Dimineaţa, ianuarie 1930 (Anul 26, nr. 8275-8304)

1930-01-24 / nr. 8297

Aparatul complect Lei 600. 1 Anul XXVI. — Wo. 8297 13 pagini Qaleria D lMflNBWra Fondată In 1904 de CONST. MXILE 3 LEi­­| Bucarcffi.Str. Const. Miile (Sărindar) TBK­EF. s Centrala; 306 Sf. 324 73, 346 79 353 54 Direcția: 357/72. A­d­ia 307 69. Provincia 31­1 bb Vineri 24 Ianuarie 1930 ----------- ------------------------—■—■ Un ten frumos muşchi supli, siluetă grafic­oasă obţineţi numai prin ma­saje vibratorii electrice cu aparate procurate de la Carol Bünger ‘ Bucureşti BREZOIANU 4. b­let. 373/61 MUNCA BOLNAVĂ Industrializarea fără capital creiat în țara noastră împrejurări anormale dănd loc fie la dureroase tragedii cum a fost cazul de la Lu­­peni, fie la stări latente dar mult mai periculoase pentru stat — așa cum se prezintă azi numărul mereu crescând al muncitorilor care nu au ce munci. Dacă ori­ce minte sănătoasă, îşi putea da seama că la Lupeni criza putea găsi modalităţi de aplanare mai puţin violente, şi că acel con­flict local era predestinat să nu se întindă —în schimb e mult­ mai îngrijorătoare boala înăbuşită, în­cuibată azi în toată ţara, cu mani­festări de paşnică desagregare so­cială. Munca e bolnavă — o ştim din miile de lucrători ce aşteaptă zadarnic îndreptări — şi pentru ca­re nici un ajutor nu este de prisos. Cunosc şi alte ţări industriale o asemenea boală. In Anglia şi Ame­rica fonduri uriaşe stau de veghie şi ajută întâmpinarea acestei sece­te de lucru, acestei boli de pe urma căreia cad victime puteri preţioase statului Datoria parlamentului este să ia toate măsurile, întâi pentru ajuto­rarea acestor muncitori care fără să facă grevă, nu pot totuşi munci, datoria politicii noastre economice este să găsim cât mai grabnic po­sibilitatea ca ori­ce cetăţean să-şi poată agonisi din muncă existenţa. Se plănuia legiferarea muncii o­­bligatorii, şi pentru cei săraci, şi între idealul plănuit şi realitatea de azi există o prăpastie care singură măsoară gravitatea împrejurărilor. Imposibilitatea de a munci, cu răspunsul exasperat „nu sânt lo­curi“ izolează între inutili elemen­te harnice şi active — jertfe ale tulburărilor economice. Acestea sânt faptele — şi în aş­teptarea măsurilor de însănătoşire, e bine să contribuim la înlăturarea tuturor acelor împrejurări care pot agrave situaţia. Stăvilind anumite luxuri din chel­­tuelile statului parăzi, banchete, misiuni, va fi uşor de găsit dacă nu leacul definitiv, cel puţin un început de uşurare pentru situaţia celor ră­maşi fără lucru. Să înţelegem cu toţi că este o crimă desfătarea în prea mult belșug a unora — cât timp mizeria paralizează până și munca altora. AL. PLAESU ÎNTÂMPLĂRILE ZILEI CU MARI ŞI CEI MICI „Când e vorba de cei­­ mari, se calcă legea, pentru a li se acorda diferite favoruri, iar când e vorba de noi cei mici, se calcă legea, pentru a nu ni se acorda nici ce brumă de drept ni s’a recunoscut prin aceiaşi lege". Aşa imi scrie in desperarea sa an invalid de război, căruia deși după lege are dreptul la un spor de 25 la sută la mai prejos decât mo­desta sa pensie, iar d. ministru de războiu i-a recunoscut formal drep­tul acesta, totuși cererea bietului invalid stă înglodată în vreun bi­rou de al „Serviciului pensiilor mi­litare". Fiind autorizat, îi dau şi numele acestui invalid, care nu poate intra In dreptul