Dimineaţa, martie 1929 (Anul 25, nr. 7980-8010)

1929-03-01 / nr. 7980

Anul XXV.— No. 7980 GRAND-ROTEl BUCUREȘTI-» PL» CENTRU RENOVAT tt STIL MODERN CONFORT . CALORIFER APA CALDA-CAMERE CU BAI SAR - ASCENSOR - TELEFON PRETURI REDUSE IO Pagini Vineri 1 Martie 1929 PREȚUL ABONAMENTELOR Lei 750—pe timp de un an n 380— n n »6 luni n 200- „ „ a, 3 luni Fondată tn 1904 de CONST. MILLE 3 LEI București, Str. Sărindar 7-11 TELEF.: Centrala: 306 67, 324/73, 349/79, 353 54 Direcția: 357/72, A­dela 307/69. Provincia 319 691 3 LEI Linişte in Basarabia O nouă anchetă în Basarabia. De astădată au plecat în partea locului doi miniştri: d. general Cihoschi, ministrul de răsboi, şi d. D. R. Ioaniţescu, subsecretar de stat la interne. Nu cunoaştem încă, în detalii, rezultatul cercetărilor oficiale. A­­vem siguranţa deplină, însă, că el va fi liniştitor şi că fantasma­goriile politicianilor alarmişti se vor dovedi, încă odată, simplă şi odioasă maşină politică pe spina­rea ţării. Suntem îndreptăţiţi să întrevedem acest rezultat, nu nu­mai din cele ştiute de noi asupra stărilor din Basarabia, dar şi din declaraţiunile făcute de d. D. R. Ioaniţescu la Chişinău, cari rezu­mă constatările incipiente de până acum. D-sa se arată „deplin satisfă­cut“ de cele văzute şi în armată şi în rândurile populaţiei, iar în ce priveşte agitaţia comunistă, nici o teamă. Adevăratele cauze ale situaţiei de azi — spune d. D. R. Ioani­ţescu — sunt luptele politice din­tre partide; de altfel de lupte intre populaţia de la oraşe şi cea de la sate, nici nu poate fi vorba“. Fireşte, Noi ştiam aceasta de mult. Injuria ce se aruncă unei în­tregi provincii, care s’a arătat, poa­te, prea îndelung răbdătoare, este absolut gratuită. Cititorii noştri, de altfel, au pu­tut ajunge la această concluzie şi din cele cuprinse în ancheta ce pu­blicăm asupra stărilor basarabene. Fruntaşi ai provinciei de peste Prut — unii nefăcând politică, alţii înre­gimentaţi în diferite partide — sunt de acord în a declara că integrita­tea teritorială a statului nu este cu nimic ameninţată, că nici un fel de primejdie nu ne pândeşte şi că totul se reduce la nemulţumiri de ordin­e În totul secundar, pe care ant? poli­tician! meschin] încearcă să le ex­ploateze. Atât. Bine­înţeles, e regretabilă acea­stă constatare unanimă, dar opro­biul public trebue să se întoarcă nu asupra unei populaţii paşnice, mun­citoare şi legaliste , ci contra celor interesaţi să denatureze lucrurile cu riscul de a creia primejdia, nu­mai pentru a-şi satisface ambiții po­liticianiste. I­DIM. Partidul ţărănesc polon a cerut darea in judecată a fostului ministru Czechowicz VARŞOVIA, 27 (Rador). — Dieta a trimis cu 219 contra 132 voturi la Comisiunea budgetară moţiunea partidului ţărănesc Wyzwolenie, care cere punerea sub acuzaţie înaintea Tribunalului de Stat, a ministrului de finanțe Czechowicz, pentru efectuarea de ch­iltueli neprevăzute în budgetul anului 1927—28. Lucrări pentru a preveni inundaţiile Dunării BELGRAD, 27. — La Dunărea de Sus se fac pregătiri pentru preve­nirea Inundaţiilor. Un delegat iu­goslav se află pe teritoriul româ­nesc la Orşova la comisia interna­ţională a Dunării. De câteva zile a­­cest delegat anume d. Dragovici lucrează in această direcţie. Pe malul iugoslav s’au concen­trat trupe militare, un batalion de pionieri şi o trupă pirotehnică. Ar­mata va pleca prin Turnu-Severin la Orşova unde va coopera cu ar­mata română la sfărâmarea ghe- 1 \______’ Situaţia din regiunile înfometate, in discuţia consiliului de miniştri Noul fonduri de aprovizionare