Dimineaţa, ianuarie 1930 (Anul 26, nr. 8275-8304)

1930-01-01 / nr. 8275

Miercuri 1 Ianuarie IBM V­eninul şarpelui mijloc de întinerire? T. Reust autorul acestui articol, un aprig cercetător al şerpilor ţi care a fost muşcat de 11 ori de şerpi veninoşi. Astfel el a cules o vastă şi nătos nealcoolizat şi neotrăvit de nicotină, e cam acelaş ca a unei do­ze modeste de cafea, alcool ori alt excitant similar. Veninul de viperă se interesantă experienţă pe care o va poate deci număra intre mijloacele pune in serviciul tratării muşcături­lor de şarpe. Ca să putem răspunde Întrebării din titlu, trebue să fie mai întâti bi­ne stabilt ce-i un mijloc de Întineri­re. Credeţi că o ştie ori şi cine ? Eu cred că nu — cu toate că problema s’a pus încă pe vremea Iul Goethe. Prin gura Iul belsebut el Indică In Fanat două mijloace: Munca pămân­tulul pe moşia proprie. „Cu sapa şi cazmaua pământul răscoleşte... Cu hrană simplă Indestulează-ţi trupul... Fără sfială pământul cu gunoae ţi-l Îngraşă... ...Aşa va fi mai bine...“­­ Cui nu-i convine Insă, să se adre­seze vrăjitoarei, da la care va afla mixtura diabolică („de satana năs­cocită, dar pe care el n’o poate fierbe“.) Dar nici acum nu suntem mai de­parte. Pe de o parte e puternica nă­zuinţa după moşia proprie şi se lau­dă merindele crude — sfatul numă­rul unu al diavolului. — Iar pe de alta ne sânt ochii aţintiţi la lucră­­r­le de înfinarire, caii par a fi Înru­dite cu sfatul numărul doi. In documentul acestora din urmă cad şi Încercările de transplantaţiu­­ne şi de gâtuire a glandelor, opera­te de Steinach, precum şi încercările­ mai modeste de injectare şi hormo­nii extraşi din glande. Dar aceste o-­­peraţiuni cari au reînviat ideia de Întinerire, n'au dat rezultatele spe­rate şi dorite şi omenirea s'a Întors la metodele mai vechi — aceia de a-şi menţine vigoarea prin cinstirea gurii cu gustări fine şi altele conţi­nătoare de vitamine. Ea se ocupă şi de triburile din Afri­ca de sud-est, e menţionat obiceiul acestor negri de a căuta în caz de muşcătură de şarpe veninos, salva- Afo­x a» __ . * «rea lor în raporturi cu femeia... Şi mul ^vihza^mat^uferă4 și^e I chiar «•«*» contra otravă nu - ’ “ t e mai folositoare ca alcoolul, în pri­m ce caz această eroare e mai puţin dăunătoare. Se constată insă ca omul primitiv dă curs impulsiuni­­lor naturale. nete aparentă, care se manifestă m­­mU ria faiu­ri v ii ce caz această eroare e mai mii de feluri, In urma surmenării c» „„„„.„.x t, diferitelor centre nervoase. Acest fel de bătrâneţe poate fi com­bătut prin mijloace de întinerire a­­parentă. Prin mijloacele cari servesc în acest scop, astăzi nu se mai înţe­leg numai glandele ori hormonii lor, ci şi orice otrăvuri — fie ele prepa­rate în plante ori altă substanţă, — sub diversele lor forme, şi cari ad­ministrate în cantităţi potrivite, au calitatea de a provoca formarea hor­monilor — căci la bătrânii aparenţi glandele producătoare îşi menţin vi­­goarea, dar au nevoe de un excitant pentru a funcţiona. Una din cele mai cunoscute „răs­pândite otrăvuri şi care e în acelaş timp un stimulent comod", prin a­­ceasta un mijloc de întinerire d e alcoolul. In realitate e o otravă atât de perfidă şi distrugătoare, încât ţări întregi au renunţat la serviciile lui, introducând regimul „uscat“. Alcoolul se bucură chiar în medi­cina modernă de multe simpatii şi trece drept „leac universal“, dar mai ales în cazuri de muşcătură de şar­pe. In asemenea caz atât medicul cât şi profanul caută salvarea în alcool, acesta din urmă neezitând să facă uz şi de spirt denaturat. Aceas­ta e o credinţă veche. Totuşi un medic rus a stabilit