Dimineaţa, aprilie 1929 (Anul 25, nr. 8011-8036)

1929-04-04 / nr. 8011

Duminică 31 Martie 1929 Cortegiul invers Serviciul divin a fost oficiat de canonicul Verdrix asistat de un memmbru al Ligii de apărare, a călugarilor şi foştilor combatanţi şi de un preot de la Notre Dame. Corurile şi orchestra societăţii de concerte a conservatorului au executat marşul funebru şi Eroica lui Beethoven. Cardinalul Lucon a dat absolvire în timp ce drapelele s-au înclinat până la pământ. Cu această ceremonie religioasă a luat sfârşit şi sicriul a fost ridicat pe umeri şi scos din biserică. In faţa uşii aştepta afetul de tun pentru a conduce rămăşiţele mareşalului la Invalizi. Imensa mulţime care acoperea piaţa şi străzile a primit sicriul într’o tăcere mormântalâ şi impresionantă. Aceiaşi reculegere a stăpânit mulţimea pe tot lungul drumului până la domul Invalizilor. In sunetele clopotelor însoţit de toţi cardinalii sicriul este aşezat pe tunul ce-i serveşte de soclu iar trompetele cavaleriei sună prelung.. Sicriul este acoperit de o pânză pe care au fost aşezate chipiul, sabia şi mantaua de campanie a mareşalului. Personagiile cari trebue să ţină panglicile iau loc în jurul tunului funebru şi anume: Feldmareşalul Lord Plumer, generalul Pirshing, generalul polonez Römer, generalul cehoslovac Syrovy, generalul român Presan, Picard secretarul Academiei de ştiinţe, mareşalul Caviglia, reprezentantul Italiei, generalul Iugoslav Hagici, generalul portughez Garcia Rosado, Paul Painlevé, ministru de război, etc. In urma carului funebru acoperit cu negru mergea calul mareşalului. Familia mareşalului, preşedintele republicei, prinţul de Galles, prinţul de Monaco şi prinţul Carol al Belgiei iau loc în urma afetului. Urmează membrii guvernului, corpul diplomatic şi formidabila delegaţie de generali şi ofiţeri englezi între care dominează tunicile roşii. Delegaţii Belgiei şi ai celorlalte ţări aliate formează un grup compact între care se amestecă toate uniformele. Toate clopotele sună cu putere în timp ce cortegiul se pune în moşcare. In spatele fireturilor militare se văd hainele negre ale delegaţiilor civile: Senatul şi Camera, nenumăraţi generali în rezervă, apoi ici şi colo câte un general purtând uniforma dinainte de război, pantaloni roşii. In urma lor vin membrii institutului, apoi delegaţiile consiliului general, ai consiliului municipal ai tribunalelor în robă, ai profesorilor universitari, ai avocaţilor şi ai consiliului de stat. Mulţimea în calea cortegiului Este ora 10 jumătate când ultima parte a cortegiului părăseşte Notre Dame. Separată de un pluton de gardă republicană călare vine imensa mulţime a societăţilor foştilor luptător, admise să defileze în urma fostului lor şef. Cortegiul trece în faţa primăriei apoi apucă pe strada Rivoli până la piaţa Concordiei. In toate părţile este primit cu aceiaşi tăcere impresionantă cu toată imensitatea mulţimii care de la un capăt la altul al itinerariului ocupase toate punctele de unde se putea zări ceva din cortegiu. Ferestrele, balcoanele, trotuarele şi copacii erau negri de lume, iar străzile laterale păreau nişte fluvii de figuri omeneşti îndreptate spre măreţul spectacol. Nimeni însă nu încerca să treacă peste bariera formată din regimentele corpului al 20-lea sau de spahiii marocani şi algerieni aliniaţi de la strada Luvru mai departe. şi faţa status Strassbourgului Pe straad Rivoli cortegiul trece prin faţa statuei Jeanei d’Arc împodobită cu lauri verzi. Episcopii care precedes că carul funebru îşi fac semnul crucii şi toţi participanţii salută, militarii ducându-şi