Dimineaţa, mai 1929 (Anul 25, nr. 8037-8064)

1929-05-01 / nr. 8037

Miercuri IMai rcsntt?»»1929 Unde am rămas? 'A', da!... Aşa­dar d-na G. a purces în mare taină — trebuia evitată bănuiala proprietaru­lui —, să poftească pe „chiriaşa" care a văzut în curte, în faţa şopro­nului, hora stafiilor. Ţineam să as­cult chiar din gura ei, strania în­tâmplare. Şi poate, la rândul meu, să contemplu la noapte, coregrafia fantomelor... Noi, adică subsemnatul, pentru circumstanţă, doctor în ştiinţe ocul­te, tovarăşul meu informator ce lo­cuia pe aci, soţia lui, am aşteptat în casa coanei Aurica, (prietena d-nei G.), din str. Tudose State, nu departe de casa cu pricina. Gazda era şi ea contaminată de legenda afurisită, ce nimerise un teren gras în mahalaua asta, situată între cimitirul Sft. Vi­neri şi putrezitele­­ gropi ale lui Ouatu. Nu era prima care găsise credit în sensibilitatea frustă a nevestelor, în credinţa babelor, deprinse să căptu­şească cu supranatural fenomene ce nu se lăsau tălmăcite nici cu ceră to­pită, nici cu descântece. Cât le-a trebuit să se convingă, că sub giulgiul ce rătăcia noaptea în tintirimul cartierului, acum câţiva ani, nu se dosia „un suflet ce nu-şi afla liniştea în mormânt", ci un pungaş în came şi oase, priceput, în devalizarea celor slabi d­e înger ? Sau că flăcările din câmpul Cuţa­­rida, nu erau reclama luminoasă a lui Ucigă-­ toaca, de p­e comoară, ci fosforescenţa putreziciunilor din mlaştinile necesare sau, simplu, gu­noaie aprinse de ţiganii căutători de ciolane ? Iată de ce povestea chiriaşei, era aşteptată în căsuţa asta aurită de candelă şi parfumată de coji de por­tocale puse la uscat pe sobă, nu fără emoţie, nu fără fiori. Nici eu nu zâmbeam. Nu vroiam să-mi compromit titlul, înainte de momentul oportun... COANA MOAŞA ! D-na G. se întoarse. Reuşise să momească pe chiriaşă, fără să simtă cineva. Intr’adevăr, peste puţin, aceasta se arătă, în ţinuta în care fusese smulsă din febra împachetatului, cu mânicele suflecate, ciufulită, nă­duşită. Se făcu tăcere. Femeia intră în o­­daie. Se recomandă „Minciuiescu, moaşă". Era o matalismă negriciasă, ciolă­­noasă, construit din linii mari şi aspre. Trebuia sa aibe vre­o 45 de ani. Poate mai mult... Pe faţa cenu­şie întinsă ca o piele de tobă, nasul era singurul amănunt mai particu­lar. Aducea cu un deget îndoit în for­ma cu care ciocăneşti în uşă. Te aşteptai în tot momentul, să-l destin­dă, şi să-l readucă în poziţia natu­rală. Coana­ moaşă, fostă multă vreme infirmieră, e o fiinţă vorbăreaţă, şi ignorantă. Am constatat că nu ştie păstra continuitate în debit, rupe fi­rul naraţiunii când nici nu te aş­tepţi, se împotmoleşte în explicaţiuni secundare, însă ştie să utilizeze toa­tă gama tonurilor, dela şoaptă până la stridenţă. Cum scaunele erau ocupate s’a a­­şezat pe pat. S’a scuzat bine înţeles că a venit în „halul ăsta" şi şi-a tras pudica fustă să nu i se vadă ghetele vechi, bărbăteşti, pe cari le avea, des­cheiate, în picioare. D-na G. văzând că noua sosită se uită întrebător la mine, îi spuse: — Nu trebuie să te jenezi de dum­nealui. E un văr al meu. Ar vrea să audă și el... — „Dar nu mă jenez de loc... Ce-am spus e adevărat... O pot repeta oricui! Numai că d-tale coniţă, ţi-e frică de­geaba... Ce-am văzut, nu-i de rău... D-na G. îngălbeni. Celelalte femei, la fel. NOPŢI... — „Ştiţi că nu stau de multă vre­me acolo. De abia de la Sft. Dumitru începu povestitoarea încet. De ce mă mut? Mi-a mers rău. Am credinţa că pământu-i