răscu, din partea guvernului român şi miniştrii Micei Antante la Bu­cureşti, pentru stabilirea unei legă­turi aeriene între statele Micei An­tante. In această chestie d■ deputat Şte­fan Tătărăscu, a binevoit a ne da următoarele lămuriri: — Ne găseam într’o situaţie oare­cum paradoxală. Suntem legaţi prin tratate ferme f­e alianţă cu Iugo­slavia şi Cehoslovacia, cu care îm­preună alcătuim Mica Antantă, iar cu Polonia am încheiat, o convenţiu­­ne de alianţă defensivă spre răsărit. Suntem aci în răsăritul Europei Interview cu d. Ştefan Tătărăscu cum vom dovedi, şi s a creiat pe hârtie această frumoasă Mică An­tantă, dar popoarele lor nu s'au a­­propiat cu o fărâmă. COMERŢUL ŞI TRAFICUL AERIAN Dar utilitatea legăturilor aeriene intre ţările micei înţelegeri, nu este determinata numai de consideraţi­­uni de ordin moral şi de apropiere sufletească. Puternice motive de or­din economic pledează pentru Mica Antantă aeriană. Cercurile noastre comerciale şi in­dustriale reclamă permanent de câţiva ani încoace legătura aeriană cu Praga, Belgradul şi Varşovia şi pentru a nu vorbi de aici de una din ele e suficient a aminti că legătura noastră cu Praga ne racordează la marile linii aeriene intercontinenta­le şi internaţionale făcând comerţul român părtaş la binefacerile trafi­cului aerian european. De bună seamă nu am avut până azi o politică aeriană fermă, am fost prea absorbiţi de problemele de con­solidare internă însă am impresia că dacă va mai întârzia legătura noas­tră aeriană cu ţările aliate din cen­trul şi răsăritul Europei, ne expunem la grave prejudicii cu caracter mo­ral economic şi de apărare naţio­nală. Nu doresc să desvolt mai mult această ultimă temă, dar cred că voi fi înţeles iată de ce în dimineaţa de 30 Al­ blie am putut constata la d-nii miniştri ai Poloniei, Cehoslovaciei şi Serbiei, aceleaşi gânduri, aceleaşi sentimen­te, şi mai ales aceleaşi îngrijorări, exprimate în declaraţiile ce vă fac. O CONFERINŢA LA BUCUREŞTI Ne-am angajat reciproc la o cola­borare efectivă şi am decis de co­mun acord ca la finele lui Ianuarie sau începutul lui Februarie, să ţi­nem o importantă conferinţă la Bu­cureşti la care vor participa­­expo­nenţii autorizati ai aviaţiilor civile din statele Micei înţelegeri plus Po­lonia. Ca acea­t­ cazlu­s vom stabili ba­zele concrete ale reţelei aeriene ce ne va lega pe cal­e­a aerului cu Pra­ga, Varşovia şi Belgrad, şi de co­mun acord şi într-o formă analogă vom supune guvernelor noastre spre aprobare şi ratificare ante proectul­­u fără ta să sa producă această de organizare aeriană a Micei Inter­iniţiativă de două ori utilă, după a­legeri- -o grupă de popoare cari ne am în­tregit neamul în urma sforţărilor şi sacrificiilor ce am făcut în marele război, şi care urmărim un obiectiv comun de pace şi civilizaţie. Legăturile aeriene prezintă o im­portanţă deosebită şi extrem de e­­ficace pentru ţările ce se pretind a­­liate. Ele ţin în contact intim şi permanent opiniile publice, prin schimbul rapid de scrisori, ziare, etc. Salutul aerian ce se schimbă zilnic de '­a o capitală la alta, afir­­m­­ă în faţa populaţiei postulatul de amiciţie, fâcându-l să iasă din car­toanele diplomaţilor în pulsaţia zil­nică a cetăţeanului. Şi am văzut as­tfel cum s'au scurs mii fără ca să S8 producă această “0080- ----0600--­ D. ȘTEFAN TĂTĂRĂSCU

Next