Dimineaţa, februarie 1930 (Anul 26, nr. 8305-8332)
1930-02-01 / nr. 8305
DIRECTORATE!] Am comentat zilele trecute un articol al redacţiei noastre din Ardeal asupra directoratului din Cluj. Intre timp am primit şi de la alti corespondenţi ai ziarelor noastre din oraşele capitale de directorate, veşti că noua instituţie dă loc la mari confuzii. A trecut aproape o lună dela punerea în aplicare a legii administrative, prin numirea directorilor regionali, şi până azi încă nu e reglementată nici sfera acestora de activitate, nici atribuţiile lor ; nu s’au făcut numirile sau detaşările de funcţionari, în unele capitale n’au fost desemnate nici localurile în cari vor funcţiona directoratele. Populaţia nu ştie în cari chestiuni trebuie să se adreseze directorilor, iar funcţionarii diverselor ministere nu ştiu în cari chestiuni sunt subordonaţi ministerului lor şi în cari sunt sub conducerea directorului. Se înţelege de la sine că atunci când se creează o instituţie nouă, treime să treacă timp pentru ca să între în angrenajul vieţii de stat şi mai ales pentru ca toată lumea să înveţe care este rostul ei. De aceea noi ne aşteptăm dinainte că la începutul funcţionării directoratelor să existe oarecare confuzie. De cât, datoria guvernului este să facă tot posibilul pentru ca această confuzie să fie redusă cat mai mult posibil. In special în cazul de fată lucrurile trebuiau aranjate cu cea mai mare precautiune. Pentru că instituţia directoratelor a fost folosită de partidele adverse pentru o violentă campanie contra guvernului, pentru că în toate manifestele sale partidul liberal afirma că ţara e pe cale să fie destrămată din cauza înființării directoratelor, pentru că în cele mai înalte foruri se poate simţi uneori repercusiunea acestor păreri, pentru toate aceste motive guvernul este dator sa puie cât mai repede în funcţiune această instituție, pentru ca să dovedească netemeinicia îngrijorărilor. Noi am aprobat din primul moment descentralizarea înfăptuită prin directorate, pentru că am văzut într’însa realizarea unui vechiu deziderat al democraţiei. Şi liberalii, în parte şi averescanii, recunosc necesitatea descentralizării. Dar din motive politicianiste, pentru că acest mare principiu a fost realizat de alţii şi pentru că ei au crezut că se pot folosi de acest pretext pentru a lovi în guvern, au pornit violenta lor campanie contra directoratelor. Noi, ocupându-ne numai de idee, am salutat reforma administrativă. Dar tocmai de aceea dorim din tot sufletul ca ea să reușească. Întârzierea care se pune însă în aplicarea ei poate avea un efect dezastruos, care să ducă la compromiterea principiului însuşi Se înţelege că în cazul acesta partidele de opoziţie vor susţine că vinovatul principal nu este aplicarea defectuoasă, ci principiul însuşi, ceea ce ar însemna amânarea pe multă vreme a descentralizării. încă de astă toamnă noi am cerut guvernului să facă toate pregătirile, să pregăteasecă regulamentele de funcționare și dacă din motive bugetare numirea directorilor nu se putea face înainte de 1 ianuarie, cel puțin să se desemneze dinainte viitorii directori, pentru ca ei să studieze din timp viitoarea lor însărcinare. In cazul acesta, ei ar îi putut începe să funcţioneze temeinic din ziua numirii. In loc de aceasta, guvernul a tot amânat numirea directorilor, care s’a făcut în ultima zi, la 31 Decembrie. Iar de atunci încoace, directorii studiază rostul însărcinării lor, şi nu şi-au putut încă începe activitatea. • ■ Iată de ce cerem guvernului să grăbească lucrurile, să dea zor celor însărcinaţi cu redactarea regulamentelor de funcţionare şi să stărue pentru ca directoratele să devie cu o oră mai înainte instituţii reale. Altfel, cum am spus mai sus, printr-o aplicare defectuoasă riscă să compromită o instituţie în care lumea şi-a pus atâta nădejde, iar guvernul să-şi fi creat o atât de mare dificultate, fără niciun folos pentru ţară. G. GAMA anul XXVI. - Wo. 8805 IO pagini Sâmbătă 1 Februarie 1930 APARATE ORTOPEDICEI PĂRINŢI! Număraţi copiilor povestea CEI TREI FRAŢI IMPARAţl Preţul 20 Lei I PROTEZE I Fondată In 1904 de CONST. MILLE3 LEI Ilficineşli,Str. GorlSf. Mille 7li (Sărindar) TEI.EF . Centrala: 306 63. 