său. Se numeşte Ion Flo­­rescu din comuna Călineşti, jud. Muscel. Vor avea oare vreun răsunet rândurile acestea? Să sperăm. VISE ŞI SEMNE. — Un cititor e supărat de vise urâte sau de ceva semne, ca bătaia ochiului şi mă în­treabă, dacă ele sunt vreo prevestire rea. Ii răspund din toată convingerea: nu sunt nici o prevestire, nici în bine, nici un rău şi nu înseamnă altceva decât sau un stomac încăr­cat sau care nu funcţionează nor­mal sau un sistem nervos mai agi­tat, mai zdruncinat. Aşa­dar, dragul meu cititor, nu te lua după ele. TIP A III REA DE CĂRŢI. - D-lui dr. Liber... ii răspund că pentru ti­părirea lucrărei d-sale ar trebui să se adrseze unei case de editură, care urmează să ia asupra ei chel­­tuelile de tipar, precum şi grija de desfacere a cărţii. Fiind vorba de o traducere, ar putea cere acelei case o sumă fixă odată pentru totdeauna. Bine­înţeles, se presupune condiţia că lucrarea e făcută intr’o bună limbă română. ELVIN D T­itulescu a­cordul Interview cu ministrul nostru la Londra HAGA, 22 (Rador). — D. ministru Titulescu a acordat corespondentu­lui agenţiei „Rador“ un interview pe care îl transmitem mai jos: ducerea bunurilor bulgare lichida­­­bile, din aceste reparaţiuni“ ACORDUL CU BULGARIA Recunosc că, principial vorbind, situaţia noastră era gravă. Morali­ceşte, situaţia noastră era insă foar­te puternică. Crezând probabil că s'ar putea face presiuni asupra noastră, s’a lă­sat chestiunea deschisă până în ulti­mul moment, adică pdnă când nu­mai două ore mai erau pdnă la sem­narea planului Young. Nici d. Miro­­nescu, nici eu, nici d. Lugoşianu nu ne-am schimbat părerea­­In ultimul moment, conferinţa şi-a dat seama că poziţia luată de noi e definitivă şi că nu cedăm sub 270 milioane pentru bunurile bulgare lichidabile. Bulgaria a consimţit să ridice o­­ferta ei până la 110 milioane lei plă­tite în două rate, prima in trei ani de la ratificare şi cealaltă un an după aceea. Iar aliaţii au complectat circa alte 100 milioane, urcând parcenta­jul României cu 2 la sută asupra re­paraţiilor ungare până la 1943 şi a­­supra celor bulgare părui la sfârşit. Acordul cu Bulgaria a fost atunci semnat de d-nii Mironescu şi Buroff, spre satisfacţia ambelor ţări. Repet că aceste plăţi se adaugă la purcelu­­torul nostru şi nu se scad din repa­raţiunile noastre. cerem Cărţii din Haga, să Interpre­teze ca, odată pentru totdeauna, în­ţelesul şi limitele art. 250. Trebuie să adaug că Ungaria a consimţit ca nu numai pentru vii­tor, dar şi în procesele actuale, afară de cele agrare actualmente pendinte care pentru noi au dispărut, să ac­cepte Curtea din Haga, ca instanţă de apel, fie pentru competenţă, fie pentru fond în plus. Ungaria a ac­ceptat ca în procesele actuale, tribu­­nalul mixt să nu fie compus numai dintr un reprezentant român, unul ungur şi unul neutru, ci să fie com­pletat cu doi membri neutri, aleşi de Curtea de la Haga, înţelegerea cu Ungaria intervenind numai în ultimul moment, aranja­mentele cu Ungaria şi marile puteri au fost parafate asupra tuturor punctelor mai sus expuse, urmând ca redactarea definitivă a textelor să se facă la Paris, la 5 Februarie, sub preşidenţia d-lui ministru Lou­­cheur le-am obţinut un rezurmat, prin rezol­varea reparaţiunilor un­gare ne-am menţinut re­paraţiunile până la 1043, şi România a obţinut în plus 1OO milioane pentru