Dimineaţa, august 1928 (Anul 24, nr. 7773-7803)

1928-08-05 / nr. 7777

IO PAGINI Abonamentelor pe timp de un an ii » ii 6 luni » 200 — I, )) ii 3 ii In străinătate dublu Prețul Lei 750 „ 380 F­ondată în 1904 de CONST. MILLEKr 3 LEI 1 BIROURILE: București, Str. Sări a­dar Nd. 7­ 9-11­­3 LEI 1 1 TELEFOANELE­­ NOASTRE 1 Anii XXIV Wo. 4798 Duminică 5 AUGUST 1928 Centrala: 306/67. 324/73. 346/79. 353 54. Direcția: 357/72. A-tla 307/69. Provincia 310/68. Dela contele Garnero la contele Apponyi Modestia ambilor conţi am citit, în traducere, articolu extraordinar de admirativ al zia­rului unguresc „Ujsag“, despre contele Apponyi, celebrul bărbat de stat maghiar, care tocmai îşi în­cheie cariera, ca apărător ad op­­tanţilor. Ştiam că Apponyi e om foarte învăţat şi de mare talent Dar numitul ziar i-a descoperit o însuşire nouă: modestia. Ci­că, Apponyi se întorcea de la Karlsbad, unde îşi făcuse obişnuita cură. La Praga a trebuit să schim­be trenul. Şi a stat în rând cu toa­tă lumea, până când portarul a permis trecerea pe peronul respec­tiv. Erau acolo câţiva conaţionali ai contelui, admiratorii lui fireşti şi oare­cum din oficiu. Făceau şi ei coadă. Şi au fost profund jigniţi de faptul că porta­rul, prin rigiditatea-i reglementa­ră, îl cobora pe eroul lor până la dânşii, tratându-i pe ei ca şi pe ei. Au început deci să quasi-vocife­reze, explicându-i ghiorlanului de portar cine este Apponyi şi ce tra­tament i se cuvine. Şi, traducân­­du-şi gândul şi simţirea într-o re­vendicare precisă, protestatarii au cerut pentru Apponyi — numai pentru el — dreptul de a trece i­mediat pe peron. Portarul a fost sguduit în­­ concepţiile-i egalitare El şi începuse să şovăie între res­pectul ocazional pe care, acum, îl simţia ca om, şi datoria permanen­tă care-l apăsa ca portar, când, de-o dată, s’a produs faptul eroic şi hotărâtor. Contele Apponyi a pus capăt ori­cărui zbucium, prin­­tr’o declaraţie solemnă în simpli­citatea ei: — Cum aşteptaţi dv., pot aştepta şi eu. Nu primesc favoruri, de ori­ce fel ar­­ii, pentru persoana mea. Zis şi făcut! Contele a aşteptat! Aşa s’au petrecut lucrurile, şi de­­aici noul transport de admiraţie al ziarului „Ur­sag‘­ pentru o însuşire pe care până acum nu i-o cunoscu­se marelui bărbat- modestia. * Mai puţin entuziaşti de­cât con­fratele maghiar, vom spune că nouă contele Apponyi ni-l amin­teşte pe contele Carnero, preşe­dintele comisiunii ad-hoc pentru moralizarea publică, din „Voievo­dul Ţiganilor“, opereta excelent lo­calizată de d. P. Gusty. Intre cei doi conţi sunt mici deo­sebiri, dar sunt şi puternice asemă­nări. Contele Carnero — în numele „moralei publice ultragiate“ — ca­ută să împiedice reintrarea lui San­­dor Barinkay în stăpânirea moşiei sale, pe care în mod nedrept şi ne­legal i-o răpise porcarul Jupan. Contele Apponyi — agăţându-se şi el de pulpana zisei morale publice — caută să reinstaleze câteva sute de Jupani, — „încbi­aţi“ în cursul vremurilor pe moştiile ce li s’au luat în mod regal şi drept, pentru că ele se cuveneau ţărănimii. Am­bii conţi, în acţiunile lor ce par a se contrazice, au acest lucru co­mun: sunt de partea nedreptăţii. A­­mândoi