Dimineaţa, decembrie 1927 (Anul 23, nr. 7543-7570)
1927-12-04 / nr. 7546
f . Prinderea celor doi directori ai Băncii Generale din Iaşi Ei au fost arestaţi la Paris -------oooo----— O telegramă sosită din Paris autorităţilor noastre, anunţă prinderea în Capitala Franţei a celor doi directori ai Băncii Generale din Iaşi, fraţii Weinrauch, care după ce au săvârşit numeroase fraude în această calitate, au reuşit să dispară peste graniţă, lăsând in urmă o bancă ruinată şi declarată in stare de faliment , cum şi ruina acelora cari lucraseră la acea bancă. Nu numai particularii au avut de suferit pagube ireparabile, dar chiar şi unele autorităţi publice din Iaşi, cari au contractat efreeri sau au depus sume de bani la banca cu pricina. Instrucţia urmată la parchetul din Iaşi a întâmpinat multe greutăţi din prelua lipsei principalor vinovaţi Acum ei au fost extrădaţi, conform cererii făcută la vreme de autorităţile noastre judiciare. Prin aducerea fraţilor Weinrauch, judecătorul de instrucţie va fi în măsură să clarifice deplin cele petrecute în activitatea frauduloasă a băncii şi să fixeze răspunderile. Fraţii Weinrauch au fost arestaţi la Paris, în urma unor razii făcute de poliţie, şi au fost imediat expediaţi în ţară. Ei vor sosi Luni la Iaşi. Reprimarea unei demonsraţii naţionaliste la Viena IO PAGIN’ Prețul Abonamentelor Lei 750 — pe timp e&e un an n 380— „ „ „ 6 luni v ■ v [L \I Anul Xxai No. 7348 DUMINICA 4 , \ I) I.OO— gg g, ,) 3 .1 In străinătate c’tiblis DECEMBRIE 1927 Fondată în 1£04 de CONST. MILENI 3 LEI BIROURILE î Bucuești, Str. Sărindar No. 7 9-11 . 3 LSI I m.EFOANELF I NOASTRE I ICentrala: 308 87 324 73 346 79 353 54 I media 357/72 Alta 307 89. Provincia 310 68 1 - --------Problema locuinţelor cele mai grave probleme ajung totdeauna să aibă în România soluţii glumeţe. Dintre toate crizele sociale de după război, în toată Europa, cea mai acută a fost, fără îndoială, cea a locuinţelor. Importanţa problemei s’a putut învedera şi după atenţia cu care pretutindeni — în toate ţările, afară de România — guvernele s’au străduit să-i facă faţă. La noi, ca de obiceiu, a fost lăsată chestia să se rezolve singură prin exerciţiul răbdării infinite a blândului nostru popor. Ce-au făcut guvernele celorlalte ţări pentru încurajarea nouilor clădiri de locuinţe, e inutil să mai repetăm. Am spus-o deseori aici, fără nici un folos. Nimeni din cei responsabili n’aude şi nimeni nu se impresionează. Să nu punem înainte exemplul formidabil al Germaniei, care în această privinţă a depus o activitate fantastică. Ni se va răspunde : e vorba de o ţară cu surse imense, cu o capacitate industrială incomparabilă. Nu se poate cere României un atare efort, o convenim. Dar, iată două ţări a căror stare materială (când nu ţinem seamă de felul cum sunt gospodărite) nu poate fi socotită superioară celei a României : Cehoslovacia şi mai ales Austria. Ei bine, printr-o chiverniseală de stat grijulivă şi inteligentă, guvernul din Praga a putut cheltui, fără a-şi dezechilibra bugetul, şapte miliarde de coroane. Iar Viena a zidit în zece ani peste 30.000 de apartamente pentru populaţia săracă. O mare sforţare cu roade excelente se face şi la Belgrad. Am luat pilde cari nu depăşesc capacităţile României. Le-am amintit pentru a învedera încă odată cât de netoată, de nepăsătoare şi de vinovată a fost guvernarea ce se laudă de zece ani că săvârşeşte „consolidarea“ ţării. Nu s’a făcut nimic. Şi, nici nu s’a încercat să se facă ceva. Suntem azi în starea dela începutul crizei. Iată, însă, că se anunţă un început... D. Vintilă Brătianu a putut acorda din bugetul său „de aşteptare“ un mic aperitiv de 100 milioane de lei. Atât. Cu suma aceasta nu se vor