Dimineaţa, august 1928 (Anul 24, nr. 7773-7803)
1928-08-05 / nr. 7777
IO PAGINI Abonamentelor pe timp de un an ii » ii 6 luni » 200 — I, )) ii 3 ii In străinătate dublu Prețul Lei 750 „ 380 Fondată în 1904 de CONST. MILLEKr 3 LEI 1 BIROURILE: București, Str. Sări adar Nd. 7 9-113 LEI 1 1 TELEFOANELE NOASTRE 1 Anii XXIV Wo. 4798 Duminică 5 AUGUST 1928 Centrala: 306/67. 324/73. 346/79. 353 54. Direcția: 357/72. A-tla 307/69. Provincia 310/68. Dela contele Garnero la contele Apponyi Modestia ambilor conţi am citit, în traducere, articolu extraordinar de admirativ al ziarului unguresc „Ujsag“, despre contele Apponyi, celebrul bărbat de stat maghiar, care tocmai îşi încheie cariera, ca apărător ad optanţilor. Ştiam că Apponyi e om foarte învăţat şi de mare talent Dar numitul ziar i-a descoperit o însuşire nouă: modestia. Cică, Apponyi se întorcea de la Karlsbad, unde îşi făcuse obişnuita cură. La Praga a trebuit să schimbe trenul. Şi a stat în rând cu toată lumea, până când portarul a permis trecerea pe peronul respectiv. Erau acolo câţiva conaţionali ai contelui, admiratorii lui fireşti şi oarecum din oficiu. Făceau şi ei coadă. Şi au fost profund jigniţi de faptul că portarul, prin rigiditatea-i reglementară, îl cobora pe eroul lor până la dânşii, tratându-i pe ei ca şi pe ei. Au început deci să quasi-vocifereze, explicându-i ghiorlanului de portar cine este Apponyi şi ce tratament i se cuvine. Şi, traducându-şi gândul şi simţirea într-o revendicare precisă, protestatarii au cerut pentru Apponyi — numai pentru el — dreptul de a trece imediat pe peron. Portarul a fost sguduit în concepţiile-i egalitare El şi începuse să şovăie între respectul ocazional pe care, acum, îl simţia ca om, şi datoria permanentă care-l apăsa ca portar, când, de-o dată, s’a produs faptul eroic şi hotărâtor. Contele Apponyi a pus capăt oricărui zbucium, printr’o declaraţie solemnă în simplicitatea ei: — Cum aşteptaţi dv., pot aştepta şi eu. Nu primesc favoruri, de orice fel arii, pentru persoana mea. Zis şi făcut! Contele a aşteptat! Aşa s’au petrecut lucrurile, şi deaici noul transport de admiraţie al ziarului „Ursag‘ pentru o însuşire pe care până acum nu i-o cunoscuse marelui bărbat- modestia. * Mai puţin entuziaşti decât confratele maghiar, vom spune că nouă contele Apponyi ni-l aminteşte pe contele Carnero, preşedintele comisiunii ad-hoc pentru moralizarea publică, din „Voievodul Ţiganilor“, opereta excelent localizată de d. P. Gusty. Intre cei doi conţi sunt mici deosebiri, dar sunt şi puternice asemănări. Contele Carnero — în numele „moralei publice ultragiate“ — caută să împiedice reintrarea lui Sandor Barinkay în stăpânirea moşiei sale, pe care în mod nedrept şi nelegal i-o răpise porcarul Jupan. Contele Apponyi — agăţându-se şi el de pulpana zisei morale publice — caută să reinstaleze câteva sute de Jupani, — „încbiaţi“ în cursul vremurilor pe moştiile ce li s’au luat în mod regal şi drept, pentru că ele se cuveneau ţărănimii. Ambii conţi, în acţiunile lor ce par a se contrazice, au acest lucru comun: sunt de partea nedreptăţii. Amândoi îşi mută procesele cât mai departe, în speranţa că speţa nu va fi cunoscută şi vor putea smulge o sentinţă greşită. Şi amândoi pierd procesele: Carnero la Viena şi Apponyi la Geneva. Asemănarea e atât de mare, încât nici nu s-a mai scris o nouă operetă. „Voievodul“, excelent localizat de d. Gusty, înfăţişează perfect ambele „cazuri ciudate“. Şi apoi, dacă pe multe scene am putut aplauda câte un admirabil Camero, ucide să găseşti un artist destul de comic ca să-l întrupeze cum se cuvine pe contele Apponyi, odinioară