optanţi, plătiţi de Unga­ria şi partea ei la un al doilea fond fie 1OO milioa­ne, plătite de aliaţi, pen­tru celelalte procese. Statul român, acoperit de datoriile de războiu, de datoriile pentru bunurile cedate şi de datoria de li­berare, acoperit­ă chesti­unea optanţilor şi arhidu­cilor, rămâne şi cu un sold net mijlociu de patru mi­lioane franci aur anual. Este important de rele­vat, cu privire la negocie­rile din ultimele şase luni, că în afacerile noastre cu Ungaria nu am fost îno­­taţi. Toţi aliaţii noştri şi F Japonia au recunoscut dreptatea noastră şi au făcut gestul necesar pen­tru a permite o înţelege­re, fără să abdicăm deja nici unul din punctele de vedere susţinute de noi în trecut. V­o­iu, încheia spunând că acest beneficiu politic are mai mare valoare pentru noi decât oricare altul“. d­esp­re dela Hasa ROMÂNIA NU PUTEA OBŢINE MAI MULT . „Ziariştii presei internaţionale, cu toate dovezile lor de simpatie, mi-au reproşat amical că sunt mut. Nu cred că este drept acest reproş. Consider că în timpul unei negocieri nu pot spune nimic. Şi când am ce­va de spus, consider de datoria mea să o spun Întâi ţării meie şi numai pe urmă străinătăţii. — Mă întrebaţi ce gândesc despre rezultatul obţinut. Dacă ar fi să ju­dec după ceea ce aş dori eu pentru România, cred că nici un aranjament nu ar fi destul de bun Dacă judec Insă după greutăţile ce au stat in calea dreptelor noastre cereri, dacă mă gândesc la sforţările care au fost necesare timp de şase luni de nego­cieri fără Întrerupere pentru a le înlătura, îndrăznesc să afirm că Ro­mânia nu putea obţine mai mult şi în conştiinţa mea sunt pe deplin sa­tisfăcut. CE A OBŢINUT ROM­NIA DE LA SEMNAREA PLANULUI YOUNG? 1. România a obţinut reducerea datoriei ei de războiu către Franţa in proporţie de 56 la sută şi renun­ţarea Italiei la ultimele 22 anuităţi ale datoriei noastre către ea. In a­­cest chip reparaţiile noastre din par­tea Germaniei acoperă complet da­toriile noastre de războiu şi rămâ­nem numai de aici cu un sold net mijlociu de două milioane anual. 2. Datoria de bunuri cedate şi de liberare, pe ca­re urma să o plăvea potrivit tratatelor şi care reprezenta aproximativ un miliard 900 milioane franci aur, a fost complet şi defini­tiv anulată, fără nici un fel de sar­cină pentru noi. Ne-am obişnuit să uităm că tra­tatele creiază nu numai drepturi dar şi obligaţiuni Anularea acestora din urmă mi se pare ceva firesc. Totuşi nu trebuie pierdut din vedere, că cu toată apărarea ei strălucită şi cu toată dreptatea morală a tezei anu­lării, aliata noastră Cehoslovacia a fost obligată să plăteasă 37 anuităţi de zece milioane mărci aur, pentru datoria de liberare. 3. Cu toată anularea completă şi definitivă a datoriilor de bunuri ce­date şi a datoriei de liberare, ne-am păstrat integral procentajul nostru din reparaţiunile ungare până la 1943 şi din reparaţiunile bulgare până la sfârşit. DUPĂ DOUA LUNI DE LUPTA LA PARIS Acest lucru a fost cel mai greu de obtituit. Aliaţii ne spuneau că din moment ce se anulează un mi­liard 200 milioane pentru bunurile cedate şi datoria de liberare, pen­tru că debitorii noştri din repara­­tiunile orientale nu pot la rândul lor să ne acopere aceste datorii prin reparatiuni echivalente, este drept ca in măsura în care primim reparaţii de la aceştia, să le văr­săm aliaţilor creditori