Dimineaţa, octombrie 1929 (Anul 25, nr. 8186-8216)
1929-10-01 / nr. 8186
CRONICA TEATRALA GEORGES DANDIN, trei acte de Monee, divertismente pe muzica de Lully, la Teatru! National La teatrul Naţional s'a făcut ori rîtă, prin farsa tristă ce se joacă honeară o experienţă plină de interes,o parte reuşită, în orice caz bogată şi interesantă. De multă vreme, d.Victor Bumbeşti anunţă o montare fastuoasă pentru comedia Georges Dandin a lui Moliére, o evocare plină de fast a primei reprezentaţii, la Paris, în faţa lui Ludovic al XIV-lea. încercare® d-lui Bumbeşti era aşteptată cu legitim interes. Georges Dandin a văzut lumina rampei ori seară, exact în haina de sărbătoare ce se anunţase. Mai înainte de a comenta haina pusă de regie, subliniem cu binemeritate laude contribuţia d-lui Tudor Arghezi. Traducerea făcută de d-sa comediei, este intr’o limbă neaoşe, în care franţuitorul dispare, vorba se prinde ideii, iar idei® rămâne atare, nu devine •câlcitură. ţului... păgubaş. Un actor modern ar fi tentat să creadă aceasta, dîntr’o anumită concepţie socială Atunci, ar interpreta pe Georges Dandin cu seriozitate dramatică, făcându-1 simpatic, întorcând sensul comediei. Intre aceste interpretări d. I. Sârbu a ales una mijlocie, care de nu-i, prin urmare, precisă, este însă adevărat artistică şi isbutită. D-sa a fost succesul serii. Deasemeni, succes au avut divertismentele şi interpreţii lor, cum şi actorii textului vorbit, cu excepţia d-nei Teama Popovici, în rolul Angelicăi, soţia lui Dandin. ★ D. Bumbeşti trebuia să fie, în definitiv, erou serii. Pentru că, d-ta a scris o piesă nouă, pe marginea lui Moliére, aducând în scenă pe regele Ludovic cu doamna şi suita, ca spectatori. Fastul regiei a plăcut, cum şi era de aşteptat Apoi, piesele lui J. B. Poquelin se pretează la interesante jocuri de regie. Nu uităm de pildă, că trupa din Vilna a montat „Avarul“. Numai că,eri seară ni s’a luat o mică iluzie de grandoare. Ne aşteptam să fim noi un fel de Ludovici, în faţa cărora va debuta Moliere. Era poate mai bine, decât să lege d. Bumbeşti o intrigă între numitul Dandin şi Ludovic XIV, în care unul aduce în scenă neplăcerile lui matrimoniale, iar cellat mimează entusiasmul. Această problemă de orgoliu mărunt fiind promovată, nu găsim decât laude pentru felul cum a fost adusă în scenă comedia molieresca. Spectacolul, va face, netăgăduit, serie. ★ Moliere a scris Georges Dandin pentru amuzamentul regelui şi al curţii. Astfel privind, păţaniile soţului Înşelat, drama ţăranului transplantat din propria-i voinţă într’un mediu nobil, care nu-i poate conveni, organic, îl face antipatic pe erou. Pentru că a vrut să devină boer printr’o căsătorie fără noimă naturală, intenţia de parvenit care o dirige îl pune In lumină disgnaţioasă. De aceea, chinurile lui sunt bine meritate, actorul care-l joacă are un rol buf, comedia prinde aşa cum este. Totuşi există o a doua problemă de interpretare: nu cumva Georges Dandin este o victimă a nobilimii, plină de morgă antipatică, dar săracă? Această nobilime încearcă să-şi regăsească veniturile într-o alianţă fără rost, a cărei anomalie devine mai o INTERIM. Impresiile d-lui Pierre Brisson despre România TEATRUL ROMÂNESC condiţia excepţională a acestui suveran în vârstă de 8 ani, şi încântătorul său portret se răsfaţă la toate vitrinele. Cele trei figuri regale, atât de perfect frumoase şi feminine, aplecate asupra copilăriei