putea clădi — în presupunerea că, după obiceiul pământului, banii nu vor fi canalizaţi către alte întrebuinţări — decât cel mult 200 de apartamente. Faţă de necesităţile fie şi numai ale Capitalei, dărnicia aceasta e o mică glumă nevinovată. Prolema locuinţelor nu poate fi rezolvită decât — cura s’a întâmplat şi aiurea — cu ajutorul unei mari intervenţii de capital străin. După exemplul marilor metropole ale Europei centrale, numai concursul unei întreprinderi vaste de construcţii cu anume orânduiri de folos pentru toată lumea, — pentru împrumutători ca şi pentru cei ajutoraţi — va putea pune capăt celei mai apăsătoare dintre crizele vremii. Până atunci, însă, guvernul are o datorie : să nu lase, ca de obicei, până în ultimul moment, necesitatea amânării legii de proteguire a chiriaşilor. Şi, să nu mai târguiască această nevoie publică. D. CH. Priveliștea zilei Tragicomediile corectitudine! Un bizar, aproape macabru, exces de socoteală și corectitudine s'a petrecut acum câtăva vreme la Dresda. Un călător muri tocmai în momentul când trebuia să se suie în tren. Firește n'a mai putut face uz de biletul ce cumpărase. Familia a găsit tibetul de călătorie în buzunarul răposatului. O familie practică.... Ea s'a adresat, îndată după înmormântare, direcției căilor ferate cerând rambursarea costului biletului, întru cât se făcea dovada că cumpărătorul nu se folosise de el... Direcția, corectă, s'a executat fără cârtire. Dar, cu o rezervă. A înapoiat în adevăr, jalnicei familii costul tiketului dar a refinut zece (10) pfenigi. De ce? Era costul, unui bilet de intrare pe peron. In adevăr, fostul posesor al numitului tiket răposase pe peronul gării, deci consumase o cantitate din valabilitatea achiziţiei sale Cantitatea aceasta consumată a fost preţuită la zece pfenigi. Cum vedeţi, la Dresda raporturile dintre căile ferate şi călători—chiar când aceştia mor chiar fără concursul căilor ferate — sunt minunat, chiar monstruos, de migăloase, să recunoaştem fi această întâmplare, norocul deosebit al familiei așa de crud încercate: inchipuiti-vă ce s'ar fi întâmplat dacă scumpul ei defunct murea după plecarea trenului, in compartimentul unui vagon... E cert că pierdea costul biletului. Sau, poate, ~ mai ştii — s'ar fi reţinut doar suma corespunzătoare drumului parcurs înainte ca posesorul biletului să devină cadavru. Complicate sunt uneori exerciţiile excesului de corectitudine! Fereşte, Doamne, inima oamenilor de atâta onestitate!.... DEM. THEODORESCU ASASINUL — Am prins pe asasin, d-le șef. — Spunei-o lui ■ Saca E mutu dela Manutanță» mari Focul de la Palatul Independenţei O comoară artistică distrusă Joi seara pe la orele 10 a izbucnit un incendiu puternic în calea Victoriei unde se află sala de expoziţie Mozart (fostul palat al Independenţei). In parterul acestui imobil este un magazin de muzică, la antrenor este sala de expoziţie de pictură iar la etaj locueşte patronul magazinului d. Heber. In mansardă se află depozitate colecţii de ziare şi reviste, hârtie maculatură aparţinând imprimeriei ziarului „Viitorul“. CUM A ISBUCNIT INCENDIUL Aci, în pod, a isbucnit incendiul, probabil în urma unui scurt circuit. Au sosit imediat pompierii şi autorităţile care au depus o muncă extraordinară. Pe de o parte trebuiau să stingă focul iar, pe de altă parte, să ferească imobilele lipite de aceasta şi anume: palatul Imobiliara, magazinul Feder şi tipografia ziarului „Viitorul“. Podul, plin cu ziare şi hârtie, a ars cu cea mai mare uşurinţă. Flăcările s-au întins apoi jos la etaj şi la antresor. CE CUPRINDEA SALA DE EXPOZIŢII MOZART La antresor, în sala de expoziţie, se deschisese tocmai cri a 25 expoziţie de pictură cuprinzând 120 de