Dimineaţa, septembrie 1928 (Anul 24, nr. 7804-7833)
1928-09-15 / nr. 7818
IO PAGINI Prețul Abonamentelor Lei 750 — pe timp de ora an I, 380 — ii ii ii 6 luni u 200— ii ii ii 3 ii In străinătate dublu Fondată in 1904 de CONST. MILLE [I 3 MSI I BIROURILE: București, Str. Sorin Iar ^Id. 7 9-11 13 LEI TELEFOANELE NOASTRE1 Anil No. 7818 SAMBATA 15 SEPTEMBRIE 1928 Centrala 1308/87. 324/73. 348/78. 353 54. Direcția: 357/72. A-tla 307/69. Provincia 310/84 O frumoasă manifestare femenină Binecuvântate de şeful bisericii din Bucovina, felicitate, încurajate şi chiar tămâiate de reprezentanţii guvernului şi ai altor autorităţi, doamnele şi domnişoarele strânse în jurul asociaţiei „Uniunea femeilor române" şi-au ţinut la Cernăuţi congresul lor anual. Un congres care, prin nespus de frumoasele talente menţienine ce s’au afirmat încă, odată, prin importanţa, am putea zice vitală, a chestiunilor ce au fost desbătute şi în mod cu totul deosebit prin pătrunderea acestor chestiuni, prin fericitele şi eficacele soluţiuni ce s’au propus pentru tămăduirea relelor semnalate, a depăşit cu mult cadrul şi atmosfera în care se desfăşoară de obiceiu multe manifestaţii similare. In adevăr, destule congrese sunt mai degrabă prilejuri de distracţie, de vizitare în grup şi în condiţiuni avantagioase a unor localităţi sau regiuni mai interesante din ţară, ori ocaziuni de o vorbărie, uneori frumoasă, însă rare ori spornică şi utilă. Demnele şi atât de bine înzestratele reprezentante ale sexului frumos au dovedit însă în cele două zile, cât a ţinut congresul lor din capitala Bucovinei, că nu s’au dus acolo mânate de dorul de plimbări şi distracţii sau împinse de vanitatea de a-şi plasa discursuri de mai înainte pregătite. Ce-i drept, în cuvântările rostite, multe din participante au făcut dovada unui talent oratoric superior şi şi-au îmbrăcat cugetarea lor într’o impecabilă formă literară şi cu atât mai aleasă, cu cât era pătrunsă de o convingere sinceră şi comunicativă. Dar aruncaţi o privire asupra titlurilor ce rezumă chestiunile, cari au format la congresul dela Cernăuţi obiectul unor cercetări serioase şi bine studiate. Citiţi, de pildă, luminoasa, dar şi adânc întristătoarea dare de seamă, făcută de d-na Maria Baiulescu, asupra condiţiunilor în cari cresc copiii de la ţară. Lăsaţi toată ziua, când mamele lor muncesc ca roabe afară pe câmp, fără nici o îngrijire, lipsiţi de cele mai elementare condiţiuni de igienă şi nefiind hrăniţi în mod suficient şi potrivit vârstei lor, nu e nici o minune că aceşti copilaşi rămân în mare parte „nedezvoltaţi, palizi şi rachitici“. Aceloraşi cauze se datoreşte şi profund durerosul fapt, relevat de d-na Maria Pop (Craiova), în raportul d-sale, că „50 la sută din copiii ţăranilor mor mai înainte de a împlini vârsta de 5 ani“. Iar dacă la ţară situaţia se prezintă, din acest punct de vedere, în culori aşa de negre, ea nu e cine ştie ce înfloritoare la oraş. Să citim, ca să ne edificăm documentata expunere a distinsei scriitoare d-na Izabela Sadoveanu şi vom afla cu un sentiment de mâhnire în ce miazme de praf, în ce băltoace de noroiu şi în ce condiţiuni de prea precare stricăciune morală cresc la mahala şi la periferiile oraşelor copiii muncitorilor şi ai oamenilor nevoiaşi. Dar grija şi preocupările congresistelor nu ■ s’au mărginit la copiii de vârstă mică şi la arătarea de măsuri pentru a se îmbunătăţi nenorocita stare de lucruri de astăzi. Urmărind pe copil până când, prin trecerea