Dimineaţa, mai 1929 (Anul 25, nr. 8037-8064)
1929-05-01 / nr. 8037
Miercuri IMai rcsntt?»»1929 Unde am rămas? 'A', da!... Aşadar d-na G. a purces în mare taină — trebuia evitată bănuiala proprietarului —, să poftească pe „chiriaşa" care a văzut în curte, în faţa şopronului, hora stafiilor. Ţineam să ascult chiar din gura ei, strania întâmplare. Şi poate, la rândul meu, să contemplu la noapte, coregrafia fantomelor... Noi, adică subsemnatul, pentru circumstanţă, doctor în ştiinţe oculte, tovarăşul meu informator ce locuia pe aci, soţia lui, am aşteptat în casa coanei Aurica, (prietena d-nei G.), din str. Tudose State, nu departe de casa cu pricina. Gazda era şi ea contaminată de legenda afurisită, ce nimerise un teren gras în mahalaua asta, situată între cimitirul Sft. Vineri şi putrezitele gropi ale lui Ouatu. Nu era prima care găsise credit în sensibilitatea frustă a nevestelor, în credinţa babelor, deprinse să căptuşească cu supranatural fenomene ce nu se lăsau tălmăcite nici cu ceră topită, nici cu descântece. Cât le-a trebuit să se convingă, că sub giulgiul ce rătăcia noaptea în tintirimul cartierului, acum câţiva ani, nu se dosia „un suflet ce nu-şi afla liniştea în mormânt", ci un pungaş în came şi oase, priceput, în devalizarea celor slabi de înger ? Sau că flăcările din câmpul Cuţarida, nu erau reclama luminoasă a lui Ucigă- toaca, de pe comoară, ci fosforescenţa putreziciunilor din mlaştinile necesare sau, simplu, gunoaie aprinse de ţiganii căutători de ciolane ? Iată de ce povestea chiriaşei, era aşteptată în căsuţa asta aurită de candelă şi parfumată de coji de portocale puse la uscat pe sobă, nu fără emoţie, nu fără fiori. Nici eu nu zâmbeam. Nu vroiam să-mi compromit titlul, înainte de momentul oportun... COANA MOAŞA ! D-na G. se întoarse. Reuşise să momească pe chiriaşă, fără să simtă cineva. Intr’adevăr, peste puţin, aceasta se arătă, în ţinuta în care fusese smulsă din febra împachetatului, cu mânicele suflecate, ciufulită, năduşită. Se făcu tăcere. Femeia intră în odaie. Se recomandă „Minciuiescu, moaşă". Era o matalismă negriciasă, ciolănoasă, construit din linii mari şi aspre. Trebuia sa aibe vreo 45 de ani. Poate mai mult... Pe faţa cenuşie întinsă ca o piele de tobă, nasul era singurul amănunt mai particular. Aducea cu un deget îndoit în forma cu care ciocăneşti în uşă. Te aşteptai în tot momentul, să-l destindă, şi să-l readucă în poziţia naturală. Coana moaşă, fostă multă vreme infirmieră, e o fiinţă vorbăreaţă, şi ignorantă. Am constatat că nu ştie păstra continuitate în debit, rupe firul naraţiunii când nici nu te aştepţi, se împotmoleşte în explicaţiuni secundare, însă ştie să utilizeze toată gama tonurilor, dela şoaptă până la stridenţă. Cum scaunele erau ocupate s’a aşezat pe pat. S’a scuzat bine înţeles că a venit în „halul ăsta" şi şi-a tras pudica fustă să nu i se vadă ghetele vechi, bărbăteşti, pe cari le avea, descheiate, în picioare. D-na G. văzând că noua sosită se uită întrebător la mine, îi spuse: — Nu trebuie să te jenezi de dumnealui. E un văr al meu. Ar vrea să audă și el... — „Dar nu mă jenez de loc... Ce-am spus e adevărat... O pot repeta oricui! Numai că d-tale coniţă, ţi-e frică degeaba... Ce-am văzut, nu-i de rău... D-na G. îngălbeni. Celelalte femei, la fel. NOPŢI... — „Ştiţi că nu stau de multă vreme acolo. De abia de la Sft. Dumitru începu povestitoarea încet. De ce mă mut? Mi-a mers rău. Am credinţa că pământu-i