In consiliul de miniştri ţinut Marţi d. I. Răducanu, ministrul muncii, a făcut o expunere asupra situaţiei din regiunile înfometate. Până a­­cum, s’au achiziţionat vreo 7000 de­­vagoane cereale, din care s’au dis­tribuit aproape 4000. D. Răducanu a cerut noi și fonduri pentru aprovizionarea regiunilor lio­tate, cei­ace consiliul a admis. FINANŢAREA OBŞTIILOR ! D. Ion Mihalache a cerut finanţa­­rea obştiilor care au cumpărat mo­şii. Cererea a fost admisă. PROBLEMA CONSTRUCŢIILOR Ocupându-se de problema con­strucţiilor, consiliul a însărcinat pe d-nii Vaida Voevod, Virgil Madgea­ru şi I. Răducanu să examineze di­feritele oferte primite în ultimul timp. ŞOSELELE DIN MUNŢII APU­SENI D. Pan­­f­alippa a fost însărcinat să rezolve chestia şoselelor din munţii apuseni, în urma unui me­moriu primit de la populaţia de a­­colo. ŞOMAJUL Ultima problemă adusă în discu­ţie a fost aceea a şomajului. D-nii Vaida Voevod şi I. Răducanu au fost însărcinaţi să întocmească un plan precis pentru ajutorarea celor lipsiţi de lucru. PLOAIE CU CENUȘE — Ai văzut mă ce lume sucită... Nu e lemn, și plouă cu cenușe... Românii din America revin în ţară Eri au sosit prin Curţi şi 29 familii Acum câtva timp s'a anunţat re­venirea în ţară a câtorva mii de ro­­mâni din America. In vederea reali­zării acestui fapt, s’au şi făcut une­le demersuri iar pe de altă parte, ziarele au publicat o desminţire a acestei ştiri, desminţire apărută în ziarul românesc de peste Ocean: „America“. AU SOSIT PRIMII REPATRIAŢI Intre timp, a intervenit Insă, un fapt menit să confirme prima ştire şi anume că un mare număr de ro­­mâni­ americani vor să se repa­trieze. Intr’adevăr, ani noapte, cu Expre­sul Orient, au sosit, prin punctul de frontieră Critici, 29 familii de români cari peste zece ani au trăit in America. In tren, am putut sta de vorbă cu o parte din cei întorşi. DE VORBĂ CU REPATRIAŢII D. GH. FATU, pe care l’am Întâm­pinat cel dintâiu, Îmi spune că a pă­răsit districtul Suskacivan din Ca­nada. Încă de acum trei săptămâni, împreună cu alte două familii. Hotărârea aceasta — ne spune d. Fatu — am luat-o împreună cu cei­lalţi tovarăşi din diferite oraşe încă din luna Decembrie, când am auzit de venirea la putere a „şefului nos­tru Iuliu Maniu“ şi, cu toate că, iarna grea care durează de şase luni, adusese un ger de 45 grade — cum nu s’a mai pomenit — am ple­cat la drum, mânaţi de dorul casei noastre. „Pe vapor, ne-am strâns 29 fami­lii; după ce am debarcat în Franţa, ne-am împrăştiat însă. „Era vorba să venim mai mulţi. Unii nu-şi făcuseră încă formele; al­­ţiii, n’aveau bani suficienţi, iar al­ţii aşteaptă diferite răspunsuri din ţară. A rămas dar să vină o altă serie, mai numeroasă, de Paşte. O a treia serie, va veni după cum ştiu—de Rusalii. Intre timp intervine in convorbi­re un alt român-american, — d. Ion Mărie originar din Sibiu — care ne spune: DIN NECAZURILE ROMÂNILOR DIN AMERICA — De-ar veni toţi, n’ar fi rău, căci, altminteri, ni se pierde naţia... „Oamenii noştri muncesc acolo din greu şi până agonisesc un ban, sânt răpuşi de boli. Nu numai în Canada, dar mai ales în Kerupel (Ohio) nu cred să mai fie român sănătos. Fumul din fabrici — care formează o pătură deasă în tot ora­şul — îi îneacă şi le roade pieptul. Toţi tuşesc, până se prăpădesc. „Eu, strânsesem vre­o 5000 dolari pe cari însă, a trebuit să-i dau toţi la doctori şi... pentru pământ... — Dar, dacă te-ai făcut proprietar acolo, de ce ţi-ai lăsat pămentul? Suspinând, bătrânul Ion Mărie, îmi povesteşte cum şi-a pierdut a­­colo soţia, o fată tânără, numai