Dimineaţa, ianuarie 1930 (Anul 26, nr. 8275-8304)
1930-01-24 / nr. 8297
Aparatul complect Lei 600. 1 Anul XXVI. — Wo. 8297 13 pagini Qaleria D lMflNBWra Fondată In 1904 de CONST. MXILE 3 LEi| Bucarcffi.Str. Const. Miile (Sărindar) TBKEF. s Centrala; 306 Sf. 324 73, 346 79 353 54 Direcția: 357/72. Adia 307 69. Provincia 311 bb Vineri 24 Ianuarie 1930 ----------- ------------------------—■—■ Un ten frumos muşchi supli, siluetă graficoasă obţineţi numai prin masaje vibratorii electrice cu aparate procurate de la Carol Bünger ‘ Bucureşti BREZOIANU 4. blet. 373/61 MUNCA BOLNAVĂ Industrializarea fără capital creiat în țara noastră împrejurări anormale dănd loc fie la dureroase tragedii cum a fost cazul de la Lupeni, fie la stări latente dar mult mai periculoase pentru stat — așa cum se prezintă azi numărul mereu crescând al muncitorilor care nu au ce munci. Dacă orice minte sănătoasă, îşi putea da seama că la Lupeni criza putea găsi modalităţi de aplanare mai puţin violente, şi că acel conflict local era predestinat să nu se întindă —în schimb e mult mai îngrijorătoare boala înăbuşită, încuibată azi în toată ţara, cu manifestări de paşnică desagregare socială. Munca e bolnavă — o ştim din miile de lucrători ce aşteaptă zadarnic îndreptări — şi pentru care nici un ajutor nu este de prisos. Cunosc şi alte ţări industriale o asemenea boală. In Anglia şi America fonduri uriaşe stau de veghie şi ajută întâmpinarea acestei secete de lucru, acestei boli de pe urma căreia cad victime puteri preţioase statului Datoria parlamentului este să ia toate măsurile, întâi pentru ajutorarea acestor muncitori care fără să facă grevă, nu pot totuşi munci, datoria politicii noastre economice este să găsim cât mai grabnic posibilitatea ca orice cetăţean să-şi poată agonisi din muncă existenţa. Se plănuia legiferarea muncii obligatorii, şi pentru cei săraci, şi între idealul plănuit şi realitatea de azi există o prăpastie care singură măsoară gravitatea împrejurărilor. Imposibilitatea de a munci, cu răspunsul exasperat „nu sânt locuri“ izolează între inutili elemente harnice şi active — jertfe ale tulburărilor economice. Acestea sânt faptele — şi în aşteptarea măsurilor de însănătoşire, e bine să contribuim la înlăturarea tuturor acelor împrejurări care pot agrave situaţia. Stăvilind anumite luxuri din cheltuelile statului parăzi, banchete, misiuni, va fi uşor de găsit dacă nu leacul definitiv, cel puţin un început de uşurare pentru situaţia celor rămaşi fără lucru. Să înţelegem cu toţi că este o crimă desfătarea în prea mult belșug a unora — cât timp mizeria paralizează până și munca altora. AL. PLAESU ÎNTÂMPLĂRILE ZILEI CU MARI ŞI CEI MICI „Când e vorba de cei mari, se calcă legea, pentru a li se acorda diferite favoruri, iar când e vorba de noi cei mici, se calcă legea, pentru a nu ni se acorda nici ce brumă de drept ni s’a recunoscut prin aceiaşi lege". Aşa imi scrie in desperarea sa an invalid de război, căruia deși după lege are dreptul la un spor de 25 la sută la mai prejos decât modesta sa pensie, iar d. ministru de războiu i-a recunoscut formal dreptul acesta, totuși cererea bietului invalid stă înglodată în vreun birou de al „Serviciului pensiilor militare". Fiind autorizat, îi dau şi numele acestui invalid, care nu poate intra In dreptul său. Se numeşte Ion Florescu din comuna Călineşti, jud. Muscel. Vor avea oare vreun răsunet rândurile acestea? Să sperăm. VISE ŞI SEMNE. — Un cititor e supărat de vise urâte sau de ceva semne, ca bătaia ochiului şi mă întreabă, dacă ele sunt vreo prevestire rea. Ii răspund din toată convingerea: nu sunt nici o prevestire, nici în bine, nici un rău şi nu înseamnă altceva decât sau un stomac încărcat sau care nu funcţionează normal sau un sistem nervos mai agitat, mai zdruncinat. Aşadar, dragul meu cititor, nu te lua după ele. TIP A III REA DE CĂRŢI. - D-lui dr. Liber... ii răspund că pentru tipărirea lucrărei d-sale ar trebui să se adrseze unei