îşi mută procesele cât mai departe, în speranţa că speţa nu va fi cunoscută şi vor putea smulge o sentinţă greşită. Şi amândoi pierd procesele: Carnero la Viena şi A­­pponyi la Geneva. Asemănarea e atât de mare, în­cât nici nu s-a mai scris o nouă operetă. „Voievodul“, excelent lo­calizat de d. Gusty, înfăţişează per­fect ambele „cazuri ciudate“. Şi apoi, dacă pe multe scene am putut aplauda câte un admirabil Came­­ro, ucide să găseşti un artist destul de comic ca să-l întrupeze cum se cuvine pe contele Apponyi, odi­nioară cel mai odios asupritor al minoritarior etnice ca şi al ţă­rănimii maghiare şi astăzi a­­părătorul atât de ţanţoş, în faţa democraţiei mondiale, al unor oa­meni atât de tragic nedreptăţiţi, cum sunt.... optantii! * Ei, dar — vorba confratelui „Új­ság“ — contele Apponyi e modest. A dovedit-o cu fapte într’o gară din Praga, nu numai în faţa unor conaţionali de-o impresionantă im­parţialitate, dar până şi în faţa u­nui portar care era cât p’aci să in­tre în bocluc şi cu regulamentul o­­ficial, şi cu propria-i conştiinţă, până atunci imaculată! Să spun că modestia domnului conte nu m’a zguduit puţintel şi pe mine — măcar cât negru sub un­ghie — aş­ minţi. Ce Dumnezeu, doar nu sunt nici eu de câlţi/ Dr.r cu toate astea, iar mă *’ntorc şi zic, în definitiv, în cărţile de educaţie şi morală se cere modestia tinere­tului, în general, şi în deosebi fe­telor de pension. Din partea unui om — şi mare şi bătrân — am pu­tea accepta şi un pic de nemodes­­tie; dar în schimb i-am cere — şi cu straşnică stăruinţă! — să nu fie... porc de câne! Iertaţi cuvântul cel prost: m’a luat condeiul pe di­nainte, mai ales că, prin forţa su­biectului, am vorbit de Voievodul Ţiganilor, deci de Jupan, deci de porci; şi doară subiectul e scos din­­tr’o nuvelă atât de frumoasă, a marelui M. Jokay, scump, de sigur, şi inimii contelui Apponyi! ...Dar ca să evităm vre-un nou accident stilistic, ne întoarcem la chestie. Admiţând deci că mode­stia e o lăudabilă însuşire şi pen­tru un celebru bărbat de stat, am dori să ştim dacă d. conte Apponyi o cultivă cu aceeaşi frenezie şi a­­casă la d-sa, adică în Ungaria, care e moşia d-sale şi a celorlalţi conţi- Elogiile pe care confratele „Uj­sag“ le aduce modestiei contelui Apponyi ne amintesc auto-elogiile sus pomenitului conte Carnero. A­­cesta exclamă: — Eu sunt onest, modest şi... — Opreşte-te la rest, îl între­rupe adorabila „gobernant“. Şi autorul articolului din ziarul maghiar ar face bine să se oprea­scă, pentru că riscă să-l desmin­­tă cumplit deceniile de activitate şovinistă şi oligarhică ale contelui Apponyi, despre care minorităţile etnice şi ţărănimea ungurească au cu totul altă amintire. Traian Vlad ÎNTÂMPLĂRILE zilei Cei cari se odihnesc Abia întors de la Sinaia, bunul meu prieten Mişu N.... veni să mă vadă. Era grăbit, mai întâi pentrucă ţinea să-mi comunice impresiile şi să-mi povestească aventurile şi, al doilea, pentru că peste două zile pleca la Mamaia, unde urma să-şi complec­­teze vacanţa. O vacanţă care începe când vrea el şi se sfârşeşte atunci când în por­tofel­ii suflă vântul. „M'a­­ distrat, dragă, (eu