Dimineaţa, noiembrie 1928 (Anul 24, nr. 7865-7894)
1928-11-01 / nr. 7865
'Joi I Noimbrie 1928 IRATOK Cu surâsul pe buze... Criză de călăi Cunoaşteţi cazul unui călău care ne mai având, de lucru s’a apucat de teatru. In Grecia însă e criză de călăi. Republica grecească a adresat prin T. F. F. o cerere — având nevoie să execute douăzeci şi nouă de condamnaţi. Nu s’a prezentat nici un grec. Un singur ofertant cere postul de un austriac Josef Haer care are certificate de bună purtare. E şi potrivită întrebuinţarea T. F. F. pentru asemenea scopuri! Cum poartă funcţionarii superiori banii O ştire scurtă din Cernăuţi: „Un furt In stil mare. Pe când doi funcţionari superiori de la C. F. R. petreceau în societatea a două artiste de la Coloseu, unuia i s’a furat portmoneul cu 100.000 lei. S’a dispus arestarea artistelor Alţi funcţionari se plâng de criză. Cenzura cu ciomag Foarfecă cenzurei nu este suficientă? D. Efrem Bâdulescu, primarul oraşului Giurgiu, simţindu-se ofensat de un articol al d-lui C. H. Ciurcu, directorul foaiei locale ,problema Zilei", i-a aplicat o serie de lovituri. Au auzit câinii din Giurgiu, dar nu şi autorităţile superioare de acest grav abuz? Nenorocul exploratorului Ziarele franţuzeşti pomenesc un ghinon hazliu al exploratorului român Constantin Dumbravă care s’a întors la Paris după patrusprezece luni petrecute in gheţurile Groenlandei, unde se adăpostea iarna într'o colibă tăiată în ghiaţă, iar vara sub un cort din piele de focă. A ajuns vesel şi sănătos — încântat de călătorie — până în gara de Nord din Paris, unde... Va picni un guturai îndrăcit. Nefericitul, povestindu-şi impresiile din țările de ghiață, se vaită de răceala căpătată la Paris. Un soviet al scriitorilor Alex. Tolstoi, fiul marelui romancier, el însuşi bun scriitor, a propus la Moscova înfiinţarea unui soviet al scriitorilor, care să controleze şi să aprobe tipăriturile literare bune. S’a opus M. Gorki. Propunerea a căzut. FELURITE O înmormântare Sâmbătă 27 Octombrie 1928 la ţarele i v■ m- a avut loc la cimitirul Bellu, înhumarea resturilor pământeşti, ale pictorului Soare Alexis Macedonski, alături de bunicul său poetul Alexandru Macedonski. In asistenţa profund îndurerată, dintre rude şi prieteni intelectuali notăm intre alţii pe poeţii : V. Voiculescu, Gregorian si Celarian. Dintre tinerii pictori d. V. Precup a rostit frumoase cuvinte punând întro lumină cu totul eloquentă, cea ce reprezintă Soare Alexis Macedonski pentru cei care urmăresc acelaş ideal, „Memorandum“ D-nii Al. Rioşeanu-Dolj şi Vintilă Surdeanu au întocmit un interesant tablou, intitulat „Memorandum“. El reprezintă grupul istoric al celor 130 de memorandişti români, fotografiaţi la Viena în anul 1891 şi, deosebit, portretele autorilor principali ai „MemoranduluiDionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. Barcia■ nu, Teodor Mihali, dr Aureliu Strein, Mihai Veliciu, B. Patiţia, Nicolae Cristea, Iuliu Coroianu, Gh. Pop de Băseşti, dr. Ioan Raţiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini. Cortegiul de la Constanţa Primim din partea direcţiunei generale a Teatrului Naţional din Bucureşti următoarele: Deoarece in dările de seamă ale unor ziare privitoare la serbările semicentrnarului Dobrogei, s’au omis unele fapte, direcţiunea generală a Teatrului Naţional din Bucureşti ţine să rectifice următoarele: Cortegiul istoric şi etnografic care a defilat la Constanţa a fost alcătuit prin grija Teatrului Naţional din Bucureşti şi a soc. „Cultul Eroilor" şi Casele Naţionale. D-nii I. Şahighian, regisor al Teatrului Naţional din Bucureşti pictorul Velisarato de la Teatrul Naţional din București și pictorul Chiroviei s-au ocupat cu executarea lucrărilor din planul întocmit. CRONICA TEATRALĂ Reprezentaţiile teatrului artistic in Moscova N. Gogol: „CĂSĂTORIA“ De la genialul