în­că prin 1888, că alcoolul n’are nici un efect tămăduitor în asemenea ca­zuri, ci doar acela de a mai otrăvi intr’un fel pe cel ce caută salvarea în el. Acum s'a făcut constatarea —mai ales în tropice — că dintre cei muş­caţi de şerpi veninoşi, alcoolicii sunt cei mai periclitaţi. Alcoolul nu e o contra-otravă a veninului de şarpe. Experienţa arată că numai o can­titate suficientă de venin de şarpe are efect mortal, iar o cantitate mai mică, permite celui muşcat să se re­­intremeze complect, chiar după ce corpul întreg s’a învineţit şi a înţe­penit pentru câtva timp. Depinde şi de locul muşcăturii Cu cât muşcă­tura e mai aproape de organele prin­cipale cu atât ajunge şi o cantitate mai mică de venin, iar dacă rana e la un deget, chiar cantităţi mai mari sunt mai puţin periculoase. Deci cel mai bun mijloc de comba­tere a muşcăturilor de vipere veni­noase, este de a absorbi cât mai mult din veninul introdus de acestea. Efectul unei cantităţi mici de ve-­nin de şarpe asupra unui corp •­­de întinerire aparentă Intr’adevăr, efectul unei muşcă­turi uşoare de viperă asupra unui şoarece, e uneori acelaş ca al unei doze de valeriană administrată u­­nei pisici: animalul zburdă şi se tă­văleşte cuprins în mrejele unei vo­luptăţi nebunatice. Acest fapt, m-a îndemnat să urmă­resc efectul veninului asupra oame­nilor primitivi, cu constituţia fizică sănătoasă şi bănuelile mele au fost îndreptăţite. In cartea lui von Bryk „Erotismul la negri“ in care, aces- UN SEARPE VENINOS INVENTATORUL * Un aspect al vieţii conjugale in America nici ca soţ, acel ideal de cavalerism sau supuşenie, după cum ni-l În­chipuim. Să mărturisim, că fetele au gră­bit această schimbare. Au dat peste bord, ca balast inu­til, orice sentimentalism feminin şi uneori din păcate, şi stima pentru ceia ce i se părea lăudabil ameri­canului de ieri — cucerindu-şi un foc la soare. Renunţau bucuroase la rolul lor de ederă agăţătoare care duce în umbră o viaţă parazitară. Ba au făcut un pas mai departe căutând să sustragă bărbatului până şi dreptul de petire. Vroiau să ia ele inşite iniţiativa şi să dea ele a înţelege bărbatului ales, dacă, când şi cum, cererea lui va fi ac­ceptată. Tânăra fată, care cere părinţilor băiatului mâna acestuia e deocam­­dat încă un tip ce-l întâlnim în re­vistele umoristice, dar ca mâine îl putem întâlni aevea. Apoi tineretul femenin din Ame­rica e oarecum decadent. „Spoo­ning“ şi „petting-parties" dau na­tere la un senzualism nesănătos. După părerea generală, America­nul reprezintă tipul soţului Meal. Se aude doar intr’una că Yank­ee­­ul Încă de copil a învăţat să fie cât se poate de politicos şi de reveren­­ţios faţă de sexul slab că, de îndată ce se logodeşte, revarsă un torent de giuvaeruri, flori, bilete de teatru etc. asupra alesei inimii sale — presu­punând că mijloacele sale i-o per­mit — şi că, odată însurat, devine a­­proape un­­ sclav lipsit de voinţă, a cărui singură preocupare este aceea de a câştiga atotputernicii dolari pentru stăpâna căminului său. Iar dacă răsfoim revistele ilustra­te, convingerea noastră despre in­failibilitatea acestui soţ ideal se în­tăreşte. II vedem, încărcat cu pache­te, împingând căruciorul cu copilul, spre a veni în ajutorul soţiei, sau ajutându-i la spălatul vaselor, cu un şorţ dinainte. Firi sceptice se întreabă totuşi mi­rate, cum se explică covârşitorul nu­măr de divorţuri? Pe cale logică am ajunge la con­vingerea, că vina o poartă numai şi numai femeia. Şi Intr’adevăr statistica scoasă de tribunale!