cel mai odios asupritor al minoritarior etnice ca şi al ţărănimii maghiare şi astăzi apărătorul atât de ţanţoş, în faţa democraţiei mondiale, al unor oameni atât de tragic nedreptăţiţi, cum sunt.... optantii! * Ei, dar — vorba confratelui „Újság“ — contele Apponyi e modest. A dovedit-o cu fapte într’o gară din Praga, nu numai în faţa unor conaţionali de-o impresionantă imparţialitate, dar până şi în faţa unui portar care era cât p’aci să intre în bocluc şi cu regulamentul oficial, şi cu propria-i conştiinţă, până atunci imaculată! Să spun că modestia domnului conte nu m’a zguduit puţintel şi pe mine — măcar cât negru sub unghie — aş minţi. Ce Dumnezeu, doar nu sunt nici eu de câlţi/ Dr.r cu toate astea, iar mă *’ntorc şi zic, în definitiv, în cărţile de educaţie şi morală se cere modestia tineretului, în general, şi în deosebi fetelor de pension. Din partea unui om — şi mare şi bătrân — am putea accepta şi un pic de nemodestie; dar în schimb i-am cere — şi cu straşnică stăruinţă! — să nu fie... porc de câne! Iertaţi cuvântul cel prost: m’a luat condeiul pe dinainte, mai ales că, prin forţa subiectului, am vorbit de Voievodul Ţiganilor, deci de Jupan, deci de porci; şi doară subiectul e scos dintr’o nuvelă atât de frumoasă, a marelui M. Jokay, scump, de sigur, şi inimii contelui Apponyi! ...Dar ca să evităm vre-un nou accident stilistic, ne întoarcem la chestie. Admiţând deci că modestia e o lăudabilă însuşire şi pentru un celebru bărbat de stat, am dori să ştim dacă d. conte Apponyi o cultivă cu aceeaşi frenezie şi acasă la d-sa, adică în Ungaria, care e moşia d-sale şi a celorlalţi conţi- Elogiile pe care confratele „Ujsag“ le aduce modestiei contelui Apponyi ne amintesc auto-elogiile sus pomenitului conte Carnero. Acesta exclamă: — Eu sunt onest, modest şi... — Opreşte-te la rest, îl întrerupe adorabila „gobernant“. Şi autorul articolului din ziarul maghiar ar face bine să se oprească, pentru că riscă să-l desmintă cumplit deceniile de activitate şovinistă şi oligarhică ale contelui Apponyi, despre care minorităţile etnice şi ţărănimea ungurească au cu totul altă amintire. Traian Vlad ÎNTÂMPLĂRILE zilei Cei cari se odihnesc Abia întors de la Sinaia, bunul meu prieten Mişu N.... veni să mă vadă. Era grăbit, mai întâi pentrucă ţinea să-mi comunice impresiile şi să-mi povestească aventurile şi, al doilea, pentru că peste două zile pleca la Mamaia, unde urma să-şi complecteze vacanţa. O vacanţă care începe când vrea el şi se sfârşeşte atunci când în portofelii suflă vântul. „M'a distrat, dragă, (eu nu-i dau voe să întrebuinţeze cu mine franţuzescul moncher) aşa cum nu-ţi poţi închipui. In nici o noapte nu m'am culcat înainte de orele trei dimineaţa, ba uneori m'au şi apucat zorile zilei. Am dus-o intr'una în dans, în chefuri, în jocuri. Numai că nu prea mi-a mers la jocul de cărţi. Ce-i drept, mă simt obosit şi slăbit, dar încal ce am petrecut. „Şi acum, continuă Mişu, plec poimâine la Mamaia, unde mă aşteaptă alţi prieteni, fireşte, alte prietene şi alte chefuri. Ştiu c'o să fie lată. — Dar zic eu, la munte sau la mare te duci să te odihneşti, să-ţi refaci sănătatea şi să-ţi mai întăreşti nervii zdruncinaţi, iar nu să petreci nopţi albe şi să te frămânţi aşa de rău“. Bunul meu prieten Mişu N... râse cu un râs îin care intra şi un sentiment de compătimire pentru naiva mea observaţie. „Să mă odihnesc?! răspunse el mirat şi adăugând: Dar ce am de făcut tot anul la Bucureşti?