păcătos... Proprietarul care a ridicat dintâi casa, a ajuns în sapă de lemn. Nenorocirile s'au ţinut lanţ... Trei copii i s’au prăpădit. Ăsta de acum, n’o duce mai bine... Vrea să dea casa pe un sfert. De ce? Se ţine şi de dânsul ghinionul... D-na G. o întrerupse enervată: — Ce spui d-ta? Ce-i de vină casa dacă proprietarul dintâi, a făcut ipoteci peste ipoteci şi s’a încurcat în afaceri ce nu i-au reuşit? Şi părinţii mei erau oameni cu stare, negustori... Au sărăcit. E de vină casa unde au stat până la măritiş, şi unde ei continuă să locuiască ? Coana moaşă tăcu înţepată. — „Vă rog n’o întrerupeţi”, interveniră ceilalţi. Coana moaşă „schimbă” glasul îl tinctură cu indiferenţă : — „Dacă nu credeţi, atât mai bine. Nu ţin să sperii pe nimeni... Poate mi s’a părut... care om n’are o „ideie !”... Da, da, se prea poate să mi se fi năzărit... Sunt femeie bătrână, sufăr de insomnii, îs cam nervoasă... — Nu te supăra, făcui eu. Povestește mai bine când ai văzut pentru prima oară... Femeia se înduplecă, cu o grabă ciudată,: — „Cred că era după Crăciun. Stăm culcată în pat. Trecuse de douăsprezece. Deodată aud un cântec de fluer. Am tresărit. Cine cânte la ora asta ? Bărbatul ateu — sunt măritată cu un şvab - dormea lângă mine. L’am scuturat S’a trezit morocănos. — „Ce vrei ?”. Ia ascultă Franț, cine să cânte din fluer atât de târziu ? Să nu fie besmetecul de Gheorghe... Bărbatul meu, supărat, se răsti : „Ce fluer ! Unde auzi tu cântând? Eşti zărghită !”. Şi s’a culcat. Dar nu eram convinsă că-i Gheorghe, băiatul meu, care curtează o fată in mahala, o italiancă... Numai că eram mirată că și-a luat fluer.... El obicinuia armonica... Și apoi de ce cânta în curte ? A dou zi, când a venit la mine l’am între*... pw«- 'fR.Intvîite li rânt.P1 -"“V—“ atunci ca-i poate ordonanța locotenentului care locuește alături. Ne desparte doar un gard. Cântecul pornia din curte, nu din stradă. Dar nici ordonanța n’a putut să-mi dea lămurire... ȘI FRANȚ AUDE Femeia se opri o clipă să aprindă o țigare. Ascultătoarele căscau ochi mari. Erau palide şi rigide. Numai tovarăşul meu, arbora un mic sus sceptic. — „A doua noaptea scena se repetă. Iar fluerul... Am făcut chiar observaţia că era un instrument de ţară, ciobănesc. Nu-mi închipuiam că o fi ceva necurat la mijloc. In casă era întuneric. Şi afară. Vedeam prin perdelele desfăcute zăpada îngrămădită pe acoperişul casei vecine. Nici un svon, nici o mişcare... Iar l-am trezit pe Franţ... Iar s’a înfuriat... Iar mi-a spus că sunt sărită, că-s bună de balamuc... N’am insistat. Dar a treia noapte a auzit şi el. Da a auzit, cum mă auziţi dv. a-B.e”ca cHelalie 36ua"'cîăţu Lăsasem lampa aprinsă. Şi l-am văzut deodată, cum rămâne cu capul ridicat, cum ascultă... Şi m’am pomenit cu dânsul galben, tremurând, trăgându-şi plapoma peste ochi. îngrozită am început să bat la cruci... Mie era frică să mă dau jos, la icoană. Până dimineaţa, îngheţaţi de spaimă, am stat nemişcaţi fără să dormim... De ce ni s’a părut că în cântecul acesta era ceva necurat ?... ----- -- —mmmmmmmmmm „ cu „Şase mirese jucau în curte“... Raportul femeiei car© le-a văzut Stafiile stupâRîd pe deasupra pomilor, — după un desen al faimosului pictor Frans Sedlacek — Feste o povestitoarea săptămână, — urmă — ni s’a întâmplat spaima cea mare. In noaptea ceia, bărbatul meu se trezeşte după miezul nopţii şi-mi spune să-i fac o cafea, că nu poate dormi. M’am dat jos din pat. Şi tocmai când să pun