« d.'divorţ pr.U In mod 60?JHÂÎSt irefutabil, că în mai toate cazurile de desfacere a căsniciei 75 la sută a fost declarată vinovată femeia. Dar cin» s’ar găsi îndreptăţit du­pă concluzii scoase din cifre moar­te, să lapideze pe americana mări­tată şi s'o socoată lipsită de orice calităţi morale, acela ar greşi totuşi. Accentuăm faptul, că prea puţine căsnicii sunt desfăcute pentru adul­terul soţiei. Femeia necredincioasă e dispreţuită şi nu America. In noul continent soţii divorţează razilor „boy-friend“ pe şo­sele izolate nu e de natură să sporească stima bărbatului pentru femee — despre orgiile In ,,road-houses“, cârciumile rău famate, In care alcoolul joacă un rol însemnat şi funest cu tot re­gimul prohibiţionist, să nu mai vorbim. Toate acestea contribuesc să dea relaţiilor dintre cele două sexe o notă mai liberă. Să ne prindă oare mirarea, că viitorul soţ nu mai vede în grij­a­pentru cauze de o gravitate mult­ c­a fiinţă plăpândă, rezervată, de­­inferioară adulterului, pentru flea- ‘ ritoare de scut, pe care o peţeau cum­­ulteori şi aceasta e poate bles­temul ce apasă căsnicia americană, că se desnoadă mai uşor, decât se , înoadă.­­ De acela Yankee-girl-ul, care dă­­ buzna în căsnicie, orbeşte, cu un va­­l­gon de iluzii, se decide atât de les­­ine, să fărâme lanţurile, când viaţa­­ o aduce la realitatea prozaică. O femee divorţată are în America exact aceleaşi şanse ca şi fetele ne­­măritate. Eau credeţi poate, ca Peggy lor­e­­ nu se mai bucură de aceiaşi consi­­­deraţie In societate, pentru că după­­ şease săptămâni de căsnicie cu con­­­­tele suedez (cel de-al patrulea soţ­­ al frumoasei Peggy) şi-a reluat le­­galmente libertatea ? Nu e de mirare deci, că americana preferă să ia asupra-şi vina, spre a obţine divorţul, decât să continue o viaţă despre care crede că nu-i mai poate d® nimic sau aproape nimic, strămoşii şi faţă de care cavaleris­mul era o datorie elementară ? In girl­ul de azi, americanul vede o excelentă tovarăşă de joc şi sport, faţă de care nu trebue să te jenezi, prea mult, nici chiar atunci, când într'o bună zi o iei de soţie. Timpurile noul creiază tipuri noul Soţul american veşnic galant, ca­re nu cunoaşte altă plăcere, decât să satisfacă toate capriciile doam­nei, e o figură de ecran.,"In­ reali­tate soţul de astăzi e de multă vreme o copie a vremurilor oţetite, zdrunci­­erătoare de nervi in care trăeşte el. Presa se tângue de acel „moral insanity“ al tinerei generaţii, dar cu maxime ieftine cari nu arată nici o eşire din labirintul întortochiat, nu stârpeşte răul. S-o spunem pe şleau: Yankeu] de astăzi nu mai e nici ca logodnic, H. Y. - I M|. ... -»-8 Manualele auxiliare ale învățămâ­ntului secundar Nouile modificări — salutare de ■ mul­are limpede a lor — a fost din altfel — aduse programei învăță-»cele mai rodnice în pregătirea ele­­mentuilui nostru secundar, în deo- j vilor. »ebi cela privitoare la examenele de1 Orice încercare meritorie în acest bacalaureat şi admiterea în cursul­­ domeniu merită să fie sprijinită în superior de liceu,­­ au impus pro­­fesorilor de specialitate grija alcă­tuirii unor manuale care să răspun­dă nevoii de pregătire a elevilor spre a face faţă nouilor examene. Intr’adevăr elevii sunt deprinşi In cursul studiilor lor, si pregătească fiecare materie în parte, iar exame-­letariat intelectual, cum şi afluenţa nul de admitere şi cel de bacalaureat, tot mai­ mare a tineretului către în­­cet o privire sintetică asupra princi- j văţătura superioară — ridică a pro­­paielor materii de învăţământ. Fr­‘blemă extrem de importantă pentru v­este, e foarte greu elevului, care a*şcoala românească, asimilat date peste date în mod frag- In fiecare an prin măsurile de res­trângere a liceelor şi depopul­are