Dimineaţa, noiembrie 1929 (Anul 25, nr. 8217-8246)

1929-11-01 / nr. 8217

Vineri I Noembrle 1929d Curiozităţi din lumea largă UN NOU POD URIAȘ INAUGURAT ACU­M LA COLONIA DE-AIUREA $I DE AICI) Un copil răpit de vultur Un vultur a răpit acum câtva timp copilul unei văduve dintr’un mic sat din Engadin (Elveţia). Autorităţile cantonului au trimis soldaţi şi că­lăuze să cerceteze munţii, în speran­ţă că vor găsi copilul. Toate cercetă­rile au rămas zadarnice. Cu acest prilej au fost distruse multe cuiburi de vulturi căci păsă­rile răpitoare se înmulţiseră în ultimul timp şi deveniseră o primej­die pentru populaţie. Doi cerşetori bătrâni pe străzile Veneţiei Vitrina obiectelor de prost gust ! La o expoziţie de obiecte de artă­, ce urmează a se inaugura în curând la Bordeaux, se va organiza­­i o vi­trină specială, care va cuprinde o colecţie de obiecte ce jignesc sim­­ţul estetic. Nu cunoaştem graiul simţului estetic, cu care sunt Înzestraţi ce­tăţenii din Bordeaux. Ştim în schimb un lucru. Dacă expoziţia s’ar organiza la­ Bucureşti, o singură­­vitrină ar fi neîncăpătoare. Aţi observat dv. cum unii oameni ,deşi dau dovadă de mult simţ este­tic in îmbrăcăminte, sunt cu totul lipsiţi de el, când e vorba să-şi a­­ranjeze casa? Nu e întotdeauna o chestia de bani, dimpotrivă. Nimeni nu poate pretinde unui mic funcţionar, care trebue să facă pe dracul în patru, pentru ca din leafa lui mai mult decât modestă să reuşească să plă­tească chiria, lemnele, ratele la croitor, taxele de şcoală pentru co­pii şi coşniţa zilnică, să aibă pe masă un var Galle cu orchidee, sau să'şi scuture scrumul ţigării intr'o cenufieră de Copenhaga. Dar buchetului de panseluţe sau margarete, ce-i împodobesc masa, i-ar sta de o sută de ori mai bine 'ntr’o oală de lut smălţuită în stil­­românesc sau intr’un simplu pahar de apă decât în acea groaznică i­­mitaţie de porţelan de Meissen, cu fel de fel de arsături şi înflorituri pe ele dacă sunt pansele sau margarete veritabile! De ce de mai multe ori camera e ornamentată“ cu flori artificiale de hârtie sau pânză, jumătate în culori stridente, jumătate spălăcite dir.­ pricina soarelui. Dar scrumie­rele?! De ele ce să mai zicem?! Un capi­tol întreg n’ar epuiza acest subiect, dară-mi-te o simplă grossă pe un spaţiu restrâns în gazetă. Par’că imaginaţia de prost gust a omenirei întregi s’ar fi concentrat asupra industriei scrumierelor. Par­te din ele au pretenţia unor obiecte de artă — sunt acele pictate cu peisagii sau chipuri languroase, parte vor să fie umoristice : Purce­­luşi cu câte o ţigară In rât, pitici, căţei, etc. .... ' m UT;----------­ Şi nu ştiu dacă aţi observat un lucru . Pe cât de fragile sunt obiec­tele de artă veritabile, pe atât de in­destructibile sunt celălalte, care si­mulează arta. Rezistă tuturor mu­tărilor şi nici slujnica cea mai ne­­îndemânatecă nu e in stare să te vie de hac... Dar expoziţia e la Bordeaux şi nu la Bucureşti. Poate că bordelezii vă­zând etalate acele obiecte imposi­bile, alături de acele de artă adevă­rată, îşi vor face o educaţie este­tică. Bucureştenii însă vor rămâne în parte cel puţin, cu statuetele de ghips din „marmoră veritabilă ultima bucată, preţ derizoriu nu­mai o sută lei“ cumpărate pe che­iul gârlei şi cu cromolitografiile a­­dequate. Şi când te gândeşti, cu cât simţ estetic e înzestrat totuşi po­porul român — dovadă scoarţele, ul­celele, cusăturile româneşti, admi­rate cu drept cuvânt de o lume în­treagă ! ! E. MARG. Limbajul ţigărilor Un ziar francez anunţă că un grup de parizience au înfiinţat un club secret al fumătoarelr, care se