anilor, el devine un tânăr ce are de susţinut lupta şi ispitele vieţei, congresistele ne-au prezentat situaţiuni şi odată cu ele, soluţiuni bine chibzuite şi eficace. Lupta împotriva imoralităţii, lupta împotriva plăgilor sociale şi în special împotriva alcoolismului producător de dezastre, au prilejuit rapoarte şi discuţii din cari avem multe de învăţat, iar autorităţile statului multe îndrumări şi măsuri de luat. Şi am mai aflat — ceea ce este de asemenea deosebit de important — că doamnele şi domnişoarele din asociaţia amintită nu se mărginesc la studii teoretice, ci duc, atât cât le îngădue mijloacele, o luptă reală şi de toate zilele pentru stăvilirea sau măcar împuţinarea relelor semnalate. E o luptă din cele mai nobile, din cele mai utile şi care onorează pe cele ce s’au angajat într’însa. N. Baizaria Focul din garaHogoșoaia: Trenul cistern în flăcări ÎNTÂMPLĂRILE ZILE! O observaţie judicioasă In legătură cu drama de la otelul (rog a mi se lăsa otel, iar nu hotel, acel h neavând nici un rost în ortografia română) „Princiar”, un cititor face o observaţie, pe care o cred destul de judicioasă. Anume, astfel de drame n'ar avea loc sau, in tot cazul, ar deveni mult mai rare, dacă eroii lor ar fi persoane mai ocupate, având ocupaţii mai continue şi totodată preocupări cari să le îndrepte spiritul şi să le absorbe energia in alte direcţiuni mai utile şi mai inofensive pentru liniştea şi viaţa celorlalţi oameni. In sprijinul acestei afirmaţiuni acelaş cititor ne mai atrage atenţia asupra faptului că mai toate personagiile din romane — şi încă din romanele cele mai celebre — sunt în genere, oameni fără treabă şi fără griji. Omul însă are o nevoe organică de a-şi cheltui energia, într'un sens sau altul, ea trebue utilizată şi consumată. La fel fac şi animalele. De pildă, când o pisică n'are de vânat şi de prisos şoareci vii şi reali, ea simulează această ocupaţie, juccindu-se cu o minge, cu un mosorel sau chiar cu coada ei. Aceste adevăruri sunt întărite şi de înţelepciunea popoarelor cari, în diferite zicători, spun că „lenea este mama tuturor viilor şi păcatelor”. Un om intens ocupat şi frământat de grijile serioase ale vieţii n'are nici timp, nici depoziţie să umble după aventuri şi fantezii, după satisfacerea de plăceri, cari deseori se sfârşesc în sânge şi crimă. Concluzia este că dacă toată lumea ar munci şi dacă s'ar face din muncă un erlz şi o religie, dramele, pasionale vor deveni mai rare şi căsniciile mai liniştite. Repetăm că găsim mult adevăr, în observaţiile de mai sus. ELVIN ARESTĂRILE Da’ pe ista de ce l’ai mai adus ?... Luase niște insecte în tren și s’a uns cu gaz... Procesul lui Găetan pentru infracţiuni militare Consiliul de război a amânat judecarea asasinului d-nei Leonida Bil dimineaţă urma să se judece ’ că o va face în câteva zile. Până la consiliul de război al corpului II , atunci cere amânarea procesului, armată, procesul lui George Găetan, D. MAIOR PELLA comisar regal, autorul crimei din aceia Roma. Găe spune că, soldatul Găetan de la Certau e trimis în faţa consiliului de j cui de recrutare Brăila e trimis în război pentru următoarele fapte: nesupunere la încorporare în timp de războiu, punere în serviciul ina- amicului şi port ilegal de armă. Găetan a fost adus de la Văcăreşti sub escorta unui gardian. Criminalul este îmbrăcat elegant. ŞEDINŢA Consiliul de războiu e prezidat de d. colonel Botescu, comisar regal d. maior Pella, iar grefier d. Matei Iliescu. Găetan