tablouri ale maestrului Vermont, 50 de tablouri ale lui George Catargi, şi numeroase tablouri ale soţilor pictori Manea, întreaga expoziţie a fost distrusă. Pânzele cari au scăpat de flăcări sunt şi ele nimicite de fum şi de apă. Tablourile lui Vermont se estimează la trei milioane lei şi fuseseră asigurate pentru un milion şi cinci sute mii lei Tablourile d-lui George Catargi se estimează la 1.500.000, iar ale soţilor Manea la 800.000. PAGUBELE La parter, în sala magazinului de muzică, se deschisese de curând o expoziţie de covoare persane veritabile, proprietetea d-lui Calmi. Din acestea au fost distruse numai două bucăţi, milioane. Multe note muzicale au fost distruse sau avariate. Lăsând la o parte pierderea artistică pagubele materiale se urcă la vreo zece milioane Iei. Din cauza marei cantități de apă aruncată de pompieri, este probabil că tavanele se vor surpa, astfel că interiorul intregei clădiri va trebui refăcut. UN ACCIDENT Proprietarul magazinului de muzică, d. Hebor, a fost rănit la cap de o bucată de geam căzut de la un luminator. Rana este destul de profundă. Rănitul a fost pansat de internul Gheorghe de la „Salvare” care venise la faţa locului cu o ambulanţă PAGUBELE CONSTATATE In legătură cu incendiul care a distrus o parte din palatul „Independenţii Române" din calea Victoriei, se pare că focul ar fi luat naştere de la coşul caloriferului. Expoziţia d-lui Vermont a fost distrusă in întregime. Din pânzele d-lui Catargi au fost salvate zece iar tablourile soţilor Manea au fost grav avariate. Au mai fost distruse şi alte 5 tablouri de o valoare mare. Pagubele generale nu au fost evaluate până acum. ” »I—iifl&w e hum ■ WTHINIW—W JIL— D. VERMONT Mărfurile din magazin, după declaraţia patronului, se urcă la patru Eppziţia Vermont Incendiul care a distrus în localul „Mozart“ din Calea Victoriei o incalculabilă avere, a produs consternaţie în inimile tuturor celor ce au cunoscut şi admirat intotdeauna talonul marelui nostru pictor Vermont. Joi dimineaţă, aproape tot ce are Capitala mai ales, mai intelectual, defilase în faţa frumoaselor pânze ale expoziţiei marelui maestru, toţi fiind de părere că opera expusă e cea mai strălucită Încununare a carierii sale. Dimineaţa, sala din faţă a magazinului „Mozart“ era plină de speranţe, iubire, veselie, iar aseară flăcări uriaşe, fum şi şiroaie de apă transformaseră în zdrenţe atâtea comori de artă. Pe lângă expoziţiile pictorilor Manea şi Catargi, expoziţia Vermont cuprindea 88 de pânze în ulei, 28 de acuarele şi 4 desenuri. O vizitasem în ajun, ne mai săturându-mă de frumuseţea tablourilor, de vorba blândă a maestrului, de graţia fiicei lui Margareta, o artistă desăvârşită şi ea. Cu glume vesele, copila talentată schiţase profilul tatălui ei pentru ziarul nostru şi la plecare am dus cu mine viziunea atâtor admirabile inspiraţii, atâta bijuterii ieşite din mâna veşnic tânără a celui mai desăvârşită din artiştii noştri. Totul va rămâne o simplă amintire. Minunata pânză „Ceaiul intim“, cu atâta mişcare şi viaţă, neîntrecutele ţipând în diferite atitudini trăite, peisagiile incomparabile dintre care mult din Franţa unde locuise de curând maestrul.. le facă. Bujorii cei albi, garofiţele roşii, garoafele albe. Printre acuarelele erau adevărate perle. Siluete fragile, ţigănci expresive, fiecare cu viaţa crezi că atâta artă, atâta frumuseţe să fie azi un morman de cenuşe. Se spune că pânzele maestrului Vermont ar fi fost asigurate pentru o sumă oarecare. Aceasta în ceea ce priveşte opera picturală în sine. Dar cine, şi ce avere va putea plăti sufletul, simţirea, fâşiile din viaţa, sănătatea lui Vermont distilate picătură cu picătură in opera de la care un artist ca el avea dreptul să pretindă nu numai câştigul brut ci şi nemurirea? FULMEN datoreşte mizeriei. Şomajul In valea Jiului ia în adevăr proporţii îngrijitoare. Zilnic se Înregistrează furturi şipareri săvârşite de oameni cari, mai înainte, ei proprne. Aproape au-ţi vine să erau muncitori corecţi î n sintere înfiorătoare UN MUNCITOR ŞOMEUR IŞI DA FOC CU DINAMITĂ PETROŞANI. 