sale, alcătuiau o imagine a cărei frăgezime și strălucită n’ar putea fi uitată. Criticul teatral al lui „Le Temps" laudă ospitalitatea românească PARIS. — In foiletonul teatral al loarea unei efigii. România iubește lui „Le Temps“ din 23 Septembrie, ------------------— •* - • • d. Pierre Brisson publică un interesant articol de impresii asupra Romăniei, culese cu prilejul participării sale la congresul criticilor dramaticiali muzicali, care s'a linul in Bucureşti. D-sa scrie, Intre altele, următoarele: „Dacă hotărîrile cele mai grave pentru viitorul naţiunilor au încoronat această întreprindere, dacă o nouă Europă critică şi dramatică s’a născut din aceste desbateri, iată ceea ce pare încă îndoelnic. Ceea ce nu e însă îndoelnic, din nici un punct de vedere, este calitatea minunată a ospitalităţii române. Cercul criticii din Bucureşti avusese grije de această organizare. Preşedintele său, d. Fagure, este unul din amicii cei mai afectuoşi şi cei mai vigilenţi ai Franţei. El uneşte două condiţiuni, care la noi ar părea destul de surprinzătoare, aceia de parlamentar şi aceea de cronicar teatral. D-sa ocupă un scaun în Camera deputaţilor şi supraveghează pe autori, mai bine zis îi încurajează, căci se recunoaşte întrunsul acel spirit de optimism şi de cordialitate care face pe bunii critici. Această dublă situaţie îi îngăduie să amestece fără sforţare jocurile teatrului cu acele ale vieţii.D-sa ne-a primit cu o prietenie frăţească şi a pus în mişcare toate fasturile puterilor publice. Amabilul nostru confrate de la „Figaro“ d, Stan Golestan, român de naştere şi parisian de adopţiune, seconda această activitate cu o râvnă eficace care i-a atras recunoştinţa generală. Din dejunuri în dineuri am savurat icrele negre, şalăul cu sos tartat, mămăliguţa cu smântână proaspătă şi zeci de alte mâncăruri suculente...“ VIZITA LA SINAIA Vorbind de călătoria la Sinaia d. Pierre Brisson spune: „Zeu! fericirilor prezida la călătorie. Inspirat de acesta şi poate şi de seducţiunea româncelor, d. James de Coquet, in cursul unei conferinţe la Sinaia, a ţinut să desvolte o apologie a fericirei în dragoste. D-sa a vrut să ne afirme cu tot felul de pregătiri nuanţate că amanţii nu sunt totdeauna nenorociţi şi că studiul fericirei lor rămâne din cele mai interesante. L’am crezut pe cuvânt şi publicul de îmbete sexe l’a arlaudat în mod viu. „Căci am fost la Sinaia, şi am urcat sub pinii negri ai Carpaţilor un drim umblat de umbre ilustre. Acolo regele Carol, intr’o zi de vânătoare, hotărî să-şi stabilească reşedinţa sa de vară. Şi acolo, în palatul său de munte, regina Maria a avut graţia de a primi pe membrii congresului Am văzut-o, înconjurată de princesele în costum naţional şi de tânărul rege Mihai, care arbora pentru prima dată un pantalon lung. El stătea acolo, grav şi docil, cu acea figură copilărească care ia de pe acum va» „Ce să vă mai spun încă? Destinele Teatrului Naţional din Bucureşti survn mâinile unui scriitor de mare merit, d. Rebreanu. D-sa are un profil de senator roman, cu aerul fineţei, şi un limbagiu plin de nuanţe ironice. Se simte că e admirabil informat despre diversele condiţii ale teatrului în Europa. Am asistat la o reprezentaţie a piesei „Măsură pentru măsură“ de Shakespeare, care marchează succesul fericit al sforţărilor sale şi al gustului săli. Piesa e jucată cu un avânt tineresc, în decoruri stilizate cari s’ar putea^ reclama de colaborarea _______________________ neaşteptată a unui Jouvet cu un Max concurs, se datorau în mare parte şi Reinhardt. Tablourile se perindează ,iar, ca nişte imagini, iar alegerea culorilor, valoarea planurilor luminate joacă aci un rol preponderent. Se recunoaşte grija detaliului viu aliat cu un spirit de artificiu care compune în cele din urmă un spectacol plin de atracţie. Mai e deasemenea teatrul pe care d-ra Ventura l-a deschis de curând, şi care marchează un nou sprijin al artei dramatice franceze. Se juca acolo, in momentul trecerei noastre o traducere după „Maître de son coeur“,a d-lui Paul Raynar. Inlănţuirea banchetelor, recepţiilor şi altor serbări nu ne-a îngăduit, din nefericire, să asistăm la ea". EVENIMENTELE DIN PALESTINA da sulurilor sfinte ramase in Sinagoga din Hebron încă înainte să fi fost aleasă, „Realitatea Ilustrată" primise din America, de la d. Gheorghe Vasilescu, o scrisoare însufleţită, prin care acesta îşi manifesta bucuria că o „Miss Românie” va veni să concureze la Galveston. Domnul Gheorghe Vasilescu, a venit să ne vadă, chiar în ziua sosirii noastre. Domnul C. Demetrescu, original din Turnu Severin, sa stabilit de mult, cam imediat după război în Florida, şi a Înfiinţat aci un gimnaziu. Gimnaziul se chiamă, in America, un loc unde se face sport, — în special box , pentru amatori şi profesionişti. Domnul Demetrescu era manager de box. Dânsul şi-a luat ca ajutor pe conaţionalul său Gheorghe Vasilescu. Amândoi, bucuroşi că pot vorbi cu cineva despre ţara lor depărtată, au venit să mă vadă. Intr'un timp afacerile domnului Demetrescu erau foarte prospere. La începutul anului acestuia însă, consiliul statului Texas a oprit exhibiţiunile de box şi domnul Demetresch a fost nevoit să-şi vândă gimnaziul, cumpărat cu bani mulţi, pe un preţ de nimic. Cum pe de altă parte el, a avut de suferit şi alte adversităţi ale soartei — într-un accident de automobil şi-a pierdut două degete de la mâna dreaptă — d. Demetrescu a rămas cu foarte puţin din averea pe care o avea şi azi e hotărât să se întoarcă acasă. Cu toate grijile şi necazurile lor, cei doi români au avut pentru mine o deosebită atenţiune: domnul Demetrescu mi-a pus la dispoziţie automobilul său, mi-au adus flori şi bomboane şi se citea bucuria în ochii lor, că pot sta de vorbă, cu o româncă. In Galveston, în afară de aceştia doi originari din România era şi domnul avocat H. Greenberg. Dânsul a plecat din ţară de la vârsta de 12 ani, şi este astăzi om însurat cu copii Totuşi n-a uitat să vorbească româneşte şi de câte ori putea îşi părăsea treburile sale, spre a veni să stea de vorbă cu mine. Mi-a prezentat familia lui şi a fost cel mai fericit om din lume, când am acceptat ca fetiţa lui să mă fotografieze. Şi dânsul s’a întrecut în tot felul de atenţii faţă de mine, şi-mi făcea prin oraş o propagandă de agent electoral. De altfel m-am bucurat de simpatia unei părţi însemnate din populaţia Galveston-ului, pentru că în acest oraş există mulţi greci şi unii dintre ei, mai ales acei cari au fost prin ţara noastră, voiau cu orice preţ să mă scoată de origină grecoaică. „Toţi românii au sânge grecesc în vinele lor,spuneau dânşii — şi afară de aceasta dumneata ai chip elen!