Gogol, dramaturgia rusească şi cea mondială, au moştenit două comedii: „Revizorul“ (1835) şi „Căsătoria" (1842). Aceste două opere, deşi inegale ca valoare, au păstrat. In decursul deceniilor, tot interesul pe care l-au trezit de la apariţia lor. In artă, trăinicia este cel mai sigur criteriu. Pe când „Revizorul“ — care poate fi considerat fără greş, drept cea mai genială satiră din arta dialogată — atinge înălţimi ameţitoare. „Căsătoria" sondează adâncurile şi străbate până la profunzimile sufletului omenesc. Cele două opere sporesc galeria pestriţă şi pitorească a figurilor lui Gogol; amândouă sunt descrieri de mediu şi de moravuri. Gogol e malorus şi scrierile lui resfrâng. In bună parte, viaţa şi caracterul vecinilor noştri de peste Nipru, cu care, după cum afirmă cunoscătorii, am avea multe puncte de contact în ce priveşte caracterul, temperamentul, viaţa şi obiceiurile lumii săteşti. Maloruşii au reputaţia de-a fi oameni de duh; hazul lor îl captează Gogol şi-l oglindeşte sclipitor — cel puţin în primele opere ale sale. E un râs tânăr, puternic robust, o revărsare de temperament capricios, sudic, ghiduş, drăcesc şi, înainte de toate, sănătos. Mai târziu, comicul firesc al marelui scriitor se cristalizează în genialul humor, — care nu este decât o restrângere a contrastului dintre situaţiile comice şi realităţile triste ale vieţii — şi despre care Gogol a scris uimitoarele cuvinte: „prin râsul ce se vede, se strecoară lăcrimi nevăzute şi neştiute de lumea ce ne înconjoară“. In legătură cu aceasta şi în treacăt numai: Se povesteşte, de către zeţarii cari au cules „Sufletele Moarte“, că se prăpădeau de râs până ce au terminat volumele — apoi au prâns... Gogol e un realist scrupulos. Comicul nu e căutat şi nu e rezultatul capriciilor sale poetice. Din contră, fiecare figură e extrasă din viaţa, din mediul ucrainean. In această privinţă realismul lui Gogol poartă un caracter etnografic. * Căsătoria" e o cascadă de scene acomice, dar fireşti fiindcă ţâşnesc din caracterele personagiilor. Lui Gogol nu i se poate reproşa că-i lipseşte, cu toate acestea, simţul măsurei. Dacă totuşi am avut, pe alocuri impresia că artiştii au şarjat prea mult, această erezie — şi pentru Teatrul Artistic este o erezie — se explică numai faptul că actorii se simt obligaţi să accentueze şi să sublinieze, fiindcă publicul din sală, în bună parte, nu le înţelege cuvântul. Jocul a rulat ca pe ecran; expresia figurilor şi a gesturilor a fost atât de plastică, atât de sugestivă, atât de exuberantă, ingenioasă şi colorată, încât sala întreagă izbucnea, ca un singur om, în tumulte de aplauze şi de râs, îndemnaţi parcă de atmosfera de înţelegere şi simpatie şi de hohotele necontenite ale spectatorilor, artiştii au jucat drăceşte, intr’un ritm care-ţi tăia răsuflarea. Am menţionat erezii explicabile, de pildă, jocul cu pălăria a lui Podkoliosin (D. Pavlov) care, la un moment dat, începuse să obosească pe spectatori, deşi când lipsea Podkoliosin din scenă şi minunatul lui prieten Koeikariow (d. Virubow), doreai din toată inima să se revie. Dar am remarcat şi unele erezii inexplicabile: de ce îşi forţează şi îşi schimbă glasul în mod nefiresc mireasa (d-na Tokarskaia) Agafia Tichonowna? Oare ce ar fi zis Stanislawski, dacă ar fi auzit-o aseară ? Dacă costumele sunt splendide — ce şaluri admirabile au toate doamnele din trupă ! — decorurile şi mobilierul lasă foarte mult de dorit şi nu corespund epocii. Cad din stil. Ne-a fost milă de scaunul pe care l-a ridicat consilierul (savuroasa creaţie a d-lui Espe) Iaişniţa (scrob de ouă) ca să se convingă de seriozitatea inventariului dotat. Şi apoi, de ce a renunţat trupa la bunul obiceiu, de a nu se arăta publicului după ce a căzut cortina? Crede că avem numaidecât nevoie de aceste concesii ? Prevăd că se va răspunde: „Sunt pete