apă în ibric, aud fluerul. Am înlemnit. Cât am stat aşa ţapănă, privind fix la Franţ care făcea la fel ? Şi era o tăcere teribilă... Şi deodată ceasul bătu de patru ori. Era unu... Asta m’a desmorţit. Am lasat ibricul, mi-am luat inima’n dinţi şi m’am apropiat de fereastră. Voiam să văd cine flueră în curte. Am dat încetişor perdelele la o parte şi am privit afară. Dacă eram slaba de constituţie, acolo rămâneam. Căci ce-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. . ... In primul moment nam deosebit nimic înaintea mea. Am cătat atunci spre stânga, de unde mi sa părut că venia cântecul. Şi am băgat atunci de seamă, că în faţa şopronului, jucau nişte umbre albe. Se rotiau încet, în aceiaşi direcţie, şi fluerul continua să îngâne o melodie ce-o auziam în fiece noapte, o melodie tristă şi sfâşietoare. Mai târziu când m-am deprins cu spectacolul ăsta, am putut observa mai bine. Erau şase mirese ce se ţineau de mână, mişcându-se uşor ca un abur. Nu le vedeam chipurile. Ceva strălucitor ca o nestemată, în dreptul inimii. Am ghicit deodată, că erau ursitele. Am dat fuga, dimineaţa, la mama care ştie mult. Bătrâna, cum a auzit mi-a spus că nu trebue să-mi fie frică. Erau ursite bune. M’a învăţat să iau un miez de pâine, o basma curată şi un ban nou. Şi un descântec: Usucă, Maică Precistă Iarba de sub picioare Cu pucioasă sau cu soare. — Dar n’am avut curajul s’o fac. Mă mulţumeam să privesc şi eu,şi Franţ, şi difi când în când o sârboaică — o fostă infirmieră cu care lucrasem şi care dormea de multe ori la mine — hora albă. Un incendiu catastrofal la o fabrică din Nürnberg Şapte lucrătoare carbonizate BERLIN. — Se anunţă din Nürnberg. Oraşul Nürnberg, care anul trecut a fost teatrul marei catastrofe de cale ferată de lângă Siglsdorf, are acum de înregistrat o nouă catastrofă. Joi d. a., pe la orele 3, s’a produs, la fabrica de creioane „Staedtler“, o mitre explozie, căreia i-au căzut victimă şapte vieţi omeneşti. In atelierul cel mare din etajul al treilea al fabricei, care are o adâncime de 33 metri şi o lăţime de vre-o 19 metri, lucra un grup de vre-o 30 de fete, care se îndeletniceau cu lustruirea creioanelor. Fabricatele brute treceau în mod mecanic prin faţa lucrătoarelor, care le colorau. Fetele se aflau în cea mai bună dispoziţie, când deodată răsună o teribilă detunătură. Toate cele douăzeci de ferestre ale atelierului zburara afară. O mare flacără se înălţă spre cer şi într’o clipă întregul etaj se afla în flăcări. Şapte fete au fost carbonizate în aşa fel încât nu mai sunt de recunoscut. Cadavrele carbonizate zac claie peste grămadă în atelierul unde s’a produs catastrofa. O parte dintre lucrătoare, care n’au fost surprinse imediat de flăcări, au putut să se salveze, dar cel puţin 10 până la 12 din cîs s’au ales ca răni grave. O fată, ale cărei vestminte fuseseră de asemenea cuprinse de foc, a sărit jos, asemenea unei torţe aprinse, de la etajul al treilea, căzând pe un acoperiş de sticlă. DIMINEAȚA CONTROVERSA Coana moaşă tăcu. D-na G. se întoarse spre mine: — Ce spui d-ta? — încă nu mă pot pronunţa. Trebue să vizitez şi eu locul. Dar nu mi se pare întâmplarea serioasă... Coana moaşă, sări de pe pat: — Coniţă Lenuţa, nu trebuie să-ţi fie frică... Incă odată va spun, sunt ursite bune... Dacă faci cum m’a învăţat mama, o să-ţi meargă bine... — Dar d-tale de ce nu ţi-a mers bine ? — Păi mi-a fost frică... — Şi mie mi-e frică... — Eu te sfătuesc — şopti