mâna la chipiu itor civilii descoperindu-se. Cortegiul îşi reia mersul şi trece prin faţa Tuileriilor apoi defilează în faţa statuei Strasbourgului. La picioarele statuei decorată cu drapele şi cu o ghirlandă de verdeaţă luaseră loc primarii oraşelor din provinciile cucerite şi anume din Strasbourg, Metz, Colmar şi Mulhouse. O delegaţie de alsaciene şi lorene formau o gardă de onoare în jurul statuii. Alături se afla drapelul Ligii patrioţilor. Când sicriul acoperit cu culorile naţionale a ajuns în dreptul monumentului s-au înclinat şi muzica a intonat Marsilieza. Deasupra evoluau câteva avioane şi în Un timpul se trăgeau salve de tun. Dar nicăeri cortegiul n’a apărut în toată măreţia lui ca în imensa piaţă a Concordiei unde a găsit un cadru demn de dânsul. Cu o singură privire si putea îmbrăţişa întreg ansambld. Urmează apoi defilarea pe Champs Eilysée. Până la Grand Palais sicriul înaintează încet pe largul bulevard. Ajunge la podul Alexandru al IlI-lea dincolo de care apare domul. De dimineaţă mulţimea se îngrămădise în rânduri compacte pe esplanada Invalizilor. Pe măsură ce timpul înainta devenea aproape imposibil să te mai apropii de barierile ridicate de cele două părţi ale căii centrale pe unde trebuia să treacă cortegiul Acoperişurile şi terasele clădirilor vecine cu esplanada erau negre de lume. Fusese aranjat un serviciu de ordine foarte sever, care menţinea mulţimea dincolo de bariere. Toate felinarele de pe esplanadă erau aprinse şi cernite cu zăbranie. In faţa invalizilor de fiecare parte a bulevardului fusese înălţată câte o tribună acoperită cu doliu şi cu ciucuri de argint. In mijlocul tribunei o grămadă de drapele acoperite cu negru. Una din tribune rezervată familiei, mareşalului, cardinalilor, arhiepis- copilor, parlamentului şi corpurilor D IMINEATA Defilarea trupelor Puţin înaintea celor două tribune in axa de intrare spre curtea Invalizilor era o tribună mică cernită deasemenea cu negru în care trebuia să ia loc preşedintele consiliului şi să-şi rostească discursul funebru. In spatele fortificaţiilor se aflau numeroşi invitaţi ofiţeri fără trupă, etc. Dealungul esplanadei delegaţiile erau aliniate cu drapelele lor. La 10 jumătate două avioane plecate de la Le Bourget vin să facă un zbor de cercetare deasupra esplanadei. La 10.45 se aud primele lovituri de tun care arată că în acel moment fruntea cortegiului soseşte în piaţa Concordiei. 21 de lovituri de tun sunt trase din minut în minut. La orele 11 generalul Guraud, în ţinută de campanie şi şeful statului major vin să-şi dea seama de dispoziţiile care au fost luate pentru defilarea trupelor. Soldaţii trag cu creta o linie de demarcaţie pentru defilare Corpurile constituite, Curtea de casaţie şi Curtea de apel încep să sosească rând pe rând şi iau loc în tribuna oficială. La 11 jumătate sosesc trăsurile cu familia: d-na mareşal Foch, fiicele sale şi nepoţii, apoi generalul şi d-na Weygand. Cu toţii iau loc în tribunele rezervate. Preotul Foch, fratele mareşalului doborît de durere urcă la rândul său în tribună ajutat de o infirmieră şi un tânăr militar. Imediat apoi sosesc episcopii şi cardinalii. Deodată se face o tăcere de mormânt. Se aude sunetul surd al unei fanfare. Generalul Guraud în picioare în faţa Invalizilor aşteaptă cortegiul. Apare garda republicană apoi cortegiul Toate capetele se descopăr. Rând pe rând trec: un general, un batalion de artilerie călare, un batalion de infanterie cu muzică şi drapel, detaşamente din armatele franceze şi aliate, grupuri de foşti luptători cu drapele, calul acoperit cu negru şi fanionul