si­lită a claselor spre a le face apte condiţiilor pedagogice — numărul e­­levilor pregătiţi In particular devine t­ot mai mare. Dascălii învăţământului secundar au datoria sa se gândească la mijloa­cele cele mai propice pentru a se da putinţa şi acestor elevi — să se bu­cure măcar de o parte din privile­giile, pe care le au cei cari urmează regulat cursurile secundare sub în­drumarea zi de zi a profesorilor. Şi problema se pune în­deosebi pentru învăţământul limbilor străi­ne: franceza, germana, latina, etc. îndrumătorul elevului la limba franceză pentru clasa treia secunda­ră (băieţi şi fete), versiunea româ­nească a povestirilor, anecdotelor şi fabulelor cuprinse în manualele d-lor I. A. Gândirea, Leaufcey şi Alesseano, d-nei Ele­na. Rădulescu-Pogoneanu, d-ilor Charles Drouhet şi Al. Beliş, este o lucrare binevenită, care poate servi de minune tu­turor acestor elevi. mentar, să desprindă pentru proba scrisă şi orală, nota generală, pe o ■cărei reţinere se pune preţ la aceste examinări. îşi era firesc ca profesorii să în­cerce alcătuirea unor manuale în care cunoştinţele, sintetizate în con­formitate cu prevederile programei, să evidenţieze preocuparea de a sub­linia GENERALITĂŢILE. In modul acesta elevii au un în­doit profit: pe de o parte revăd lao­laltă toate materiile de căpetenie în­­tr’o expunere succintă, a cărei con­diţie esenţială este claritatea; pe de altă parte, elevii se deprind repetind materialul acesta expus unitar şi re­zumativ, să formuleze judecăţi nor­mative. Pentru aceste motive am apreciat, iniţiativa acelui mănunchi de pro­fesori în frunte cu d. Petre Ghiaţă, care a purces la întocmirea unor a­­semenea manuale­­ca cel de „Cu­noştinţe generale pentru bacalaureat“ şi „Manualul Sintetic“ pentru exa­menul de admitere în cursul supe­rior); rezultatul acestei munci de anatematizare a cunoştinţelor «­ tot trucât răspunde unei reale nevoi a învăţământului secundar românesc in noua sa fază. Dar a­ceasta este nu­mai una din laturile învăţământului nostru, tendinţa de a micşora tot mai simţito­r numărul liceelor din ţară, spre a evita cre­area unui pro­ION GIREŞU profesor OIM.NEATA LUI noua biografie romanţată scrisă de luări M apare în Adevărul Literar şi Artistic care şi-a asigurat drep­ţii! exclusiv de publi­care pentru România Primul capitol Vineri 3 Ianuarie VEŞTI De la noi şi de aiurea Testamentul lui Lord Byron a fost vândut, la o licitaţie şi a fost adju­decat pentru suma de 120 de lire sterline,­aproximativ o sută de mii de lei, în monedă românească.­­ Chesterton despre Kipling: Intr’un studiu publicat de „Revue Univer­selle“, autorul „Numitului Joi“ În­chină câteva pagini lui Kipling care „a contribuit să recucerească pro­vinciile pierdute ale poeziei".­­ „Adevărul“ —spune tot Chesterton In articolul său, — e că explorările şi cuceririle micşorează lumea. Te­legraful şi vaporul micşorează lu­mea. Nu e decât microscopul care o măreşte. O nouă Academie. Ea e menită să grupeze, într-o asociaţie, ce şi-a ales­­ sediul la Paris, pe literaţii şi arti­ştii aparţinând rasei latine, cu sco­­pu­l de a cultiva şi propaga gândirea latină în domeniul literelor şi artei. Titlul ei a fost ales pompos şi tra­dus, fireşte, în latineşte: Academia latinatis excelendae inter latinas gen­tes instituta. Şi acum, după stabilirea acestui pedant titlu, lung cât un program, s’o vedem la lucru!... * Vitrina librăriei s’a îmbogăţit !!a cursul ultimelor săptămâni cu încă un volum al d-lui Ionel Teodoreanu, — Balul mascat, — şi unul datorit d-lui C. Ardeleanu. „Am ucis pe Dum­nezeu“. Două volume ale d-lui Tudor Ar­­ghezi vor apare curând. ★ După moartea lui Clémenceau : Moartea lui Clemenceau n’a produs numai durere in Franţa şi regrete ir lumea întreagă. A pus şi Academii Franceză, al cărui membru era, în faţa unei chestiuni noui: cine-i va fi succesorul ? Clemenceau era titularul celui de-al treilea fotoliu, ocupat între al­ţii pe rând, de către abatele Gedoya, cardinalul Bernis, abatele Sicard de Frayssinous şi Cherbuliez, căruia o urmă Emile Faguet, predecesorul i­­mediat al lui Clemenceuxi. El era al 13-lea titular al fotoliu­lui. II păstrase vreme de 11 ani, când media obişnuită era de 21 de ani. To­tuşi n’a fost el singurul cfficiia i-a a­­parţinut atât de puţin locul dela A­­cademie. Recordul îl deţine L.­Cou­­sin care ales în 1679, fu înlocuit pe­ste 10 ani de către Mimeure. Re­cordul lungimei de durata îi deţine cardinalul de Bernis: 59 de ani. Se adevereşte vorba lui S. F. Nicolai că „intre alţii, feţele bisericeşti trăesc mult“. Aleşi intri aceeaşi zi la Academie, Glemenceag şi Focib mor în acelaş­i an. Sunt singurii cărora moarte au deplâns-o anul­ acesta Nemuritorii, căci Francois de Curel a murit in 1928. Şi acum succesorul lui Clemen­ceau: Nu e vorba, bineînţeles, să se dea acuma nimic. Vacanţa de­­altminteri va fi declarată de abia peste câteva săptămâni. Totuşi, Nemuritorii se gândesc la unele nume, poate la d. Herriot. Se vorbeşte de asemeni despre Tardieu ca şi despre Léon Berard, fost mi­nistru al Instrucţie publice ca şi d. Herriot — şi, pe vremea dezbaterii reformei invăţn­întului in Franţa, adversarul acestuia. ★ Poezie nominalistă: In 1923 a apărut o carte a lui André Salmon: PARIS 30 (Rador). — Minis­trul Chinei la Paris a comuni­cat ministerului de externe do­rința guvernului chinez de a suprima drepturile exteritoria­le ale unor puteri străine. Guvernul francez și-a rezer­vat răspunsul, cerând totodată unele precizări. Se crede că în principiu Franţa va accepta „Prikaz". Poetul—cel p­uţin aşa în suprimarea regimului extern­ o­­defineşte Gabriel Bounoure — este rialităţii, de îndată ce guver­­....­ .­nul chinez va fi organizat nor­mal, „nervos şi mângâetor, crud şi fantas­tic, fulgurant şi felin“. Și în „Nouvelle Revue Francaise" —acelaș critic adaogă: „.A ceasta poezie modernă (a event- VARȘOVIA, 29 (Rador). — 'iul polon a acordat agremen in noul ministru sovicttcjfl la, d. Antoni Owsioronk^B :.nim ministru al Sjfl­iovno. B1BLIOF, Pag. 3-a Soţul american ! Mişcarea intelectuală CARTINOUI F­ulmen -Laura Cum să ne îngrijim corpul şi faţa Cu toate că femeia a luptat tot­deauna împotriva atingerii brutale a anilor, căutând a-şi mări farmecele personale, acordate de natură, se pare insă că niciodată această luptă lui a fost mai intensă, med raţională, mai sprijinită pe ştiinţă, ca In epoca ce trăim“ — îşi începe autoarea, a­­pr­eciata ziaristă şi scriitoare, d-na Fulmen Laura — primul capitol din interesantul său volum. D-na FULMEN­ LAURA In perfect acord cu autoarea, v­­nem să relevăm utilitatea apariţiei cărţii sale de sfaturi practice pen­tru îngrijirea corpului şi a feţei, o culegere de reţete eficace, simple şi prea puţin costisitoare pentru do­bândirea idealului estetic, visat cu drept cuvânt de toate femeile. Un fi­zic cultivat este un „atent“ in viaţă, în­ lupta pentru existenţă­ femeia are datoria de a-şi menţine darurile fi­zice, cu care a înzestrat-o natura sau să şi le corecteze, atunci când firea n’a fost prea de darnică cu ea. Ambele categorii de cititoare vor găsi în cartea d-nei Fulmen-Laura sfaturi preţioase în vederea acestui scop. Bazându-se pe principii de ştiinţă şi igienă, autoarea dă şi indi­caţii judicioase despre modul de ali­mentare, despre cura de slăbit şi îngrăşat, etc. Cunoaşte „arta de a se îmbrăca“ şi generoasă, comunică şi cititoarelor cum să procedeze în a­­legerea unei toalete — fiind ştiut că îmbrăcămintea joacă un rol covâr­şitor în impresia ce-o produce fe­meia. Dar volumul d-nei Fulmen-Laura nu e un arid tratat de estetică ci o carte plăcută, în care idealul estetic se îmbină cu acel etic. „Fiţi bune, calme, blânde, toleran­te şi zâmbitoare!