şi în soare". — Sunt! Dar soarele nu ne interzice să le vedem. Dimpotrivă, lumina lui ne provoacă să nu trecem cu vederea petele... F. DIMA D. Virubovo în rolul lui Koeikariow D. Espe în rolul consilierului Iaişniță (Scrob-de-ouă) Btmi*£ frr* ARTAQ,STKNTA Pe marginea unui abecedar Sunt admisibile abecedare în dialecte regionale? Continuăm cu răspunsurile pro- tipărească un abecedar scâlciat, să mite de la cititori în această chestiune. Chestiunea pusă de dv. în ziar, este menită să complecteze una din cele mai mari lacune naţionale: nu se vorbeşte româneşte, nu se scrie româneşte şi de aceea nici nu se simte prea mult româneşte. Lucrul acesta trebue considerat ca o crimă a cetăţeanului faţă de glia sa: este un sistem de autosinucidere a neamului. Dacă nu este cazul, din punct de vedere didactic şi naţional, să se aplice dialectul regiunii? Fireşte că nu este cazul pentru că, ceea ce intră în capul copilului din abecedar, cam tot aceea rămâne şi atuni când el devine om. Necunoaşterea limbii este un rău şi, ca orice rău, trebue curmat încă de la rădăcină. In speţă, rădăcina nu este numai abecedarul tipărit de d. inspector, ci tocmai abecedarul din capul său. Câtă grozăvie! Un om pug a îndruma şcoala, a sădi în mintea şi sufletul crudelor vlăstare tot ce ţara, naţiunea are mai scump şi mai frumos, prin graiul ce, de milenii, a hrănit această naţiune să NICULAE TEREZA Constanţa pocească limba iar, această pocitură de limbă să fie îndopată în creerul copilului care are cea mai mare nevoe de complectă românizare pe această cale? Nu vi se pare un autentic „Marius Chicoş Rostosan“ al lui Caragiale? Dacă ar trăi, sunt sigur că ne-ar face cu ou şi cu oţet. A nu cunoaşte limba ţării tale, înseamnă a nu te putea înţelege uşor cu cetăţenii şi atunci îţi dai seama că nu eşti om întreg. Am cunoscut în Ardeal unfuncţionar care, dând o explicaţiune oarecare unui regăţean, în loc de a spune „provenit" (provenienţă, provenit, proventus) spunea „obvenit” ş. a. Până să se facă înţeles, i-a trebuit o jumătate oră de ceartă. Se vor chinui ceva mai mult copiii români de sub domnia faimosului abecedar care trebuia să dispară înainte de a se tipări, dar odată mari, vor vedea şi ei că sunt români, şi azi avem, mai mult ca oricând nevoe de români și de limba românească. Moartea lui Savin Constant ,.In accidentul de tren de la Recea, a murit şi scriitorul Savin Constant. Reportagiile ziarelor n’au înserat numele autorului volumelor: „Autentice“ şi „Pata de cerneală", pentru că Savin Constant, modest şi vesel, cum trăia printre noi, era ascuns, de data aceasta, sub masca suptă şi rachie a soldatului T. B. Constantinescu Dumitru din regimentul obuziere. In mijlocul trupurilor strivite, in amestecul de carne şi bucăţi de lemn şi de fier, sfărâmate din vagonul plebeu de clasa III-a ; rămăşiţe mânjite cu sânge uscat, anonim, cu surâs stâlcit pe faţa crispată de cruzimea sfârşitului, atât de groaznic in accelerare, acausticul prozator, tânărul Savin Constant, zace acum neştiut de nimeni... Poate numai de aurul agonic al toamnei care-i stropeşte chipul şi ii incercue fruntea in locul coroanelor funerare.... Adânc pătrunzător al vieţii mărunte, scriitorul Savin Constant, in cele două volume de schiţe şi nuvele, a redat cu un humor şi cu o vigoare de adevărat creator, tipurile sociale cari trăesc aevea prin structura lor de oameni necăjiţi. ...Profesorul de matematici — intransigentul şi în acelaşi timp sentimentalul profesor — copistul din grefă — omul mărunţel şi pipernicit care admitea copist fără grefă, dar grefă fără copist ?... In ruptul capului n’ar fi primit—...domnul şi madam Borş, tineri însuraţi cu abdomene proeminente dar şi cu sentimente aprinse„, toţi... toţi, împreună şi cu domnul profesor de geografie, cel cu şaptezeci de surtucuri pe el, (fiecare haină cumpărată din câte un colţ de pământ — aşa că purta bietul om pe umeri întreaga geografie a globului terestru) se vor desprinde fantomatici din filele cărţilor, lăsând sărăcia, necazul şi diformităţile trupeşti in scoarţele de carton şi vor veni cu toţii la mormântul celui care le-a dat viaţă, smuls atât de timpuriu din mijlocul lor... din rândul nostru, al tuturor prietenilor lui, cărora nu ne vine să credem că, intr’adevăr... Savin Constant e mort II ...