mareşalului. Iată apoi şi afetul de tun pe care se află sicriul mareşalului acoperit cu drapele naţionale. Afetul se opreşte în faţa uşii de intrare a domului. Repede se deshamă caii iar panglicile sunt întoarse peste sicriu. In acest timp preşedintele republicei, membrii guvernului, prinţul de Gailes , prinţul Carol al Belgiei, corpul diplomatic şi toate personagiile oficiale au luat loc în tribuna oficială. D. Poincaré însoţit de şeful protocolului se îndreaptă spre mica tribună înfilţată in centrul spaţiului rămas liber şi îşi pronunţă discursul. După terminarea cuvântării preşedintele republicei ia loc în dreapta sicriului, iar membrii guvernului se aşează la spatele preşedintelui. Mareşalii Franţei şeful statului major, marele cancelar al legiunii de onoare și generalii de corp de armată vin să facă defunctului ultima lor gardă de onoare. Apoi începe defilarea trupelor. Cel dintâiu trece generalul Guraud guvernatorul militar al Parisului, care salută cu un gest larg al săbiei, sicriul șefului. Trec apoi pe rând delegaţii armatelor belgiene, americane, engleze, italiene şi poloneze cu muzicile şi drapelele care se înclină trecând prin faţa sicriului. Apoi apar trupele franceze: generalul Simon comandantul pieţii cu Strigăt de desnădejde Pentru d. ministru al şcoaleior De sărbători toţi iau vacanţă şi orice creştin se bucură de această sărbătoare. Iată ce m’a făcut să scriu rândurile de faţă, sperând că vor fi citite şi de d. ministru al şcoalelor ca să vadă şi Excelenţa sa bucuria noastră a învăţătorilor ! Din cele mai depărtate unghiuri ale ţării, mic şi mare, tânăr şi bătrân aleargă spre căminul său pentru a petrece în sânul familiei mult aşteptata „înviere a Domnului“. Noi învăţătorii nu putem face aceasta din cauza unui „lucru de nimic“: banii. Nu avem bani pentru drum! E foarte dureros dar e foarte adevărat! Cu ce plăteşti tu — originar din jud. Gorj — învăţător pe meleagurile Ceremuşului drumul, când din Vijniţa la Tg. Jiu te costă trenul 2000 lei? Din cei 2900 ce-i primeşti drept salar lunar şi din care dai 2000 pentru masă?, din cei 900 ce-ţi mai rămân pentru haine, ghete, rufe, etc. ? Afară de asta, câte neajunsuri nu mai avem noi învăţătorii! S’ar părea că şi dispoziţiunile şi ordinele sunt făcute tot contra noastră. De art. 159 nici nu mai vorbesc, căci Onor. minist, al şcoalelor prin ord. No. 104023 928 ne-a făcut să ne luăm nădejdea de la el. Prin acest ordin la 3.XI.928 nu mai facem parte din zona eteroglotă dar la 25.11.929 consiliul de miniștri ne consideră în zonă și ne împroprietărește cu câte 10 ha pământ în... Monitorul Oficial. Pe cine să credem? Aceasta, ma făcut să-mi amintesc de bătrâneasca zicătoare: „Vodă da şi Hâncu ba!‘ Nu-1 doare pe d. ministru al şcoalelor că noi, „pionii culturii la sate „apostolii neamului“ sau mai nimerit „martirii neamului“ avem salar inferior salariului unei moaşe comunale? Nu-1 doare pe d. ministru că, pe lângă aceste titluri ceilalţi funcţionari ne mai zic şi „Asim cu trei stăpâni“? Nu-1 doare pe d. ministru că, pentru a primi salarul, suntem nevoiţi să umblăm cu căciula în mână după perceptor? Nu-1 doare pe d. ministru că văd străinii că în România învăţătorimea îşi scoate drepturile acordate de lege prin contencios? E timpul să vă aplecaţi urechea la strigătele noastre, domnule ministru şi să ne daţi ce ni se cuvine. Nu ucideţi de tot avântul sufletesc cu care am plecat de pe băncile şcoalei. Daţi-ne putinţa şi ajutorul dv. ca din învăţătorii tineri şi însufleţiţi de astăzi să devenim învăţătorii bătrâni şi vrednici de mâine, să privim cu mândrie în urmă şi să putem spune: „Acum slobozeşte Doamne pe robul tău, că mi-am făcut datoria!