de 17 ani şi un nepot, pe care a ţinut să-l îngroape creştineşte. ULTIMA NĂDEJDE — Am rămas singur şi, împreună cu câţiva tovarăşi, am­ pornit la drum... La noi, se spunea că, guvernul ne va da pământ în Dobrogea şi că ne primeşte iar ca fiii ţării. „Acum, împreună cu feciorul Ilie Sighişoreanu — un flăcău voinic care plânsese tot timpul povestirii lui Fătu, căci şi el pierduse un frate şi un văr — m­ă duc la Bucureşti, unde cred că ne vor ajuta boerii. „Dacă nu, voi pleca iar în lume şi... bun e Dumnezeu... — termină interlocutorul nostru. LIPSA DE LUCRU IN AMERICA Din convorbirile pe cari le-am a­­vut şi cu alţi români veniţi acum din America, am desprins, consta­tarea generală că, exceptând unele oraşe şi pe unii oamenii mai noro­coşi, viaţa românilor din America este cât se poate de grea. Mizeria in rândurile acestora, a început să se accentueze in ultimul timp din cauza lipsei de lucru. Din cauza şomajului, fabricile au redus numărul muncitorilor iar ce­lor menţinuţi la lucru, Ii s’au impu-IMwtf sJMs »! ml* dt lucra. Sunt fabrici unde se lucrează nu­mai trei sau patru zile pe săptă­mână, în care timp se cere o muncă cu adevărat istovitoare. CE SPERĂ ROMÂNII MACEDO­NENI DIN AMERICA? Cei ce revin acum, sunt dintre Românii mai înstăriţi. Cei nevoiaşi nu se pot întoarce căci n’au cu ce suporta cheltuelile de drum, astfel în­cât ei continuă să rămână prada mizeriei. Un altul din cei cu cari ne-am în­treţinut, Macedonean de origină, ne-a spus că, majoritatea nevoiaşilor din America o formează Românii mace­doneni, apoi cei din vechiul regat şi Basarabia. Macedonenii, considerându-se cei mai năpăstuiţi de soartă, nădăjduesc că guvernul român le va înlesni că­lătoria în ţară şi colonizarea lor în Cadrilater*, unde „au auzit că, este pământ din belşug“. PETCAN 09* iarna pe coasta de AZUR ­ S. Mironescu invitat la dejun de pre­şedintele rep­udilicii polone VARŞOVIA, 27 (Rador). — D. ministru Mironescu întovărăşit de d. C. Davilla a vizitat in tim­pul dimineţei palatul Lazienki. D-sa a fost invitat apoi la dejun de preşedintele Republicei. La a­­ceastă masă au participat pe lân­gă mareşalul Pilsudski, d. Zales­­ki, ministru de externe al Polo­niei, membrii legaţiei române, şi membrii din suita ministru­lui de externe român. La ora 5 d. Mironescu întovărăşit de mem­brii legaţiunei a fost oaspetele prinţesei Woronieska, fosta soţie a lui Take Ionescu. Seara, legaţia română a oferit un mare dineu la care au partici­pat, printre alţii d-na şi d. Zaleski, d-na Laroche, ministru Iugosla­­viei, contele şi contesa Römer, colonelul Beck, prinţesa şi prin­ţul Woronieski, contele Szem­­beck, şi membrii legaţiunei ro­mâne. A urmat o recepţie la care au participat peste 300 invitaţi: membrii guvernului, înalţii dem­nitari civili şi militarii şi corpul diplomatic. Mareşalul Pilsudski a venit la această recepţie la ora 11, întreţi­­nându-se în special cu d-nii Mi­ronescu, Zaleski, Davilla şi alte personalităţi. Dinstincţii poloneze pentru diplomaţii români la Varşovia VARŞOVIA 87 (Rador). — Cu oca­zia vizitei la Varşovia a d-lui Miro­nescu, ministrul de externe al Români­ei, guvernul polonez a acordat urmă­toarele distincţiuni: d-lui Mironescu, Marea Cruce a ordinului „Polonia restituia", d-lui G. Grigorcea, mi­nistru plenipotenţiar, directorul Ca­binetului, ordinul „Polonia restituia" in grad de mare ofiţer, d-lui Eugen Filotti, directorul presei din minis­terul de externe, Frideric Nanu şi George Davidescu, primi secretari de legaţie, precum şi lt.