nu-i dau voe să întrebuinţeze cu mine fran­ţuzescul moncher) aşa cum nu-ţi poţi închipui. In nici o noapte nu m'am culcat înainte de orele trei di­mineaţa, ba uneori m'au şi apucat zorile zilei. Am dus-o intr'una în dans, în chefuri, în jocuri. Numai că nu prea mi-a mers la jocul de cărţi. Ce-i drept, mă simt obosit şi slăbit, dar încal ce am petrecut. „Şi acum, continuă Mişu, plec poi­mâine la Mamaia, unde mă aşteaptă alţi prieteni, fireşte, alte prietene şi alte chefuri. Ştiu c'o să fie lată. — Dar zic eu, la munte sau la mare te duci să te odihneşti, să-ţi refaci sănătatea şi să-ţi mai întăreşti nervii zdruncinaţi, iar nu să petreci nopţi albe şi să te frămânţi aşa de rău“. Bunul meu prieten Mişu N... râse cu un râs îin care intra şi un senti­ment de compătimire pentru naiva mea observaţie. „Să­ mă odihnesc?! răspunse el mi­rat şi adăugând: Dar ce am de făcut tot anul la Bucureşti?“ Aşa este. Mişu N... aparţine acelei categorii de oameni, cari n'au nimic de făcut cât e anul de lung şi mare. Ei se odihnesc—odihnesc întru Dom­nul mai înainte de a intra în mor­­mânt. Sunt oara de invidiat ? Câtuşi de puţin. Mai de­grabă sunt de plâns. ELVIN D. Kellogg nu și-a con­tramandat vizita la Paris WASHINGTON, 3. (Rador). — Secretarul de stat Kellog a des­­minţit aseară formal diferitele svo­­nuri pretinzând că și-ar fi contra­mandat vizita la Paris, pentru sem­narea pactului împotriva războiu­lui. D­. Kellog a precizat că se îm­barcă în ziua de 18 August din New-York pentru Cherbourg. La Paris nu va rămâne decât două zile, iar la 4 Septembrie va fi îna­poi în Statele­ Unite. La Paris nu va discuta nici o chestiune străină de pactul multi­lateral pentru su­primarea războiului. . .. SCUMPETEA Cine-i autorul crimei din Cernăuţi Cine-i victima.­Misterul se complică.-Alte arestări CERNĂUŢI, 2 — După cum am col n'a aflat nimic despre crima comisă | deci, că Arwin nu-i vinovat ţi nici I ne malul Prutului, deoarece toţi ai |nu ştia nimic de crimă. municat telegrafic, misterul senza­ţionalei crime comise pe malul Pru­tului la Cernăuţi începe să fie clari­ficat prin faptul că s’a putut stabili identitatea victimei. Nenorocita tânără care a avut o moarte atât de cruntă, este d­m Bo­rislava Lapuszanka, în etate de 23 ani, cu domiciliul în suburbia Mă­­năstirişte din Cernăuţi Ea este de origină poloneză, familia fiindu-i de multă vreme stabilită în oraşul nos­tru. Tatăl său a plecat în America de 6 ani. Tânăra Borislava locuia îm­preună cu sora sa Elisabeta în stra­da Mănăstiişte No. 193. Borislava Lapuszanka era recuno­scută ca un tip de o rară frumuseţe şi de o cinste exemplară, fapt consta­tat şi de medicii legişti cu prilejul autopsiei cadavrului. Cu câtva timp înainte fusese în serviciul unei fa­brici, dar acum stătea acasă. Fru­museţea ei a fascinat pe mulţi ado­ratori, dar tânăra d­ecomadată refuza orice cerere în căsătorie. Cercetările vor dovedi de­sigur dacă dânsa iubia sau nu pe cineva. x&wrzmm CUM A FOST IDENTIFICATĂ VICTIMA Am arătat în reportagiile­­ prece­dente că timp de trei zile investiga­ţiile poliţiei pentru a stabili identita­tea victimei rămăseseră zadarnice. In urma