“ NICOLAE PLOP învăţ. Ispas-Bucovina DEFILAREA DRAPELELOR Pagina -S-a ■—»BB» Funeraliile mareşalului Foch Cum a decurs impresionanta ceremonie statul său major, muzica gardei republicane care se alătură de guvernator, apoi o coloană de drapele, generalul comandant al şcoalei politehnice şi 300 de elevi în uniforma de culoare închisă atât de impresionantă. Generalul comandant al şcoalei Saint-Cyr şi 500 de elevi defilând în ţinuta lor perfectă, legendară. Şcoala de jandarmi, şcoala de geniu, şcoala de aeronautică, şcoala de administraţie de la Vincennes şcoala navală, garda republicană cu colonelul ei, regimentul pionierilor, etc., etc. Urmează infanteria compusă din trupe ale corpului al 20-lea de armată, ale diviziei a 10-a, etc. Muzica militară intonează marşul mareşalului de Saxa. Nu veţi avea Alsacia şi Lorena, etc. Defilează apoi trupele coloniale. Defilarea continuă până la orele 2. Câteva delegaţii de foşti luptători şi de invalizi au ţinut deasemenea să defileze. Se remarcă între alţii chinezi, japonezi în uniformă, italieni, socoli, polonezi, regiunea engleză regiunea americană apoi delegaţii de invalizi, de decoraţi cu drapele, etc. Cu mult înainte de deschiderea porţilor o mulţime imensă se adunase in faţa catenluiei Avunu Dame. Cheiul Tourneile era negru de lume. Foşti luptători grupaţi in diverse asociaţii şi veniţi să asiste la ceremonia funebră, cu drapelele acoperite de zăbranic. La toate ferestrele spitalului Hotel Bleu se Îngrămădeau infirmierele îmbrăcate în alb şi bolnavii care aveau voe să se scoale. Toate casele de jur împrejur aveau ferestrele, balcoanele şi acoperişurile negre de lume. Pe pieţele din faţa bisericei se organizase un serviciu de ordine care oprea năvala lumii. Ici şi colo se distingeau în mulţime delegaţiile străine cu uniformele tuturor ţărilor. Interiorul catedralei era tapisat cu zăbranic negru cu râuri de argint, la fiecare coloană erau prinse drapele cernite cu negru. In fundul bisericei un baldachis înalt îşi întindea draperiile în patru părţi. Dedesubt se afla catafalcul acoperit cu un drapel şi înălţat pe câteva trepte. Lumânări şi torţe pretutindeni, disthce isia punte de tunis, unui haină neagră, alţii in uniformă franceză sau străină. La dreapta catafalcului au luat loc generalii şi ofiţerii englezi care se aflau în fruntea delegaţiilor de ofiţeri străini. Dintre oficialităţile franceze au fost prezenţi d-nii Poincaré, Doumergue, preşedinţii Camerei şi Senatului etc. La orele 9 a sosit prinţul de Galles, îmbrăcat in uniforma roşie a grenadierilor şi purtând o căciulă înaltă de blană. Imediat a sosit şi prinţul Carol al Belgiei. Cei doi principi au fost întâmpinaţi la intrarea în biserică de toţi miniştrii. Sicriul mareşalului fusese depus Duminică seara într’o capelă laterală de unde a fost trecut în biserica la începerea serviciului divin. In faţa catafalcului a luat loc deoumergue singur iar în partea opusă membrii familiei şi generalul Weygand. Patru aghiotanţi la picioarele catafalcului ţineau decoraţiile mareşalului aşezate pe perine, constituite iar cealaltă fusese rezervată preşedintelui republicei, prinţilor delegaţi, membrilor guvernului şi corpului diplomatic. La picioarele tribunelor în mici trăsurele un şirag impresionant de orbi din război şi de invalizi cu invalidiţi de sută la sută decoraţi cu legiunea de onoare, cu medalii militare şi cu cruci de război. IN CRIPTA DE VECI După terminarea defilării se formează cortegiul personalităţilor care trebue să asiste