Dimineaţa, august 1929 (Anul 25, nr. 8126-8155)

1929-08-05 / nr. 8130

Mni XXV.­Ho. 81301 Articole pentru Cadouri _ CRISTALURI, BBORZURI, STATUIETE PORTELANURI de ARTA P ro PRETURI REDUSE Magazinul UNIVERSE! »L CALEA. VICTORIEI li 12 Pagini Fondată In ISO* de CONST. MILLE 3 LEI București, Str. Sărindar 7—11 Leni 5 Aalast 1928 PREȚUL ABONAMENTELOR Lei 750 pe timp de un an „ 380 „ „ 6 luni „ 200 „ „ „ 3 luni TELEF.­­ Centrala: 308/67, 324/73, 346/79, 353/54 Direcția: 357/72. A­ dpa 307/69. Provincia 310 663 LEI O REACŢIUNE ÎMPOTRIVA ALCOOLISMULUI ? Corespondentul „Dimineţii“ la Sătmar trimite o veste îmbucu­rătoare. Ţăranii din judeţul ace­la reacţionează împotriva cârciu­milor şi blestemă „palinca“ —bă­utura care în Ardeal ţine locul ţuicei. „Bat-o focul de palincă, zic ei, că tare scumpă mai este şi decât să dăm banii pe palincă, mai bine cumpărăm pită la prunci“. Solidarizându-se cu acest ini­mos început de reacţiune al pătu­­rei ţărăneşti, mai multe consilii comunale de la sate au cerut ad­ministraţiilor financiare să nu mai elibereze brevete pentru des­chiderea de cârciumi. C­orespom­­entul ziarului „Di­mineaţa“ precizează însă că învă­ţătorii, prin conferinţele antialco­­olice ce au ţinut, au izbutit să a­­bată pe locuitorii în mijlocul că­rora trăesc, deja atât de nenoroci­ta patimă a băuturei. Dacă această din urmă cauză a provocat curentul împotriva al­coolismului, faptul este cât se poate de îmbucurător şi pune în­­tr’o frumoasă lumină rolul învă­­ţătorimei, care nu e chemată nu­mai să înveţe carte pe cei mici, ci totodată să îndrumeze şi pe cei mari pe căile bune şi sănătoase. In chipul acesta învăţătorii de­vin adevăraţii sfătuitori şi con­ducători ai poporului. E de prisos să stăruim asupra importanţei şi utilităţii unui ase­menea rol. Învăţătorul, mergând mână în mână cu preotul, ar pu­tea, complectându-se, iar nu pa­­ralizându-se în activitatea lor, să creeze în lumea satelor o atmos­feră nouă, curată şi o viaţă sănă­toasă. Ar putea, însă cu condiţia ca ei înşişi să fie puşi în situaţia de a lucra cu sorţi de izbândă în bit­­li­ direcţi, pe care le sem­taluia. Cum şi in ce fel ? In primul rând, asigurându-le o situaţie ma­terială omenească. De la un om chinuit şi frământat mereu de grija existenţei, de la unul care îşi vede copiii desculţi şi flămânzi nu te poţi aştepta la mare lucru. Cel mult, la îndeplinirea strictă a datoriei pentru care e plătiţi cu un salariu de mizerie. Se spune şi se repetă mereu că misiunea învăţătorului este un „apostolat“. Numai că pentru a avea succes, apostolii din vremea de astăzi trebue să se prezinte altfel de cum se prezintau apos­tolii din primele vremuri ale creştinizmului. O traistă într’un băţ şi o pereche de opinci nu sunt deajuns, ca să aprinzi şi în sufle­tele altora credinţa din sufletul tău. Oricât o fi adevărat că haina nu face pe om, este cel puţin tot aşa de adevărat că o înfăţişare prezentabilă dă cuvântului altă autoritate şi produce cu totul alt efect. In altă ordine de idei, ar trebui înlăturate orice motive de con­flicte şi fricţiuni între preot şi în­văţători. Aceşti doi factori hotă­­rîtori în opera de cultură şi de e­­ducaţie a poporului se complec­­teaza prin munca ce depun fieca­re în cariera sa. Insă, din neno­rocire, sunt destule cazuri când raporturile dintre dânşii lasă mult de dorit. La aceasta contri­­bue şi mai marii lor, cari favori­zează pe unul în dauna celuilalt, producând nemulţumiri şi ani­mozităţi a căror inevitabilă ur­mare este