se­rveş­te de un „Cifru“ cu ajutorul ţigări­lor. In baza acestui cifru, membrele clubului se pot intelege între ele prin semne ca să-şi comunice im­presia făcută de vreun bărbat. Dacă junele îi place, d-na ia ţigareta în­tre două degete, fumează şi închide ochii. In caz contrar suflă pe gură fumul în mod vehement. Dacă se în­tâmplă că tânărul candidat este bo­gat, de familie bună şi pare o parti­dă avantagioasă, d-na ţine ţigara în colţul stâng al gurei, adică de partea inimei In caz că reprezentantul se­xului tare este plicticos şi neintere­sant, d-na pune ţigareta pe scrumie­ră şi o lasă să ardă. Noua limbă a ţigărilor are o su­medenie de posibilităţi de exprima­dicţionar pentru uzul colegelor. Transportarea unui ocnaș* după 25 de ani de pușcă­rie. Primul contact vizual cu lumea liberă Jocuri.­­ „Castelul Fermecat“ întrucât nu s’a putut faca com­plect verificarea răspunsurilor ce am primit la concursul „Castelul fermecat“, tragerea la sorţi a pre­miilor va avea loc Sâmbătă 2 No­­embrie a. c., rezultatul publicându­­se în ziarul nostru „Dimineaţa“ de Duminică 3 Noembrie crt. Toţi cei care ne vor înainta răs­punsurile (soluţiile) până joi 31 Octombrie crt. inclusiv, vor lua par­­te la tragerea premiilor. imineața O partidă de şah care ţine de şase ani Acum şase ani un australian din Adelaida şi un newyorkez au con­venit să joace o partidă de şah prin scris. Americanul a început partida printr’o scrisoare, care ajunse la ■destinaţie după câteva săptămâni, aşa că abia la acea dată partenerul află de prima mişcare a celuilalt. După cinci ani partida încă nu era decisă, aşa încât cei doi adversari hotărîră ca pe viitor să se folosea­scă de telegraf pentru comunicarea mişcărilor reciproce. Cel care va pierde partide urma să plătească spezele telegrafice ale celuilalt. Dar şi astfel partida mai ţinu un an de zile. In cele din urmă australianul ieşi biruitor, iar ame­ricanul plăti această partidă origi­nală cu 6000 dolari speze de tele­grame, pe care trebui să le restitue adversarului, suportând in plus şi propriile sale cheltueli. O lupta pe mare pentru alcool In Finlanda băuturile spirtoase sunt interzise. De când a fost intro­dusă prohibiţ­iun­ea alcoolului, s'a organizat contrabanda. Sezonul con­trabandiştilor e toamna, când nop­ţile sunt lungi şi întunecoase. Băr­cile contrabandiştilor debarcă in pu­terea nopţii pe coastele Finlandei cutii de tinichea, conţinând fiecare câte 100 litri de spirt. Deunăzi sezonul contrabandei a fost inaugurat cu o adevărată bătă­lie pe mare, la care au luat parte cinci corăbii. Trei bărci cu motor, a­­parţinând grănicerilor finlandezi, s-au întâlnit în întuneric cu o barcă mare cu motor. La întrebările grănicerilor, miste­rioasa barcă a răspuns cu focuri de armă şi mitralieră. Grănicerii au răspuns şi ei cu focuri de mitralieră, dar s’au trezit atacaţi de altă barcă, cu obuze de tun. Pesemne că alt vas de contrabandişti, având tunuri mici pe bord, a venit in ajutorul­ primului. Vasele poliţiei au trebuit să se retragă... ( Animalul cu cei mai mari ochi încă la mijlocul secolului trecut existenţa sepiilor uriaşe, despre ca­re povesteau mulţi exploratori ai mărilor, a fost contestată cu înver­şunare. Ştiinţa afirmă că aceste vietăţi sunt de domeniul fabulei Insă expediţiile ştiinţifice din ul­timele decenii au dovedit nu numai că aceste sepii uriaşe există cu a­devărat, dar şi că sunt mai mari chiar, decât se credea. S’au găsit fragmente din timpurile lor, din ca­re se poate conchide că un astfel de animal măsoară 17-20 metri lun­gime. Braţele sepilor găsite în mările