“ Şi astfel, cu sau fără voe, am devenit conaţionala grecilor, cari căutau să se măngâe astfel de faptul că nu pot sărbători o frumuseţe ateniană. Dar lucrul a fost spre folosul meu, pentru că, desigur, ovaţiunile ce mi s’au făcut, în timpul defilării noastre pe bulevardul din Galveston, la Trebue să amintesc aci şi de domnul Hurwitz, un comerciant din Texas City, care, deşi plecat de 40 ani din ţară n’a uitat graiul său natal şii a venit de două ori, până la Galveston, ca să-mi aducă daruri şi să mă invite — „pentru o zi cel puţin” la vila lui câmpenească, de lângă Terras City, unde voia să-mi pregătească mâncări româneşti. E nespus de mişcător să vezi cât sentiment păstrează pentru ţara lor de origine, oamenii aceştia, plecaţi de atâta amar de vreme din România Domnul Nicolae Gongopol, barim, a venit tocmai din Santa Barbara, din California, distanţă de vreo 4000 km., când a auzit că sunt la Galveston. A venit cu automobilul până la Houston, şi de acolo — fiindcă nu ştia că drumul stricat de ploi, s’a reparat, — cu trenul până la Galveston. E! a stat la Galveston aproape o săptămână, până la terminarea concursului. Tot timpul aci în oraş mi-a făcut servicii, mă ajuta să mă înţeleg cu oamenii, iar în timpul accidentului pe care l-am avut, şi de care voi vorbi mai târziu, mi-a arătat un devotament neaşteptat. Şi domnul Gongopol este hotărât să se înapoeze în ţară, învederând astfel cât de mult au nostalgia pământului natal, românii. Intr’adevăr — după cum am observat şi la Chicago — nici un alt popor nu-şi păstrează cu atâta sfinţenie datinele şi limba, legăturile cu patria mumă. Pe când francezii, germanii, suedezii, olandezii şi celelalte naţiuni se confundă repede, în massa americană, şi numai un slab accent al graiului pe care-l vorbesc îi arată că au fost cândva din alt neam; pe când toţi aceştia îşi uită pământul şi limba natală uită datinele spre a nu vorbi decât limba engleză şi spre a se americaniza complect, am găsit la Chicago familii de români, cari şi-au învăţat copii născuţi în America, să vorbească româneşte Oameni cari de zeci de ani n'au trecut înapoi oceanul, păstrează încă toate obiceiurile de acasă, vorbesc între ei numai româneşte şi ştiu mai bine ce se petrece aci, decât ce se întâmplă în Statele Unite. Această virtute a neamului nostru trebue, nu numai recunoscută, dar şi cultivată. Note de drum Cum am concurat la Galveston de Magda Demetrescu»Mass România Prieteni cari vin să mă vadă L .v Juriu| DIMINEAȚA Democraţia americară Iar noi ne duceam înainte traiul liniştit, pregătindu-ne în vederea concursului care urma să aibe loc după câteva zile. Pentru că nu-mi plăcea costumul de lac negru, pe care-l aveam, pentrucă din Paris mi se trimisese cel pe care-l comandasem, pe măgură, am apelat la bunele oficii ale doamnei Cohu, şi din magazinul ei, mi-am ales unu roşu, de lână, care se pare că-mi stătea foarte bine. Era plăcut -o în orele de seară, când se răcorea puţin — să ne plimbăm pe bulevardele largi şi să privim vitrinele bogate. Cumpăram ilustrate, obiecte mici de amintire, daruri pentru cei din ţară, ba chiar, mai târziu, mi-am luat şi două rochi după modelele americane. „Miss France“ şi-a cumpărat un aparat fotografic, un brownie, mic, care nu costă în America decât doi dolari şi jumătate, şi cu care am făcut o serie de fotografii amuzante. Intre altele i-am împrumutat costumul meu românesc şi am fotografiat-o, în parcul hotelului. Când voiam ne puteam duce la cinematograf, şi în Galveston există câteva săli de spectacol, cum nu sunt nici în multe oraşe mari. In special teatrul Martin, unde era instalat cel mai mare