ştirbirea prestigiului amândorura. De aceea, trebue ţinută cumpă­na cât mai dreaptă, fără să inter­­vie în tratamentul ce li se aplică meschine consideraţii politicia­niste. Dar în cruciada dusă de preoţi şi învăţători împotriva alcoolis­mului mai este un duşman, de ca­re ei trebue apăraţi. Acest duş­man sunt cârciumarii înşişi, cari se văd loviţi în interesul lor. Şi se ştie doar că nu e tocmai mică şi de dispreţuit trecerea cârciuma­­rilor pe lângă locuitori. Cunoaş­tem cazuri când, din cauza pro­pagandei antialcoolice, învăţăto­rilor li s-a creat în sate o situaţie aproape imposibilă. Oricum, relevăm încă o dată cu un sentiment de satisfacţie în­ceputul de reacţiune al ţăranilor din Sătmar împotriva alcoolis­mului şi dorim ca exemplul lor să găsească imitatori cât mai mulţi. N. Baizaria — Fugiţi mă că-i­­primejdie de moarte» — de ce ? Vine v­re«urc jandarm ?.« — es**, vine un automobili»» Cţeţi s’a petrecut atacul de la Miercurea-Ciuc Jefuirea celor opt automobile De două zile bieţii nervi ai popu­laţiei din Ciuc sunt încordaţi de e­­moţii ca în vremuri de mari fră­mântări. Faimoasa bandă de la Bra­şov şi-a mutat centrul de operaţii lângă isvorul Mureşului şi două a­­tacuri în stil american au trezit în­grijorarea generală. De 48 de ore, au fost abandonate toate celelalte subiecte de actualita­te şi în discuţia colectivă, bandiţii s-au fixat ca cel mai tragic eveni­ment. Populaţia neobişnuită cu ase­menea senzaţii în rândurile ei, cea mai recentă ofensivă a bandiţilor, a luat proporţii dramatice şi a tulbu­rat-o adânc. Nimeni nu mai înoptează pe şosele şi chiar pe străzile principale, ză­voarele au fost pretutindeni întărite la uşi şi porţi iar clientela cârciu­­melor a dispărut rămânând pentru un moment închisă în­ căminuri. BARIERA VAMALĂ DE LA MU­­REŞ-ISVOR Am debarcat la Miercurea­ Ciucu­­lui în miezul nopţii iar de aci cu primul transport organizat de şefii autorităţilor d-nii maior Sârbu co­mandantul batalionului de jandarmi, Gh. Popescu procuror şi dr. Al. Ia­cob judecător de instrucţie,, am ple­cat pe urma bandiţilor. La Mureş-isvor, pe şoseaua din creerul muchii întâlnim o dezordine isbitoare. Aici s’a dat ultimul­­atac, înainte cu 12 ore. In imensitatea a­­ceasta a munţilor, creiată de natură, par’că anume pentru loc de conspi­raţie, cei trei bandiţi au operat ca într’un film de aventură cinemato­grafică. Şoseaua a fost barată ca la un punct de frontieră, făcând-o im­practicabilă timp de trei ore. Cea dintâi a căzut în cursă, d-şoara Bartha, funcţionara la judecătoria de ocol din Gheorghenii. Bandiţii au invitat pe şofer să tragă sub un baldachin de frunziş care servea bandiţilor drept garaj, a­­poi cu un ton timbrat de puţină po­liteţă şeful bandei, a invitat pe dom­nişoara să predea obiectelor de va­loare. Spre consternarea lui, în poşeta elegantă n’a descoperit decât 200 de lei. Foarte mirat de această „sără­cie“, şeful bandei a cerut explicaţii şi demonstrându-i-se că în poşeta unei funcţionare nu se poate găsi mai mult, cele două bancnote au fost restituite cu ult gest de mărinimie. După această Captură, pe rând au fost sechestrate alte opt maşini car­ operaţia a fost apoi caracteristică printr-o scenă romantică. Printre prizonieri, s’au descoperit doui pri­eteni ceri nu se mai văzuseră de 20 de ani, de pe băncile şcoalei. D. Pop veneau unele, dela Gheorgheni, iar altele dela Miercurea-Giucului. Ban­da celor trei a reuşit să dezarmeze nu mai puţin, de 21 de persoane, toate destul de mature şi