păcătos... Proprietarul care a ridicat dintâi casa, a ajuns în sapă de lemn. Nenorocirile s'au ţi­nut lanţ... Trei copii i s’au prăpădit. Ăsta de acum, n’o duce mai bine... Vrea să dea casa pe un sfert. De ce? Se ţine şi de dânsul ghinionul... D-na G. o întrerupse enervată: — Ce spui d-ta? Ce-i de vină casa dacă proprietarul dintâi, a făcut ipo­teci peste ipoteci şi s’a încurcat în afaceri ce nu i-au reuşit? Şi părinţii mei erau oameni cu stare, negustori... Au sărăcit. E de vină casa unde au stat până la măritiş, şi unde ei con­tinuă să locuiască ? Coana moaşă tăcu înţepată. — „Vă rog n’o întrerupeţi”, inter­­veniră ceilalţi. Coana moaşă „schimbă” glasul îl tinctură cu indiferenţă : — „Dacă nu credeţi, atât mai bine. Nu ţin să sperii pe nimeni... Poate mi s’a părut... care om n’are o „ideie !”... Da, da, se prea poate să mi se fi năzărit... Sunt femeie bătrână, sufăr de insomnii, îs cam nervoasă... — Nu te supăra, făcui eu. Poves­tește mai bine când ai văzut pentru prima oară... Femeia se înduplecă, cu o grabă ciudată,: — „Cred că era după Crăciun. Stăm culcată în pat. Trecuse de douăsprezece. Deodată aud un cân­tec de fluer. Am tresărit. Cine cânte la ora asta ? Bărbatul ateu — sunt măritată cu un şvab - dor­mea lângă mine. L’am scuturat S’a trezit morocănos. — „Ce vrei ?”. Ia ascultă Franț, cine să cânte din fluer atât de târziu ? Să nu fie bes­­metecul de Gheorghe... Bărbatul meu, supărat, se răsti : „Ce fluer ! Unde auzi tu cântând? Eşti zărghită !”. Şi s’a culcat. Dar nu eram convinsă că-i Gheor­ghe, băiatul meu, care curtează o fată in mahala, o italiancă... Numai că eram mirată că și-a luat fluer.... El obicinuia armonica... Și apoi de ce cânta în curte ? A dou zi, când a venit la mine l’am între*... pw«- 'fR.Intvîite li rânt.P1 -"“V—“ atunci ca-i poate ordonanța locote­nentului care locuește alături. Ne desparte doar un gard. Cântecul por­­nia din curte, nu din stradă. Dar nici ordonanța n’a putut să-mi dea lămurire... ȘI FRANȚ AUDE Femeia se opri o clipă să aprindă o țigare. Ascultătoarele căscau ochi mari. Erau palide şi rigide. Numai tovarăşul meu, arbora un mic su­­­s sceptic. — „A doua noaptea scena se re­petă. Iar fluerul... Am făcut chiar observaţia că era un instrument de ţară, ciobănesc. Nu-mi închipuiam că o fi ceva necurat la mijloc. In casă era întuneric. Şi afară. Vedeam­ prin perdelele desfăcute ză­pada îngrămădită pe acoperişul ca­sei vecine. Nici un svon, nici o miş­care... Iar l-am trezit pe Franţ... Iar s’a înfuriat... Iar mi-a spus că sunt sărită, că-s bună de balamuc... N’am insistat. Dar a treia noapte a auzit şi el. Da a auzit, cum mă auziţi dv. a-B.e”ca cHelalie 36ua"'cîăţu Lă­sasem lampa aprinsă. Şi l-am vă­zut deodată, cum rămâne cu capul ridicat, cum ascultă... Şi m’am po­menit cu dânsul galben, tremurând, trăgându-şi plapoma peste ochi. în­grozită am început să bat la cruci... Mie­ era frică să mă dau jos, la i­­coană. Până dimineaţa, îngheţaţi de spaimă, am stat nemişcaţi fără să dormim... De ce ni s’a părut că în cântecul acesta era ceva necurat ?... ----- -- —mmm­­­m­mm­mm­mm „ cu „Şase mirese jucau în curte“... Raportul femeiei car© le-a­ văzut Stafiile stupâRîd pe deasupra pomilor, — după un desen al faimosului pictor Frans Sedlacek — Feste o povestitoarea săptămână, — urmă — ni s’a întâmplat spaima cea mare. In noaptea ceia, bărbatul meu se trezeşte după miezul nopţii şi-mi spune să-i fac o cafea, că nu poate dormi. M’am dat jos din pat. Şi tocmai când să pun apă în