e introdus în boxa acuzaţilor, în timp ce d. Oswald Teodoreanu ocupă banca apărării. Asistă câţiva prieteni personali ai asasinului d-nei Leonida. Preşedintele procedează la interogarea lui Găetan: — Câţi ani ai? . • — Treizeci şi şapte. — Meseria? . — Am fost... comerciant şi... am avut moşie... —’ Situaţia militară? — N’am făcut armata. UN INCIDENT D. OSWALD TEODOREANU ia cuvântul şi arată că Găetan a înaintat prin direcţia inchisoarei Văcăreşti o cerere înaltei Curţi de Casaţie prin care cere regulator de competinţă, întrucât atât la consiliu! de război cât şi la Curtea cu, juraţi e dat în judecată pentru acelaşi fapt: port ilegal de armă. Azi fiindcă suntem în vacanţă, Casaţia nu s’aputut pronunţa încă. Desigur GAETAN judecată pentru fapte bine stabilite Cere respingerea incidentului ridicat de apărare. D. OSWALD TEODOREANU depune pe masa consiliului cererea de casaţie şi emie din nou amânarea procesului. După o deliberare de cinci minute consiliul reintră în şedinţă şi preşedintele anunţă că, consiliul a respins incidentul. APĂRAREA SE RETRAGE D. O. TEODOREANU.: Vă rog săluaţi notă că în acest caz eu mă retrag. PREŞEDINTELE: E o ameninţare ? D. TEODOREANU : E un fapt. Preşedintele dispune să se consemneze în procesul verbal al şedinţei faptul că d. Teodoreanu a părăsit, în mod ostentativ sala. Comisarul regal anunţă că printre apărătorii lui Găetan se mai află şi alt avocat în sală. Acesta trece pe banca apărărei. AMÂNAREA D. maior PELLA ia din nou cuvântul şi arată că deoarece între d-sa şi ofiţerul care a instruit afacerea există divergenţă in ce priveşte chesttiunea martorilor acuzărei, cere amânarea procesului, pentru ca aceştia să poate fi citaţi. Consiliul admite cererea comisarului regal și amână procesul pentru o altă dată. încercarea de evadare a unor deţinuţi americani Sângeroase lupte cu gardienii, 6 morţi şi opt răniţi VIENA. — „United Press“ cablează din Baton House (Louisiania) lui „Neue Freie Presse“, cu prilejul unei încercări de evadare din închisoarea locală, întreprinsă de 13 deţinuţi, a avut loc un viu schimb de Împuşcături, în cursul cărora 6 deţinuţi au fost ucişi şi 8 gardieni mai mult sau mai puţin grav răniţi. Deţinuţii, cari au procedat după un plan bine chibzuit, au tăbărît, la un semn convenit, asupra celor doi supraveghietori ai închisorii, au spart uşa unei încăperi, în care se păstrau arme şi muniţii, şi şi-au procurat de acolo revolvere. Apoi s-au îndreptat în grabă, schimbând necontenit focuri cu gardienii închisorii alarmaţi între acestea, spre ţărmul fluviului Mississippi, unde Ii aşteptao hârcă motor. In timpul acesta evadaţii erau urmăriţi cu salve de focuri de către gardieni. Trei deţinuţi s’au predat imediat, ceilalţi însă au reuşit să ajungă la barca-motor, cu care porniră în larg. Garda a concentrat atunci focul asupra bărcii şi trei dintre cei aflaţi in ea căzură ciuruiţi de gloanţe, pe când ceilalţi patru reuşiră să fugă. In timpul schimbului de împuşcături gardieni au fost răniţi. Printre evadaţii ucişi se află şi autorul planului de evadare un criminal osândit la muncă silnică pe viaţă, care încă în primăvară, pe vremea inundaţiilor catastrofale făcuse o încercare nereușită de evadare și jurase atunci să nu se mai lase niciodată prins de viu. Contele Apponyi despre chestia optanţilor Ziarul „Magyarsag“, care apare la Paris, publică un interview cu contele Apponyi despre chestia optanţilor. Contele Apponyi spune că soluţia acestei chestiuni nu