la ceremonia înhumării. Afetul pe care se află sicriul pătrunde în curtea de onoare. Preşedintele republicei, membrii familiei, colaboratorii mareşalului, primul ministru şi membrii guvernului, mareşalii Franţei şi toate personalităţile care au ţinut panglicile intră deasemenea. Marşul este încheiat prin drapelele regimentelor desfiinţate, purtate de ofiţeri. Când cortegiul pătrunde sub bolta din curtea de onoare trâmbiţele şi tobele izbucnesc în acelaş timp. Monumentala poartă este imediat închisă. Cortegiul străbate încet curtea şi se opreşte la intrarea capelei. Fanionul mareşalului este adus alături de rămăşiţele sale muritoare, tobele şi trâmbiţele bat şi sună, sicriul este descoperit şi dus în interiorul capelei urmat de toate personalităţile. Sicriul este coborât în cripta guvernatorilor în timp ce preoţii de la Notre Dame oficiază un scurt serviciu religios. Drapelele regimentelor cu dantela lor eroică ocupă primele rânduri până în faţa corului. După terminarea serviciului religios preoţii se retrag şi puiinele persoane prezente care au fost admise în afară de familie să defileze ultima dată, trec în faţa sicriului. Bolta criptei slab luminată de două rânduri de lumânări e aproape pustie. Scurta defilare s-a terminat şi persoanele prezente se înclină în faţa familiei şi a generalului Weygand care stă între cei doi nepoţi ai marelui dispărut. UN INCIDENT Aproape o mie de invalizi şi foşti luptători n’au mai fost lăsaţi să defileze din cauza orei târzii şi nemulţumiţi plecând de pe esplanadă s’au dus în faţa Camerei cu drapelele întinse, cântând Marsillieza. Zărind câţiva deputaţi manifestanţii au început să strige. Câţiva dintre deputaţi recunoscuţi după eşarfă că se întorceau dela înmormântarea mareşalului au fost puţin brutalizaţi, dar imediat s’au format două bariere de poliţişti cari au silit pe manifestanţi să-şi urmeze drumul şi să se retragă spre piaţa Concordiei.. Incidentul n’a avut alte urmări. CORTEGIUL PE STRĂZI O înscenare urâtă Ziarul „Universul“ a publicat în numărul de Paşti o relaţiune după care d. N. Constantin, directorul revistei „Realitatea ilustrată“ ar fi fost reclamat parchetului. Ca răspuns, d. N. Constantin ne roagă să publicăm următoarele: Domnule director, Ziarul „Universul“ fiind eronat informat, a publicat, în numărul său de Paşti, un reportagiu calomnios la adresa subsemnatului. Relatarea e absolut falsă. In realitate d. Lajos Mathé a depus o plângere contra mea, dar convingându se de netemeinicia reclamaţiei, a retras-o în aceiaşi zi Miercuri 20 Martie. Rugându-vă să binevoiţi a insera în preţiosul dv. ziar această desminţire, vă salut, cu deosebită stimă. NIC. CONSTANTIN * Tot eri, d. Nic. Constantin a trimis ziarului „Universul” următoarea scrisoare: Domnule director, Findcă nu pun la îndoială un singur moment buna dv. credinţă, sunt sigur că fără rea intenţie aţi publicat în ziarul dv. din 31 Martie (numărul de Paşti) sub titlul: „Directorul Revistei Realitatea Ilustrată acuzat de amăgire de minore“, un reportagiu calomnios la adresa subsemnatului. Apelez la spiritul dv. de imparţialitate şi vă rog să binevoiţi a restabili adevărul, cu atât mai mult cu cât nu vă sunt un necunoscut, şi debutul meu in publicistică mi l-am făcut slujind vreme de 3 ani gazeta pe care o conduceţi. Nici una din acuzaţiile puse în sarcina mea, referitoare la amăgirea d-şoarei Olga Matei nu este fondată. D. Lajos Mathé a făcut împotriva mea o plângere la politie, învinuindu-mâ de fapte pe care nu le-am comis, dar şi-a retras această plângere, chiar în aceiaş zi, de îndată ce a fost încredinţat