cinematograf, avea o sală cum nu există la noi. In teatrul Martin, țevi prin care circula acid carbonic lichid, produceau o temperatură răcoroasă extrem de plăcută, după căldura de afară. Filmele care se reprezentau aci erau cele mai multe filme sonore şi din nou am avut posibilitatea să ne vedem și să ne ascultăm în filmul făcut la New-York, de către Fox Moiiton. Intr’o zi, pe seară—pentrucă ziua apa e prea caldă — m’am dus și eu, împreună cu „Miss Anglia“ și „Miss Olanda“, să fac bae, în mare. In timpul veni ■■ Galveston, nu e plăcut să faci tu de mare decât sau foarte de dimineaţă, sau târziu noaptea. Cum nici mai în toate serile stăteam în restaurantul sau în dancing-ul hotelului, până pe la 11-12 noaptea, iar dimineaţa nu ne sculam destul de devreme, am fost nevoite să renunţăm la băi şi la plaje. Dar în ziua de care vorbesc m’am dus totuş, pentru că n’am vrut să plec din Galveston, fără să fi înnotat un ocean. Pe plaje, un necunoscut îmi vine în cale şi mă întâmpină într'o franţuzească aproximativă: — „Dă-mi voe domnişoară să-ţi prezint pe soţia mea“. Şi după ce din politeţă — deşi nu ştiam cine e cel care-mi vorbeşte — am strâns mâna doamnei, care-mi fusese prezentată, soţul continuă: _ „Poate că, v’aţi supărat domnişoară că astăzi la prânz, am plecat înainte ca dv. să fi terminat masa Dar după amiază sunt liber şi venise băiatul care mă tnlocueşte De aceea n’am mai putut să vă servesc, am o jumătate de zi liberă pe săptămână, şi nevastă-mea s’ar supăra dacă n’aş veni la timp acasă“. Era chelnerul nostru, care se socotea, dator să-şi ceară scuze, că n’a stat să ne servească până la sfârşit la masă. In America, toţi oamenii sunt egali: nu există clase sociale, singura deosebire dintre oameni e averea. Averea crează cluburi şi cei cari sunt la fel de bogaţi se frecventează unii pe alţii. Cel care are o sută de mii de dolari venit pe an, nu e prieten decât cu oamenii de teapa sa, adică cari au cam acelaş venit. Uşile casei sale sunt închise celor cari n’ar avea decât zece mii de dolari venit anual, după cum pentru dânsul nu există loc, in casele bogătaşilor cu cinci sute, sau un milion de dolari venit. In Galveston însă, în hotelul în care ne aflam, restaurantul fiind public, toţi câţi aveau un smocking — şi în America şi chelnerii şi poştarii şi contra maeştrii poartă cămăşi de mătase şi smocking Duminica, sau la petrecerile de seara — puteau să şi permită luxul de a veni la „Galvez“, să plătească patru sau cinci dolari o masă şi astfel să stea alături de noi, sau să danseze chiar cu noi. Fiecare e om — după cum spun americanii — şi nici obârşia, nici gradul de cultură nu joacă rol. Cum civilizaţia în America este un bun care aparţine tuturora deopotrivă, cum fiecare american locueşte într’o casă confortabilă, se îmbracă îngrijit şi câştigă suficient spre a duce un trai îmbelşugat, orcui îi este îngăduit să guste din bucuriile vieții. Totul e să fi le rv^ată plăti. g==ic^ On grav scanda! municipal in Saxonia BERLIN. — Grave nereprularităti fost descoperite in gestiunea flotelor municipale din orăşelul insdorf, în Saxonia. Temându-se că va fi arestat, primarul oraşului a tras trei focuri de rmmiver, asupra soţiei sale • şi • în urmă s’a sinucis. Crierul comunal * tuslL ~ ~ Pagina 3-6 TRATAMENTUL DIETETIC AL TUBERCULOZEI de ttr. S. IRIMESCU Regimul Gerson-Sauerbruch. Rezerve asupra eficacităţii lui Tuberculoza ca una din cele mai răspândite