japoneze şi nordamericane au o lun­gime de 10 metri. Aceşti uriaşi ai mărilor posedă şi cei mai mari ochi dintre toate vietăţile de pe pământ Ochiul unuia numit soiu de sepii are 50 cm. diametru. Ochii au o cu­loare verzue, care contrastează în mod ciudat cu corpul roşu. Până în prezent s-au găsit doar părţi din trupurile şi capetele a­cestor sepii şi niciodată animalul întreg.. Totuşi zoologii recunosc cum existenţa lor. Pe drumul Damascului A apărut volumul de poeme re­ligioase: „Pe drumul Damascului“ de Al. T. Stamatiad. Operă premiată de ministerul artelor şi de Academia română. Ediţia II. Edit. Cartea Ro­mânească. Exemplarul 40 lei. Iată ce scria Al. Macedonschi, în revista sa Literatorul, despre acest volum cu prilejul primei ediţii. In Pe drumul Damascului, poemă ce cuprinde cele mai frumoase ver­suri ce au luat fiinţă în literatura noastră, Al. T. Stamatiad uită din­tr’o dată poza, afecţiunea, şcoala şi genurile literare, tot ce a uitat şi admirat, nu-şi mai încarcă stilul cu epitet, cu comparaţiuni meşteşugite, cu figuri retorice căutate, îşi pierde,­­ dintr’o dată, până şi conştiinţa făp­­turei lui psihice şi sufleteşti, şi se­­ schimbă, întreg, în simţire — iar Al. T. Stamatiad, n nu mai este atunci Al. T. Stamatiad, el este omenirea cât e ea de mare, omenirea ce întinde printrânşii brațele desnădăjduite spre cer.­­- Opera şi literatura Se subliniază norocul pe care îl are opera română când poate re­prezenta o piesă de Wagner în tra­ducerea poetului Şt. O. Iosif. Meritul nu este al actualilor con­ducători — ci aparţine defunctului Chiriac — dar meritul unei tradu­ceri bune e incontestabil preţios, pentru că nu înţelegem ca la o in­­stituţiune unde se cheltuesc zeci de milioane, spectacolul artistic şi oa­recum cultural să preţuiască prin tălmăciri scrântite cum suntem si­liţi să auzim chiar în actualul re­pertor. Problema traducerilor interesează toată civilizaţia noastră reprezen­tând legătura cu celelalte culturi — şi dacă azi directive înţelegătoare se afirmă în hotărâri luate cu pri­vinţă la cărţi şi piese de teatru — cred că şi pentru libretul operilor ar trebui o îngrijire mai intelectuală. Lipsa de cultură literară nu scuză decât în parte la muzicanţi faptul că până azi nu există un repertor tradus şi că tălmăcirii« se improvi­­jsează mumai când «J*»* a fost pus* în repetiţie şi atunci de cele mai multe ori un incult are precădere. Cu loisif lucrurile s’au petrecut alt­fel, i s’a dat traducerea să o lucreze pe îndelete —­ şi azi însăşi opera poate să-şi dea seama că numele bu­nului literat român Iosif atrage şi el o parte de spectatori şi foloseşte chiar materialiceşte operei. Acest argument material poate că e mennit să determine şi el îndruma­rea. Fireşte deschizând această proble­mă în principiu, renunţăm personal de a ne mai apuca de vre­o traduce­re pentru operă, d­ar suntem con­vinşi că literatura română poate o­­feri zeci de literaţi de valoare care să înlăture această inferioritate in­telectuală a operei, pregătind o se­rie de traduceri desăvârşite, de care se vor bucura viitorii iubitori ai operei, aşa cum ne bucurăm şi folosim noi astăzi versurile lui Io­sif. In chipul acesta ne vom apropia tot mai mult de un repertor româ­nesc spre a cărui realizare ar trebui să tindă menirea operei. ADRIAN MANIU RECITĂRI CORALE O frumoasă demonstraţie de artă nouă, a recitărilor colective ni-a dat ansamblul din Kowno îin sala teatru­lui Central (Tomis). Scene din misterele dramatice ale lui I. L. Peretz, poeme de M. Kulbak, fragmente de I. Preger, o „humores­că“ de Şalo­m Alechem şi o