Dimineaţa, noiembrie 1928 (Anul 24, nr. 7865-7894)

1928-11-01 / nr. 7865

'Joi I Noim­brie 1928 IRATOK Cu surâsul pe buze... Criză de călăi Cunoaşteţi cazul unui călău care ne mai având, de lucru s’a apucat de teatru. In Grecia însă e criză de călăi. Republica grecească a adre­sat prin T. F. F. o cerere — având nevoie să execute douăzeci şi nouă de condamnaţi. Nu s’a prezentat nici un grec. Un singur ofertant cere postul d­e un austriac Josef Haer care are certificate de bună purtare. E şi potrivită întrebuinţarea T. F. F. pentru asemenea scopuri! Cum poartă funcţionarii superiori banii O ştire scurtă din Cernăuţi: „Un furt In stil mare. Pe când doi func­ţionari superiori de la C. F. R. pe­treceau în societatea a două artiste de la Coloseu, unuia i s’a furat portmoneul cu 100.000 lei. S’a dis­pus arestarea artistelor Alţi funcţionari se plâng de criză. Cenzura cu ciomag Foarfecă cenzurei nu este sufi­cientă? D. Efrem Bâdulescu, primarul o­­raşului Giurgiu, simţindu-se ofen­sat de un articol al d-lu­i C. H. Ciurcu, directorul foaiei locale ,problema Zilei", i-a aplicat o serie de lovituri. Au auzit câinii din Giurgiu, dar nu şi autorităţile superioare de a­­cest grav abuz? Nenorocul explorato­rului Ziarele franţuzeşti pomenesc un ghinon hazliu al exploratorului ro­mân Constantin Dumbravă care s’a întors la Paris după patrusprezece luni petrecute in gheţurile Groen­landei, unde se adăpostea iarna în­­tr'o colibă tăiată în ghiaţă, iar vara sub un cort din piele de focă. A ajuns vesel şi sănătos — în­cântat de călătorie — până în gara de Nord din Paris, unde... Va picn­i un guturai îndrăcit. Nefericitul, povestindu-şi impre­siile din țările de ghiață, se vaită de răceala căpătată la Paris. Un soviet al scriitorilor Alex. Tolstoi, fiul marelui roman­cier, el însuşi bun scriitor, a pro­pus la Moscova înfiinţarea unui so­viet al scriitorilor, care să contro­leze şi să aprobe tipăriturile lite­rare bune. S’a opus M. Gorki. Pro­punerea a căzut. FELURITE O înmormântare Sâmbătă 27 Octombrie 1928 la ţa­rele i v■ m-­ a avut loc la cimiti­rul Bellu, înhumarea resturilor pă­mânteşti, ale pictorului Soare A­­lexis Macedonski, alături de bunicul său poetul Alexandru Macedonski. In asistenţa profund îndurerată, dintre rude şi prieteni intelectuali notăm intre alţii pe poeţii : V. Voiculescu, Gregorian si Celarian. Dintre tinerii pictori d. V. Precup a rostit frumoase cuvinte punând întro lumină cu totul eloquentă, cea ce reprezintă Soare Alexis Mace­donski pentru cei care urmăresc a­­celaş ideal, „Memorandum“ D-nii Al. Rioşeanu-Dolj şi Vintilă Surdeanu au întocmit un interesant tablou, intitulat „Memorandum“. El reprezintă grupul istoric al celor 130 de memorandişti români, foto­grafiaţi la Viena în anul 1891 şi, deosebit, portretele autorilor princi­pali ai „MemoranduluiDionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. Barcia■ nu, Teodor Mihali, dr Aureliu Str­ein, Mihai Veliciu, B. Patiţia, Ni­­colae Cristea, Iuliu Coroianu, Gh. Pop de Băseşti, dr. Ioan Raţiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comşa, Septimiu Albini. Cortegiul de la Con­stanţa Primim din partea direcţiunei generale a Teatrului Naţional din Bucureşti următoarele: Deoarece in dările de seamă ale unor ziare privitoare la serbările semicentrnarului Dobrogei, s’au o­­mis unele