Şi totuşi, adevărul e crud, e amar, e revoltător... GEORGE ACSINTEANU MOARTEA PROFESORULUI ALBERT ROBIN Ziarele franceze ne-au adus trista veste despre moartea unui mare savant, a d-rului Albert Robin, fost profesor de clinică therapeutică la facultatea de medicină din Paris. Personalitatea excepţională a profesorului Robin, care numără elevi şi la noi, merită să fie cunoscută. Născut la Dijon în 1847, fu preparator de chimie la facultatea de ştiinţe. Veni la Paris şi în 1872 reuşi primul la internatul în medicină. In acest moment era cavaler al Legiunii de onoare, acordată cu ocazia războiului din 1870, când distingându-se ca voluntar, fu avansat locotenent de dragoni şi fu citat două ori la ordinea de zi a armatei. Eleva lui Béhier, Jübler, Hardy, Germain See, fu influenţat mai mult de acesta din urmă, în serviciul căruia se specializă în boale de stomac, în therapeutică şi hydrologie. In timpul acela, pe când se făcea mai mult studiul anatomopathologic al boalelor, Robin studia mai mult tulburările funcţionale, provocate în organism de diferitele infecţii, intoxicaţii şi bolile de nutriţie. In 1881, admis la „Biroul Central“, ca medic al spitalelor din Paris, el reuşi în 1883 la concursul de agregaţie al facultăţii din Paris. Ca şi celalt maestru, profesorul Dieulafoy, el avu un mare succes de clientelă, fu medicul preşedintelui Fallières, al lui Bourgeois, al marilor Duci ai Rusiei, al multor capete încoronate, al Rotschilzilor, etc. Lucrările sale privesc mai ales therapeutică şi farmacologia, în patologia internă mai ales boalele de stomac şi tuberculoza, patologia generală şi hydrologia medicală. El începu prin a studia schimburile respiratorii, urinare, digestive. Studiând fiziologiceşte, iar nu anatomiceşte, el era cu un sfert de secol înaintea altora. Printre descoperirile sale putem cita: a coeficienţilor urinari, studiul schimburilor în infecţii (febră tifoidă, tuberculoză etc.), în cancer, în bolile de stomac. Bazat pe aceleaşi principii, el dădu o întrebuinţare, care deveni clasică, unor agenţi medicamentoşi: glycerofosfaţii, laborancii, fermenţii metalici. Marele său tratat de boale de stomac se găseşte în biblioteca tuturor specialiştilor, iar tratatul său de terapeutică aplicată avu un succes mare. Fost preşedinte al societăţii de terapeutică din Paris, membru al academiei de medicină şi mare ofiţer al legiunii de onoare, el fu numit în 1905 profesor de clinică terapeutică la facultatea de medicină din Paris, când am avut onoarea a fi extern al său, la spitalul Blanjou. El a mai publicat lecţiile sale în 3 volume, era cronicarul ştiinţific al lui „New-York Herald” şi fondă dispensarul antituberculos Siegfried Robin. Servindu-se de metoda schimburrilor nutritive, el dădu o, bază ştiinţifică studiului acţiunei apelor minerale. Fu preşedintele societăţii de hydrologie medicală din Paris, a comisiunii permanente a staţiunilor hydrominerale şi climatice din Franţa. fu în capul mişcării pentru crearea institului de hydrologie medicală din Paris, unde funcţionă ca profesor şi aceia a creării catedrelor de hydrologie medicală în diversele facultăţi de medicină din Franţa. Acum 10 ani eşi la pensie şi de câtva timp era reţinut de boală într-o imobilitate, care cadra foarte puţin cu activitatea sa. Iar acum şi-a dat sfârşitul spre durerea familiei, prietenilor şi elevilor săi, printre