case de editură, care urmează să ia asupra ei cheltuelile de tipar, precum şi grija de desfacere a cărţii. Fiind vorba de o traducere, ar putea cere acelei case o sumă fixă odată pentru totdeauna. Bineînţeles, se presupune condiţia că lucrarea e făcută intr’o bună limbă română. ELVIN D Titulescu acordul Interview cu ministrul nostru la Londra HAGA, 22 (Rador). — D. ministru Titulescu a acordat corespondentului agenţiei „Rador“ un interview pe care îl transmitem mai jos: ducerea bunurilor bulgare lichidabile, din aceste reparaţiuni“ ACORDUL CU BULGARIA Recunosc că, principial vorbind, situaţia noastră era gravă. Moraliceşte, situaţia noastră era insă foarte puternică. Crezând probabil că s'ar putea face presiuni asupra noastră, s’a lăsat chestiunea deschisă până în ultimul moment, adică pdnă când numai două ore mai erau pdnă la semnarea planului Young. Nici d. Mironescu, nici eu, nici d. Lugoşianu nu ne-am schimbat părereaIn ultimul moment, conferinţa şi-a dat seama că poziţia luată de noi e definitivă şi că nu cedăm sub 270 milioane pentru bunurile bulgare lichidabile. Bulgaria a consimţit să ridice oferta ei până la 110 milioane lei plătite în două rate, prima in trei ani de la ratificare şi cealaltă un an după aceea. Iar aliaţii au complectat circa alte 100 milioane, urcând parcentajul României cu 2 la sută asupra reparaţiilor ungare până la 1943 şi asupra celor bulgare părui la sfârşit. Acordul cu Bulgaria a fost atunci semnat de d-nii Mironescu şi Buroff, spre satisfacţia ambelor ţări. Repet că aceste plăţi se adaugă la purcelutorul nostru şi nu se scad din reparaţiunile noastre. cerem Cărţii din Haga, să Interpreteze ca, odată pentru totdeauna, înţelesul şi limitele art. 250. Trebuie să adaug că Ungaria a consimţit ca nu numai pentru viitor, dar şi în procesele actuale, afară de cele agrare actualmente pendinte care pentru noi au dispărut, să accepte Curtea din Haga, ca instanţă de apel, fie pentru competenţă, fie pentru fond în plus. Ungaria a acceptat ca în procesele actuale, tribunalul mixt să nu fie compus numai dintr un reprezentant român, unul ungur şi unul neutru, ci să fie completat cu doi membri neutri, aleşi de Curtea de la Haga, înţelegerea cu Ungaria intervenind numai în ultimul moment, aranjamentele cu Ungaria şi marile puteri au fost parafate asupra tuturor punctelor mai sus expuse, urmând ca redactarea definitivă a textelor să se facă la Paris, la 5 Februarie, sub preşidenţia d-lui ministru Loucheur le-am obţinut un rezurmat, prin rezolvarea reparaţiunilor ungare ne-am menţinut reparaţiunile până la 1043, şi România a obţinut în plus 1OO milioane pentru optanţi, plătiţi de Ungaria şi partea ei la un al doilea fond fie 1OO milioane, plătite de aliaţi, pentru celelalte procese. Statul român, acoperit de datoriile de războiu, de datoriile pentru bunurile cedate şi de datoria de liberare, acoperită chestiunea optanţilor şi arhiducilor, rămâne şi cu un sold net mijlociu de patru milioane franci aur anual. Este important de relevat, cu privire la negocierile din ultimele şase luni, că în afacerile noastre cu Ungaria nu am fost înotaţi. Toţi aliaţii noştri şi F Japonia au recunoscut dreptatea noastră şi au făcut gestul necesar pentru a permite o înţelegere, fără să abdicăm deja nici unul din punctele de vedere susţinute de noi în trecut. Voiu, încheia spunând că acest beneficiu politic are mai mare valoare pentru noi decât oricare altul“. despre dela Hasa ROMÂNIA NU PUTEA OBŢINE MAI MULT . „Ziariştii presei internaţionale, cu toate dovezile lor de simpatie, mi-au reproşat amical că sunt mut. Nu cred că este drept acest reproş. Consider că în timpul unei negocieri nu pot spune nimic. Şi când am ceva de spus, consider de datoria mea să o spun Întâi ţării meie şi numai pe urmă străinătăţii. — Mă întrebaţi ce gândesc despre rezultatul obţinut. Dacă ar fi să judec după ceea ce aş dori eu pentru România, cred că nici un aranjament nu ar fi destul de bun Dacă judec Insă după greutăţile ce au stat in calea dreptelor noastre cereri, dacă mă gândesc la sforţările care au fost necesare timp de şase luni de negocieri fără Întrerupere pentru a le înlătura, îndrăznesc să afirm că România nu putea obţine mai mult şi în conştiinţa mea sunt pe deplin satisfăcut. CE A OBŢINUT ROMÂNIA DE LA SEMNAREA PLANULUI YOUNG? 