fapte, direcţiunea gene­rală a Teatrului Naţional din Bucu­reşti ţine să rectifice următoarele: Cortegiul istoric şi etnografic care a defilat la Constanţa a fost alcătuit prin grija Teatrului Naţional din Bucureşti şi a soc. „Cultul Eroilor" şi Casele Naţionale. D-nii I. Şahighian, regisor al Tea­trului Naţional din Bucureşti pic­torul Velisarato de la Teatrul Naţio­nal din București și pictorul Chir­o­viei s-au ocupat cu executarea lu­crărilor din planul întocmit. CRONICA TEATRALĂ Reprezentaţiile teatrului artistic in Moscova N. Gogol: „CĂSĂTORIA“ De la genialul Gogol, dramaturgia rusească şi cea mondială, au moşte­nit două comedii: „Revizorul“ (1835) şi „Căsătoria" (1842). Aceste două opere, deşi inegale ca valoare, au păstrat. In decursul de­ceniilor, tot interesul pe care l-au trezit de la apariţia lor. In artă, trăi­nicia este cel mai sigur criteriu. Pe când „Revizorul“ — care poate fi considerat fără greş, drept cea mai genială satiră din arta dialogată — atinge înălţimi ameţitoare. „Căsăto­ria" sondează adâncurile şi străbate până la profunzim­ile sufletului o­­menesc. Cele două opere sporesc galeria pestriţă şi pitorească a figurilor lui Gogol; amândouă sunt descrieri de mediu şi de moravuri. Gogol e malorus şi scrierile lui resfrâng. In bună parte, viaţa şi ca­racterul vecinilor noştri de peste Ni­pru, cu care, după cum afirmă cu­noscătorii, am avea multe puncte de contact în ce priveşte caracterul, temperamentul, viaţa şi obiceiurile lumii săteşti. Maloruşii au reputaţia de-a fi oa­meni de duh; hazul lor îl captează Gogol şi-l oglindeşte sclipitor — cel puţin în primele opere ale sale. E un râs tânăr, puternic robust, o revăr­sare de temperament capricios, su­dic, ghiduş, drăcesc şi, înainte de toate, sănătos. Mai târziu, comicul firesc al ma­relui scriitor se cristalizează în ge­nialul humor, — care nu este decât o restrângere a contrastului dintre situaţiile comice şi realităţile triste ale vieţii — şi despre care Gogol a scris uimitoarele cuvinte: „prin râ­sul ce se vede, se strecoară lăcrimi nevăzute şi neştiute de lumea ce ne înconjoară“. In legătură cu aceasta şi în trea­căt numai: Se povesteşte, de către zeţarii cari au cules „Sufletele Moar­te“, că se prăpădeau de râs până ce au terminat volumele — apoi au prâns... Gogol e un realist scrupulos. Co­micul nu e căutat şi nu e rezultatul capriciilor sale poetice. Din contră, fiecare figură e extrasă din viaţa, din mediul ucrainean. In această pri­vinţă realismul lui Gogol poartă un caracter etnografic. * Căsătoria" e o cascadă de scene acomice, dar fireşti fiindcă ţâşnesc din caracterele personagiilor. Lui Gogol nu i se poate reproşa că-i lip­seşte, cu toate acestea, simţul măsu­­rei. Dacă totuşi am avut, pe alocuri impresia că artiştii au şarjat prea mult, această erezie — şi pentru Teatrul Artistic este o erezie — se explică numai faptul că actorii se simt obligaţi să accentueze şi să sublinieze, fiindcă publicul din sală, în bună parte, nu le înţelege cuvân­tul. Jocul a rulat ca pe ecran; ex­presia figurilor şi a gesturilor a fost atât de plastică, atât de sugestivă, a­­tât de exuberantă, ingenioasă şi co­lorată, în­cât sala întreagă izbucnea, ca un singur om, în tumulte de a­plauze şi de râs, îndemnaţi parcă de atmosfera de înţelegere şi simpatie şi de hohotele necontenite ale