şi omorâtoare dintre boale a fost întotdeauna obiect de studii amănunţite din partea clinicienilor şi a biologiştilor. Marele public i-a arătat un deosebit interes deoarece boala loveşte fără cruţare suprimând atâtea vieţi tinere, aducând in familiile care au avut nenorocirea să-i plătească tributul, durere şi desnădejde. Chestiunile de ordin terapeutic în legătură cu ea au fost de aceea urmărite cu pasiune şi o deosebită atenţie. UN NOU TRATAMENT Face mare vâlvă actualmente tratamentul preconizat de medicul germtan Gerson şi aplicat ulterior de Sauerbruch şi Hermannsdorfer. Principiul care i-a călăuzit este următorul : se dă bolnavilor alimente proaspete, fructe, legume şi grăsimi. Sarea li se suprimă in mod complect, iar carnea se permite In cantităţi mici. In plus li se mai administrează ca medicaţiune untură de peşte fosforată şi un preparat numit mineralogen. Prin acest regim autorii cari-l recomandă pretind că vitaminele din substanţele alimentare ar spori reacţia de apărare a organismului faţă de boală iar lipsa de sare prints un fenomen de deshidratare a tesuturilor ar produce uscarea, sclerozarea leziunii tuberculoase. Dacă rolul vitaminelor in mărirea rezistenţii organismului e intradevăr important, in ceea ce priveşte al doilea punct (dehidratarea ţesuturilor şi consecutiv sclerozarea leziunilor) explicaţia intr’acest fel a acţiunii acestui regim — dacă într’adevăr o acţiune se produce — e extrem de simplistă şi lipsită de temei ştiinţific. Cercetările lui Mueller, Quincke Si cele mai recente ale lui Liesenfel au dus la rezultatul că lipsa de sare din regim nu determină o deshidratare a țesuturilor așa că ipoteza sclerozării leziunilor prin diminuarea clorurii de sodiu din serul sanguin nu capătă ne cale de cercetări biologice nici o confirmare. Ce rămâne atunci din regimul lui Gerson ?... S’a dovedit prin cercetările lui Widmark, Friedberger şi ulterior ale lui Scheuner că o alimentaţie raţional întocmită dă organismului cantitatea necesară de vitamine pentru menţinerea rezistenţei şi a bunei lui funcţionări, fără ca pentru aceasta să fie nevoe de o alimentaţie specială ca aceea care intră in acest regim. Pentru mineralogen, cercetările lui Derivald, pentru a nu cita decât pe cete mai complecte şi recente au arătat că fără şi cu ei, rezultatele — din punct de vedere clinic de fapt nu le sunt identice. Calificarea leziunilor tuberculoase la care se pretinde să se ajungă prin mineralogen nu este in funcţie de cantitatea de calciu dată bolnavului, căt de capacitatea leziunilor tuberculoase de a-l reţine. Este bine dovedit insă că vasele din leziunile tuberculoase fiind aproape întotdeauna închise şi sclerozate, cu greu calciul poate pătrunde in teritoriile lor. Cei cari susţin metoda aduc in favoarea ei, ca argument, că lupusul (tuberculoza pielei) ca şi tuberculozele ganglionare şi osoase au fost modificate prin acest regim şi s’au ameliorat simţitor. SĂ FIM Cil LUARE AMINTE Unele rezultate favorabile obţinute in manifestările de tuberculoză cutanată sau osoasă şi ganglionară, nu trebue să ducă la concluzia că şi leziunile de tuberculoză pulmonară pot să fie schimbate şi influenţate in acelaşi fel. Lupusul şi celelalte manifestări de tuberculoză externă sunt forme atenuate ale localizării bacilului lui Koch. Localizările pulmonare sunt cu mult mai complexe şi se produc intr’un ţesut mult mai greu de modificat. Comunicări făcute