musculare Deşi bandiţii voiau să demonstreze oarecari „maniere“ în gesturi, băr­baţii au trecut totuşi ■ printr-o situa­ţie destul de tragică. Legaţi la mâini cu câte un sfert de metru de şnur, devastat probabil de la nişte perdele, au defilat pe rând prin faţa şefului bandei, care Ie cerea să declare „viguros exact“ sumele ce au la ei. După devalizare, portmoneele le-au fost apoi restituite cu menţiunea să şi le ferească­ in viitor. La fel s-a procedat şi cu un ceas de nivel al d-rului Montz din Miercurea-Ciucu­­lui care a fost lăsat proprietarului ca un obiect fără valoare pentru colecţionari. * In schimb n’au trecut­ prin această selecţiune tabacherile şi cutiile cu ţigări. Bandiţii fumători pasionaţi, nu s’au prea lăsat înduioşaţi de vi­ciul prizonierilor, dela Miecurea-Ciucului şi-a regăsit un coleg de liceu, dela Ploeşti. De bucurie sau probabil de emo­ţie, d. Pop ceru lui Tudor, şeful bandei, o ţigare care natural i s’a re­fuzat. După jaf, bandiţii şi în special şe­ful lor au supus pe prizonieri la ult fel de interogatoriu asupra noutăţilor zilei.Bandiţii s’au i­nteresant dacă zia­rele se ocupă de ei, despre părerile publicului asupra isprăvilor şi des­pre legendele cari sau creiat înjurat lor. Cu această ocazie, atât de pu­ţin plăcută pentru prizonieri, Tu­dor şeful bandei a ţinut să demonstreze că este iniţiat şi în limbajul „intelectual“, presărând con­versaţia cu câteva neologisme. Du­pă limbile pe cari le vorbeşte s’ar putea spune că este chiar’ „euro­­pean“.­Pe lângă limba maternă, cea română, şeful bandei mai cunoaşte maghiara şi germana. Eliberarea s’a produs la ora 3 du­pă masă. Bandiţii s’au refugiat cu prada în desişul pădurii asigurând pe victime că nu li se vor mai în­tâmpla nimic până la domiciliile lor iar aceştia au început să gonească maşinile cu 90 de kilometri pe oră. V. MUNTEANU O scenă romantică Locul unde s’a produs atacul Citiţi în pag. 12-a Viaţa Veselă Reducerea impo­­zitelor în Franţa PARIS 3, (Rador). — Printre de­grevările votate de Parlament, fi­gurează şi micşorarea impozitelor asupra zahărului, care sunt stabi­lite la 25 centime de kilogram, im­pozitul urm­­ind a­­ plătit de con­sumatori. ZECE ANI DELA OCUPAREA BUDAPESTEI S’au împlinit ori zece ani de când armatele române — după ce au biruit armata roșie a lui Bela Kuhn — au intrat, victorioase, în Budapesta. Este o dată, care rămâne adânc crestată pe răbojul zilelor mari. Rămâne adânc crestată, pentrucă ocuparea Budapestei a însemnat — nu un gest de trufie, nu un act de răzbunare — ci o mare acţiune de pacificare a Europei. Nu ne-am dus acolo ca să-i umilim pe cei care — veacuri de-a rândul — u­­miliseră poporul românesc de din­colo de Carpaţi. Nu ne-am dus ca să-i prigonim, deşi ei prigoniseră fără cruţare pe fraţii noştri. Nu ne-am dus nici ca să răzbunăm lungul fir de martiri ai vieţii ro­mâneşti din Ardeal. Ne-am dus ca să le facem un bine, celor care nu ne-au făcut decât rău. Ungaria învinsă şi prăbuşită era câmp deschis pentru orice a­­venturier. Bela Kuhn instituise dictatura comunistă. Toţi foştii stăpânitori ai Ungariei, toţi atot­puternicii de ieri zăceau în tem­niţe, dacă nu avuseseră timpul să fugă departe, peste graniţe. Ban­dele roşii cutreerau ţara. Armatele române, într’un su­prem efort au trecut Tisa, au a­­lungat pe Bela Kuhn, au deschis porţile temniţelor, au eliberat Ungaria, zdrobind — în acelaş timp — comunismul care răzbă­tuse până in inima Europei. Zece ani au trecut de când s’au săvârşit aceste fapte. Şi — după zece ani — e timpul să facem bi­lanţul ! Cei pe care i-am eliberat, sunt azi atotputernici la Pesta. La ges­tul nostru cavaleresc, ei au răs­puns cu cea mai grozavă ingrati­tudine: vreme de zece ani, ne-au duşmănit, ne-au şicanat cât au putut şi dacă n’au încercat mai mult, este din pricină că o Europă democrată nu poate îngădui a­­venturile unei oligarhii şovine. In ziua aceasta, când se inched un deceniu de la săvârşirea unui mare fapt de arme care este şi un, mare fapt de pace în acelaş timp, — se cuvine să amintim ce-am fă­cut noi şi cum au răspuns ei. DIM. Explozie catastrofală la arsenalul marinei din Toulon O ploaie pe sfarâmături de granate PARIS. — Un grav in­cendiu a izbucnit, în noap­tea de 31 Iulie, la arsena­lul marinei din Toulon. In Câteva minute incendiul s’a întins la depozitul de muniţiuni, provocând a­­cgfo 7 grave exploziuni. '^lirâmătsiirîLe ^jrrâmate­­lor de vapoare^ care ex­plodau, au sărit la o de­părtare de mai multe su­te de metri. Doi soldaţi marinari, cari se aflau de santinelă, au fost grav răniţi. Locuitorii cartierului în­vecinat cu locul exploziei au fugit în toată graba, deoarece o ploaie de sfă­­râmături de granate a în­ceput să cadă pe acoperi­șul caselor lor. Pârcă a doua zi dimisnea­­ța pompierii n’au putut încă localiza incendiul. Magaziile cu pulbere a­­le arsenalului au devenit și ele, înainte de amiază, prada flăcărilor. Regiunea Moreni in primejdie O nouă explozie.­Pe toată Valea Frasi­nului e o mare de fum şi foc MORENI, 3. — Se ştie că pentru stingerea sondei 160 a societăţii Româno- Americane, s’au făcut două tuneluri prin care să se perforeze coloana de foc. La primul tunel în­cercarea de perforare s’a făcut fără nici uun rezul­tat. ..­­:: După cum am anunțat, în cursul zilei de eri, în tunelul vechili al sondei, printre dărâmăturile dela gură, s’a observat că ies valuri mari de gaze.­­S’au luat atunci măsuri, de a se face un baraj de Spullung, care să înăbu­șe gazele, care constituiau un pericol permanent pen­tru viaţa lucrătorilor. To­tul a­ fost zadarnic pentru că presiunea de gaze ce venia din tunel era prea mare. S’a luat atunci ho­­tărîrea ca toată activita­tea să fie suspendată, căci pericolul era de ne­înlăturat. Noua explozie In cursul nopţii, presiu­nea gazelor din tunel a fost așa de mare, că la un moment dat s’a produs o nouă explozie; deasupra tunelului s’a făcut o gură largă, prin care au înce­put să iasă valuri de gaze și păcură, aruncând afară bulgări mari de pământ. Săpătura aceasta s’a fă­cut la locul unde s’a pro­ ■■■■ I ii —1 ■—* dus vechea explozie şi un­de straturile de pământ erau mai slabe. Erupţia a continuat până azi dimi­neaţă la ora 8 luni, când gazele din această spăr­tură, fiind numai la o dis­tanţă de 40 de metri de gura sondei incendiate, au luat şi ele foc. Acum focul arde cu furie şi la gura tunelului. Focurile s’au unit pe o întindere mare. Pe toată valea Frasinului nu se vede decât fum şi foc. Nimeni nu se poate a­­propia. Lucrările la noul tunel, care este la 40 de­ metri de tunelul care ara­de, au fost suspendate. ★ ^ Se pregătesc cantităţi mari de barită, spulling şi ciment, care vor fi arum cate, dacă va fi posibil, îrt spărtură şi la gura tune^ Bisiui.­­ Tot personalul societar­­ii concentrat asistă la în­­tinderea incendiului, fă­ră să poată interveni. In situaţia complicată de azi sunt slabe nădejdi, că focul va putea fi stins. D. M. CRĂCIUN Palatul păcii de la Haga, unde va avea loc con­ferinţa reparaţiunilor

Next