spectatorilor, artiştii au jucat drăceşte, intr’un ritm care-ţi tăia răsuflarea. Am menţionat erezii explicabile, de pildă, jocul cu pălăria a lui Podko­­liosin (D. Pavlov) care, la un mo­ment dat, începuse să obosească pe spectatori, deşi când lipsea Podko­­liosin din scenă şi minunatul lui prieten Koeikariow (d. Virubow), doreai din toată inima să se revie. Dar am remarcat şi unele erezii inexplicabile: de ce îşi forţează şi îşi schimbă glasul în mod nefiresc mi­reasa (d-na Tokarskaia) Agafia Ti­­chonowna? Oare ce ar fi zis Stanis­lawski, dacă ar fi auzit-o aseară ? Dacă costumele sunt splendide — ce şaluri admirabile au toate doam­nele din trupă ! — decorurile şi mo­bilierul lasă foarte mult de dorit şi nu corespund epocii. Cad din stil. Ne-a fost milă de scaunul pe care l-a ridicat consilierul (savuroasa creaţie a d-lui Espe) Iaişniţa (scrob de ouă) ca să se convingă de seriozitatea in­­ventariului dotat. Şi apoi, de ce a renunţat trupa la bunul obiceiu, de a nu se arăta publicului după ce a căzut cortina? Crede că avem numaidecât nevoie de aceste concesii ? Prevăd că se va răspunde: „Sunt pete şi în soare". — Sunt! Dar soarele nu ne inter­zice să le vedem. Dimpotrivă, lu­mina lui ne provoacă să nu trecem cu vederea petele... F. DIMA D. Virubovo în rolul lui Koeikariow D. Espe în rolul consilierului Iaişniță (Scrob-de-ouă) Btmi*£ frr* ARTAQ,STK­NTA Pe marginea unui abecedar Sunt admisibile abecedare în dialecte regionale? Continuăm cu răspunsurile pro- tipărească un abecedar scâlciat, să mite de la cititori în această ches­tiune. Chestiunea pusă de dv. în ziar, este menită să complecteze una din cele mai mari lacune naţionale: nu se vorbeşte româneşte, nu se scrie româneşte şi de aceea nici nu se simte prea mult româneşte. Lucrul acesta trebue considerat ca o crimă a cetăţeanului faţă de glia sa: este un sistem de autosinucidere a nea­mului. Dacă nu este cazul, din punct de vedere didactic şi naţional, să se a­­plice dialectul regiunii? Fireşte că nu este cazul pentru că, ceea ce intră în capul copilului din abecedar, cam tot aceea rămâne şi atuni când el devine om. Necu­noaşterea limbii este un rău şi, ca orice rău, trebue curmat încă de la rădăcină. In speţă, rădăcina nu este numai abecedarul tipărit de d. inspector, ci tocmai abecedarul din capul său. Câtă grozăvie! Un om pug a îndruma şcoala, a sădi în mintea şi sufletul crudelor vlăstare tot ce ţara, naţiunea are mai scump şi mai frumos, prin graiul ce, de milenii, a hrănit această naţiune să NICULAE TEREZA Constanţa pocească limba iar, această pocitură de limbă să fie îndopată în creerul copilului care are cea mai mare nevoe de complectă românizare pe această cale? Nu vi se pare un autentic „Marius Chicoş Rostosan“ al lui Caragiale? Dacă ar trăi, sunt sigur că ne-ar face cu ou şi cu oţet. A nu cunoaşte limba ţării tale, înseamnă a nu te putea înţelege uşor cu cetăţenii şi atunci îţi dai seama că nu eşti om întreg. Am­ cunoscut în Ardeal un­­funcţio­nar care, dând o explicaţiune oare­care unui regăţean, în loc de a spune „provenit" (provenienţă, pro­­venit, proventus) spunea „obvenit” ş. a. Până să se facă înţeles, i-a trebuit o jumătate oră de ceartă. Se vor chinui ceva mai m­ult co­piii români de sub domnia faimo­sului abecedar care trebuia să dis­pară înainte de a se tipări, dar odată mari, vor vedea