moaşa — să faci sfeştanie, căci proprietarul n’a făcut-o de cât la apartamentul în care stă el... D-na G. o privi gânditor. — Spune-mi drept, de ce te muţi? — Vai de mine coniţă, nu ţi-am spus ? Eu în altă parte aveam 15-20 de faceri pe an. Aci în şase luni n’am avut decât patru... Casă păguboasă ! — Dacă femeile nu vor să facă copii se cheamă că-i de vină casa, interveni coana Aurica ? — Eu, replică înţepată moaşa, nu mai mă amestec, faceţi ce ştiţi ! Şi se ridică să plece... FOX mâine o vizita la casa cu „STAFII”. Un premiu de aprooo lei al Direcțiunei P. T. T. Direcţiunea generală P T. T., pentru a înlesni prinderea autorului furtului de 5.000.000 lei din vagonul poştal în gara Piatra-Neamţ, oferă un premiu de 50.000 lei acelor cari vor contribui la găsirea sumei furate. După cum se ştie, caseta a fost găsită dar era goală. La 1 Mai, şcolile nu vor fi incluse Cu toate că ziua de 1 Mai e însemnată în calendar cu roşu şi poartă, trhenţiunea. ..Revers duminical“, ca şcoalele să funcţioneze în această zi întocmai ca în celelalte. Crima dela băile Boboci MIZIL, 29. — Eri s’a comis o crimă oribilă la băile Boboci, In via fostă A. Marghiloman, astăzi arendată d-lui Vizanti. Peste 120 de lucrători, adunaţi din întreaga regiune, lucrau la săpatul viei. In ajunul Sf. Gheorghe, când muncitorii se adunaseră în jurul focului, după lăsarea lucrului, au răsunat câteva împuşcături de la casa din deal a vierului. Muncitorii alergând într’acolo, au găsit pe fata Ileana Mireş, în vârstă de 18 ani venită şi ea la muncă, cu corpul străpuns de gloanţe. Criminalul a fost lesne descoperit şi arestat. Este un lucrător tânăr, care făcea și pe paznicul. Asupra cauzelor care lau determinat să ucidă pe fata Ileana nu se știe încă nimic. D. Jotemain despre alianţa anglo-araeză LONDRA, 29 (Rador).—D. Chamberlain a ţinut la Wakefield un important discurs, vorbind despre dezarmare şi despre datoriile interaliate. D. Chamberlain şi-a manifestat satisfacţia pentru faptul că Marea Britanie şi Statele Unite s-au găsit de acord la Geneva în chestiunea atât de desbătută a rezervelor instruite. Trecând apoi la problema datorilor interaliate, d. Chamberlain a combătut cuvintele pronunţate în Camera comunelor de fruntaşul laburist Snowden împotriva Franţei şi a subliniat că Franţa este cea mai de aproape și cea mai puternică aliată a Angliei. ..................... ligi’WW——1— ■ M ■ Rupere de nori în Basarabia TI fi HM A. 29. — In regiunea Zloţi, zilele trecute a avut loc o mare rupere de noriApele venind mari, au înecat întreg şesul Rotnei, distrugând terasamentul căei ferate. Au fost înecaţi cai ai locuitorilor din comuna Sălcuţa. Autorităţile au luat măsuri pentru întărirea terasamentului căei fe rate. ~ 1 unul din inventatorii automobilului, a serbat acum 70 ani de existenţă BENZ Haitis din portal] In Statele Unite s-au făcut încercări pentru fabricarea hârtiei de gazetă din tulpină de porumb. In apustul acestei regiuni se cultivă foarte mult porumb, iar utilizarea tulpinelor până acum neîntrebuinţate ar mări considerabil beneficiile agricultorilor. Experienţa a reuşit, insă manipunskixitrmTr xicrc trr Waxir rvfi iOk 'TPfllTICl' (i'l'f-lemn. Din punct de vedere economic, invenţia nu are deci deocamdată un rezultat practic. Totuş ne putem aştepta la o simplificare, şi deci la o oxtenire a procedeului, aşa încât vom avea o revoluţie în fabricarea hârtiei. CLOVNUL AMERICAN CROK regele clovnilor din