ibric, aud fluerul. Am înlemnit. Cât am stat aşa ţapănă, privind fix la Franţ care făcea la fel ? Şi era o tăcere teribilă... Şi deo­dată ceasul bătu de patru ori. Era unu... Asta m’a desmorţit. Am lasat i­­bricul, mi-am luat inima’n dinţi şi m’am apropiat de fereastră. Voiam să văd cine flueră în curte. Am dat încetişor perdelele la o parte şi am privit afară. Dacă eram slaba de constituţie, acolo rămâneam. Căci ce-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. . ... In primul moment nam deosebit nimic înaintea mea. Am cătat a­­tunci spre stânga, de unde mi sa părut că venia cântecul. Şi­ am bă­gat atunci de seamă, că în faţa şo­pronului, jucau nişte umbre albe. Se rotiau încet, în aceiaşi direcţie, şi fluerul continua să îngâne o me­lodie ce-o auziam în fiece noapte, o melodie tristă şi sfâşietoare. Mai târziu când m-am deprins cu spectacolul ăsta, am putut observa mai bine. Erau şase mirese ce se ţineau de mână, mişcându-se uşor ca un abur. Nu le vedeam chipurile. Ceva stră­lucitor ca o nestemată, în dreptul inimii. Am ghicit deodată, că erau ursitele. Am dat fuga, dimineaţa, la mama care ştie mult. Bătrâna, cum a auzit mi-a spus că nu trebue să-mi­ fie frică. Erau ursite bune. M’a învăţat să iau un miez de pâine, o basma curată şi un ban nou. Şi un descân­tec: Usucă, Maică Precistă Iarba de sub picioare Cu pucioasă sau cu soare. — Dar n’am avut curajul s’o fac. Mă mulţumeam să privesc şi eu,şi Franţ, şi difi când în când o sâr­­boaică — o fostă infirmieră cu care lucrasem şi care dormea de multe ori la mine — hora albă. Un incendiu catastrofal la o fabrică din Nürnberg Şapte lucrătoare carbonizate BERLIN. — Se anunţă din Nürn­berg. Oraşul Nürnberg, care anul tre­cut a fost teatrul marei catastrofe de cale ferată de lângă Siglsdorf, are a­­cum de înregistrat o nouă catastrofă. Joi d. a., pe la orele 3, s’a produs, la fabrica de creioane „Staedtler“,­ o mitre explozie, căreia i-au căzut vic­timă şapte vieţi omeneşti. In atelie­rul cel mare din etajul al treilea al fabricei, care are o adâncime de 33 metri şi o lăţime de vre-o 19 metri, lucra un grup de vre-o 30 de fete, care se îndeletniceau cu lustruirea creioanelor. Fabricatele brute tre­ceau în mod mecanic prin faţa lucră­toarelor, care le colorau. Fetele se aflau în cea mai bună dispoziţie, când deodată răsună o teribilă de­tunătură. Toate cele douăzeci de fe­restre ale atelierului zburara afară. O mare flacără se înălţă spre cer şi într’o clipă întregul etaj se afla în flăcări. Şapte fete au fost carbonizate în aşa fel în­cât nu mai sunt de recu­noscut. Cadavrele carbonizate zac claie peste grămadă în atelierul unde s’a produs catastrofa. O parte dintre lucrătoare, care n’au fost surprinse imediat de flăcări, au putut să se sal­veze, dar cel puţin 10 până la 12 din cîs s’au ales ca răni grave. O fată, ale cărei vestminte fuseseră de asemenea cuprinse de foc, a sărit jos, asemenea unei torţe aprinse, de la etajul al treilea, căzând pe un a­­coperiş de sticlă. DIMINEAȚA CONTROVERSA Coana moaşă tăcu. D-na G. se în­toarse spre mine: — Ce spui d-ta? — încă nu mă pot pronunţa. Tre­­bue să vizitez şi eu locul. Dar nu mi se pare întâmplarea serioasă... Coana moaşă, sări de pe pat: — Coniţă Lenuţa, nu trebuie să-ţi fie frică... Incă­ odată va spun, sunt ursite bune... Dacă faci cum m’a învăţat mama, o să-ţi meargă bine... — Dar d-tale de ce nu ţi-a mers bine ? — Păi mi-a fost frică... — Şi mie mi-e frică... — Eu te sfătuesc — şopti moaşa — să faci