şarjă de Katzizne şi Tinkler au fost­ impre­sionant redate prin 6 lecturi, la cari s’a adăogat o a şaptea: repetarea pa­rodiei „Musafirilor“, cerută de un public ce nu vrea să ştie de oboseala interpreţilor. Cetirile acestea au darul de a pre­face în scene dramatice nu numai pasagiile, din schiţe şi din poeme, indicate prin semnele, deosebitoare ale dialogului; dar ele introduc con­vorbirea şi în paginile pur descrip­tive prin faptul că fiece schimbare de decor e nuanţat în graiul mlădios al câte unui alt personagiu. Iar în paginile epice, o lectură colectivă — în care simultaneitatea este uimitor păstrată, astfel că nici o silabă nu impietează asupra al­teia — vine să redea ceea ce’n tra­gedia antică era menirea corului să înfăţişeze. In această privinţă, felul cum au fost cetite „Noaptea’n târgul ve­chili" a lui I. L. Peretz şi „Greva găinilor“ de Şalom Alechem nu-l putem caracteriza altfel decât prin termenul : o încântare. R. L. Un caz de ciumă in Egipt CONSTANȚA, 30. — La Alexan­dria (Egipt) s’a semnalat un caz de ciumă. Vapoarele sosite din acest port sunt supuse carantinei. Regina Maria despre regele Ferdinand VL-Ceasuri de glorie Veniseră de departe, fără să nu­mere poştele, pe care le străbătuse­ră pe jos, călare, sau în căruţă, nu­mai pentru bucuria de a vedea pe regele lor, care ii scăpase de jugul străin .Unii îngenuncheau ca să-i sărute mâna, alţii aduceau daruri smerite fetele îi aruncau flori în cale, privi­rile tuturor îi sorbeau chipul, chipul „Liberatorului“ care le rupsese lan­­ţurile. Văd încă un om foarte în vârstă, ridicând pe nepoţelul său deasupra capului şi spunându-i : —­Uită-te bine la el, pentru ca a­­tunci când părul tău va fi alb ca al meu, să-ţi mai aduci aminte de ziua de astăzi şi de trăsăturile chipului său... Oradea Mare, Cluj, Baia Mare, Ca­­reii Mari, Câmpeni, Blaj, Turda, Al­ba Iulia, Sibiu, Braşov şi atâtea al­tele... Din oraş în oraş, din sat în sat, de pretutindeni, imensă viziune de bucurie şi de triumf, printr’un văl de lacrimi, căci bucuria şi du­rerea rămân strâns legate — proce­siune triumfală strălucind în roşu, în culori pe care nu le-ar putea ima­gina nici ţările orientului. , Şi alături de noi, cei care sufe­riseră cu răbdare jugul străin, asu­priţi dar resunaţi, legănând în su­fletele lor visul de unitate, abea în­drăznind să creadă că se va realiza în timpul vieţii lor, dar care, în co­laborare strânsă cu clerul, întreţinu­seră vie în toate sufletele flacăra pa­triotismului, pregătind astfel toată populaţia pentru avântul de gratitu­dine şi de entusiasm faţă de acest rege, care făcuse o realitate din visul lor şi al cărui chip îl contemplau pentru prima dată. CEASURI DE GLORIE O sută de tablouri se îngrămădesc in gândul meu; fiecare dintre ele ar fi demne să fie zugrăvit în cuvinte colorate,, unduitoare şi adânci, dar n’o să aleg decât unul care să-l fixez in aceste rânduri. Turda, locul unde zice legenda că a fost ucis Mihai Viteazul, acela care în 1599, a unit pentru scurt timp pe toţi românii. Un­ câmp Întins, unde se adună veniţi din toate părţile, mii şi mii de ţărani. O masă mişcătoare de cu­lori, asupra căreia soarele varsă au­rul său. Pe o Înălţime, dominând mulţimea, regele şi regina, înconju­raţi de suită, stau în faţa unui altar acoperit de flori. Preoţii în veşmânt ţesut cu aur îşi înalţă glasurile în­­tr’un cântec sfânt, la care păsărelele îşi unesc ciripitul, ca şi cum ar vrea să ducă pe aripile lor până la cer rugăciunile­ acestor mii de inimi. Nouri de tămâe plutesc ca un văl deasupra strălucitorului tablou, a­­mestecându-se cu