-col. Nicolaescu, ataşat militar, ordinul „Polonia res­tituia" în gradul de comandor, d­or Krupenschi, secretar de legaţie, Ion Dragu, ataşat de presă pe lângă le­­gaţiunea română din Varşovia, Geor­ge Mavrocordat şi Emil Pavelescu, şefi de cabinet ai ministerului de externe român, li s-a conferit decora­ția „Polonia restitua" în gradul de ofiţeri. D. Mironescu-junior a fost decorat cu „Polonia restituia" în grad de cavaler. Tulburările militare din Spania Amănunte asupra răscoalei trupelor de infanterie din Sevilla LONDRA. — După cum anunţă ziarul „Daily News“ din Hendaye lângă graniţa franco-spaniolă), exe­cutarea decretului privitor la dizol­varea regimentelor de artilerie, au dat loc la vii ciocniri intre trupele de artilerie şi infanterie. Ofţerii de infanterie din Sevilla primiseră or­din să preia cazărmile precum şi A­­cademia­ brigăzii de artilerie din Se­villa. Cu prilejul acestei remiteri, au avut loc incidente între ofiţerii şi trupele de artilerie şi trupele de infanterie, incidente care au degene­rat apoi in incierări primejdioase. Mai mulţi ofiţeri au fost răniţi. Comandantul infanteriei, văzând aceasta a ordonat o salvă contra ofiţerilor de artilerie; soldaţii însă, au refuzat să execute acest ordin şi au făcut pe ofiţeri prizonieri in ca­zărmi, de unde au fost puşi mai târziu în libertate de poliţie. Din cauza severei cenzuri asupra ştirilor, nu s-a putut afla nimic des­pre incidente asemănătoare petrecu­te în alte părţi ale ţării. In urma acestor incidente a avut loc un con­siliu de miniştri care a statuat asu­pra măsurilor de luat pentru repri­marea tulburărilor. Tragedia unei împărătese Scrisorile mamei lui Wilhelm II despre fiul său VIENA.— După ce a publicat pre­faţa ex-împăratului Wilhelm II la ediţia germană a scrisorilor mamei sale, publicate pentru prima oară în Anglia de către Sir Ponsonby, zia­rul „Neue Freie Presse“ detaşează acum noi pasagii din scrisorile îm­părătesei, în care aceasta face apre­cieri aspre şi exercitează critici dis­trugătoare asupra fiului ei. Intr’una din aceste scrisori, îm­părăteasa Friederich o numeşte pe Wilhelm „Un om ciudat": politeţe, amabilitate şi ampresare, nu vezi niciodată de la el. E dureros pentru o mamă duioasă, să simtă în mod atât de lămurit, că propriul ei copil nu se sinchiseşte dacă o vede, dacă e sănătoasă sau bolnavă sau dacă e absentă. „Orb şi verde şi încuiat" îl nu­meşte ea altădată. Şi la această în­străinare, la acest sentiment, de a fi ignorată de propriul ei fiu şi de a fi tratată fără iubire, ea adaogă în cele din urmă şi gelozia, că el ur­mează să ajungă în tinereţea lui, ec face pâri uleia lei ha ir-.'-suia să ajungă niciodată. Lipsa de tact a fiului face restul şi, la San Remo, unde Kronprinzul Friederich caută zadarnic întrema­rea sa, se ajunge la un conflict fă­ţiş. „Brutal, neplăcut şi insolent cât se poate", cu aceste cuvinte vor­beşte dânsa atunci despre el. ÎMPĂRĂTEASA DESPRE WIL­HELM II AJUNS ÎMPĂRAT Intr'o altă scrisoare împărăteasa scrie următoarele despre fiul ei du­pă ce acesta se urcase pe tronul Ger­maniei: „Când mă gândesc la primul an al nouei domnii, văd numai greşeli peste greşeli, gafe peste gafe. Căt de mulţi oameni au fost persecutaţi, insultaţi, trataţi în mod fals nedrept şi calomniaţi. Abia dacă se poate în­registra vre­o acţiune generoasă şi distinsă". Când fu concediat Bismarck, a cărei retragere o dorise atâta pe vremuri, împărăteasa judecă faptul cu asprime: „Mă tem, că nimic bun nu o să iasă din aceasta. Wilhelm îşi închi­­pue, că el poate face toate singur, puţină modestie şi cunoaştere de si­ne