2. — Muncitorul Ciura loan, din Vulcani, s’a sinucis în împrejurări cari au înfiorat populaţia din acea localitate. Ciura era şomeur de mai multă vreme şi trăia în mare mizerie. De aceia s’a hotărît să-şi pună capăt zilelor. Rămânând singur în casă, şi-a legat o bucată de dinamită la abdomen şi i-a dat foc. Dinamita făcând explozie, i-a sfărâmat corpul în zeci de bucăţi, pe cari le-a împrăştiat în toată casa. La zgomotul detunăturii au alergat vecinii. Pe uşă şi pe fereastră ieşea un fum gros. Intrând înăuntru, vecinii au văzut numai mici grămezi de carne aruncate prin casă. ___Autoritățile au început cercetărî-Apoi florile cum numai el știe să '- S* 30 constatat că sinuciderea se # Statul, rău platnic -pooo- Oricare cititor ştie, din experienţa lui sau a altora, ce păţeşte simplul particular când e dator parale şi nu vrea sau nu poate să plătească. Statul însă, care e mai mare decât toată lumea, nu se jenează de loc să profite până şi în această privinţă de situaţia sa privilegiată. El nu-şi plăteşte datoriile şi nici nu încearcă măcar să dea vreo explicaţie valabilă. Iată un exemplu: D. C. Petrovici, taseron din Galaţi, are de încasat, încă din 1925, o sumă de bani de la C. F. R. Iată ce răspuns a primit în locul banilor aşteptaţi: DIRECŢIA GENERALĂ a C. F. R. Dir. Contabilităţii No. 136. 529-1927 D-lui C. PETROVICI GALAŢI Str. Traian No. 1 „Ca răspuns la cererea Dv. din 31 Oct. 1927, avem onoare a vă face cunoscut că piesele justificative în sumă de Iei 55.687 şi 50 — creanţă din exerciţiul 1925 — s'au înaintat ministerului de comunicaţii cu raportul No. 79719 din 7/9/927. „Ele însă nu se pot ordonanţa în prezent, deoarece ministerul de finanţe nu a deschis încă creditul extraordinar necesar pentru lichidarea creanţelor.“ Directorul contabilităţii s. s. V. Petrescu Şeful Biuroului B. VI C. s. s. (indescifrabil) Şi ca să nu credeţi că e vreo greşală de tipar sau vreo iuţeală de condei, mai scriu odată suma la care se ridica creanţa d-lui Petrovici: 55.687 lei şi 50 bani. Aceasta e imensa sumă pe care direcţia generală C. F. R„ ministerul de comunicaţii şi cel de finanţe, se străduesc de trei ani de zile cum să n’o plătească. Trei ani de zile de tărăgăneli, pentru a fi C. F. R. — organ autonom — să trimeată insfărşit piesele ministerului de comunicaţii. Dar ce se întâmplă? Banii nu se pot plăti, pentru că ministerul de finanţe n’a deschis încă creditul necesar. E ca si cum un particular înhățat de creditori şî-ar permite sa răspundă: — Nu pot plăti, pentru că n’am deschis încă punga! In cazul special, gurile rele susţin că s’au găsit fonduri pentru creditori mai mari şi... mai proaspeţi Dar în asemenea discuţii nici nu mai intrăm. Am dori să ni se spue câte decenii va trebui să mai aştepte un om căruia i se cuvin pentru munca lui, 50.000 lei din partea unei mari instituţii autonome căreia statul e pus să-i deschidă credite? Mai ales că d. Petrovici nu va fi fiind singurul de felul său. Taseron Sentiţa in procesul falsificatorilor de bancnote romaneşti VIENA, 2. (Rador).—Eri s’a dat sentinţa în procesul falsificatorilor de bannote româneşti. Greenberg şi Karl Weiss aft fost condamnaţi Ift câte nouă luni de carceră grea, .Waria Weiss la trei luni arest, cu suspendarea executării, iar fotograful Aia a fost achitat. Cargobot înecat in Marea Neagră CONSTANŢA. 