ai noştri in contul datoriilor anulate. Am refuzat categoric aceasta, enumărând toate nedreptăţile făcu­te României cu alte prilejuri. A tre­buit două luni de luptă la Paris ca să triumfe teza ca datoria Româ­niei să fie anulată, dar drepturile ei la reparaţiunile orientale să ră­mână în picioare. La Haga ne-am izbit de alte dificultăţi. Aliaţii ne-au spus că din moment ce ei fac sa­crificii pentru regular­ea chestiuni­lor cu Ungaria, este drept să con­tribuim şi noi la această sarcină, cu procentajul ce ne revine din re­par­aţ­iunile orientale. Am refuzat net, arătând sacrificiile României şi am păstrat intact dreptul României la reparaţiunile ungare până la 1943 şi la reparaţiunile bulgare pâ­nă la sfârşit, cu tot aran­jamentul intervenit asu­pra chestiunilor ungare. BUNURILE BULGARE LICHIDABILE 4 Bunurile bulgare lichidabile ur­mau să fie scăzute din reparaţiunile bulgare, conform tratatului şi a pro­­ectului de acord din 1924. Am arătat că situaţie s’a schimbat şi că Româ­nia nu poate consimţi şi la reduce­rea reparaţiunilor bulgare şi la re­ Aranjamentul cu Ungaria 5. — Vin acum la aranjamentul cu Ungaria. Timp de şapte ani am susţinut şi de multe ori în condiţii foarte grele, trei lucruri: a) Că România nu are a plăti mai mult optanţilor decât cetăţenilor români. b) Că pentru a pune capăt orică­rui diferend suntem dispuşi a face un gest de bunăvoinţă asupra re­paraţi­unilor datorite de Ungaria. c) Că nu putem sub nici un cu­vânt accepta competenţa tribuna­lelor arbitrare mixte în reforma noastră agrară, care este de dome­niul plinei suveranităţi a României. Ungaria susţinea dimpotrivă, că iptanţii au dreptul după tratate, la valoarea reală a bunurilor lor, că nu plăteşte nimic după 1943 şi în fine că nu renunţă la tribunalul mixt în chestiunea agrară şi că nu poate fi vorba de compensaţie intre plă­ţile ei către Statul român şi datoria Statului român către supuşii ei. După laborioase negocieri, contele Bethlen a consimţit să plătească după 1943 anuităţi de 13 milioane şi jumătate coroane-aur fiecare şi să ia din plăţile proprii ale Ungariei indemnizaţiile pentru opt ani­ Con­tele Bethlen a spus că aceste plăţi nu reprezintă reparaţiuni ci crean­ţe speciale. Asupra denumirii, — şi din dorinţa de a uşura Ungariei o nouă atitudine, — ar fi fost nedrept a ne certa. Dar cu purcentajul României de 10 şi jumătate la sută, nu puteam niciodată compensa pretenţiunile ungare. Atunci, Franţa, Anglia, Ita­lia, Belgia, Japonia, Portugalia şi Grecia au renunţat la reparaţiu­­nile ungare, primele şase puteri cu începere de azi, iar Grecia cu înce­pere din 1943. Noi am luptat şi ne-am păstrat intact parcentajul nostru asupra reparaţiunilor un­gare până la 1943, cu toată renun­ţarea aliaţilor noştri, de comisiune de repartiţie, fiind foarte greu guvernului ungar să ia asupra sa nemulţumirile ce ar pro­voca repartiţia unei sume care nu poate fi depăşită, între supuşii lui. Noi am răspuns: — Ro­mânia nu va apare din nou, sub nici un cu­vârf, la bara tribunalelor mixte, în chestiunile agrare. Atunci, după alte lungi negocieri, s’a hotărît ca cele trei State ale Mi­cii înţelegeri să fie scoase din pro­cesele agrare, ca răspunderea lor să înceteze complet şi ca procesele optanţilor să fie îndreptate împo­triva unui fond comun, compus din plăţile făcute de Ungaria, fond care