adierea primăvăra­tecă, aşa încât ni se pare că privim poporul îngenuncheat ca printr’un văl de lacrimi. Iar deasupra noastră plutea umbra marelui Voevod. Cerul era albas­tru, adânc, imens — binecuvântarea Domnului, speranță divină, pace... Toate astea se petreceau acum 10 ani. Iar astăzi regele Ferdinand nu mai este printre noi. Ne-a fost ră­pit, ca și cum inima lui s’ar fi uzat din cauza prea multor emoţii ; prea curând a trebuit să-l culcăm în mor­mânt. La ceasul când sarcina lui trebuia să cunoască plenitudinea unei mi­nunate izbutiri, o Încercare amară şi umilitoare l-a lovit, încercare ce ar fi trebuit să cruţe pe omul şi pe regele care a fost toată viaţa sclavul real, înarmat cu răbdare, al datoriei. Munca fusese grea, drumul aspru, presărat cu stânci şi In ceasul su­premei desăvârşiri cupa, umplută cu preţul atâtor sforţări, îi fu smul­să de la buze. Un eveniment dureros şi nepre­­văzut, schimbând ordinea succesiu­nii la tron, rupse deodată continui­tatea esenţială păcii şi prosperităţii acestei ţări. Regele Ferdinand suferi toate cu un stoicism fără cuvinte. Abea dacă eşi o plângere de pe buzele, sale. El întreprinse în mod eroic, punân­­d ji', semnătura pe decrete care îi sfarâmau inima, reclădirea celor ce fusese nimicite. „ *re R.ci. înainte orice bucurie îi părăsise inima. Un nour se întin- Peste trecut, prezent şi vii­­tor, întunecând cu dânsul orice spe­­ranţa şi orice strălucire de viaţă. Astfel când boala nemiloasă care avea sa nu-1 smulgă, îl atinse, era la căpătui rezistenţei. Câştigase mai mult decât oricare altul dreptul la veşnica odihnă. Fără^ revoltă, stoic şi acum, răb­­datoi^ îndură _ nouă luni cea m­ai cumplită suferinţă şi nici unul dintre noi n’a ştiut vreodată dacă îşi dă­dea seama că ajungea la capătul voiajului pe acest pământ. Şi într’o noapte, când slăbiciunea crescuse până­­într’atât încât abea mai pu­tea să ridice mâna, se lăsă în bra­ţele mele şi muri... — Sunt obosit, astea au fost ulti­mele sale cuvinte. Astăzi serbăm a zecea aniversare a Unirii naţionale şi el nu mai este printre noi ca să se bucure cu noi. Dar, când vom aduce înaintea al­tarului _ divin­ inimile noastre prea pline şi vom ridica către Cer rugă­ciuni într-un imens elan de grati­tudine, vom simţi cu toţii, mari şi mici, smeriţi şi bogaţi, binecuvân­tarea lui planând deasupra noastră, deasupra­ nevinovatului copil-rege asupra căruia sunt concentrate de aci înainte toate speranţele noastre, deasupra ţării sale, deasupra popo­rului său a cărui unire trebue să devie din zi în zi mai întreagă, mai complectă, deasupra tuturor acelora cari rămân şi-i urmează opera. AMIN -­ MARIA î­ ­M Un mare concurs popular JOCURI CU PREMII Premiul I: Un voiaj la Paris, V­enezia, Milano, Zürich şi Viena Câştigătorul va primi în mod absolut gratuit bilete de tren (vagon cu paturi), etc­ UN PREMIU DE 5.000 LEI Două aparate de radio cu trei lămpi Cinci aparate cu galenă Problema vi­a (cuvinte încrucişate) Orizontal: 1) Cel mai mare din­tre animalele actuale. 7) Notă mu­zicală. 9) Rotulă (la genunchi). 10) Regiune ce se întinde de-a lungul mării. 13) Pronume. 14) Cuvânt ce irimă, o aproximaţiune. 16) Poemă iră. 17). Scrisoare foarte scurtă. Rege care a întrebuinţat ele­­v­i contra Romanilor. 21) Inter­­­ţie ce exprimă o chemare, (pop). Ţară foarte bogată în elefanţi. Conduct. 24) Stâlp. 26) Cuvânt ca­re se începe o întrebare. 27) Salv­­e (fam.) 29) Semn ce se găseşte sfârşitul fiecărei semnificaţiuni. 34) Altă numire . 33) Mânie dată notei­­ a fructelor. 38) Pronume. 40) nu­c. 41) Musafir. 44) Strachină din care mănâncă ţăranii. 