324 73. 346 79 353 ! Direcția: 357/72. Adria 307 69. Provincia 310 e pentru ampulaţii, CORSETE, etc. etc. Fabrica de aparate ortopedice CAROL BÎNGER ■Casă f ondulă in anul 1894 Str. BREZOIANU 4 RYORI IN MUNŢI Cu prilejul logodnei principesei Ileana — De aia a venit Regina. Prinţul de Hochberg i-a solicitat mâna Domniţei. înţelegi d-ta o chestie ca asta nu se face cu una cu două ! E delicată ! Şi ’n timpul acesta, eroii flecăreliinoastre, urcă şi scoboară, la 4 kilometri distanţă, singura regiune cu zăpadă din Predeal. SE ÎNTORC skiorii Ora 12. Se întorc skiorii, în grupuri. Strada principală şi unică, s’a umplut de larmă. In costumele lor necioplite şi comune ambelor sexe, cu skiurile la spinare, par nişte cosaşi ce se întorc hălăduind dela câmp. Fetele sunt tot atât de antrenate sau... extenuate ca băieţii. Nu-i uşor lucru — când refuzi să iei instrumentul greu pe umăr — să te târâi pe un drum văduv de zăpadă. Toţi sunt leoarcă de năduşeală. Costumul stereotip te împrumută aceiaşi înfăţişare. Un fel de salopetă groasă, sau pantaloni largi, comozi, un sviter de lână și o bonetă la fel. In picioare bocanci de scafandru, cu talpaintuită ca frunza de cactus. Cochetăria — de astădată — e apanajul bărbaților. Costumul lor cată să fie mai stilizat, mai fantezist. Amicul meu, căpitanul Draghici, exhibă un „chandail“ verde, cu gulerul decoltat, mulat pe talie, nou, nouţ. Colonelul Manolescu, gentilul aghiotant al principesei Ileana, un „complet“ albastru. Chiar fularul de la gât, e o batistă batisată, de aceiaşi culoare. Cei mai mulţi, băieţi, fete, umblă cu capul gol. Sunt imuni la guturai... Păşesc ca într’o alegorie ide sănătate. Fete rumene, ochi afsficati de aer pur, tinuta sveită, sportivă. Iată şi sania. Călătorii se grăbesc. Ii aşteaptă masa la popota O. N. E. F.-ului, deja ocupată de un tineret, înzestrat cu un apetit miraculos. In curtea popotei, muzica militară pândeşte apariţia oaspeţilor. E un fel de solemnitate fără pretenţii, fără protocol. Mesenii tineri au uitat de existenţa smokingului, a rochiei de gală. Nici o jenă, nici un ceremonial. Domniţa Ileana e o camaradă ideală, modestă. Şi iată îi vin singuri pe drum, braţ la braţ, îndărătul lor, doamna de companie. Principesa păstrează costumul de ski. Adică o salopetă albastră, bocanci de bizon ghintuiţi cu alamă, ciorapi scoţieni traşi peste pantaloni. Pe cap, doar,în jurul frunţii, o fâşie de şal siniliu, pus să oprească rebeliunea coafurii şi care-i împrumută o gingăşie rustică. Principesa râde. Principesa e bine dispusă. Principesa răspunde familiar la salutul camarazilor. Contele (sau prinţul, cum vreţi) Alexandru de Hochberg, e un tânăr nalt şi svelt. Costumul de ski, de culoare închisă, ii pune în evidentă chipul blond, fata trandafirie, netedă tenul de fecioară. E cu capul gol. Din buzunar îi atârnă neglijent pomponu! passe montagne-ului, inutil într’o localitate cu climă atât de temperată, inutil unor sportimeni ce s’au echipat să înfrunte un termometru mai sever. Junețea adunată la cazinou, plănuise o manifestaţie în onoarea evenimentului. Li s’a atras atenţia că-i prematură. Muzica. Cei doi prinţi tineri, intră simplu în cazinou... LA RESTAURANT O masă lungă ocupată de „amatoarele“ aristocrate. Atmosferă simpatică, sgomotoasă, juvenilă. Se citesc gazetele, se comentează evenimentul. — Nu-i adevărat că s’au cunoscut în străinătate ! rectifică o duduie „care știe multe“, la paloarea căreia ghetele brutale, se potrivesc ananoda. E ca și cum ar sta pe un piedestal. S’au cunoscut aci! Și eu care credeam că acest amănunt — bana nouă muritorilor — e singurul element ce împrumută faptului, nota de legendă de poveste cu început nebulos. Care va să zică prinţii se cunosc ca burghezii ! Şi sunt iniţiaţi, cari ştiu cum se petrec asemenea lucruri! — Mais c’est pas encore oficiel. Je crois que ce