şi ei că sunt români, şi azi avem, mai mult ca oricând nevoe de români și de limba românească. Moartea lui Savin Constant ,.In accidentul de tren de la Re­cea, a murit şi scriitorul Savin Con­stant. Reportagiile ziarelor n’au înserat numele autorului volumelor: „Auten­tice“ şi „Pata de cerneală", pentru că Savin Constant, modest şi vesel, cum trăia printre noi, era ascuns, de data aceasta, sub masca suptă şi rachie a soldatului T. B. Constan­­tinescu Dumitru din regimentul­­ obuziere. In mijlocul trupurilor strivite, in amestecul de carne şi bucăţi de lemn şi de fier, sfărâmate din vagonul plebeu de clasa III-a ; rămăşiţe mânjite cu sânge uscat, a­­nonim, cu surâs stâlcit pe faţa cris­pată de cruzimea sfârşitului, atât de groaznic in accelerare, a­causticul prozator, tânărul Savin Constant, zace acum neştiut de nimeni... Poa­te numai de aurul agonic al toamnei care-i stropeşte chipul şi ii incer­­cue fruntea in locul coroanelor fu­nerare.... Adânc pătrunzător al vieţii mă­runte, scriitorul Savin Constant, in cele două volume de schiţe şi nuve­le, a redat cu un humor şi cu o vi­goare de adevărat creator, tipurile sociale cari trăesc aevea prin struc­tura lor de oameni necăjiţi. ...Profesorul de matematici — in­transigentul şi în acelaşi timp sen­timentalul profesor — copistul din grefă — omul mărunţel şi pipernicit care admitea copist fără grefă, dar grefă fără copist ?... In ruptul capu­lui n’ar fi primit—...domnul şi ma­dam Borş, tineri însuraţi cu abdo­mene proeminente dar şi cu senti­mente aprinse„, toţi... toţi, împreu­nă şi cu domnul profesor de geogra­fie, cel cu şaptezeci de surtucuri pe el, (fiecare haină cumpărată din câte un colţ de pământ — aşa că purta bietul om pe umeri întreaga geografie a globului terestru) se vor desprinde fantomatici din filele căr­ţilor, lăsând sărăcia, necazul şi di­formităţile trupeşti in scoarţele de carton şi vor veni cu toţii la mor­mântul celui care le-a dat viaţă, smuls atât de timpuriu din mijlocul lor... din rândul nostru, al tuturor prietenilor lui, cărora nu ne vine să credem că, intr’adevăr... Savin Con­stant e mort II ...Şi totuşi, adevărul e crud, e a­­mar, e revoltător­­... GEORGE ACSINTEANU MOARTEA PROFESORULUI ALBERT ROBIN Ziarele franceze ne-au adus tris­ta veste despre moartea unui mare savant, a d-rului Albert Robin, fost profesor de clinică therapeutică la facultatea de medicină din Paris. Personalitatea excepţională a pro­fesorului Robin, care numără elevi şi la noi, merită să fie cunoscută. Născut la Dijon în 1847, fu pre­parator de chimie la facultatea de ştiinţe. Veni la Paris şi în 1872 reu­şi primul la internatul în medici­nă. In acest moment era cavaler al Legiunii de onoare, acordată cu ocazia războiului din 1870, când dis­­tingându-se ca voluntar, fu avan­sat locotenent de dragoni şi fu ci­tat două ori la ordinea de zi a ar­­­matei. Elev­a lui Béhier, Jübler, Hardy, Germain See, fu influenţat mai mult de acesta din urmă, în serviciul căruia se specializă în boale de stomac, în therapeutică şi hydrologie. In timpul acela, pe când se fă­cea mai mult studiul anatomo­­pathologic al boalelor, Robin stu­­dia mai mult tulburările funcţio­nale, provocate în organism de dife­ritele infecţii, intoxicaţii şi bolile de nutriţie. In 1881, admis la „Biroul Cen­tral“, ca medic al spitalelor din Pa­ris, el