“ — recomandă au­toarea cititoarelor, şi veţi deveni frumoase, veţi părea veşnic tinere. D-na Faimen nu recomandă o mira­culoasă tinctură sau dragă universa­lă, care să vindece deopotrivă migre­na, pistruii, coşurile, bătăturile­, să fie depilatorie şi să vindece în ace­laş timp chelia. Metodele ei psiho­­fizice sunt individualiste, iar reţe­tele ce Ie dă d-sa inspiră o Încrede­re pe deplin meritată. Ingredientele recomandate de d-sa nu pot da decât rezultate satisfăcă­toare, deoarece sfaturile sale inseşi sunt o fericită îmbinare a reţetelor bunicelor noastre cu roadele ştiinţei cosmetice moderne. In afară de aceste sfaturi, gospo­dina găseşte în cartea d-nei Fulmen- Laura şi o călăuză practică pentru evitarea sau remedierea micilor ca­tastrofe casnice (pete de cerneală, rugină, conservarea blănurilor, a co­­voarelor, etc. etc.) aşa încât volumul constitui un ,dar binevenit de sărbă­tori la toate casele. E. M. mentului par­ a stmfit-o gazelinul care este In Salmon, degajându-se din întâmplările mărunte şi fără nu­me. Poet nominalist, lui André Sal­mon ii place să-i dea acest nume“--. Şi Gabriel Bournoure defineşte astfel poezia nominalistă: ,ySe dă acest nume poemelor care nu conţin nimic din versurile ace­lea tn care s’ar părea că se realizea­­­­ză o esenţă, tn care generalitatea im­perioasă a formei impune un fel de regalitate a inteligibilului, face să domnească suveran eficace şi totuşi goală! Ideia,­ cuvintele poetului no­minalist vor fi cele mai instante, mai fluturătoare, mai puţin conrup­­te prin adăugirea gândurilor abstrac­te sau a „şicului literar“. Şi totuşi nu o reînviere a impre­sionismului. André Salmon declară în „Prikaz“: „Aruncarea la o parte, cu plăcere, orice intenţie de a glorifica, con­damna, de a face absurd faptul care trebue acceptat pe planul minunat...“ E singurul poet —declară Bounou­­re —„care a ştiut vorbi despre revo­luţie fără tumbe umanitare — care a ştiut vorbi de vremea următoare răsboiului fără să întocmească un discurs asupra inzeriiilor timpului. Amintirile lui Pierre Foucher (1772—1845). — Mulţumită cărţii­­ „Victor Hugo povestit de către un martor al vieţii sale“, toată lumea cu­noaşte numele lui şi fizionomia lui Pierre Foucher, socrul marelui poet. Dar nu se ştie că el a lăsat „Amin­tiri“ inedite. Prin îngrijirea d-lui Louis Guim­­baud, specialist in studiile romanti­ce, o parte din aceste memorii au apărut. Aceste curioase documen­te au fost publicate in volum. Lucrarea este precedată de un stu­diu foarte documentat în care Louiss Guimbaud a reconstituit atmosfera familiară în care trăia poetul „Ode­lor“. Şi se pare că nu se poate stu­dia viaţa lui Hugo, fără aceste ,„A­­mintiri“. Familia regală la Iaşi IAŞI, 30. — Regina Maria, ex-regi­­na Elisabeta a Greciiei şi principesa, Ileana au sosit astăzi la Iaşi şi au făcut o vizită mitropolitului Pimen, unde li s’a oferit un ceai. Ex-regina Elisabeta n’a putut par­ticipa la vânătoarea din Poeni, da­oarece s’a îmbolnăvit. A fost chemat la castel d. dr. Apter din Iași. As­tăzi regina s-a restabilit şi diseară familia regală va pleca cu un tren special spre Bucureşti. China suprimă dreptu­rile exteritoriale

Next