să aibă personalitate morală. De şapte mai susţin compensarea plătilor un r.re c: - f­etentiun'le cu tanţi'i*. Bt’zm izbit de intransigenţa Ungariei şi de Incredulitatea multo­ra Azi pot spune că ideia a fost in­tegral admisă. A fost atât de com­plet admisă, încât compensarea nu se face pentru România cu ceea ce are de primit până la 1943, ci, cu ceea ce se chema înainte nebuloasa plăţilor ungare după 1943. COMPETINŢA TRIBUNA­­LULUI MIXT Mai erau două chestiuni grele de rezolvat. Prima, aceea a celorlalte procese pendinte în faţa tribunalelor mixte. A doua, competenţa tribuna­lului mixt Cum Ungaria susţine că nu poate plăti după 1943 mai mult de 13 şi jumătate milioane coroane aur anual, şi cum delegaţia română a refuzat net o soluţie a optanţilor, fără să ştim ce facem cu chestiunea archi­­durilor, care dacă interesează mult România, interesează şi mai mult Cehoslovacia şi Iugoslavia, au inter­venit Franţa, Anglia şi Italia şi au consimţit să facă din banii lor un al doilea fond de 100 milioane franci aur care să acopere integral pe ar­hiduci, ca opt anţi în cazul când a­ceştia ar câştiga procesul şi să lase o margine şi pentru celelalte proce­se. Principiul dacă arhiducii pot fi confiscaţi, cum au fost, fără nici o indemnizaţie, conform articolului 191 din tratatul de la Trianon, ca mem­bri ai familie­i Habsburg, urmează să fie acceptat de guvernul ungar, sau să fie stabilit de justiţie. Guver­nul ungar, din motive politice lesne de înţeles, a refuzat a vorbi in nu­mele arhiducilor Ceea ce este mai greu de înţeles, e refuzul guvernu­lui ungar de a accepta un aviz con­sultativ al Curţii din Haga şi insis­tenţa de a judeca procesele arhidu­cilor la tribunalele mixte. Cum Mica înţelegere a refuzat net jurisdicţia tribunalelor mixte pen­tru arhiduci şi cum avem o datorie morală, azi când suntem acoperiţi băneşte in aceste procese şi în altele,­­ de a nu lăsa pe marii noştri a­­flaţi să facă sacrificii inutile, s a de­cis să se ceară in această chestiune un aviz consultativ, prin intermediul­­Societăţii Naţiunilor. Bine­înţeles, că dacă se câştigă procesul arhiducilor, fondul al doi­lea de 100 milioane rămâne întreg la dispoziţia Micei înţelegeri, pentru procesele mai mici pendinte la tri­bunalele mixte. Intrând in compe­tenţa lor, sau pentru tranzacţii in aceste procese. Asupra limitei competenţei, tri­bunalelor mixte, este insă divergenţă intre Ungaria şi Mica înţelegere. Am cerut Ungariei să consimtă la un aviz consultativ al Curţii din Ha­ga asupra acestei chestiuni şi Unga­ria a refuzat, după cum a refuzat să substitue pentru viitor Curtea din Haga, tribunalelor mixte. E drept că nu avem Interes a eşi din principiul intangibilităţii trata­telor. Dar chestiunea art 250 al tra­­tatului din Trianon este prea impor­tantă pentru viitor, pentru ca să nu D. N. TITULESCU CHESTIUNEA TRIBUNA­LELOR MIXTE Rămâne chestiunea tribunalelor mixte în materia agrară. Ungaria a acceptat la sfârşit ca tribunalul ar­bitral mixt să nu interpreteze art. 250 din tratatul de la Trianon cu pri­vire la reforma agrară, ci să aplice tranzacţia. Ungaria cere numai ca tribunalele să funcţioneze ca un fel Deraerea din gara Coţman? In ziua de 21 cor., la orele 12.30, în timpul manevrei trenului mixt No. 5199 în staţia Coţmani (Bucovi­na), pe când trenul e­ra împins pe linia magaziei,­­ au