sfeştanie, căci proprie­tarul n’a făcut-o de cât la aparta­mentul în care stă el... D-na G. o privi gânditor. — Spune-mi drept, de ce te muţi? — Vai de mine coniţă, nu ţi-am spus ? Eu în altă parte aveam 15-20 de faceri pe an. Aci în şase luni n’am avut de­cât patru... Casă pă­guboasă ! — Dacă femeile nu vor să facă copii se cheamă că-i de vină casa, interveni coana Aurica ? — Eu, replică înţepată moaşa, nu mai mă amestec, faceţi ce ştiţi ! Şi se ridică să plece... FOX mâine o vizita la casa cu „STAFII”. Un premiu de aprooo lei al Direcțiunei P. T. T. Direcţiunea generală P T. T., pen­tru a înlesni prinderea autorului furtu­lui de 5.000.000 lei din vagonul poş­tal în gara Piatra-Neamţ, oferă un premiu de 50.000 lei acelor cari vor contribui la găsirea sumei furate. După cum se ştie, caseta a fost gă­sită dar era goală. La 1 Mai, şcolile nu vor fi inclu­se Cu toate că ziua de 1 Mai e în­semnată în calendar cu roşu şi poar­tă, trhenţiunea. ..Revers duminical“, ca şcoalele să funcţioneze în această zi întocmai ca în celelalte. Crima dela băile Boboci MIZIL, 29. — Eri s’a comis o cri­mă oribilă la băile Boboci, In via fostă A. Marghiloman, astăzi aren­dată d-lui Vizanti. Peste 120 de lucrători, adunaţi din întreaga regiune, lucrau la săpatul viei. In ajunul Sf. Gheorghe, când mun­citorii se adunaseră în jurul focului, după lăsarea lucrului, au răsunat câteva împuşcături de la casa din deal a vierului. Muncitorii alergând într’acolo, au găsit pe fata Ileana Mireş, în vârstă de 18 ani venită şi ea la muncă, cu corpul străpuns de gloanţe. Criminalul a fost lesne descoperit şi arestat. Este un lucrător tânăr, care făcea și pe paznicul. Asupra cauzelor care lau determinat să uci­dă pe fata Ileana nu se știe încă ni­mic. D. Jotem­ain despre alianţa anglo-araeză LONDRA, 29 (Rador).—D. Cham­berlain a ţinut la Wakefield un im­portant discurs, vorbind despre dezarmare şi despre datoriile inter­aliate. D. Chamberlain şi-a manife­stat satisfacţia pentru faptul că Ma­rea Britanie şi Statele Unite s-au găsit de acord la Geneva în chesti­unea atât de desbătută a rezervelor instruite. Trecând apoi la problema datori­lor interaliate, d. Chamberlain a combătut cuvintele pronunţate în Camera comunelor de fruntaşul la­burist Snowden împotriva Franţei şi a subliniat că Franţa este cea mai de aproape și cea mai puterni­că aliată a Angliei. ..................... ligi’WW——1— ■ M ■ Rupere de nori în Basarabia TI fi HM­ A. 29. — In regiunea Zloţi, zilele trecute a avut loc o mare ru­pere de nori­­Apele venind mari, au înecat întreg şesul Rotnei, distru­gând terasamentul căei ferate. Au fost înecaţi­­ cai ai locuitorilor din comuna Sălcuţa. Autorităţile au luat măsuri pen­tru întărirea terasamentului căei fe­­ rate. ~ 1 unul din inventatorii automobilului, a serbat acum 70 ani de existenţă BENZ Hait­is din portal] In Statele Unite s-au făcut încer­cări pentru fabricarea hârtiei de ga­zetă din tulpină de porumb. In apu­stul acestei regiuni se cultivă foarte mult porumb, iar utilizarea tulpine­­lor până acum neîntrebuinţate ar mări considerabil beneficiile agri­cultorilor. Experienţa a reuşit, insă manipu­n­skixitrmTr­ xicrc trr Waxir rvfi iOk 'TPfllTICl' (i'l'f-­lemn. Din punct de vedere econo­mic, invenţia nu are deci deocam­dată un rezultat practic. Totuş ne putem aştepta la o simplificare, şi deci la o oxtenire a procedeului, aşa încât vom avea o revoluţie în fabri­carea hârtiei. CLOVNUL AMERICAN CROK regele clovnilor din lume, a reapă­rut