1. România a obţinut reducerea datoriei ei de războiu către Franţa in proporţie de 56 la sută şi renunţarea Italiei la ultimele 22 anuităţi ale datoriei noastre către ea. In acest chip reparaţiile noastre din partea Germaniei acoperă complet datoriile noastre de războiu şi rămânem numai de aici cu un sold net mijlociu de două milioane anual. 2. Datoria de bunuri cedate şi de liberare, pe care urma să o plăvea potrivit tratatelor şi care reprezenta aproximativ un miliard 900 milioane franci aur, a fost complet şi definitiv anulată, fără nici un fel de sarcină pentru noi. Ne-am obişnuit să uităm că tratatele creiază nu numai drepturi dar şi obligaţiuni Anularea acestora din urmă mi se pare ceva firesc. Totuşi nu trebuie pierdut din vedere, că cu toată apărarea ei strălucită şi cu toată dreptatea morală a tezei anulării, aliata noastră Cehoslovacia a fost obligată să plăteasă 37 anuităţi de zece milioane mărci aur, pentru datoria de liberare. 3. Cu toată anularea completă şi definitivă a datoriilor de bunuri cedate şi a datoriei de liberare, ne-am păstrat integral procentajul nostru din reparaţiunile ungare până la 1943 şi din reparaţiunile bulgare până la sfârşit. DUPĂ DOUA LUNI DE LUPTA LA PARIS Acest lucru a fost cel mai greu de obtituit. Aliaţii ne spuneau că din moment ce se anulează un miliard 200 milioane pentru bunurile cedate şi datoria de liberare, pentru că debitorii noştri din reparatiunile orientale nu pot la rândul lor să ne acopere aceste datorii prin reparatiuni echivalente, este drept ca in măsura în care primim reparaţii de la aceştia, să le vărsăm aliaţilor creditori ai noştri in contul datoriilor anulate. Am refuzat categoric aceasta, enumărând toate nedreptăţile făcute României cu alte prilejuri. A trebuit două luni de luptă la Paris ca să triumfe teza ca datoria României să fie anulată, dar drepturile ei la reparaţiunile orientale să rămână în picioare. La Haga ne-am izbit de alte dificultăţi. Aliaţii ne-au spus că din moment ce ei fac sacrificii pentru regularea chestiunilor cu Ungaria, este drept să contribuim şi noi la această sarcină, cu procentajul ce ne revine din reparaţiunile orientale. Am refuzat net, arătând sacrificiile României şi am păstrat intact dreptul României la reparaţiunile ungare până la 1943 şi la reparaţiunile bulgare până la sfârşit, cu tot aranjamentul intervenit asupra chestiunilor ungare. BUNURILE BULGARE LICHIDABILE 4 Bunurile bulgare lichidabile urmau să fie scăzute din reparaţiunile bulgare, conform tratatului şi a proectului de acord din 1924. Am arătat că situaţie s’a schimbat şi că România nu poate consimţi şi la reducerea reparaţiunilor bulgare şi la re Aranjamentul cu Ungaria 5. — Vin acum la aranjamentul cu Ungaria. Timp de şapte ani am susţinut şi de multe ori în condiţii foarte grele, trei lucruri: a) Că România nu are a plăti mai mult optanţilor decât cetăţenilor români. b) Că pentru a pune capăt oricărui diferend suntem dispuşi a face un gest de bunăvoinţă asupra reparaţiunilor datorite de Ungaria. c) Că nu putem sub nici un cuvânt accepta competenţa tribunalelor arbitrare mixte în reforma noastră agrară, care este de domeniul plinei suveranităţi a României. Ungaria susţinea dimpotrivă, că iptanţii au dreptul după tratate, la valoarea reală a bunurilor lor, că nu plăteşte nimic după 1943 şi în fine că nu renunţă la tribunalul mixt în chestiunea agrară şi că nu poate fi vorba de compensaţie intre plăţile ei către Statul român şi datoria Statului român către supuşii ei. După laborioase negocieri, contele Bethlen a consimţit să plătească după 1943 