de Schlessinger, Klemperer, Miieder, Liesenfeld etc., arată că In tuberculoza pulmonară nu s’a obţinut nici un rezultat la bolnavii cărora li s’a aplicat acest regim. Profesorul Strauss declară in „Medizinische Klinick" din 8 Sept. 1822: „publicul trebue ferit de entuziasme pripite asupra valorii acestui regim care în tuberculoza pulmonară nu a dat nici un rezultat precis“. Profesorul Kraus se exprimă cu aceleaşi reticenţe. Sanerbruch, unul din autorii metodei, într’o scrisoare adresată revistei „Zeitschrift für Tuberkulose“ (August 1922) caută să tempereze nădejdile pe care marele public şi le-a pus in această metodă. In privinţa tuberculozei pulmonare, el işi exprimă rezervele cele mai categorice. La noi în sanatoriul Filaret am întrebuinţat acum câţiva ani un preparat asemănător în compoziţie cu mineralogenul Rezultatele au fost nule. Alimentele care intră In regimul lui Gerson pot fi de folos — prin vitaminele pe care le conţin şi prin abondenţa şi valoarea lor nutritivă — când sunt digerate şi asimilate. Tuberculoşii Insă, cei mai mulţi din ei, au digestii laborioase şi e grea încercarea la care sunt supuşi printr’un regim care le cere să se alimenteze de şapte ori pe zi. Lipsa de sare din alimente face să scadă încă şi mai mult acidul clorhidric din sucul lor gastric care de regulă e un deficit şi li e direct dăunătoare. Pe urmă regimul acesta cu alimentele lui proaspete şi abondente reclamă un buget destul de mare, de două ori mai mare decât pentru regimul obişnuit. Efectele obţinute, aşa de incomplecte şi de contestabile nu compensează aceste cheltueli suplimentare. UN ÎNVĂŢĂMÂNT Să nu întreţinem deci bolnavii cu miraje şi himere. Să rămânem pe terenul solid şi sănătos al faptelor stabilite şi al achiziţiilor dobândite pentru combaterea şi tratamentul tuberculozei pulmonare. Pe de o parte regimul cunoscut igieno-dietetic raţional întocmit în instituţii de cură, pe de altă parte metodele terapeutice care există actualmente : pneumotoraxul artificial, torecoplatia, frenicectomii când indicaţiile vor fi bine stabilite, sunt mijloacele pe care le avem pentru stăvilirea şi combaterea boalei. Prin ele şi printr’o profilaxie bine condusă vom putea lupta contra tuberculozei, boală socială care nu poate fi înfrântă și stăpânită decât printr'o terapeutică socială. Nenorocire Sa o societate forestiera din Prahova UN LUCRATOR GRAV RĂNIT PLOEŞTI, 28. — Muncitorul Vasile I. Gheorghe, de fel din comuna Cerasi, judeţul nostru, încărca cu lemne un vagon al societăţei forestiere „Drajna“ din Mâneciu Ungureni. Un alt muncitor lăsând din neatenţie frâna vagonului liberă, acesta a pornit singur la vale, pe linie. Muncitorul Gheorghe Vasile a sărit atunci ca să strângă frâna, dar făcând un pas greşit a aluneca şi în cădere a fost grav lovit de o bară a vagonului. Victima a fost adusă în localitate la spitalul „Boldescu“ şi a fost operată de d. dr. Mircea Botez, medicul șef al spitalului ----------IH» • .... .....- ■ SATUL ROMANESC DESCRIEREA SATULUI, A VIEŢII ŞI DAUNELOR ŢĂRANILOR, DUPĂ MONOGRAFIILE SEMINARULUI DE SOCIOLOGIE ŞI EITCA AL UNIVERSITĂŢII, MINUNAT ILUSTRATA IN CULORI. : : PUBLICA EXCELENTA REVISTA : : REALITATEA fiUii&ikprfiifmi CARE A APĂRUT JOI 260r, PRECUM ŞI NUVELE, ROMANE, CURIOZITĂȚI ŞTIINŢIFICE, CINEMA, MODĂ, SFATURI MEDICALE, SPORT, JOCURI : • , DISTRACTIVE, ETC ETC . : NUMĂR SPECIAL IN 32 PAGINI MARCHI TIPĂRIT IN 5 CULORI I.EI 10 i.