trecut normal, peste ac, 12 vagoane. La trecerea vagoanelor urmăoare, acarul Borceniski D-tru a întors a­­cul sub roatele vagonului al 13-lea, provocând deraierea ul­imelor trei vagoane, dintre cari unul s’a răstur­nat complect peste liniile 1 şi 2. Au fost răniţi nouă călători, din cari unul se află in stare gravă; el a fost transportat imediat la spitalul din Cernăuţi. Pagubele materiale sunt mici, sub 20.000 lei. S’a deschis o anchetă, spre a se stabili împrejurările, cari au provo­cat deraierea și ce anume ă deter­minat pe acar să întoarcă acul sub vagoane. Jandarmii împuşcă un muncitor Urmărire unui incident la un bal PETROŞANI, 22. — In noaptea de 18 spre 19 Ianuarie s’a petrecut la Vulcani un incident cu urmări gra­ve între o patrulă de jandarmi şi câţiva muncitori Tocmai avusese loc la Gazina ro­mână un bal, organizat de intelec­tualii români. Pe la ora unu noap­tea, a venit la bal muncitorul Şiman Jean, cunoscut fruntaş comunist, care find în stare de ebrietate, a început să vocifereze. Un plutonier de jandarmi din ba­talionul de instrucţie, anume Cor­­neanu Vasile, care era de faţă, a in­vitat pe muncitor să părăsească lo­calul Acesta nu a vrut şi, in toiul certei a scos un revolver din buzu­nar. A fost insă dezarmat şi dat in pri­mirea patrulei de Jandarmi care cir­cula pe stradă Dar în drum spre garnizoană, pa­trula a fost atacată cu pietre de muncitorii Simon Adalbert, fratele celui dintâi şi Ciszar Iosif. Jandarmii au scos sabia pentru a in­timida pe agresori. Dar aceştia n’au sedat. Şiman Ioan scoţând atunci un cuţit, caporalul Repezeanu a tras un foc de armă pentru a se apăra şi a lovit în picior pe Ciszar. Glontele ri­coşând, i să înfipt apoi un abdomen. Rănitul a fost internat la spital in stare foarte gravă. Autoritățile superioare au deschis o anchetă. Instrucţia anti-fasciştilor arestaţi in Franţa £i râu filări*^*! £5 w&htu să Sfb&rsze pe taţii din Insulele Lipari PARIS.__D. Delate, judecător de instrucţie, a interogat. Joi, în prezenţa avocaţiior Henri Torres şi Gustave Jolly, pe jurnalistul Al­berto Cianca pe fostul deputat ita­lian Giuseppe Sardelli şi pe compa­triotul lor Alberto Tarchiani, toţi trei antifascişti, arestaţi în ziua de 31 Decembrie, pentru deţinere de explozibile. Cianca a declarat că detunătoa­­rele şi cheddita confiscate la dânsul îi fuseseră remise în depozit de că­tre un camarad, al cărui nume îl ţine sub tăcere. întrebat dacă e vorba de anar­histul Bernieri, de care a fost vorba de mai multe ori cu prilejul proce­selor intentate unor antifascişti şi care a fost arestat la Bruxelles pentru paşaport fals, inculpatul a refuzat să răspundă la această în­trebare. Sardelli, care era colocatar al lui Cianca, ar fi ignorat prezenta ex­plozibilelor în apartament. In acelaș timp cu explozibilele s’a confiscat un motor expediat la Cianca pe numele lui Tarchiani. A­­cesta din urmă a explicat că moto­rul trebuia să fie montat pe o barcă, destinată să meargă să libereze nişte deportaţi la insulele Lipare. Dar expediţia a eşuat şi el rugase pe Cianca să păstreze în mod pro­vizoriu motorul. Cei trei inculpaţi au adăugat, că dacă speranţa lor este de a vedea suprimat fascismul în Italia, în nici un moment ei nu se gândiseră sa organizeze un complot. ! — 9ne hib­ezi apartamentul de sus?...­­: Nu, ăl de jos,­­ că ăla are igrasie.«

Next