“ Aşa este. Mişu N... aparţine acelei categorii de oameni, cari n'au nimic de făcut cât e anul de lung şi mare. Ei se odihnesc—odihnesc întru Domnul mai înainte de a intra în mormânt. Sunt oara de invidiat ? Câtuşi de puţin. Mai degrabă sunt de plâns. ELVIN D. Kellogg nu și-a contramandat vizita la Paris WASHINGTON, 3. (Rador). — Secretarul de stat Kellog a desminţit aseară formal diferitele svonuri pretinzând că și-ar fi contramandat vizita la Paris, pentru semnarea pactului împotriva războiului. D. Kellog a precizat că se îmbarcă în ziua de 18 August din New-York pentru Cherbourg. La Paris nu va rămâne decât două zile, iar la 4 Septembrie va fi înapoi în Statele Unite. La Paris nu va discuta nici o chestiune străină de pactul multilateral pentru suprimarea războiului. . .. SCUMPETEA Cine-i autorul crimei din Cernăuţi Cine-i victima.Misterul se complică.-Alte arestări CERNĂUŢI, 2 — După cum am col n'a aflat nimic despre crima comisă | deci, că Arwin nu-i vinovat ţi nici I ne malul Prutului, deoarece toţi ai |nu ştia nimic de crimă. municat telegrafic, misterul senzaţionalei crime comise pe malul Prutului la Cernăuţi începe să fie clarificat prin faptul că s’a putut stabili identitatea victimei. Nenorocita tânără care a avut o moarte atât de cruntă, este dm Borislava Lapuszanka, în etate de 23 ani, cu domiciliul în suburbia Mănăstirişte din Cernăuţi Ea este de origină poloneză, familia fiindu-i de multă vreme stabilită în oraşul nostru. Tatăl său a plecat în America de 6 ani. Tânăra Borislava locuia împreună cu sora sa Elisabeta în strada Mănăstiişte No. 193. Borislava Lapuszanka era recunoscută ca un tip de o rară frumuseţe şi de o cinste exemplară, fapt constatat şi de medicii legişti cu prilejul autopsiei cadavrului. Cu câtva timp înainte fusese în serviciul unei fabrici, dar acum stătea acasă. Frumuseţea ei a fascinat pe mulţi adoratori, dar tânăra decomadată refuza orice cerere în căsătorie. Cercetările vor dovedi desigur dacă dânsa iubia sau nu pe cineva. x&wrzmm CUM A FOST IDENTIFICATĂ VICTIMA Am arătat în reportagiile precedente că timp de trei zile investigaţiile poliţiei pentru a stabili identitatea victimei rămăseseră zadarnice. In urma autopsiei, cadavrul a fost înmormântat în cimitirul din Jucica, poliţia oprind hainele victimei pentru cercetărle ulterioare. Astă noapte pe la orele 10, comisarul Amster a fost întâmpinat pe stradă de mecanicul Cucera, care l-a încunoştiinţat că în familia Lopuszanka lipseşte de Duminică seara tabăra d-ra Borislava. Imediat a fost chemată la poliţie sora acesteia Elisabeta Lopuszanka. Arătându-i-se hainele victimei de la Prut, numita a recunoscut imediat că sunt ale Borislavei. De asemenea a recunoscut-o şi în fotografia cadavrului. CE S’A ÎNTÂMPLAT IN SEARA CRIMEI Elisabeta Lopuszanka declară următoarele : In seara de Duminică 29 Iulie s'a dus împreună cu sora sa Borislava la grădina publică. Aci sora i-a recomandat pe doi tineri: Arwin Kühle din suburbia Clocucica No. 23 şi Paul Grenke din aceiaşi suburbie No. 28. Primul s'a plimbat cu Borislava, iar celălalt cu Elisabeta. Ambele perechi au făcut mai multe tururi prin grădină. Pe la orele 10 noaptea Elisabeta a voit să comunice ceva sorei sale, dar prin mulțimea din grădină n'a mai întâlnit cealaltă pereche. Atunci a plecat acasă fiind condusă până la poartă de Paul Grenke. Peste puţin timp a venit băiatul unei vecine — anume Gherman în etate de 12 ani — aduccindu-i mantila şi poşeta Borislavei şi spunându-i că aceasta se mai plimbă puţin şi apoivine acasă. (A aşteptat-o însă în zadar căci nu sa mai întors toată noaptea şi nici a doua zi. Familia era foarte neliniştită, dar, casei fiind polonezi hulţi,',au zidrele germane locale şi nici cele româneşti din Bucureşti. ARESTAREA LUI