autopsiei, cadavrul a fost înmormântat în cimitirul din­ Jucica, poliţia oprind hainele victimei pen­tru cercetărle ulterioare. Astă noapte pe la orele 10, comisa­rul Amster a fost întâmpinat pe stra­dă de mecanicul Cucera, care l-a în­­cunoştiinţat că în familia Lopuszan­­ka lipseşte de Duminică seara tabăra d-ra Borislava. Imediat a fost chemată la poliţie sora acesteia Elisabeta Lopuszanka. Arătându-i-se hainele victimei de la Prut, numita a recunoscut imediat că sunt ale Borislavei. De asemenea a recunoscut-o şi în fotografia cada­vrului. CE S’A ÎNTÂMPLAT IN SEARA CRIMEI Elisabeta Lopuszanka declară ur­mătoarele : In seara de Duminică 29 Iulie s'a dus împreună cu sora sa Borislava la grădina publică. Aci sora i-a re­comandat pe doi tineri: Arwin Kühle din suburbia Clocucica No. 23 şi Paul Grenke din aceiaşi suburbie No. 28. Primul s'a plimbat cu Borislava, iar celălalt cu Elisabeta. Ambele pe­rechi au făcut mai multe tururi prin grădină. Pe la orele 10 noaptea Eli­sabeta a voit să comunice ceva sorei sale, dar prin mulțimea din grădină n'a mai întâlnit cealaltă pereche. Atunci a plecat acasă fiind condusă până la poartă de Paul Grenke. Peste puţin timp a venit băiatul unei vecine — anume Gherman în etate de 12 ani — aduccindu-i man­tila şi poşeta Borislavei şi spunân­­du-i că aceasta se mai plimbă puţin şi apoi­­vine acasă. (A aşteptat-o însă în zadar căci nu sa mai întors toată noaptea şi nici a doua zi. Familia era foarte neliniştită, dar, casei fiind polonezi hulţi,',au zidrele germane locale şi nici cele româ­neşti din Bucureşti. ARESTAREA LUI ARWIN KüIHLE Astă noapte la orele 12 a fost ares­tat în locuinţa sa Arwin Kühle, tâ­nărul care rămăsese în grădina pu­blică cu Borislava. Numitul dor­mea foarte liniştit, ceea ce ar fi fost imposibil pentru un om a cărui conştiinţă este apăsată de o crimă atât de odioasă. Fiind pus în curent cu toată gro­zăvia celor întâmplate, tânărul a negat cu înverşunare că ar fi auto­­rul crimei. El declară că s-a plimbat cu Bor­islava până la orele 9 jum. seara, când aceasta a spus că se duce­a­ Arwin Küble a fost arestat şi dus la poliţie unde cercetările au durat Conţinutul scrisoarei este ţinut secret de poliţie, care astăzi toată ziua l-a cercetat pe tânăr. Pe de altă parte este exclus ca Borislava, fată atât de frumoasă şi de cinstită să­ se fi hazardat a se duce singură în plină noapte pe malul Prutului. De­sigur că n’a pu­tut pleca decât însoţită de cineva în care avea încredere şi pe care-l cunoştea. Poliţia urmează să stabilească ce-a făcut Arwin, dacă după cum pretinde s'a despărţit la orele 9 jum. de victimă. Unde a petrecut noaptea şi ce dovezi poate aduce că spune adevărul? Admiţând ipoteza că în adevăr cei doi tineri sau despărţit, unde s’a în­tâlnit Borislava cu alt tânăr, care s’o fi dus la Prut? Poate dânsa avea o altă dragoste, de care nu se ştie nimic. Dacă Arwin şi Borislava au ple­după despărţirea celor doi tineri, fata să se fi întâlnit cu un altul şi să fi plecat împreună la Prut, fiind urmăriţi de către Arwin, care apoi din gelozie să fi asasinat pe tânără şi pe celălalt tânăr. Această bănuială ar fi