Dimineaţa, februarie 1930 (Anul 26, nr. 8305-8332)

1930-02-01 / nr. 8305

­ DIRECTORATE!] Am comentat zilele trecute un articol al redacţiei noastre din Ar­deal asupra directoratului din Cluj. Intre timp am primit şi de la alti co­respondenţi ai ziarelor noastre din oraşele capitale de directorate, veşti că noua instituţie dă loc la mari confuzii. A trecut aproape o lună dela pu­nerea în aplicare a legii admini­strative, prin numirea directorilor regionali, şi până azi încă nu e re­glementată nici sfera acestora de activitate, nici atribuţiile lor ; nu s’au făcut numirile sau detaşările de funcţionari, în unele capitale n’au fost desemnate nici localurile în cari vor funcţiona directoratele. Populaţia nu ştie în cari chestiuni trebuie să se adreseze directorilor, iar funcţionarii diverselor ministere nu ştiu în cari chestiuni sunt sub­ordonaţi ministerului lor şi în cari sunt sub conducerea directorului. Se înţelege de la sine că atunci când se creează o instituţie nouă, treime să treacă timp pentru ca să între în angrenajul vieţii de stat şi mai ales pentru ca toată lumea să înveţe care­ este rostul ei. De aceea noi ne aşteptăm dinainte că la înce­putul funcţionării directoratelor să existe oarecare confuzie. De cât, datoria guvernului este să facă tot posibilul pentru ca a­­ceastă confuzie să fie redusă cat mai mult posibil. In special în cazul de fată lucrurile trebuiau aranjate cu cea mai mare precautiune. Pentru că instituţia directoratelor a fost folosită de partidele adverse pentru o violentă campanie contra guvernului, pentru că în toate mani­festele sale partidul liberal afirma că ţara e pe cale să fie destrămată din cauza înființării directoratelor, pentru că în cele mai înalte fo­ruri se poate simţi uneori repercusi­unea acestor păreri, pentru toate a­­ceste motive guvernul este dator sa puie cât mai repede în funcţiune această instituție, pentru ca să do­vedească netemeinicia îngrijorări­lor. Noi am aprobat din primul mo­ment descentralizarea înfăptuită prin directorate, pentru că am vă­zut într’însa realizarea unui vechiu deziderat al democraţiei. Şi liberalii, în parte şi averescanii, recunosc ne­cesitatea descentralizării. Dar din motive politicianiste, pentru că a­­cest mare principiu a fost realizat de alţii şi pentru că ei au crezut că se pot folosi de acest pretext pen­tru a lovi în guvern, au pornit vio­lenta lor campanie contra directo­ratelor. Noi, ocupându-ne numai de idee, am salutat reforma administrativă. Dar tocmai de aceea dorim din tot sufletul ca ea să reușească. Întâr­zierea care se pune însă în aplica­rea ei poate avea un efect dezas­truos, care să ducă la compromite­rea principiului însuşi Se înţelege că în cazul acesta partidele de opo­ziţie vor susţine că vinovatul prin­cipal nu este aplicarea defectuoasă, ci principiul însuşi, ceea ce ar în­semna amânarea pe multă vreme a descentralizării. încă de astă toamnă noi am ce­rut guvernului să facă toate pregă­tirile, să pregăteasecă regulamen­tele de funcționare și dacă din mo­tive bugetare numirea directorilor nu se putea face înainte de 1 ianua­rie, cel puțin să se desemneze dina­inte viitorii directori, pentru ca ei să studieze