n’est qu’un projet, Ies journaux ont pris d’avance ! îşi dă cu părerea o d-şoară brună şi vioaie. — Umblă braţ la braţ ! vesteşte alta, ca şi cum ar fi descoperit America. — Je crois que j’ai remarqué chez eux une tendresse visible, rosteşte alta, dotată cum se vede, cu spirit de observaţie. — Să fie cu noroc ! se amestecă un sportsmen, GENEVA 30, (Rador). — In ultimele zile a căzut zăpadă foarte multă Maiorul Săvulescu improvizează I *n munţii Liguriei. In unele văi un cor. Defilează cântece populare.1 este caz foarte rar. Satele sosea la uşă. Ura ! Principesa salută râzând, cu mâna ridicată. Cele două vagoane lustruite fumegă paşnic, pe „linia moartă“. Unul e al Domniţei Celălalt al prinţului. Dimineaţa, când am trecut pe lângă ele, am fost plăcut surprins de aspectul lor gospodăresc. Pernele atârnau la ferestre expuse la aer, cufere şi lăzi zăceau afară. Se trebăluia în jurul lor, burghez, domestic. Dacă n’ar fi fost santinela, ași fi intrat să întreb simplu, pe proprietari dacă-i adevărat că părăsesc Predealul Miercuri seara... F. BRUNEA-FOX ★ PREDEAL. — Localitatea asta de munte are motive să se felicite de norocul ce a căzut peste dânsa, în paguba concurentei din apropiere, ce a monopolizat— vai ! fără rival — toate „repaosurile“ selecte, întreaga vogă. E pe punctul să se lanseze... Căci un dram de şansă e la fel în existența unui individ şi a unei staţiuni climaterice. Ştiţi doar că preţueşte mai mult decât un „car de minte“, decât o tonă de prospecte şi reclame ingenioase. De când jindueşte Predealul după faima aristocratică a Sinaiei ! Iată-l prezidând la înmugurirea unui eveniment, din acelea ce consacră şi fac reputaţia nu numai a omului dar şi a locului. E o gazdă ce urmăreşte cu simpatie, cu o grijă maternală chiar, flirtul roz al blazoanelor... Are deci temeinice motive să fie mulţumit. Nu-i o butadă, o ! nu. Predealenii îşi freacă mâinile de bucurie. Primul cuvânt ce mi-a adresat restauratorul, când a auzit că sunt ziarist, a fost: „Vă rog să scriţi la gazetă că oaspeţii princiari iau masa la mine“ ! Şi primarul, om energic şi veşnic cu ochii la interesele târgului său : „E o cinste care trebueşte cunoscută de întreaga ţară. Predealul, în afară de beneficiul moral, are tot dreptul să câştige avantagii, pe terenul comercial. E o staţiune ce aşteaptă de mult un succes pe care-l merită !“ Le-a auzit Dumnezeu ruga stăruitoare şi s’a îndurat într’o formă — dacă se poate spune — galantă, cum rar ne obişnueşte. NU-I ZĂPADĂ ? Marţi. O zi minunată ce-şi desfăşoară bariera de atlaz, tocmai de la Comarnic. De două săptămâni barometru se complace într’o „constantă“ aproape sentimentală. E mereu la „beau fix“. Păcat că n’a ştiut să împace veleităţile sale galante şi cu necesităţile sportului de iarnă. Soare cald. Cer de primăvară.’Toţi norii sunt deasupra Capitalei. Surpriză! La ora matinală a Rapidului, localitatea e pustie. O ştiam doar bivuacul O. N. E. F.-ului şi’ altor societăţi de educaţie fizică. Ştiam că nu mai puţin de 200 sportsmens, bat pistele munţilor. Dar explicaţia n’a întârziat să sosească. Dacă aşi fi fost mai iniţiat, aşi fi aflat-o chiar din mlaştina din dosul gării, un fenomen rar într’o altitudine ce ne obişnuise cu severitatea ei hivernală căci reuşia totdeauna să înfrângă cerbicia mercurului, silindu să se umilească cu mult sub zero grade Skiorii s’au dus după... zăpadă ! Delicios, nu! In fiecare dimineaţă fac astfel, deplasându-se tocmai la 4 kilometri, în inima pădurii, unde preţiosul element e mai la adăpostul soarelui ce a uitat... calendarul. Nu că ar lipsi complect. Dar e aşa de puţină zăpada, de parcă nici n’ar fi. Pas de-ţi alunecă ski-ul pe un strat aşa de anemic, ce nu acoperă bine ,hopurile şi reliefurile şoselei. Chiar munţii sunt mai mult negri de cât albi. Doar pe culmi un pospai sgârcit, ca o priză de zahăr pe o plăcintă mare. Doar prin râpi s’a mai răsturnat vre-o doniţă cu lapte. In tren m’am întâlnit cu locotenentul Florescu, ofițer simpatic, sportsmen select. S’a urcat la