anuităţi de 13 milioane şi jumătate coroane-aur fiecare şi să ia din plăţile proprii ale Ungariei indemnizaţiile pentru opt ani Contele Bethlen a spus că aceste plăţi nu reprezintă reparaţiuni ci creanţe speciale. Asupra denumirii, — şi din dorinţa de a uşura Ungariei o nouă atitudine, — ar fi fost nedrept a ne certa. Dar cu purcentajul României de 10 şi jumătate la sută, nu puteam niciodată compensa pretenţiunile ungare. Atunci, Franţa, Anglia, Italia, Belgia, Japonia, Portugalia şi Grecia au renunţat la reparaţiunile ungare, primele şase puteri cu începere de azi, iar Grecia cu începere din 1943. Noi am luptat şi ne-am păstrat intact parcentajul nostru asupra reparaţiunilor ungare până la 1943, cu toată renunţarea aliaţilor noştri, de comisiune de repartiţie, fiind foarte greu guvernului ungar să ia asupra sa nemulţumirile ce ar provoca repartiţia unei sume care nu poate fi depăşită, între supuşii lui. Noi am răspuns: — România nu va apare din nou, sub nici un cuvârf, la bara tribunalelor mixte, în chestiunile agrare. Atunci, după alte lungi negocieri, s’a hotărît ca cele trei State ale Micii înţelegeri să fie scoase din procesele agrare, ca răspunderea lor să înceteze complet şi ca procesele optanţilor să fie îndreptate împotriva unui fond comun, compus din plăţile făcute de Ungaria, fond care să aibă personalitate morală. De şapte mai susţin compensarea plătilor un r.re c: - fetentiun'le cu tanţi'i*. Bt’zm izbit de intransigenţa Ungariei şi de Incredulitatea multora Azi pot spune că ideia a fost integral admisă. A fost atât de complet admisă, încât compensarea nu se face pentru România cu ceea ce are de primit până la 1943, ci, cu ceea ce se chema înainte nebuloasa plăţilor ungare după 1943. COMPETINŢA TRIBUNALULUI MIXT Mai erau două chestiuni grele de rezolvat. Prima, aceea a celorlalte procese pendinte în faţa tribunalelor mixte. A doua, competenţa tribunalului mixt Cum Ungaria susţine că nu poate plăti după 1943 mai mult de 13 şi jumătate milioane coroane aur anual, şi cum delegaţia română a refuzat net o soluţie a optanţilor, fără să ştim ce facem cu chestiunea archidurilor, care dacă interesează mult România, interesează şi mai mult Cehoslovacia şi Iugoslavia, au intervenit Franţa, Anglia şi Italia şi au consimţit să facă din banii lor un al doilea fond de 100 milioane franci aur care să acopere integral pe arhiduci, ca opt anţi în cazul când aceştia ar câştiga procesul şi să lase o margine şi pentru celelalte procese. Principiul dacă arhiducii pot fi confiscaţi, cum au fost, fără nici o indemnizaţie, conform articolului 191 din tratatul de la Trianon, ca membri ai familiei Habsburg, urmează să fie acceptat de guvernul ungar, sau să fie stabilit de justiţie. Guvernul ungar, din motive politice lesne de înţeles, a refuzat a vorbi in numele arhiducilor Ceea ce este mai greu de înţeles, e refuzul guvernului ungar de a accepta un aviz consultativ al Curţii din Haga şi insistenţa de a judeca procesele arhiducilor la tribunalele mixte. Cum Mica înţelegere a refuzat net jurisdicţia tribunalelor mixte pentru arhiduci şi cum avem o datorie morală, azi când suntem acoperiţi băneşte in aceste procese şi în altele, de a nu lăsa pe marii noştri aflaţi să facă sacrificii inutile, s a decis să se ceară in această chestiune un aviz consultativ, prin intermediulSocietăţii Naţiunilor. Bineînţeles, că dacă se câştigă procesul arhiducilor, fondul al doilea de 100 milioane rămâne întreg la dispoziţia Micei înţelegeri, pentru procesele mai mici pendinte la tribunalele mixte. Intrând in competenţa lor, sau pentru tranzacţii in aceste procese. Asupra limitei competenţei, tribunalelor mixte, este insă divergenţă intre Ungaria şi Mica înţelegere. Am cerut Ungariei să consimtă la un aviz consultativ al Curţii din Haga asupra acestei chestiuni şi Ungaria a refuzat, după cum a refuzat să substitue pentru viitor Curtea din Haga, tribunalelor mixte. E drept că nu avem Interes a eşi