din timp viitoarea lor însărcinare. In cazul acesta, ei ar îi­ putut începe să funcţioneze te­meinic din ziua numirii. In loc de aceasta, guvernul a tot amânat numirea directorilor, care s’a făcut în ultima zi, la 31 Decem­brie. Iar de atunci încoace, directo­rii studiază rostul însărcinării lor, şi nu şi-au putut încă începe activi­tatea. •­ ■ Iată de ce cerem guvernului să grăbească lucrurile, să dea zor ce­lor însărcinaţi cu redactarea regula­mentelor de funcţionare şi să stă­­rue pentru ca directoratele să devie cu o oră mai înainte instituţii reale. Altfel, cum am spus mai sus, prin­­tr-o aplicare defectuoasă riscă să compromită o instituţie în care lu­mea şi-a pus atâta nădejde, iar gu­vernul să-şi fi creat o atât de mare dificultate, fără niciun folos pentru ţară. G. GAMA anul XXVI. - Wo. 8805 IO pagini Sâmbătă 1 Februarie 1930 APARATE ORTOPEDICEI PĂRINŢI! Num­ăraţi copiilor povestea CEI TREI FRAŢI IMPARAţl Preţul 20 Lei I PROTEZE I Fondată In 1904 de CONST. MILLE3 LEI Ilficineşli,Str. GorlSf. Mille 7­li (Sărindar) TEI.EF . Centrala: 306 63. 324 73. 346 79 353 ! Direcția: 357/72. A­dria 307 69. Provincia 310­­ e pentru­­ ampulaţii, CORSETE, etc. etc. Fabrica de aparate ortopedice CAROL B­ÎNGER ■Casă f ondulă in anul 1894 Str. BREZOIANU 4 RYORI IN MUNŢI Cu prilejul logodnei principesei Ileana — De aia a venit Regina. Prinţul de Hochberg i-a solicitat mâna Domniţei. înţelegi d-ta o chestie ca asta nu se face cu una cu două ! E delicată ! Şi ’n timpul acesta, eroii flecărelii­­noastre, urcă şi scoboară, la 4 kilo­metri distanţă, singura regiune cu zăpadă din Predeal. SE ÎNTORC skiorii Ora 12. Se întorc skiorii, în gru­puri. Strada principală şi unică, s’a um­­plut de larmă. In costumele lor necioplite şi co­mune ambelor sexe, cu skiurile la spinare, par nişte cosaşi ce se în­torc hălăduind dela câmp. Fetele sunt tot atât de antrenate sau... extenuate ca băieţii. Nu-i uşor lucru — când refuzi să iei instru­mentul greu pe umăr — să te târâi pe un drum văduv de zăpadă. Toţi sunt leoarcă de năduşeală. Costumul stereotip te împrumută aceiaşi înfăţişare. Un fel de salope­tă groasă, sau pantaloni largi, co­mozi, un sviter de lână și o bonetă la fel. In picioare bocanci de sca­fandru, cu talpa­­intuită ca frunza de cactus. Cochetăria — de astă­­dată — e apanajul bărbaților. Cos­tumul lor cată să fie mai stilizat, mai fantezist. Amicul meu, căpitanul Draghici, exhibă un „chandail“ verde, cu gu­lerul decoltat, mulat pe talie, nou, nouţ. Colonelul Manolescu, gentilul aghiotant al principesei Ileana, un „complet“ albastru. Chiar fularul de la gât, e o batistă batisată, de ace­iaşi culoare. Cei­­ mai mulţi, băieţi, fete, umblă cu capul gol. Sunt imuni la guturai... Păşesc ca într’o alegorie ide sănă­tate. Fete rumene, ochi afsficati de aer pur, tinuta sveită, sportivă. Iată şi sania. Călătorii se grăbesc. Ii aşteaptă masa la popota O. N. E. F.