2.Cercurile maritime au fost înştiinţate, printr’o telegramă, fie dispariţia cargobotului grecesc „Palia“, plecat la 18 Noembrie din Bosfor, cu destinaţia Galaţi. De atunci nu se mai ştie nimic de soarta lui. Se crede că s’a înecat în larg, deoarece în zilele acelea au fost mari furtuni. 11 11 ■■ ■ - '»p—ii. .»i-naa MICA ANTANTĂ AERIANĂ Organizarea şi ţelurile ei Am anunţat joi întrevederea care a avut loc între divii Ştefan Tătărăscu, din partea guvernului român şi miniştrii Micei Antante la Bucureşti, pentru stabilirea unei legături aeriene între statele Micei Antante. In această chestie d■ deputat Ştefan Tătărăscu, a binevoit a ne da următoarele lămuriri: — Ne găseam într’o situaţie oarecum paradoxală. Suntem legaţi prin tratate ferme fe alianţă cu Iugoslavia şi Cehoslovacia, cu care împreună alcătuim Mica Antantă, iar cu Polonia am încheiat, o convenţiune de alianţă defensivă spre răsărit. Suntem aci în răsăritul Europei Interview cu d. Ştefan Tătărăscu cum vom dovedi, şi s a creiat pe hârtie această frumoasă Mică Antantă, dar popoarele lor nu s'au apropiat cu o fărâmă. COMERŢUL ŞI TRAFICUL AERIAN Dar utilitatea legăturilor aeriene intre ţările micei înţelegeri, nu este determinata numai de consideraţiuni de ordin moral şi de apropiere sufletească. Puternice motive de ordin economic pledează pentru Mica Antantă aeriană. Cercurile noastre comerciale şi industriale reclamă permanent de câţiva ani încoace legătura aeriană cu Praga, Belgradul şi Varşovia şi pentru a nu vorbi de aici de una din ele e suficient a aminti că legătura noastră cu Praga ne racordează la marile linii aeriene intercontinentale şi internaţionale făcând comerţul român părtaş la binefacerile traficului aerian european. De bună seamă nu am avut până azi o politică aeriană fermă, am fost prea absorbiţi de problemele de consolidare internă însă am impresia că dacă va mai întârzia legătura noastră aeriană cu ţările aliate din centrul şi răsăritul Europei, ne expunem la grave prejudicii cu caracter moral economic şi de apărare naţională. Nu doresc să desvolt mai mult această ultimă temă, dar cred că voi fi înţeles iată de ce în dimineaţa de 30 Al blie am putut constata la d-nii miniştri ai Poloniei, Cehoslovaciei şi Serbiei, aceleaşi gânduri, aceleaşi sentimente, şi mai ales aceleaşi îngrijorări, exprimate în declaraţiile ce vă fac. O CONFERINŢA LA BUCUREŞTI Ne-am angajat reciproc la o colaborare efectivă şi am decis de comun acord ca la finele lui Ianuarie sau începutul lui Februarie, să ţinem o importantă conferinţă la Bucureşti la care vor participaexponenţii autorizati ai aviaţiilor civile din statele Micei înţelegeri plus Polonia. Ca aceat cazlus vom stabili bazele concrete ale reţelei aeriene ce ne va lega pe calea aerului cu Praga, Varşovia şi Belgrad, şi de comun acord şi într-o formă analogă vom supune guvernelor noastre spre aprobare şi ratificare ante proectulu fără ta să sa producă această de organizare aeriană a Micei Interiniţiativă de două ori utilă, după alegeri- -o grupă de popoare cari ne am întregit neamul în urma sforţărilor şi sacrificiilor ce am făcut în marele război, şi care urmărim un obiectiv comun de pace şi civilizaţie. Legăturile aeriene prezintă o importanţă deosebită şi extrem de eficace pentru ţările ce se pretind aliate. Ele ţin în contact intim şi permanent opiniile publice, prin schimbul rapid de scrisori, ziare, etc. Salutul aerian ce se schimbă zilnic de 'a o capitală la alta, afirmă în faţa populaţiei postulatul de amiciţie, fâcându-l să iasă din cartoanele diplomaţilor în pulsaţia zilnică a cetăţeanului. Şi am văzut astfel cum s'au scurs mii fără ca să S8 producă această “0080- ----0600-- D. ȘTEFAN TĂTĂRĂSCU