reuşi în 1883 la concursul de agregaţie al facultăţii din Paris. Ca şi celalt maestru, profesorul Dieu­­lafoy, el avu un mare succes de cli­entelă, fu medicul preşedintelui Fal­­lières, al lui Bourgeois, al marilor Duci ai Rusiei, al multor capete în­coronate, al Rotschilzilor, etc. Lucrările sale privesc mai ales therapeutică şi farmacologia, în pat­ologia internă mai ales boalele de stomac şi tuberculoza, patologia ge­nerală şi hydrologia medicală. El începu prin a studia schimbu­rile respiratorii, urinare, digestive. Studiând fiziologiceşte, iar nu a­­natomiceşte, el era cu un sfert de secol înaintea altora. Printre descoperirile sale putem cita: a coeficienţilor urinari, stu­diul schimburilor în infecţii (febră tifoidă, tuberculoză etc.), în cancer, în bolile de stomac. Bazat pe aceleaşi principii, el dă­du o întrebuinţare, care deveni cla­sică, unor agenţi medicamentoşi: glycerofosfaţii, laborancii, fermenţii metalici. Marele său tratat de boale de stomac se găseşte în biblioteca tu­turor specialiştilor, iar tratatul său de terapeutică aplicată avu un succes mare. Fost preşedinte al so­cietăţii de terapeutică din Paris, membru al academiei de medicină şi mare ofiţer al legiunii de onoa­re, el fu numit în 1905 profesor de clinică terapeutică la facultatea de medicină din Paris, când am avut onoarea a fi extern al său, la spi­talul Blanjou. El a mai publicat lecţiile sale în 3 volume, era cronicarul ştiinţific al lui „New-York Herald” şi fondă dispensarul antituberculos Sieg­­fried­ Robin. Servindu-se de metoda schimbu­­r­rilor nutritive, el dădu o, bază ştiin­ţifică studiului acţiunei apelor mi­nerale. Fu preşedintele societăţii de hydrologie medicală din Paris, a comisiunii permanente a staţiunilor hydrominerale şi climatice din Fran­ţa. fu în capul mişcării pentru cre­area institului de hydrologie me­dicală din Paris, unde funcţionă ca profesor şi aceia a creării cate­drelor de hydrologie medicală în di­versele facultăţi de medicină din Franţa. Acum 10 ani eşi la pensie şi de cât­va timp era reţinut de boală în­­tr-o imobilitate, care cadra foarte puţin cu activitatea sa. Iar acum şi-a dat sfârşitul spre durerea familiei, prietenilor şi ele­vilor săi, printre cari se numără şi mulţi români. Amintirea sa, pe lâng­ă că se im­pune prin descoperirile sale, va ră­mâne in inima acelora, care lau cunoscut, a elevilor, care l’au iu­bit și pentru bunătatea cu care for­ma fondul caracterului său. DR. LEON RODESCU ALBERT ROBIN Comemorarea lui Gavril Muzicescu Un comitet de personalităţi ie­şene a hotărît comemorarea muzi­cantului G. Muzicescu. Programul cuprinde o ceremonie la mitropolie şi un mare festival muzical, însoţit de o conferinţă a­supra vieţii compozitorului. Vor participa toate corurile din localitate. Citiţi REVISTA „PARDON“ înmormântarea farma­cistului Iteanu Eri după amiază a fost Înmormân­tat la cimitirul Sf. Vineri d-rul Al. Iteanu, fost profesor universitar şi vice-preşedinte al adunării deputa­ţilor. Cortegiul a pornit de la locuinţa defunctului, din str. Vasile Lascăr 7. Au asistat la trista ceremonie nu­meroşi deputaţi, senatori şi d-nii miniştri Duca, Inculeţ şi Franaso­­vici. Ministerul sănătăţii, Asociaţia ge­nerală a farmaciştilor, facultatea de farmacie, etc., etc., au depus fru­moase coroane. Serviciul divin a fost oficiat de