ARWIN KüIHLE Astă noapte la orele 12 a fost arestat în locuinţa sa Arwin Kühle, tânărul care rămăsese în grădina publică cu Borislava. Numitul dormea foarte liniştit, ceea ce ar fi fost imposibil pentru un om a cărui conştiinţă este apăsată de o crimă atât de odioasă. Fiind pus în curent cu toată grozăvia celor întâmplate, tânărul a negat cu înverşunare că ar fi autorul crimei. El declară că s-a plimbat cu Borislava până la orele 9 jum. seara, când aceasta a spus că se ducea Arwin Küble a fost arestat şi dus la poliţie unde cercetările au durat Conţinutul scrisoarei este ţinut secret de poliţie, care astăzi toată ziua l-a cercetat pe tânăr. Pe de altă parte este exclus ca Borislava, fată atât de frumoasă şi de cinstită să se fi hazardat a se duce singură în plină noapte pe malul Prutului. Desigur că n’a putut pleca decât însoţită de cineva în care avea încredere şi pe care-l cunoştea. Poliţia urmează să stabilească ce-a făcut Arwin, dacă după cum pretinde s'a despărţit la orele 9 jum. de victimă. Unde a petrecut noaptea şi ce dovezi poate aduce că spune adevărul? Admiţând ipoteza că în adevăr cei doi tineri sau despărţit, unde s’a întâlnit Borislava cu alt tânăr, care s’o fi dus la Prut? Poate dânsa avea o altă dragoste, de care nu se ştie nimic. Dacă Arwin şi Borislava au pledupă despărţirea celor doi tineri, fata să se fi întâlnit cu un altul şi să fi plecat împreună la Prut, fiind urmăriţi de către Arwin, care apoi din gelozie să fi asasinat pe tânără şi pe celălalt tânăr. Această bănuială ar fi întărită prin faptul că, crima după toate probabilităţile s’a comis pe malul Prutului şi apoi cadavrul a fost dus cu barca pe insulă. Dovedesc acest lucru declaraţiile soldaţilor de la pod, barca ce s’a găsit plină de sânge şi faptul că pe insulă nu sunt urme de sânge. Din cercetările făcute până in prezent reiese şi alt fapt misterios: tânărul Paul Grenke care a condus pe Elisabeta, sora victimei, până acasă a dispărut din localitate. Până acum nu a fost găsit. Deasemenea nu sunt găsiţi fraţii lui Arwin Kühle. DOVEZI DE CULPABILITATE casă. A condus-o până in dreptul liceului militar, unde s’au despărţit, fata îndreptându-se spre locuinţă, iar el reîntorcându-se la grădină. Trei dintre soldaţii dela postul de pe podul C. F. R. sunt menţinuţi arestaţi. Parchetul militar şi civil până la orele 4 dimineaţa. Deşi la contnuă a’ cerceta, deşi părerile nărui neagă crima, susţinându-şi “”în“ex ar f* cu ei ,nu sunt vino- primele declaraţii, totuşi există moau, împuşcat de lat., după tive îndreptăţite pentru culpabilitatea sa. Elisabeta Lapuszanka chemată la un nou interogator azi dimineaţă la orele 8, declară că tânărul Arwin era îndrăgostit nebunește de sora sa și chiar i-a mărturisit amorul său, dar a fost mereu respins. Borislava nu voia să se căsătorească cu Arwin. Tânărul declară la fel, că iubea pe Borislava, dar ea nu s’a sfiit să-i spue că nu-1 ia de soț. I-a declarat că stimează foarte mult, il consideră prieten bun, dar nu se va căsători cu el. Un alt fapt care ar fi in favoarea nevinovăţiei tânărului Arwin, este acela că s’a găsit pe masa din camera sa, o scrisoare adresată Barîslavei, cu data de 31 Iulie. Or, după cum se știe tânăra a fost asasinată la seara de 29 Iulie. Ar reuşi ALTE IPOTEZE PORTARUL: E drept, hotelul nostru nu e curat, în schimb toţi pasagerii pleacă curăţaţiBORISLAVA LOPUSZANKA Printre leproşi Concluziuni Un pericol de contaminare, datorit deplinei libertăţi de care dispun bolnavii. O condamnabilă lipsă de solicitudine faţă de nişte nenorociţi, nevinovaţi de groaznica lor stare. Aşadar ministerul sănătăţii, e