cari se numără şi mulţi români. Amintirea sa, pe lângă că se impune prin descoperirile sale, va rămâne in inima acelora, care lau cunoscut, a elevilor, care l’au iubit și pentru bunătatea cu care forma fondul caracterului său. DR. LEON RODESCU ALBERT ROBIN Comemorarea lui Gavril Muzicescu Un comitet de personalităţi ieşene a hotărît comemorarea muzicantului G. Muzicescu. Programul cuprinde o ceremonie la mitropolie şi un mare festival muzical, însoţit de o conferinţă asupra vieţii compozitorului. Vor participa toate corurile din localitate. Citiţi REVISTA „PARDON“ înmormântarea farmacistului Iteanu Eri după amiază a fost Înmormântat la cimitirul Sf. Vineri d-rul Al. Iteanu, fost profesor universitar şi vice-preşedinte al adunării deputaţilor. Cortegiul a pornit de la locuinţa defunctului, din str. Vasile Lascăr 7. Au asistat la trista ceremonie numeroşi deputaţi, senatori şi d-nii miniştri Duca, Inculeţ şi Franasovici. Ministerul sănătăţii, Asociaţia generală a farmaciştilor, facultatea de farmacie, etc., etc., au depus frumoase coroane. Serviciul divin a fost oficiat de arhiereul Platon Ciosu. Au ţinut cuvântări d-nui ministru Inculeţ, preşedintele Adunării deputaţilor N. N. Săveanu, decanul facultăţii de farmacie Deleanu, etc. CITIT« AZI REALITATEA. Unsîratd No. 41 28 Octombrie 1923 Expoziţia de aeronautică din Berlin Idealul negru, de Duduia Grădinărită Monumental dela Adam-Clisi de Adrian Maniu QQIPMIM ° zs«d«'t00ar® schiţă ODUUlUIUI cubană de Hermandez-Cafafa în lOOl de nopţi.'Pagina Filatelică SOCOTEALA de GH. BRĂESCU Campionatele internaţionale de tenis Actualități în fotografii. Curiozităţi. Oameni, fapte şi idei. Cinematograf Jocuri distractive, Glume etc. etc. 20 pas. mail | Total Hastrat—LA 18 Pag* 3-d 1 Celebrul boxer Carpentier la Bucureşti După turneul din România va pleca cu avionul în America PARIS, 29. Celebrul boxer mondial Georges Carpentier, actual campion al Franţei, a semnat ori un contract pentru Budapesta, Praga, Bucureşti şi Belgrad. Pe la mijlocul lunei Noembrie, Carpentier însoţit de managerul său, d. Gino Arbib, Jak Forester, cunoscuta vedetă americană şi boxeurul Peter Smith, va sosi în România. Se duc tratative pentru organizarea spectacolelor. Cercurile sportive şi artistice din Paris au fost surprinse de această combinaţie, deoarece Carpentier trebue să fie în America o săptămână după terminarea turneului în Europa centrală, pentru un match de box şi înscenarea unui film la Holywod. Se crede că celebrul boxeur intenţionează ca imediat după ultimele spectacole din România să plece cu avionul peste ocean. 14 Deschiderea stagiunii Teatrului Naţional din Craiova ! »—■ — — Piesa de deschidere: „Viforul" de Barbu Delavrancea CRAIOVA. — Obieditul nostru teatru, şi-a redeschis porţile, spre a face loc nouei stagiuni. Renăscut, de bună seamă, din propria sa cenuşe, — după incendiul de anul trecut, care i-a distrus nu numai localul propriu, dar şi cea mai mare parte din averea mobilă: decoruri, costume, mobile, bibliotecă, era socotit desfiinţat, — teatrul naţional al Olteniei, îşi reia acum drumul activităţii, cu puteri reînchegate şi cu nădejdi de mai bine. Adversarii săi, — şi ce de mai sunt, — îi decretaseră desfiinţarea; dar văzând că nu cedează nici subt povara celei mai crunte lovituri a soartei, incendiul, au reînceput lupta de exterminare. Şi le-a succes !... Noul edificiu, — mare, frumos şi modern, — destinat pentru teatrul naţional şi care avea să i se înceapă lucrările, concomitent cu ale palatului municipal, nu se mai construeşte. S’a renunţat prea uşor la un proect aşa de frumos şi s’a făcut astfel jocul duşmanilor teatrului nostru. Acum, — şi pentru un lung şir de timp, în viitor, — prima scenă olteană nu va mai avea un local propriu, în condiţiunile grandioase, proectate cu atâta inimoşie de primarul