întărită prin faptul că, crima după toate probabilităţile s’a comis pe ma­lul Prutului şi apoi cadavrul a fost dus cu barca pe insulă. Dovedesc acest lucru declaraţiile soldaţilor de la pod, barca ce s’a găsit plină de sânge şi faptul că pe insulă nu sunt urme de sânge. Din cercetările făcute până in pre­zent reiese şi alt fapt misterios: tâ­nărul Paul Grenke care a condus pe Elisabeta, sora victimei, până acasă a dispărut din localitate. Până acum nu a fost găsit. Deasemenea nu sunt găsiţi fraţii lui Arwin Kühle. DOVEZI DE CULPABILITATE casă. A condus-o până in dreptul li­ceului militar, unde s’au despărţit, fata îndreptându-se spre locuinţă, iar el reîntorcându-se la grădină. Trei dintre soldaţii dela postul de pe podul C. F. R. sunt menţinuţi a­­­­restaţi. Parchetul militar şi civil până la orele 4 dimineaţa. Deşi la­ contnuă a­’ cerceta, deşi părerile nărui neagă crima, susţinându-şi “”în­“ex ar f* cu ei ,nu sunt vino- primele declaraţii, totuşi există mo­­au, împuşcat de lat., după tive îndreptăţite pentru culpabilita­tea sa. Elisabeta Lapuszanka chemată la un nou interogator azi dimineaţă la orele 8, declară că tânărul Arwin era îndrăgostit nebunește de sora sa și chiar i-a mărturisit amorul său, dar a fost mereu respins. Borislava nu voia să se căsăto­rească cu Arwin. Tânărul declară la fel, că iubea pe Borislava, dar ea nu s’a sfiit să-i spue că nu-1 ia de soț. I-a declarat că­­ stimează foarte mult, il consi­deră prieten bun, dar nu se va că­sători cu el. Un alt fapt care ar fi in favoa­rea nevinovăţiei tânărului Arwin, este acela că s’a găsit pe masa din camera sa, o scrisoare adresată Barîslavei, cu data de 31 Iulie. Or, după cum se știe tânăra a fost asa­sinată la seara de 29 Iulie. Ar reuşi ALTE IPOTEZE PORTARUL: E drept, hotelul nostru nu e curat, în schimb toţi pasagerii pleacă curăţaţi­BORISLAVA LOPUSZANKA Printre leproşi Concluziuni Un pericol de contaminare, da­torit deplinei libertăţi de care dis­pun bolnavii. O condamnabilă lipsă de solici­tudine faţă de nişte nenorociţi, ne­vinovaţi de­­ groaznica lor stare. Aşa­dar ministerul sănătăţii, e dator în primul rând, să ia măsuri­le de complectă izolare a leproşi­lor. Ar fi nimerit să-i mute la Ti­­chileşti. In privinţa asta şi medicul şi bolnavii sunt de acord. Să instituie gardieni şi personal sanitar. Să împiedice în mod drastic abe­raţia „concediilor”. Asta în ceea ce priveşte regimul de izolare. Cât despre bolnavi, să-şi dea toată silinţa să le amelioreze traiul. Să majoreze alocaţia de hrană la cel puţin 30 lei, căci e o bar­barie să te porţi astfel cu nişte fiinţe, pe care le-ai eliminat fără judecată, fără drept, din societate. Să li se dea posibilitatea unei hra­­ne bune şi îndestulătoare. Să aibă medicamente la trebuinţă, şi mai ales uleiul Chaulmoogra. Să li se înlesnească putinţa de a uita că sunt cei mai oropsiţi muri­tori. PENTRU PUBLIC Ancheta noastră a dovedit că opi­nia publică e mai promptă în ma­­nifestaţiuni generoase, decât foru­rile oficiale. Nu numai o bogată co­­respodenţă, cu un conţinut în care vibrează o profundă milă pentru bieţii bolnavi şi o mare indignare pentru indiferenţa