lume, a reapărut în arenă după o absenţă de zece ani, în care timp a jucat în filme de cinematograf Cit a câştigat Ford în anul 1920 Regele automobilelor, Henry Ford, a publicat de curând bilanţul întreprinderilor sale pentru 1928 din care reese că a câştigat în cursul acestui an modesta sumă de 582 milioane 629.564 dolari. Primejdia jocurilor înalte Cu prilejul săptămânei pentru prevenirea accidentelor în Germania, s’a emis la Berlin o serie de fotografii ,care demonstrează oricinele accidentelor zilnice, arătând uşurinţa şi tembelismul o,p,nieul'to1', de multe ori ei înşişi vinovaţi de aceste accidente. Cochetăria joacă şi ea un rol fatal. Astfel se vede pe una din fotografii, o fată care cade pe scări, de vină sunt tocurile înalte. Altă fotografie arată nişte tocuri înalte şi subţiri care au rămas înfipte în şinele tramvaiului, tocmai în momentul când se apropie tramvaiul. De altfel moda tocurilor înalte, mai cu seamă pentru încălțămintea de stradă, tinde să dispară făcând joc pantalonului comod cu tocul rezonabil, care totuși poate fi elegant. Pag. 3-a Curiozităţi din lumea largă Un portret intermediar de căsătorie O tânără artistă a expus la una din ultimele expoziţii din Paris un nud, in faţa căruia fiul unui bancher parizian s’a arătat atât de entuziast, încât hotărî să se însoare pe loc cu modelul. Spre marea uimire a parizienilor s’a dovedit că nudul reprezenta pe însăşi pictoriţe. Acum câteva zile a avut Ioc căsătoria. Săratul IR* primăverei BUNE ŞI RELE Ce ne rezervă viitorul Surprins că până în prezent, nici Săvescu, nici Mafalda n’au prezis nimic pentru anul în curs, m’am adresat Saftei, faimoasa prezicătoare din fundătura Grozăviei 7 bis, care descopere lucrurile furate, spune reuşita în afaceri, dacă ai să fi fericit în căsătorie precum şi al cui e copilul. Am găsit-o pe d-na Safta legată la cap, în casă şi’n papuci. I-am întins mâna şi ea un scaun. Informând-o despre scopul vizitei mele, Safta mi-a luat un pol de saftea şi aşezându-se pe saltea mi-a declarat cu ochii închişi: In o mie nouă sute douăzeci şi popă femeitori*--* ----— — —— Se vor relua tratativele cu optanţii. Românii vor face nouă concesiuni. Vom avea mişcări antisemite. Se vor lua măsuri energice. Popescu va depune o coroană la mormântul Eroului Necunoscut. O cărămidă va cădea în capul rămăşiţei din partidul poporului. Se va decreta că arcul de triumf este o ruşine naţională. Ungurii vor formula noui pretenţiuni. Vom avea noi mişcări antisemite. Se vor lua măsuri energice. Ionescu va depune o coroană la mormântul eroului necunoscut. Măcelarii vor scumpi carnea. Diferenţa intre preţul maximal şi pretenţiunile lor o va suporta statul. Se va prelungi legea chiriilor pe o săptămână, plătindu-se de şaizeci şi patru de ori, chiria din una mie nouă sute şase sprezece. O cărămidă va cădea în capul rămăşiţei din partidul poporului Fraudele vechi vor fi clasate din oficiu ,cele noi vor fi lăsate să se învechească. Se vor relua tratativele cu optanţii. Românii vor face noi concesiuni. Femeile vor avea un an mai puţin. Bucureştiul va fi decretat port la Marea Neagră. Vasilescu va depune o coroană la mormântul eroului necunoscut. Se va decreta că arcul de triumf este o ruşine naţională. Se va prelungi legea chiriilor pe o zi, plătindu-se de una sută douăzeci şi opt de ori, chiria din una mie nouă sute şase sprezece. Vom avea noi mişcări antisemite. Se vor lua măsuri energice. Se vor rupe tratativele