-ului, deja ocupată de un tineret, înzestrat cu un apetit miraculos. In curtea popotei, muzica militară pân­deşte apariţia oaspeţilor. E un fel de solemnitate fără pre­tenţii, fără protocol. Mesenii tineri au uitat de existenţa smokingului, a rochiei de gală. Nici o jenă, nici un ceremonial. Domniţa Ileana e o ca­maradă ideală, modestă. Şi iată îi vin singuri pe drum, braţ la braţ, îndărătul lor, doamna de companie. Principesa păstrează costumul de ski. Adică o salopetă albastră, bo­canci de bizon ghintuiţi cu alamă, ciorapi scoţieni traşi peste panta­loni. Pe cap, doar,în jurul frunţii, o fâşie de şal siniliu, pus să oprească rebeliunea coafurii şi care-i împru­mută o gingăşie rustică. Principesa râde. Principesa e bine dispusă. Principesa răspunde familiar la sa­lutul camarazilor. Contele (sau prinţul, cum vreţi) Alexandru de Hochberg, e un tânăr nalt şi svelt. Costumul de ski, de culoare închisă, ii pune în evidentă chipul blond, fata trandafirie, nete­dă tenul de fecioară. E cu capul gol. Din buzunar îi atârnă neglijent pomponu! passe montagne-ului, inu­til într’o localitate cu climă atât de temperată, inutil unor sportimeni ce s’au echipat să înfrunte un ter­mometru mai sever. Junețea adunată la cazinou, plă­nuise o manifestaţie în onoarea eve­nimentului. Li s’a atras atenţia că-i prematură. Muzica. Cei doi prinţi tineri, intră simplu în cazinou... LA RESTAURANT O masă lungă ocupată de „ama­toarele“ aristocrate. Atmosferă sim­patică, sgomotoasă, juvenilă. Se ci­tesc gazetele, se comentează eve­nimentul. — Nu-i adevărat că s’au cunos­cut în străinătate ! rectifică o du­duie „care știe multe“, la paloarea căreia ghetele brutale, se potrivesc ananoda. E ca și cum ar sta pe un piedestal. S’au cunoscut aci! Și eu care credeam că acest amă­nunt — bana­ nouă muritorilor — e singurul element ce împrumută fap­tului, nota de legendă de poveste cu început nebulos. Care va să zică prinţii se cunosc ca burghezii ! Şi sunt iniţiaţi, cari ştiu cum se petrec asemenea lucruri! —­ Mais c’est pas encore oficiel. Je crois que ce n’est qu’un projet, Ies journaux ont pris d’avance ! îşi dă cu părerea o d-şoară brună şi vioaie. — Umblă braţ la braţ ! vesteşte alta, ca şi cum ar fi descoperit A­­merica. — Je crois que j’ai remarqué chez eux une tendresse visible, ros­teşte alta, dotată cum se vede, cu spirit de observaţie. — Să fie cu noroc ! se amestecă un sportsmen, GENEVA 30, (Rador). — In ulti­mele zile a căzut zăpadă foarte multă Maiorul Săvulescu improvizează I *n munţii­ Liguriei. In unele văi un cor. Defilează cântece populare.1 este caz foarte rar. Satele sosea la uşă.­­ Ura ! Principesa salută râzând, cu mâ­na ridicată. Cele două vagoane lustruite fu­megă paşnic, pe „linia moartă“. U­­nul e al Domniţei Celălalt al prin­ţului. Dimineaţa, când am trecut pe lângă ele, am fost plăcut surprins de aspectul lor gospodăresc. Perne­le atârnau la ferestre expuse la aer, cufere şi lăzi zăceau afară. Se tre­băluia în jurul lor, burghez, domes­tic. Dacă n’ar fi fost santinela, ași fi intrat să întreb simplu, pe proprie­tari dacă-i adevărat că părăsesc Predealul Miercuri seara... F. BRUNEA-FOX ★ PREDEAL. — Localitatea asta de munte are motive să se felicite de norocul ce a căzut peste dânsa, în paguba concurentei din apropiere, ce a monopolizat— vai ! fără rival — toate „repaosurile“ selecte, în­treaga vogă. E pe punctul să se lan­seze... Căci un dram de şansă e la fel în existența unui individ şi a u­­nei