45) Pri­ma parte dintr’o interjecţie ce imită cântarea din gură. 46) Urme cauza­te de decepţii. (fig.). 47) Fi­guri la cărţile de joc. 48) Gârlă de chefali. 49) Lulea. 50) Conjuncţie. 51) Lemn bun pentru foc. 52) Ochiu de lanţ. 54) Articol. 55) Literă din alfabetul slavon. 56) Interjecţie. 57) Pronume. 58) Măsură de capacitate. 60) Im­plor. 61) Ramură. 62) Zeu egiptean. 63) Literă grecească. 64) Alifie. Vertical: 1) Pronume. 2) Pronu­me. 3) A se afla. 4) Primele două litere dintr’o insulă fabuloasă care ar fi existat în Oceanul Atlantic. 5) Lac în Africa. 6) Instrument muzi­cal pentru suflat. 7) Ceea ce are ele­fantul de preț. (6 litere). 8) Poteci împodobite cu flori. 9) Cel mai înalt pisc al Bucegilor. 11) Anexez. 12) Adverb. 14) Câte unghii, are ele­fantul la, picior? 15) Cum sunt ogoa­rele înainte de a fi semănate? 17)■ Prefix. 18) Dispoziţiune de a juca. (mold.). 19) Animal pachiderm ce trăeşte prin America. 20) Sfecle (molid.) 23) Ciudat. 25) Ceea ce se poate răspândi uşor în popor. 28) Diviziune de timp. 29) Fântână (pop.). 30) Negaţie. 31) Locuri pă­zite de locuitori împotriva elefan­ţilor. 36) Ce-i face elef­an­tul unui animal după ce l-a apucat cu trom­pa? 37) Strigătul gâştelor. 39) Ne­vătămat. 42) Cum este elefantul când pătrunde în locurile cultivate? 43) Câini de vânătoare. 44) Ttrăsu­ră uşoară. 47) Două litere din tip. 53) Localitate în România. 59) Zeu. ★ N. R. — Soluţiunile se primesc după fiecare problemă sau la sfâr­şitul concursului însoţite de cu­poanele respective cu menţiunea „pentru jocuri“. Vor fi, în total, 9 (nouă) probleme care se vor publica în fiecare Joi şi Duminică. Premiile se distribuesc prin tra­gere la sorţi, FIECARE DESLEGA­­TOR PARTICIPÂND CU ATÂTEA CUPOANE, CÂTE PROBLEME A DESLEGAT. . Fiecare deslegare va fi scrisă pe o singură bucată de hârtie, însoţită de cuponul respectiv, precum şi de numele întreg şi adresa concuren­tului. N. B. — Dezlegătorii sunt rugaţi să citească explicaţiile noastre asu­pra cuvintelor încrucişate, apărute în ziarul „Dimineaţa“ cu data d Duminică 13 octombrie a. c. De asemenea vom da orice lămu­riri celor interesaţi, atât prin co­respondenţă, cât şi verbal. Luni, în­tre orele 6 şi 7 p. m. şi Sâmbătă de la 11 la 12 a. m. REBUS ★ M­­Efcál'a«!' m CUPON pentru participarea la concursul ziarului DIMINEAȚA No.­e 31 Octombrie 1329 SIR DRUMMOND LA ROMA 1.°MA, 29.— Secretarul general al Societăţii Naţiunilor Sir Erick Drummond a sosit la Roma. Ziarele publică articole călduroase pentru secretarul general al Societăţii Na­ţiunilor. Vizita lui sir Erik D­rmm­ond nu are caracter oficial. El va fi primit mâine în audienţă de Mussolini, iar Joi de Papa. . . Pensionarea ceferiştilor In legătură cu măsurile luate pentru scoaterea la pensie a perso­nalului care are 30 ani de slujbă sau vârsta de 57 ani, măsuri anunţate de noi în numărul trecut, direcţia generală c. f. r. a dat noi norme pen­tru întocmirea tablourilor, în sensul că în­ cei treizeci ani de serviciu se vor cuprinde atât anii serviţi la c. f. r., cât şi în alte administraţii publi­ce, precum şi de timpul dublu al campaniilor făcute în­­1913 şi 1916— 1919. In vedere că după scriptele căilor ferate, nu se văd anii serviţi aiureai de către funcţionarii căilor ferate di­recţia generală a dat ordin ca toţi slujbaşii, pe răspunderea lor per­so-, nală, să înainteze de urgenţă, decla­raţii individuale, serviciului de per­sonal c. f. r., prin care să arate tim­pul servit la alte autorităţi sau tim­pul cât au fost mobilizaţi. . Această declaraţie se va înainta in cel mult 8 zile.

Next