autorităţilor răs­punzătoare, — o certifică. S’au produs şi danii. Multe ema­­nate din pungi, nu prea chiabure, însă cu atât mai mişcătoare în de­monstraţia lor. Se va repeta şi după ce rândurile acestea vor fi înregistrate ? Şi mâine ? Sperăm că da. Nu uitaţi că nenorociţii, ce nici cat împreună la Prut poate fi în­dreptăţită bănuiala că tânărul dis­perat de faptul că iubita nu-i răs­punde la dragoste, s'o fi asasinat în­tr’un moment de gelozie nebună. _________ ____________.._­ Nu este exclusă eventualitatea că,măcar într’o ocupaţie manuală, — cum să lucrezi fără degete ? — nu pot găsi un refugiu sau o distracţie vor fi recunoscători, dacă le-aţi da posibilitatea să uite unde trăesc şi cum trăesc. Aţi citit apelul în care ziaristul francez îşi termină impresiunile din Guyana ? II repet pentru „leproşii noştri“ . Cititorii mei, trimiteţi-le chipuri şi poveşti, reviste ilustrate, ultimele mode, romane în care tinerii au bucurii frumoase şi frumoase sufe­rinţe de dragoste... Am terminat. Ştiu că grozăviile descrise, n’au fost o lectură plă­cută. Ştiu că sentimentele frumoase şi povestirile în cari eroii au suferin­ţe nobile, sunt un aliment mai asi­­miliabil. E în firea fumului agasat de realitatea prozaică şi cotidiană, să caute în emoţiuni distinse, o com­pensaţie şi un refugiu. Câte efor­turi şi câte sacrificii nu merită un ceas de reverie agreabilă! Cer iertare cititorilor, că aproa­pe două săptămâni i-am purtat în­tr’o lume, unde n’au găsit toate a­­cestea. Nu poţi totdeauna zâmbi... îmi pare rău că am­ fost nevoie să aduc, într'un anotimp balnear, odihnitor şi sportiv, viziunea unei umanităţi hâde. Nu sunt eu de vină. E ministrul sănătăţii, care a aflat după trei luni de „evadarea“ a 10 leproşi! Cine l‘a pus să dea alarma? Fără ea, curiozitatea mea profe­sională n’ar fi fost aţâţată, n’am fi ştiut, că undeva pe malul Dunării, suferă şi foiesc făpturi de ale noa­stre, cărora le-a rămas din ase­mănarea cu Domnul, doar umbra. De zece ani există leprozeria de la Lărgeanca şi n’am ştiut nimic! De zece ani lepra trăeşte lângă noi — şi s’a văzut, chiar în mijlo­cul nostru, — şi n’am fost vestiţi să ne ferim! In rezumat, din ancheta noastră rezultă: * 1 Misterul se complică Misterul în jurul acestei senzaţio­nale crime se complică şi mai mult, de­oarece cercetările poliţiei sunt în­dreptate şi în alte direcţiuni, aflân­­duse în ultimul timp fapte noui în legătură cu crima. Astfel a fost arestat lucrătorul Ion Russu de la fabric® de cherestea „Goetz“, un individ de multă vreme suspect. Se știe că loviturile mortale ale victimei au fost provocate cu o secure. Or, asupra lucrătorului s-a găsit o secure pe al cărei mâner sunt două pete suspecte de sânge. Făcân­­du-se analiza de către d. dr Albrecht, acesta a constatat că petele sunt de sânge. Pe de altă parte păzitorul fabricei de zahăr Jucica, din apropierea lo­cului crimei a declarat la poliţie că în noaptea de Duminică pe la orele Î1—12 podul de peste Prut a fost trecut de un automobil cu farurile stinse. Din maşină s'a dat jos un ne­cunoscut, care s'a dus până la staţia de helioterapie (locul exact al crimei, coincizănd