Craiovei, d. Em. Tătărescu. Resemnat, teatrul naţional, a pornit la lucru, în localul modest, — aproape sărăcăcios, — fostului cinema „Modern". Şi-a mai înoit ici-colea un perete, un culoar; a dat o altă formă „foager“-ului; a lărgit „ball"-ul; a modificat lojile şi parterul; lucrări îngăduite de vechiul local şi de anemicul său buget. Decorurile, costumele, au fost sporite cu cele noui, confecţionate pentru viitoarele premiere. Căci teatru de provincie şi adresându-se unui public restrâns ca număr, premierele trebuesc să se perinde cât mai dese şi mai grabnic. Personalul artistic şi el restrâns — spre a corespunde fondurilor parcimonioase, — a trebuit să depună o activitate intensă, chiar obositoare, spre a asigura o stagiune cu, peste 25—30 premiere... „noui notiţe". Eforturile direcţiunei teatrului, celei de scenă, a artiştilor şi dacă vreţi, a consiliilor de lectură şi administraţie, au fost în parte încununate de succes, teatrul naţional oltenesc, şi-a deschis noua stagiune. Să-i fie, de acum, într’un ceas mai bun! Piesa de deschidere, a fost aleasă. Viforul, din trilogia lui Barbu Delavrancea, înainte de reprezentare, directorul, d. D. Tomescu, a ţinut o însufleţită cuvântare. Nu facem o afirmaţie temerară, când spunem că spectacolul Vifofthd, a fost un vtitor; şi iată de ce, când nu sunt bani suficienţi nici pentru salarizarea decentă a personalului artistic, nici pentru lucrări de amenajare a scenei, decorurilor şi altele la fel, — cum se poate pretinde să se realizeze spectacole frumoase ? Şi totuşi s’au realizat şi repetăm, în chip uimitor. Căci e uimitor când scoţi ceva splendid, din nimic, când apari în chip strălucit, deşi mulţi se pregăteau să cânte prohodul. Viforul a fost un spectacol aşa de bine montat, cu costume noui, decoruri adecvate şi atrăgătoare şi cu interpreţi cari pot face faţă ce-lei mai reputate scene. Meritul, incontestabil, revine deopotrivă celor cari voind să nu fie înfrânţi, au muncit, au triumfat şi au înfrânt... Punerea în scenă şi multe buna îndrumări, se datoresc talentatului ragisor Victor Bumbeşti, care şi-a pus şi sufletul de oltean, pe lângă cel artistic, pentru reînvierea teatrului oltenesc. Şi va reuşi! » In fruntea interpreţilor, stă Romus Comăneanu (Luca Arbore), împreună cu Demetrescu-Coco (Paharnicul Săcueanu), N. Dimitriu (Ştefăniţă-Vodă), Marioara Creţulescu (Doamna Tana), Dora Cosmanovici (Oana), Mihalache Ionescu (Mogărdici), Al. Cantorichi (Moghiţă), M. Cosmin (Logofătul Trotuşanu), I. Dordea (Vornicul Carăbăţ), G. Iliescu (Vistiernicul Ieremia), d-nele Coca Gorgos şi Elena Nicolau. Dar şi restul interpreţilor: Şt. Iordănascu, P. Varduca, P. Dragomir, P. Vasiliu, Tache Ionescu, T. Popescu, d-ra St Cioculescu, etc. merită toate laudele. Artiştii şi regisorul au fost îndelung aplaudaţi. * Premierele, am spus, se succed dese şi grăbite. Abia sunt 4 zile de la deschidere şi o altă premieră urmează: Samson. De altfel, este stabilit, în fiecare Miercuri va fi o altă premieră, sol D. REMUS COMĂNEANU Artist societar al teatrului craiovean cotind, câte-o Miercuri în cele 5—6 luni ale stagiunei acesteea, fac exact 28 premiere. Și acestea, în afară de reluări, cari, în stagiunile precedente, au fost cele mai agreate de public. Pentru Miercuri ce vine, alta la rând... Sunt acte de eroism acestea, pentru teatrul craiovean. Şi eroismul se recompensează. Aviz ministerului artelor ILIA BRADU * D. VICTOR BUMBEŞTI Regizor de la Teatrul Naţional din Capitală * ****** . Primăria Sf. Vineri ameninţată cu prăbuşirea Autorităţile comunale au constatat că primăria din str. Sf. Vineri este o clădire atât de şubredă încât ameninţa cu prăbuşirea. D. consilier comunal Chiriţă Vasilescu întocmind un raport şi aceasta chestie, a cerut să se ia urgente măsuri de îndreptare sau să se dărâme încăperile, șubrede. •