în arenă după o absenţă de zece ani, în care timp a jucat în filme de cinematograf Cit a câştigat Ford în anul 1920 Regele automobilelor, Henry Ford, a publicat de curând bilanţul între­prinderilor sale pentru 1928 din ca­re reese că a câştigat în cursul a­­cestui an modesta sumă de 582 mi­lioane 629.564 dolari. Primejdia jocurilor înalte Cu prilejul săptămânei pentru prevenirea accidentelor în Germa­nia, s’a emis la Berlin o serie de fo­tografii ,care demonstrează oricine­le accidentelor zilnice, arătând uşu­­rinţa şi tembelismul o,p,nieul'to1', de multe ori ei înşişi vinovaţi de a­­ceste accidente. Cochetăria joacă şi ea un rol fatal. Astfel se vede pe una din fotogra­fii, o fată care cade pe scări, de vi­nă sunt tocurile înalte. Altă fotogra­fie arată nişte tocuri înalte şi sub­ţiri care au rămas înfipte în şinele tramvaiului, tocmai în momentul când se apropie tramvaiul. De altfel moda tocurilor­­ înalte, mai cu seamă pentru încălțămintea de stradă, tinde să dispară făcând joc pantalonului comod cu tocul re­zonabil, care totuși poate fi elegant. Pag. 3-a Curiozităţi din lumea largă Un portret intermediar de căsătorie O tânără artistă a expus la una din ultimele expoziţii din Paris un nud, in faţa căruia fiul unui ban­cher parizian s’a arătat atât de en­tuziast, încât hotărî să se însoare pe loc cu modelul. Spre marea uimire a parizienilor s’a dovedit că nudul reprezenta pe însăşi pictoriţe. Acum câteva zile a avut Ioc căsă­toria. Săratul IR* p­rimăverei BUNE ŞI RELE Ce ne rezervă viitorul Surprins că până în prezent, nici Săvescu, nici Mafalda n’au prezis nimic pentru anul în curs, m’am adresat Saftei, faimoasa prezicătoare din fundătura Grozăviei 7 bis, care descopere lucrurile furate, spune re­uşita în afaceri, dacă ai să fi fericit în căsătorie precum şi al cui e co­pilul. Am găsit-o pe d-na Safta legată la cap, în casă şi’n papuci. I-am în­tins mâna şi ea un scaun. Informân­­d-o despre scopul vizitei mele, Safta mi-a luat un pol de saftea şi aşezân­­du-se pe saltea mi-a declarat cu ochii închişi: In o mie nouă sute douăzeci şi popă femeito­ri*--* ----— — —— Se vor relua tratativele cu optanţii. Românii vor face nouă concesiuni. Vom avea mişcări antisemite. Se vor lua măsuri energice. Popescu va depune o coroană la mormântul Eroului Necunoscut. O cărămidă va cădea în capul ră­măşiţei din partidul poporului. Se va decreta că arcul de triumf este o ruşine naţională. Ungurii vor formula noui preten­­ţiuni. Vom avea noi mişcări antisemite. Se vor lua măsuri energice. Ionescu va depune o coroană la mormântul eroului necunoscut. Măcelarii vor scumpi carnea. Di­ferenţa intre preţul maximal şi pre­­tenţiunile lor o va suporta statul. Se va prelungi legea chiriilor pe o săptămână, plătindu-se de şaizeci şi patru de ori, chiria din una mie nouă sute şase spre­zece. O cărămidă va cădea în capul ră­măşiţei din partidul poporului Fraudele vechi vor fi clasate din oficiu ,cele noi vor fi lăsate să se învechească. Se vor relua tratativele cu optanţii. Românii vor face noi concesiuni. Femeile vor avea un an mai puţin. Bucureştiul va fi decretat port la Marea Neagră. Vasilescu va depune o coroană la mormântul eroului necunoscut. Se va decreta că arcul de triumf este o ruşine naţională. Se va prelungi legea chiriilor pe o zi, plătindu-se de una sută douăzeci şi opt de ori, chiria din una mie no­uă sute şase spre­zece. Vom avea noi mişcări antisemite. Se vor lua măsuri energice. Se vor rupe tratativele cu optanţii. Ungurii