arhiereul Platon Ciosu. Au ţinut cuvântări d-nui ministru Inculeţ, preşedintele Adunării depu­taţilor N. N. Săveanu, decanul facul­tăţii de farmacie Deleanu, etc. CITIT« AZI REALITATEA. Unsîratd N­o. 41 28 Octombrie 1923 Expoziţia de aeronautică din Berlin Idealul negru, de Duduia Grădinărită Monumental dela Adam-Clisi de Adrian Maniu QQI­PMIM ° zs«d«'t00ar® schiţă ODUUlUIUI cubană de Hermandez-Cafa­fa în lOOl de nopţi.'Pagina Filatelică SOCOTEALA de GH. BRĂESCU Campionatele internaţionale de tenis Actualități în fotografii. Curiozităţi. Oameni, fapte şi idei. Cinematograf Jocuri distractive, Glume etc. etc. 20 pas. mail | Total Has­trat—LA 18 Pag* 3-d 1 Celebrul boxer Carpentier la Bucureşti După turneul din România va pleca cu avionul în America PARIS, 29.­­ Celebrul boxe­r mondial Georges Carpentier, actual campion al Franţei, a semnat ori un contract pentru Budapesta, Pra­­ga, Bucureşti şi Belgrad. Pe la mijlocul lunei Noembrie, Carpentier însoţit de managerul său, d. Gino Arbib, Jak Forester, cunoscuta vedetă americană şi bo­­xeurul Peter Smith, va sosi în Ro­mânia. Se duc tratative pentru organi­zarea spectacolelor. Cercurile sportive şi artistice din Paris au fost surprinse de a­­ceastă combinaţie, deoarece Car­pentier trebue să fie în America o săptămână după terminarea tur­neului în Europa centrală, pentru un match de box şi înscenarea u­­nui film la Holywod. Se crede că celebrul boxeur intenţionează ca i­­mediat după ultimele spectacole din România să plece cu avionul peste ocean. 14 Deschiderea stagiunii Teatrului Naţional din Craiova ! »—■ — — Piesa de deschidere: „Viforul" de Barbu Delavrancea CRAIOVA. —­ Obieditul nostru teatru, şi-a redeschis porţile, spre a face loc nouei stagiuni. Renăscut, de bună seamă, din propria sa cenuşe, — după incen­diul de anul trecut, care i-a distrus nu numai localul propriu, dar şi cea mai mare parte din averea mo­bilă: decoruri, costume, mobile, bi­bliotecă, era socotit desfiinţat, — teatrul naţional al Olteniei, îşi reia acum drumul activităţii, cu puteri reînchegate şi cu nădejdi de mai bine. Adversarii săi, — şi ce de mai sunt, — îi decretaseră desfiinţarea; dar văzând că nu cedează nici subt povara celei mai crunte lovituri a soartei, incendiul, au reînceput lupta de exterminare. Şi le-a suc­ces !... Noul edificiu, — mare, frumos şi modern, — destinat pentru teatrul naţional şi care avea să i­ se încea­pă lucrările, concomitent cu ale pa­latului municipal, nu se mai cons­­trueşte. S’a renunţat prea uşor la un proect aşa de frumos şi s’a fă­cut astfel jocul duşmanilor teatru­lui nostru. Acum, — şi pentru un lung şir de timp, în viitor, — prima scenă olteană nu va mai avea un local propriu, în condiţiunile grandioase, proectate cu atâta inimoşie de pri­marul Craiovei, d. Em. Tătărescu. Resemnat, teatrul naţional, a por­nit la lucru, în localul modest, — aproape sărăcăcios, — fostului ci­nema „Modern". Şi-a mai înoit ici-colea un perete, un culoar; a dat o altă formă „foa­­ger“-ului; a lărgit „ball"-ul; a mo­dificat lojile şi parterul; lucrări în­găduite de vechiul local şi de ane­­micul său buget. Decorurile, costumele, au fost spo­rite cu cele noui, confecţionate pen­tru viitoarele premiere. Căci teatru de provincie şi adresându-se unui public restrâns ca număr, premie­rele trebuesc să se perinde cât mai dese