din principiul intangibilităţii tratatelor. Dar chestiunea art 250 al tratatului din Trianon este prea importantă pentru viitor, pentru ca să nu D. N. TITULESCU CHESTIUNEA TRIBUNALELOR MIXTE Rămâne chestiunea tribunalelor mixte în materia agrară. Ungaria a acceptat la sfârşit ca tribunalul arbitral mixt să nu interpreteze art. 250 din tratatul de la Trianon cu privire la reforma agrară, ci să aplice tranzacţia. Ungaria cere numai ca tribunalele să funcţioneze ca un fel Deraerea din gara Coţman? In ziua de 21 cor., la orele 12.30, în timpul manevrei trenului mixt No. 5199 în staţia Coţmani (Bucovina), pe când trenul era împins pe linia magaziei, au trecut normal, peste ac, 12 vagoane. La trecerea vagoanelor urmăoare, acarul Borceniski D-tru a întors acul sub roatele vagonului al 13-lea, provocând deraierea ulimelor trei vagoane, dintre cari unul s’a răsturnat complect peste liniile 1 şi 2. Au fost răniţi nouă călători, din cari unul se află in stare gravă; el a fost transportat imediat la spitalul din Cernăuţi. Pagubele materiale sunt mici, sub 20.000 lei. S’a deschis o anchetă, spre a se stabili împrejurările, cari au provocat deraierea și ce anume ă determinat pe acar să întoarcă acul sub vagoane. Jandarmii împuşcă un muncitor Urmărire unui incident la un bal PETROŞANI, 22. — In noaptea de 18 spre 19 Ianuarie s’a petrecut la Vulcani un incident cu urmări grave între o patrulă de jandarmi şi câţiva muncitori Tocmai avusese loc la Gazina română un bal, organizat de intelectualii români. Pe la ora unu noaptea, a venit la bal muncitorul Şiman Jean, cunoscut fruntaş comunist, care find în stare de ebrietate, a început să vocifereze. Un plutonier de jandarmi din batalionul de instrucţie, anume Corneanu Vasile, care era de faţă, a invitat pe muncitor să părăsească localul Acesta nu a vrut şi, in toiul certei a scos un revolver din buzunar. A fost insă dezarmat şi dat in primirea patrulei de Jandarmi care circula pe stradă Dar în drum spre garnizoană, patrula a fost atacată cu pietre de muncitorii Simon Adalbert, fratele celui dintâi şi Ciszar Iosif. Jandarmii au scos sabia pentru a intimida pe agresori. Dar aceştia n’au sedat. Şiman Ioan scoţând atunci un cuţit, caporalul Repezeanu a tras un foc de armă pentru a se apăra şi a lovit în picior pe Ciszar. Glontele ricoşând, i să înfipt apoi un abdomen. Rănitul a fost internat la spital in stare foarte gravă. Autoritățile superioare au deschis o anchetă. Instrucţia anti-fasciştilor arestaţi in Franţa £i râu filări*^*! £5 w&htu să Sfb&rsze pe taţii din Insulele Lipari PARIS.__D. Delate, judecător de instrucţie, a interogat. Joi, în prezenţa avocaţiior Henri Torres şi Gustave Jolly, pe jurnalistul Alberto Cianca pe fostul deputat italian Giuseppe Sardelli şi pe compatriotul lor Alberto Tarchiani, toţi trei antifascişti, arestaţi în ziua de 31 Decembrie, pentru deţinere de explozibile. Cianca a declarat că detunătoarele şi cheddita confiscate la dânsul îi fuseseră remise în depozit de către un camarad, al cărui nume îl ţine sub tăcere. întrebat dacă e vorba de anarhistul Bernieri, de care a fost vorba de mai multe ori cu prilejul proceselor intentate unor antifascişti şi care a fost arestat la Bruxelles pentru paşaport fals, inculpatul a refuzat să răspundă la această întrebare. Sardelli, care era colocatar al lui Cianca, ar fi ignorat prezenta explozibilelor în apartament. In acelaș timp cu explozibilele s’a confiscat un motor expediat la Cianca pe numele lui Tarchiani. Acesta din urmă a explicat că motorul trebuia să fie montat pe o barcă, destinată să meargă să libereze nişte deportaţi la insulele Lipare. Dar expediţia a eşuat şi el rugase pe Cianca să păstreze în mod provizoriu motorul. Cei trei inculpaţi au adăugat, că dacă speranţa lor este de a vedea suprimat fascismul în Italia, în nici un moment ei nu se gândiseră sa organizeze un complot. ! — 9ne hibezi apartamentul de sus?...: Nu, ăl de jos, că ăla are igrasie.«