dator în primul rând, să ia măsurile de complectă izolare a leproşilor. Ar fi nimerit să-i mute la Tichileşti. In privinţa asta şi medicul şi bolnavii sunt de acord. Să instituie gardieni şi personal sanitar. Să împiedice în mod drastic aberaţia „concediilor”. Asta în ceea ce priveşte regimul de izolare. Cât despre bolnavi, să-şi dea toată silinţa să le amelioreze traiul. Să majoreze alocaţia de hrană la cel puţin 30 lei, căci e o barbarie să te porţi astfel cu nişte fiinţe, pe care le-ai eliminat fără judecată, fără drept, din societate. Să li se dea posibilitatea unei hrane bune şi îndestulătoare. Să aibă medicamente la trebuinţă, şi mai ales uleiul Chaulmoogra. Să li se înlesnească putinţa de a uita că sunt cei mai oropsiţi muritori. PENTRU PUBLIC Ancheta noastră a dovedit că opinia publică e mai promptă în manifestaţiuni generoase, decât forurile oficiale. Nu numai o bogată corespodenţă, cu un conţinut în care vibrează o profundă milă pentru bieţii bolnavi şi o mare indignare pentru indiferenţa autorităţilor răspunzătoare, — o certifică. S’au produs şi danii. Multe emanate din pungi, nu prea chiabure, însă cu atât mai mişcătoare în demonstraţia lor. Se va repeta şi după ce rândurile acestea vor fi înregistrate ? Şi mâine ? Sperăm că da. Nu uitaţi că nenorociţii, ce nici cat împreună la Prut poate fi îndreptăţită bănuiala că tânărul disperat de faptul că iubita nu-i răspunde la dragoste, s'o fi asasinat într’un moment de gelozie nebună. _________ ____________.._ Nu este exclusă eventualitatea că,măcar într’o ocupaţie manuală, — cum să lucrezi fără degete ? — nu pot găsi un refugiu sau o distracţie vor fi recunoscători, dacă le-aţi da posibilitatea să uite unde trăesc şi cum trăesc. Aţi citit apelul în care ziaristul francez îşi termină impresiunile din Guyana ? II repet pentru „leproşii noştri“ . Cititorii mei, trimiteţi-le chipuri şi poveşti, reviste ilustrate, ultimele mode, romane în care tinerii au bucurii frumoase şi frumoase suferinţe de dragoste... Am terminat. Ştiu că grozăviile descrise, n’au fost o lectură plăcută. Ştiu că sentimentele frumoase şi povestirile în cari eroii au suferinţe nobile, sunt un aliment mai asimiliabil. E în firea fumului agasat de realitatea prozaică şi cotidiană, să caute în emoţiuni distinse, o compensaţie şi un refugiu. Câte eforturi şi câte sacrificii nu merită un ceas de reverie agreabilă! Cer iertare cititorilor, că aproape două săptămâni i-am purtat într’o lume, unde n’au găsit toate acestea. Nu poţi totdeauna zâmbi... îmi pare rău că am fost nevoie să aduc, într'un anotimp balnear, odihnitor şi sportiv, viziunea unei umanităţi hâde. Nu sunt eu de vină. E ministrul sănătăţii, care a aflat după trei luni de „evadarea“ a 10 leproşi! Cine l‘a pus să dea alarma? Fără ea, curiozitatea mea profesională n’ar fi fost aţâţată, n’am fi ştiut, că undeva pe malul Dunării, suferă şi foiesc făpturi de ale noastre, cărora le-a rămas din asemănarea cu Domnul, doar umbra. De zece ani există leprozeria de la Lărgeanca şi n’am ştiut nimic! De zece ani lepra trăeşte lângă noi — şi s’a văzut, chiar în mijlocul nostru, — şi n’am fost vestiţi să ne ferim! In rezumat, din ancheta noastră rezultă: * 1 Misterul se complică Misterul în jurul acestei senzaţionale crime se complică şi mai mult, deoarece cercetările poliţiei sunt îndreptate şi în alte direcţiuni, aflânduse în ultimul timp fapte noui în legătură cu crima. Astfel a fost arestat lucrătorul Ion Russu de la fabric® de cherestea „Goetz“, un individ de multă vreme suspect. Se știe că loviturile mortale ale victimei au fost provocate cu o secure. Or, asupra