i-ar arăta că el nu este geniu sau Frederic cel Mare, cum îşi închipue. Astfel va ajunge, din nefericire, în situaţiuni grele". Când fiul său scrie, la Muenchen, în registrul primăriei cuvintele: „Suprema lex regis voluntas“, ea exclamă: „Un Ţar, un Papă infailibil, Bur­­bonii şi sărmanul nostru Carol I ar fi putut scrie o asemenea frază, dar un monarh constituţional în secolul al 19-lea!!! Un om atât de tânăr, fiul tatălui său, nepotul tău (ea scrie reginei Victoria a Angliei), nu mai vorbim de faptul că e copilul meu, n'ar trebui să aibe şi să exprime niciodată o asemenea maximă. E dezesperant să vezi pe un om dând din greşeli în greşeli şi apucând pe un drum c­u totul fals, fără a avea posibilitatea, de a-l opri. Toţi aceia, cari sunt destul de orbi, ca să ura­­im­ală, şi inj­­ădmirif şi­­ aplaudă. Dece nu văd dânşii că prin aceasta ei nu fac decât să ajute socialismul, cum a făcut-o și princi­pele Bismark?" can sunt n­esiui ne urui, cu stă libert ci a coiutiluţiunidă treaga societate ortodoxă îl și îl aplaudă. Deee nu văd dt Ungaria importă fructe din România şi Cehoslovacia BUDAPESTA. — In urma produc­ţiei iraţionale, recolta merelor de iarnă a fost foarte slabă în Ungaria. Depozitele din judeţele Boros şi Kecs­kemet au fost desfăcute încă în Oc­tombrie, iar producătorii de aci au fost nevoiţi să importe mere din România şi Cehoslovacia, cari s’au întâlnit cu o bună desfacere. Unele cercuri maghiare protestează în pre­zent contra importului din aceste ţări şi cer interzicerea importului de mere în Ungaria. I ÎNTÂMPLĂRILE ZILEI MORAL ŞI IMORAL Scrisoarea d-rei M. C. în chestiu­nea balurilor din postul mare a..pro­­vocat mai multe răspunsuri, printre cari reţin pe al d-nei sau d-rei­ E. M. de la Ploeşti. ^ II reţin, pentru că, între altriei­ se încheie cu fraza următoare rog să-mi scuzaţi ortografia, am cam pierdut-o prin şcoală‘^~Şi noi cari credeam că tocmai^ Jo şcoală ai prilej să înveţi ortografia! Venind la chestiunea in sinc+idi­­mata corespondentă din Ploeşti-mi­­mite balurile şi petrecerile in pastu­l mare, întâiu, pentrucă — rele­vă d-sa — nu toată lumea e în ((post, iar al doilea, pentrucă balurile se dau cu scopul de a se strânge fonduri pentru opere de binefacere. '"Deci scopul purifică mijloacele. Intr’o ordine de idei asemănă­toare, tot d-sa găseşte că dansul — bine înțeles, atunci când nu este exagerat — şi n'are într’însul ceva care să jignească morala. Dansul — e tot părerea d-nei sau d-rei E. M. — este o gimnastică şi o producţie artistică. De asemenea, dansând, nu pierdem nimic din cre­dinţele şi sentimentele noastre reli­gioase, ci alte lucruri ne influen­ţează mai de­grabă un rău în direc­ţia aceasta. D-na sau d-ra E. M. atrage însă atenţia asupra altor lucruri, cam­ ar fi imorale după părerea d-sale. De pildă, rochile prea scurte, de­colteurile exagerate, braţele goale, etc. Dacă ar fi să-mi dau şi eu o pă­rere în chestiunile in legătură cu dansul sau cu felul de a se îmbrăca al sexului frumos, aş zice că ele­mentul de căpetenie în materie este intenţia ce se pune. Intenţia cu care se dansează, intenţia cu care ro­chiile se fac scurte sau braţele se lasă goale.­­ De exemplu, e de condamnat o doamnă sau o domnişoară, atunci când se prezintă in societate prea decoltată, numai ca să atragă asu­­pră-i privirile. Dar e un act perfect moral, atunci când o ţărancă, aşezată la marginea de drum, işi alăptează pruncul din braţe. Tot aşa, nu e ceva imoral, atunci când rochia e făcută scurtă cu in­tenţii de înlesnire la mers. ELVIN

Next

/
Thumbnails
Contents