cu optanţii. Ungurii vor formula noi pretenţiuni. Fraudele, femeile, optanţii unguri, mişcărle antisemite şi apoi iarăşi: mişcări antisemite, optanţi, femei şi fraude — unde sunt femei trebue să fie şi fraude — ne urmăresc până la hipnoză, obosind creerul cu monotonia repetirii lor, ca pe morăriţa bătrână adormită letargic de tic-tacul morii de vânt. Dădusem polul degeaba. Nu e nevoe să fi Săvescu sau Mafalda ca să ghiceşti ce ne rezervă viitorul. GH. BRAESCU Tom Mix la circ Tom Mix părăseşte definitiv filmul. A încheiat un contract cu direcţia unui circ, în care i se asigură um salar săptămânal de 5000 dolari. Când fusese de 17 ani luase parte la campania spaniolo-americană unde a fost rănit. Anni plecă în China şi în insulele Filipine împreună cu corpul de expediții american. Pe ecran a debutat în 1914 ajungând in curând o celebritate mondială împreună cu calul său Tony. Televiziune şi noctoviziune De curând s’a inventat mijlocul pentru descoperirea avioanelor războinice, zburând la o distanţă cât de depărtată şi in împrejurări cât mai impropriu pentru descoperirea lor. E o combinaţie între două imvenţii noui : televiziunea şi noctoviziunea. Noctoviziunea înseamnă a vedea prin întuneric : raze infraroşii invizibile ating in întuneric obiectul ce urmeaza a fi văzut, un televizor de construcţie nouă ii prinde imaginea. In anumite puncte potrivite, la coasta mării de pildă, se instalează câteva posturi de observaţie. Reflectoarele lor trimit raze infraroşii pe tot firmamentul în căutarea avioanelor duşmane invizibile. Nocrovizorul fotografiază imagina, descoperită de ochiul său electric, şi o proectează în cartierul general unde apare pe un mic ecram. Razele infraroşii pătrund ceaţa cu o intensitate de 16 ori mai mare decât razele vizibile ale spectrului ; valoarera lor pentru descoperirea avioanelor vrăjmaşe in timpul nopţii sau pe ceaţă e incalculabilă. Ce păcat că astfel de invenţii minunate sunt puse în slujba unei dintre popoare şi a distrugerei omenirei ! un popor isi ca în jureba Prinţul Aga Khan din Indii e mai îndrăgit în sălile de joc ale cazinoului din Monte Carlo şi pe câmpul de curse din Vincennes decât în ţar supuşilor săi. Aceştia l’au dat în decata curţilor engleze, cerân daune de un milion lire sterline, oarece până acum prinţul n’a um ban pentru necesităţile cultura ale ţării sale’. In afară de aceasta poporul cere o mai mare democratizare şi o diminuare a impozitelor. 0 perechii romanţioasă , tânăra Ridsel, fiica unui mare proprietar din Essex, şi studentul Mapin, un prieten al fratelui său care locuia şi el la părinţii fetei. Ambii dispăruseră de acasă şi au fost găsiţi după câteva zile la Windermere, căsătoriţi în lege. In apropiere deWindermere există un atelier de fierărie vestit : Gretna Gree , fierarul de acolo are dreptul, încă din timpuri imemorabile, să încheie căsătorii. Dacă el nu e acasă, nevasta sa cunună tinerele perechi. Nu e nevoe de nici un fel de formalitate şi nici de documente. O singură condiţie se cere logodnicilor, pentru a fi cununaţi , unul dintre înşii trebue să fie stabilit de cel puţin 3 săptămâni în Scoţia. Părinţii fetei şi ai tânărului nu aveau nimic, de obiectat împotriva căsătoriei, dar perechea a găsit că fuga de acasă şi cununia secretă la Gretna Green e mult mai romantică şi constitue o bază mai temenică pentru fericirea ei. Edmond Rostand e încă actual şi în secolul radiofoniei și al aeroplanelor. O întâlnire