lucrătorului s-a găsit o secure pe al cărei mâner sunt două pete suspecte de sânge. Făcându-se analiza de către d. dr Albrecht, acesta a constatat că petele sunt de sânge. Pe de altă parte păzitorul fabricei de zahăr Jucica, din apropierea locului crimei a declarat la poliţie că în noaptea de Duminică pe la orele Î1—12 podul de peste Prut a fost trecut de un automobil cu farurile stinse. Din maşină s'a dat jos un necunoscut, care s'a dus până la staţia de helioterapie (locul exact al crimei, coincizănd şi ora crimei, deoarece ceasornicul-brăţard al victimei s'a oprit la orele 11 jum.) După puţin ...mp necunoscutul s'a urcat şi maşina a plecat tot cu farurile stinse. I este jumătate oră aceiaşi maşină a trecut din nou podul, dar de astă dată cu luminele aprinse. Sodații de lapod confirmă acest lucru. Sunt soldaţii vinovaţi ? ce ea era deja moartă. Din declaraţiile tuturor rezultă că sentinela de la postul No. 1 — Cuzie Gh. — a zărit pe la ora 1 noaptea o umbră, ce căuta să se furişeze pe sub pod. Neprimind răspuns la somaţiile făcute a tras focuri de armă în direcţia aceasta. Soldatul de la postul No. 7 auzind focuri de armă trase de camaradul său, a tras şi el câteva. Primul soldat declară că apoi a văzut pe insulă altă umbră şi a tras din nou focuri de armă. Cum în mijlocul podului există un bec puternic de lumină electrică este inexplicabil ca soldaţii să nu fi văzut ca pe insulă se găseşte o femee. Soldatul Cuzie afirmă că a văzut un singur om pe sub pod şi că e imposibil că acel om să fi purtat un cadavru. Caporalul şef de post Nicolae Câlătoru declară că alarmat de focurile de armă şi aflând de ce este vorba s-a coborît sub pod împreună cu un soldat. Acolo au văzut cum o umbră intră în apă şi începe să traverseze Prutul. Ei au făcut somaţiile cuvenite şi apoi au tras focuri de armă. Necunoscutul a dispărut şi totul a intrat în linişte. Caporalul, soldatul şi păzitorul staţiune de helioterapie — trezit din somn — s’au dus cu barca până la insulă. In apropiere de 5 metri de insulă soldatul a tras un nou foc asupra mogâldetei de pe insulă. Acest foc a lovit probabil pe asasinată, provocându-i împuşcătura de la gură. Găsind cadavrul femeei, caporalul a lăsat un soldat de pază şi a doua zi dimineaţă a raportat cazul superiorilor săi. Soldaţii sunt încă supuşi cercetărilor. In acelaş timp sunt cercetaţi tânărul Kuhle şi lucrătorul Ion Rusu. EM. ROS. F. BRUNEA-FOX IN JURUL UNEI INSINUĂRI Ancheta întrepinsă de „Dimineaţa“, prin redactorul ei, d. Brunea-Fox, la leprozeria de la Lărgeanca, a provocat cuvenita emoţie in întreaga noastră opinie publică. Indignarea tuturor oamenilor de bine contra indolenţii autorităţilor sanitare, cari nu acordă nici o atenţie tratamentului leproşilor şi primejduesc prin aceasta sănătatea unei întregi populaţii, a pus pe gânduri pe cei răspunzători de trista situaţie creată. Numai aşa se explică faptul curios că, într-un ziar de dimineaţă, a apărut o notă, în care se insinuează că ancheta publicată de „Dimineaţa“ ar fi „literatură“ şi că totul s’ar reduce la antagonismul dintre doi medici. In acelaş ziar se anunţă şi un comunicat al ministerului sănătăţii publice. „Nu ştim ce va conţine comunicatul. Ne îndoim însă că el va încerca să schimbe o iotă din constatările publicate de „Dimineața“, cari sunt purul adevăr văzut și verificat la fața locului. Deocamdată atât. Mare incendiu in Italia . — Ziarul „Giornate d’Italia anunţă că, într’o localitate din Calabria, a izbucnit un mare incendiu, care a vret acut în centine 100 de case şi hambare. Un locuitor a fost ucis si mai mulţi alţii răniţi.