vor formula noi pretenţiuni. Fraudele, femeile, optanţii unguri, mişcărle antisemite şi apoi iarăşi: mişcări antisemite, optanţi, femei şi fraude — unde sunt femei trebue să fie şi fraude — ne urmăresc pâ­nă la hipnoză, obosind creerul cu monotonia repetirii lor, ca pe mo­­răriţa bătrână adormită letargic de tic-tacul morii de vânt. Dădusem polul degeaba. Nu e ne­voe să fi Săvescu sau Mafalda ca să ghiceşti ce ne rezervă viitorul. GH. BRAESCU Tom Mix la circ Tom Mix părăseşte definitiv fil­mul. A încheiat un contract cu di­recţia unui circ, în care i se asigu­ră um salar săptămânal de 5000 do­lari. Când fusese de 17 ani luase parte la campania spaniolo-ameri­­cană unde a fost rănit. Anni plecă în China şi în insulele Filipine îm­preună cu corpul de expediții ame­rican. Pe ecran a debutat în 1914 a­­jungând in curând o celebritate mondială împreună cu calul său Tony. Televiziune şi noctoviziune De curând s’a inventat mijlocul pentru descoperirea avioanelor răz­boinice, zburând la o distanţă cât de depărtată şi in împrejurări cât mai impropriu pentru descoperirea lor. E o combinaţie între două im­­venţii noui : televiziunea şi nocto­­viziunea. Noctoviziunea înseamnă a vedea prin întuneric : raze infraro­­şii invizibile ating in întuneric o­­biectul ce urmeaza a fi văzut, un televizor de construcţie nouă ii prinde imaginea. In anumite puncte potrivite, la coasta mării de pildă, se instalează câteva posturi de ob­servaţie. Reflectoarele lor trimit raze in­­fraroşii pe tot firmamentul în cău­tarea avioanelor duşmane invizi­bile. Nocrovizorul fotografiază ima­gina, descoperită de ochiul său electric, şi o proectează în cartierul general unde apare pe un mic e­­cram. Razele infraroşii pătrund ceaţa cu o intensitate de 16 ori mai mare de­cât razele vizibile ale spectrului ; valoarera lor pentru descoperirea a­­vioanelor vrăjmaşe in timpul nopţii sau pe ceaţă e incalculabilă. Ce păcat că astfel de invenţii mi­nunate sunt puse în slujba unei din­tre popoare şi a distrugerei omeni­­rei ! un popor isi ca în jureba Prinţul Aga Khan din Indii e mai îndrăgit în sălile de joc ale cazinou­lui din Monte Carlo şi pe câmpul de curse din Vincennes decât în ţar supuşilor săi. Aceştia l’au dat în decata curţilor engleze, cerân daune de un milion lire sterline, oarece până acum prinţul n’a um ban pentru necesităţile cultura ale ţării sale’. In afară de aceasta po­porul cere o mai mare democratiza­re şi o diminuare a impozitelor. 0 perechii romanţioasă , tânăra Ridsel, fiica unui mare proprietar din Essex, şi studentul Mapin, un prieten al fratelui său ca­re locuia şi el la părinţii fetei. Am­bii dispăruseră de acasă şi au fost găsiţi după câteva zile la Winder­­mere, căsătoriţi în lege. In apropiere de­­Windermere exis­tă un atelier de fierărie vestit : Gretna Gree , fierarul de acolo are dreptul, încă din timpuri imemora­bile, să încheie căsătorii. Dacă el nu e acasă, nevasta sa cunună tinerele perechi. Nu e nevoe de nici un fel de formalitate şi nici de documente. O singură condiţie se cere logodni­cilor, pentru a fi cununaţi , unul dintre înşii trebue să fie stabilit de cel puţin 3 săptămâni în Scoţia. Părinţii fetei şi ai tânărului nu a­­veau nimic, de obiectat împotriva căsătoriei, dar perechea a găsit că fuga de acasă şi cununia secretă la Gretna Green e mult mai romantică şi constitue o bază mai temenică pentru fericirea ei. Edmond Rostand e încă actual şi în secolul radiofoniei și al aeropla­nelor. O întâlnire

Next