poate fi sortată. Ungurii trebue să conteze cu fluctuaţiile din şedinţele consiliului Ligii. Dealtfel Europa încă nu are o directivă precisă în evoluţiile ei şi se lasă târâtă de evenimente. Vorbind despre minorităţi, contele Apponyi a constatat că minorităţile nu au o apărare efectivă la Liga Naţiunilor, totuş trebue să-şi adreseze şi mai departe plângerile lor acestei instituții. Eşecurile de astăzi dovedesc numai că starea actuală de lucruri nu mai poate dura. MARE INCENDIU LA LONDRA — 1200 LINII TELEFONICE DISTRUSE — LONDRA. — Un incendiu a izbucnit pe terenurile lui „Embankment“, care cuprinde cabluri telegrafice și telefonice. Timp de mai multe ore pompierii au aruncat apă în subterană reușind să stingă incendiul. 1200 de linii telefonice au fost scoase din uz, iar comunicaţiile nu vor redeveni normale decât de abia peste câteva zile. Incendiul a cauzat de asemenea stricăciuni şi firelor telegrafice ale unor agenţii de presă. ------------------------------ Un român la Polul Nord 15 zile sub soarele polar Avariaţi de gheţuri şi salvaţi de spărgătorul de ghiaţă „Krasin“ 17 IULIE. — încă înainte de această zi a îmbarcării noastre la Hamburg, spărgătorul de ghiaţă rus reuşise să ia pe bordul său pe naufragiaţii aventurii polare Nobile din grupurile Viglieri şi Malmgreen, găsiţi pe banchize în nord-estul Spitzbergului. Aşteptam cu o explicabilă curiozitate şi nerăbdare îmbarcarea noastră în nădejdea întâlnirii, chiar în regiunile polare, a vasului Citta di Milano cu interesanţii pasageri furnizaţi de Krasin, fără să bănuim că şi programul unui simplu voiaj de turişti ca al nostru s’ar putea frânge în apele Spitzbergului prin ameninţarea unui naufragiu, din care va avea să ne scoată tot spărgătorul rus, spre a ne petrece apoi acasă, fără glorie, cu întârziere de zece zile şi cu două mari cicatrice la proră. Două veri dearândul mă luptasem zadarnic să cuceresc un loc pentru voiajul în regiunile polare pe vaporul de o singură clasă al lui Hamburg Sudamerikanische Dampfschifahrts Geselschaft... Totdeauna soseam târziu, deși cu o lună înainte de plecare. Acum m’am asigurat cu cinci luni înainte ! Hamburgul, pe care-l mai vizitasem altădată, nu-mi mai oferă acum nici un interes. Cât mai repede pe apă ! Prospectul prevede îmbarcarea între 2 și 4, cu ridicarea ancorei la 4 fix. La 3 fără un sfert, când sosesc la St. Pauli Landungsbrficken, de unde facem îmbarcarea, două vaporaşe făcuseră câte trei transporturi de pasageri la Monte Cervantes, care aşteaptă în largul Elbei înfipt uriaş între bărcile şi vaporaşele ce furnică în juru-i. Ridicându-se neclintită în asfaltul de plumb al Elbei şi în atmosfera de praf şi de fum a oraşului agitat, a docurilor şi magaziilor sumbre gemânde de vacarmul aspru al muncii, nava noastră cată numai depărtările şi aşteaptă semnalul... Pe toate punţile lui furnicat de oameni în neastâmpărul instalării, al cunoştinţii cu o lume de lucruri şi preocupări noui, iar pe puntea de piromenadă nouii pasageri ai transatlanticului stau ciorchină cu ochii la fall-reep-urile lui Monte Cervantes, pe unde îmbarcarea continuă acompaniată de marşuri şi arii ale orchestrei la sosirea fiecărei noui încărcături“. Unii aşteaptă să le sosească vreun cunoscut, alţii simplu vreau să vadă cu ce tipuri şi cu ce existenţe are să se împlinească viaţa lui Monte Cervantes, cele câteva săptămâni de voiaj. Spre pupă o macara ridică mereu la bagajele — mii de geamantane şi cuiere — sosite cu un alt