Sinaia. — „Mare ghinion anul acesta, mi-a spus dânsul. Din cauza lipsei zăpezii am trebuit să amânăm concursul international. Vroiam să-mi antrenez echipa de bob, dar n’am unde. La un moment dat ne-am gândit să cărăm zăpadă pentru pârtii. Am renunţat. S’ar fi topit“. Domniţa Ileana, sportivă neobosită, iniţiatoarea ski-ului rural, adică pentru nevoile locuitorilor, din ţinuturile lipsite de comunicaţie lesnicioasă, a plecat şi dânsa cu sania, dimineaţa, pe Valea Răşnoavei. Blondul oaspete contele de Hochberg, o însoţeşte. Bineînţeles aghiotantul regal şi doamna de companie, amabila Miss Maar. Principesa Ileana şi principele de Hochberg se spune Până la 12, ora întoarcerii skiorilor, nimic de făcut. Doar să cochetez cu peisagiul. N’am venit însă pentru asta... Şi când te gândeşti că în Alaska, o urmă în zăpadă, e o carte de aventuri, e un itinerar tot aşa de elocvent ca o confesiune ! Caut pe jos o dâră de ski, dublă, o dâră princiară, cum aşi citi în palmă. Chiromantia sportului de iarnă! Se poate o urmă mai ideală! începe de la un vagon de lac, garat pe o „linie moartă“ şi urcă, traversând staţiunea, până ’n văzduh. Aşa în legendele scandinave, zeii tineri îşi înseamnă trecerea prin zona muritorilor : o dungă de ski! Dacă aşi urma-o, aşi găsi la capătul ei o floare de înălţime : floarea reginei. Şi poate o monogramă... Patinatorii virtuoşi ştiu s’o realizeze cu o simplă piruetă în doi... Până una alta plimbarea mi-a adus confirmarea evenimentului. Cel puţin prin mărturia publică... II cunoaşte din ajun, deci înainte de... sosirea gazetelor ce-i relatează. Mă amuz cerând lămuriri, unei „autorităţi locale“. E flatată că-i acord, eu bucureștean, un rol „informativ“, ce ar trebui să-mi revină. — E adevărat ? întreb eu. — Nu oficial, îmi răspunde grav „autoritatea“. Un comerciant, notabil, în măsură să ştie (!) dulcele mister, îmi împărtăşeşte, cu o siguranţă delicioasă : — A fost deocamdată o înţelegere, un aranjament. Şi altul, mai precis ! D. VENIZELOS DESPRE FOSTUL REGE AL GRECIEI ATENA, 30 (Rador). — D. Venizelos vorbind crima Cameră relativ la amenajamentele aduse fostului palat regal in scopul instalării corpurilor legiuitoare, şi-a exprimat respectul său faţă de memoria regilor George şi Constantin, lăudând totodată atitudinea loială a fostului rege George O impresionantă catastrofă navală O SUTA OPTSPREZECE VICTIME ROMA, 29.—O mare barcă italiană cu motor, care pescuia in apele insulei Corfu s’a scufundat în urma explodării cazanului. Din cei 120 marinari, cari se aflau pe bord, n’au putut fi salvaţi decât doi. Intre cei înecaţi sunt şi opt marinari, cari aparţineau unei singure familii. ■ ————o-^—— a Accidentul unui avion al liniei Bucureşti-Constantinopol SOFIA, 29 (Rador). — Un aeroplan aparţinând Companiei de navigaţie aeriană „Didna", făcând serviciul pe linia Bucureşti-Constantinopol, a trebuit să ateriseze în apropiere de satul Sultanlar, din apropiere de Varna, pe teritoriul bulgar, din cauza unei pane de motor. Nu se semnalează nici o victimă Pilotul şi mecanicul avionului au plecat la Bucureşti prin Varna. Avionul şi pasagerii au rămas pe loc, aşteptând să se aducă piesele de schimb care vor permite continuarea călătoriei. Zăpadă abundentă in munții Liguriei în multe locuri nu mai au nici o comunicație intre ele. CHESTIUNEA PREUNGIRII CONTRACTELOR LOCATARILOR ROMÂNI DIN FRANŢA a PARIS, 30 (Rador). Comisiunea superioară chiriilor de pe lângă Curtea de Casaţie, a casat sentinţa tribunalului civil al Senei, din 25 Aprilie 1028, prin care se hotăra că locatarii români nu aveau dreptul la prelungirea contractelor de închiriere, în virtutea conferiţiunii franco-române din 6 Martie 1907. Curtea de casaţie constată că nu este stabilit că francezii ar putea obţine în România, prin aplicarea legislaţiei locale, prelungirea contractului pentru locuinţe. Afacerea a fost trimisă din nou spre judecare înaintea tribunalului din Versailles. — De ce au evacuat pe Tănăsoiu din casa aia? — Acolo se face o secție de propagandă culturală«