şi mai grabnic. Personalul artistic şi el restrâns — spre a corespunde fondurilor parcimonioase, — a trebuit să de­pună o activitate intensă, chiar o­bositoare, spre a asigura o stagiune cu, peste 25—30 premiere... „noui notiţe". Eforturile direcţiunei teatrului, celei de scenă, a artiştilor şi dacă vreţi, a consiliilor de lectură şi ad­ministraţie, au fost în parte încu­nunate de succes, teatrul naţional oltenesc, şi-a deschis noua stagiu­ne. Să-i fie, de acum, într’un ceas mai bun! Piesa de deschidere, a fost alea­să. Viforul, din trilogia lui Barbu Delavrancea, înainte de reprezenta­re, directorul, d. D. Tomescu, a ţi­nut o însufleţită cuvântare. Nu facem o afirmaţie temerară, când spunem că spectacolul Vifo­­fthd, a fost un­ vtitor; şi iată de ce, când nu sunt bani suficienţi nici pentru salarizarea decentă a perso­nalului artistic, nici pentru lucrări de amenajare a scenei, decorurilor şi altele la fel, — cum se poate pretinde să se realizeze spectacole frumoase ? Şi totuşi s’au realizat şi repetăm, în chip uimitor. Căci e uimitor când scoţi ceva splendid, din nimic, când apari în chip strălucit, deşi mulţi se pregă­teau să cânte prohodul. Viforul a fost un spectacol aşa de bine montat, cu costume noui, decoruri adecvate şi atrăgătoare şi cu interpreţi cari pot face faţă ce-­­lei mai reputate scene. Meritul, incontestabil, revine deo­potrivă celor cari voind să nu fie înfrânţi, au muncit, au triumfat şi au înfrânt... Punerea în scenă şi multe buna îndrumări, se datoresc talentatului ragisor Victor Bumbeşti, care şi-a pus şi sufletul de oltean, pe lângă cel artistic, pentru reînvierea tea­trului oltenesc. Şi va reuşi! » In fruntea interpreţilor, stă Ro­mus Comăneanu (Luca Arbore), îm­preună cu Demetrescu-Coco (Pahar­nicul Săcueanu), N. Dimitriu (Şte­­făniţă-Vodă), Marioara Creţulescu (Doamna Tana), Dora Cosmanovici (Oana), Mihalache Ionescu (Mogăr­­dici), Al. Cantorichi (Moghiţă), M. Cosmin (Logofătul Trotuşanu), I. Dordea­ (Vornicul Carăbăţ), G. Ilies­cu (Vistiernicul Ieremia), d-nele­­ Coca Gorgos şi Elena Nicolau. Dar şi restul interpreţilor: Şt. Iordănas­­cu, P. Var­duca, P. Dragomir, P. Va­­siliu, Tache Ionescu, T. Popescu, d-ra St Cioculescu, etc. merită toa­te laudele. Artiştii şi regisorul au fost în­delung aplaudaţi.­­ * Premierele, am spus, se succed dese şi grăbite. Abia sunt 4 zile de la deschidere şi o altă premieră urmează: Samson. De altfel, este stabilit, în fiecare Miercuri va fi o altă premieră, sol D. REMUS COMĂNEANU Artist societar al teatrului craiovean cotind, câte-o Miercuri în cele 5—6 luni ale stagiunei acesteea, fac e­­xact 28 premiere. Și acestea, în a­­fară de reluări, cari, în stagiunile precedente, au fost cele mai agre­ate de public. Pentru Miercuri ce vine, alta la rând... Sunt acte de eroism acestea, pen­tru teatrul craiovean. Şi eroismul se recompensează. Aviz ministeru­lui artelor I­LIA BRADU * D. VICTOR BUMBEŞTI Regizor de la Teatrul Naţional din Capitală * ******­­ . Primăria Sf. Vineri ame­ninţată cu prăbuşirea Autorităţile comunale au consta­tat că primăria din str. Sf. Vineri este o clădire atât de şubredă încât ameninţa cu prăbuşirea. D. consilier comunal Chiriţă Va­­silescu întocmind un raport şi a­­ceasta chestie, a cerut să se ia ur­gente măsuri de îndreptare sau să se­ dărâme încăperile, șubrede. •

Next