vaporaş. Când am ajuns şi eu sus la capătul scării de îmbarcare, un steeward m’a condus la cabina mea, 395, de pe E. Deck. E așa cum o știu din plan : pe la mijlocul vaporului, exterioară, pe stânga, cu patru paturi pentru două persoane. Așa dar n’avem să putem urmări coasta Norvegiei decât la înapoiere. Bagajele mai mari, pe cari le-am lăsat cu numărul cabinei şi numele pe ele în mâna unui hamal încă la coborîrea din taxi le voiu primi abia după trei ore la Cuxhaven, micul port dela vărsarea Elbei. Este puntea de promenadă aglomerată, gemând de zvon, de forfotă, lume ce discută, se informează, cunoscuţi ce s’au întâlnit, necunoscuţi ce îşi fac cunoştinţa. Lume în neastâmpăr, în aşteptare, trăind mai mult în viitor cu gândurile ei şi devorând cu ochii prezentul. Sunt tipuri din atâtea regiuni ale Europei. Orchestra cântă din nou: un nou transport şi curând apoi altul. Se ridică scara de la fall-reep, se ridică şi ancorele, se ridică apoi mâni şi batiste fluturate spre apropiatul St. Pauli, pe unde avem să trecem şi de unde mulţime de cunoscuţi şi curioşi petrec vasul cu mâni şi batiste agitate, cu aparate fotografice mânuite ca nişte mitraliere. Sirena ne-a dat fiorii adevăraţi ai plecării, cutremurând cu mugetu-i înfiorător toate cuprinsurile de fum şi de pâclă, lăsate peste apele, construcţiile şi vasele uriaşului port. Am plecat abia urnindu-ne din apa Elbei, nu prea adâncă pentru un aşa vapor, aproape stătută şi năclăită de murdară până dincolo de saturaţie. (Dacă n’ar curge cât de cât, ţi-ar veni să crezi că de murdăriile multe şi grase s’ar face pastă). Din St. Pauli mâni şi batiste se agită încă, de pe punţile noastre, unde răsună marşul, sute de braţe se apleacă peste borduri... Apoi din amândouă părţile se urmăresc cu binocluri... Din balcoanele, din ferestrele clădirilor mai de aproape şi mai de departe vin şi ne petrec îndelung saluturi agitând cu disperare până şi prosoape ori cearşafuri ale gospodăriei. Incet-încet se răresc şi rămân în urmă magaziile şi docurile înnegrite cu macarale uriaşe căscate deasupra apei. Am lăsat Altona, un fel de cartier muncitoresc al Hamburgului, cu plăjile şi apoi cu grădinile de pe acest mal mai ridicat al Elbei — şi Blankenese, orăşelul de vile în terasă, mult cercetat de hamburgeri. De aici Elba îşi duce silnic, aproape nesimţit, apa ei neîntrecut de murdară ce ne poartă şi pe noi printre maluri joase cu şes nesfârşit, înnecat în zare, populat mai mult cu păşuni, smârcuri, mori de vânt, şovar şi trestie cultivată în parcele aliniate ca şi lanurile de grâu ale Germaniei... Pescăruşi, ce se ţin încârduiţi după noi, se confundă cu cirezile rumegătoarelor albe şi negre ce împânzesc luncile nesfârşite. Vapoare şi vase cu pânze şi şlepuri greoaie trec ori ne petrec tăind apa tot mai largă şi mai puţin infectă a fluviului şi nedând pas singurătăţilor după cari ne însetăm noi. Şi când socotesc că de-acum Elba s’a confundat cu marea, iată ivinduse pe Stânga Cuxhaven, port şi oraş acolo unde nivelul apei e aproape una cu al uscatului — la ieşirea emigranţilor în lumea largă... Un vaporaş ne-a ieşit înainte, ne acostează şi, din mers, ni i-a luat pe toţi Zollbeamten, ca să-i întoarcă la Hamburg după ce şi-au făcut slujba pe vaporul nostru. Eşind în marea albastră, în care repede s’a subtilizat şi Elba cu toate murdăriile ei, năzuim cu viteză maximă spre cea mai lungă noapte a voiajului nostru către regiunile polare... ROMULUS CIOFLEC Blank enest și îmbarcarea