de netemeinicia lor. Fata d-sale, Olga Mathé, în vârstă de 18 ani, a părăsit domiciliul părinţilor fără ca eu să am vreo cunoştinţă despre aceasta şi după ce a dat un fel de declaraţiuni, la poliţie, a revenit asupra lor, desminţindu-se complect. Sunt sigur că dacă reporterii dv. ar fi fost mai obiectiv informaţi, de către prea zelosul şi puţin discretul comisar anchetator, ar fi aflat, pe deo parte adevărul asupra declaraţiilor d-rei Olga Mathé şi ar fi luat cunoştinţă de desminţirea ei, iar pe de altă parte ar fi aflat, despre retragerea reclamaţiei din partea tatălui. Aţi fi ştiut atunci că între mine şi d-ra Olga Mathé n’a existat nici un fel de legătură nepermisă şi ziarul dv. serios nu s’ar fi pretat la o calomnie gratuită. Apelez din nou la spiritul dv. de dreptate şi vă rog ca ziarist integru şi om al Justiţiei, să binevoiţi a desminţi acuzaţiile ce mi se aduc pe nedrept. Primiţi, vă rog, d-le Director, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. N. CONSTANTIN * Relaţiunea „Universului“ a fost desminţită şi de d. Laios Mathe, care a trimis acestui ziar următoarea scrisoare: Domnule director, Luând cunoştinţă de articolul publicat în răspânditul dvs. ziar, în care se relatează plângerea făcută de mine, împotriva d-lui Nicolae Constantin directorul revistei „Realitatea Ilustrată“, mă simt dator să aduc cuvenita rectificare. După depunerea plângerii mele, m-am convins: 1. Că fata mea nu plecase de acasă cu ştirea d-lui Constanţin. 2. Că între d. Constantin şi fiica mea n’au existat legături vinovata. In consecinţă mi-am retras în aceeaş zi plângerea împotriva d-lui Constantin, şi cu mirare am aflat ca prefectura poliţiei n’a înregistrat retragerea plângerii, ci a înaintat-o parchetului. Imediat apoi am adresat şi parchetului o petiţie, prin care îmi retrăgeam plângerea. Vă rog domnule director, în numele dreptăţii şi pentru ca fata mea să nu fie compromisă fără femeie, să binevoiţi a restabili adevărul, şi să publicaţi această desminţire, în ziarul domniei-voastre. Căci nu se cuvine să lăsăm pe nevinovaţi, sub apăsarea unor acuzaţiuni nedrepte. Primiţi, vă rog, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni. LAIOS MATE Bucureşti, 30 Martie, 1929. Catastrofa minieră din Belgia BRUXELLES, 2. (Rador). — Regina şi ministrul muncii au plecat ei, la Hasselt, la locul catastrofei miniere şi au prezentat condoleanţe familiilor victimelor. Recordul unui submarin italiei ROMA, 2. (Rador). Submarinul „Mameli“, făcând experienţe de presiune, a atins adâncimea de 117 metri, bătând astfel recordul mondial ce era deţinut de submarinul italian „Balilla cu 105 metri. ......... I O» Doi hoţi de vite linşaţi de păgubaşi BRĂILA. 2. — Din comuna cea se anunţă că doi hoţi de au fost linşaţi de locuitori. Sătenii din aceea comună aflând că indivizii Ion Barbu şi Dumitru Bogdan au fost prinşi în momentul când încercau să dispară cu mai multe vite, au tăbărât asupra lor şi i-au bătut atât de crint cu ciomegile încât cei doi hoţi au incutat din viaţă. S’a deschis o anchetă, Chivite VISCOL LA BRA! BRAŞOV, 2. — Sâmbătă după amiază s’a abătut asupra regiunii noastre un vânt puternic însoţit de zăpadă. Numeroşi stâlpi de telegraf şi telefon au fost doborîţi la pământ. Zăpada destul de abundentă a acoperit din nou munţii. Vitele au fost readuse la şes. Numeroşi vizitatori veniţi să petreacă Paştele la Braşov s’au reîntors. 0 spargere la Brăila BRAILA. 2. Răufăcători rămaşi necunoscuţi au spart, depozitul R. M. S-ului, de unde au furat timbre, coli timbrate şi poliţe în valoare de un milion şase sute mii lei.