şi ora crimei, deoarece ceasornicul-brăţard al victimei s'a o­­prit la orele 11 jum.) După puţin ...mp necunoscutul s'a urcat şi ma­şina a plecat tot cu farurile stinse. I este jumătate oră aceiaşi maşină a trecut din nou podul, dar de astă dată cu luminele aprinse. Sodații de la­­pod confirmă acest l­ucru. Sunt soldaţii vinovaţi ? ce ea era deja moartă. Din declaraţiile tuturor rezultă că sentinela de la postul No. 1 — Cuzie Gh. — a zărit pe la ora 1 noaptea o umbră, ce căuta să se furişeze pe sub pod. Neprimind răspuns la so­maţiile făcute a tras focuri de armă în direcţia aceasta. Soldatul de la postul No. 7 auzind focuri de armă trase de camaradul său, a tras şi el câteva. Primul soldat declară că apoi a văzut pe insulă altă umbră şi a tras din nou focuri de armă. Cum în mijlocul podului există un bec puternic de lumină electrică este inexplicabil ca soldaţii să nu fi văzut ca pe insulă se găseşte o fe­­mee. Soldatul Cuzie afirmă că a văzut un singur om pe sub pod şi că e im­posibil că acel om să fi purtat un cadavru. Caporalul şef de post Nicolae Câ­lătoru declară că alarmat de focu­rile de armă şi aflând de ce este vorba s-a coborît sub pod îm­preună cu un soldat. Acolo au văzut cum o umbră intră în apă şi începe să traverseze Prutul. Ei au făcut so­maţiile cuvenite şi apoi au tras focuri de armă. Necunoscutul a dispărut şi totul a intrat în linişte. Caporalul, soldatul şi păzitorul staţiune­ de helioterapie — trezit din somn — s’au dus cu barca până la insulă. In apropiere de 5 metri de insulă soldatul a tras un nou foc asupra mogâldetei de pe insulă. A­­cest foc a lovit probabil pe asasina­tă, provocându-i împuşcătura de la gură. Găsind cadavrul femeei, capo­ralul a lăsat un soldat de pază şi a doua zi dimineaţă a raportat cazul superiorilor săi. Soldaţii sunt încă supuşi cercetă­rilor. In acelaş timp sunt cercetaţi tâ­nărul­ Kuhle şi lucrătorul Ion Rusu. EM. ROS. F. BRUNEA-FOX IN JURUL UNEI INSINUĂRI Ancheta întrepinsă de „Di­mineaţa“, prin redactorul ei, d. Brunea-Fox, la leprozeria de la Lărgeanca, a provocat cuvenita emoţie in întreaga noastră opinie publică. Indig­narea tuturor oamenilor de bine contra indolenţii autori­tăţilor sanitare, cari nu acor­dă nici o atenţie tratamentu­lui leproşilor şi primejduesc prin aceasta sănătatea unei întregi populaţii, a pus pe gânduri pe cei răspunzători de trista situaţie creată. Numai aşa se explică faptul curios că, într-un ziar de di­mineaţă, a apărut o notă, în care se insinuează că ancheta publicată de „Dimineaţa“ ar fi „literatură“ şi că totul s’ar reduce la antagonismul dintre doi medici. In acelaş ziar se a­­nunţă şi un comunicat al mi­nisterului sănătăţii publice. „Nu ştim ce va conţine comu­nicatul. Ne îndoim însă că el va încerca să schimbe o iotă din constatările publicate de „Dimineața“, cari sunt purul adevăr văzut și verificat la fa­ța locului. Deocamdată atât. Mare incendiu in Italia . — Ziarul „Giornate d’I­talia anunţă că, într’o localitate din Calabria, a izbucnit un mare incendiu, care a vret acut în centi­­ne 100 de case şi hambare. Un lo­cuitor a fost ucis si mai mulţi alţii răniţi.

Next