staţiuni climaterice. Ştiţi doar că preţueşte mai mult decât un „car de minte“, decât o tonă de prospec­te şi reclame ingenioase. De când jindueşte Predealul după faima aristocratică a Sinaiei ! Iată-l prezidând la înmugurirea unui eve­niment, din acelea ce consacră şi fac reputaţia nu numai a omului dar şi a locului. E o gazdă ce urmăreşte cu simpatie, cu o grijă maternală chiar, flirtul roz al blazoanelor... Are deci temeinice motive să fie mulţumit. Nu-i o butadă, o ! nu. Predealenii îşi freacă mâinile de bucurie. Primul cuvânt ce mi-a a­­dresat restauratorul, când a auzit că sunt ziarist, a fost: „Vă rog să scriţi la gazetă că oaspeţii princiari iau masa la mine“ ! Şi primarul, om energic şi veşnic cu ochii la interesele târgului său : „E o cinste care trebueşte cunoscu­tă de întreaga ţară. Predealul, în a­­fară de beneficiul moral, are tot dreptul să câştige avantagii, pe te­renul comercial. E o staţiune ce aş­teaptă de mult un succes pe care-l merită !“ Le-a auzit Dumnezeu ruga stă­ruitoare şi s’a îndurat într’o formă — dacă se poate spune — galantă, cum rar ne obişnueşte. NU-I ZĂPADĂ ? Marţi. O zi minunată ce-şi desfă­şoară bariera de atlaz, tocmai de la Comarnic. De două săptămâni ba­rometru­ se complace într’o „con­stantă“ aproape sentimentală. E mereu la „beau fix“. Păcat că n’a ştiut să împace veleităţile sale ga­lante şi cu necesităţile sportului de iarnă. Soare cald. Cer de primă­vară.’Toţi norii sunt deasupra Ca­pitalei. Su­rpriză! La ora matinală a Ra­pidului, localitatea e pustie. O ştiam doar bivuacul O. N. E. F.-ului şi’ al­tor societăţi de educaţie fizică. Şti­am că nu mai puţin de 200 sports­mens, bat pistele munţilor.­ Dar explicaţia n’a întârziat să so­sească. Dacă aşi fi­ fost­ mai iniţiat, aşi fi aflat-o chiar din mlaştina din dosul gării, un fenomen rar într’o altitudine ce ne obişnuise cu seve­ritatea­ ei hivernală căci reuşia tot­deauna să înfrângă cerbicia mercu­rului, silindu­­ să se umilească cu mult sub zero grade Skiorii s’au dus după... zăpadă ! Delicios, nu! In fiecare dimineaţă fac astfel, deplasându-se tocmai la 4 kilometri, în inima pădurii, unde preţiosul element e mai la adăpos­tul soarelui ce a uitat... calendarul. Nu că ar lipsi complect. Dar e aşa de puţină zăpada, de parcă nici n’ar fi. Pas de-ţi alunecă ski-ul pe un strat aşa de anemic, ce nu acoperă bine ,hopurile şi reliefurile şoselei. Chiar munţii sunt mai mult negri de cât albi. Doar pe culmi un pospai sgârcit, ca o priză de zahăr pe o plăcintă mare. Doar prin râpi s’a mai răsturnat vre-o doniţă cu lapte. In tren m’am întâlnit cu locote­nentul Florescu, ofițer simpatic, sportsmen select. S’a urcat la Si­naia. — „Mare ghinion anul acesta, mi-a spus dânsul. Din cauza lipsei zăpezii am­ trebuit să amânăm con­cursul international. Vroiam să-mi antrenez echipa de bob, dar n’am unde. La un moment dat ne-am gân­dit să cărăm zăpadă pentru pârtii. Am renunţat. S’ar fi topit“. Domniţa Ileana, sportivă neobo­sită, iniţiatoarea ski-ului rural, adi­că pentru nevoile locuitorilor, din ţi­nuturile lipsite de comunicaţie les­nicioasă, a plecat şi dânsa cu sania, dimineaţa, pe Valea Răşnoavei. Blondul oaspete contele de Hoch­berg, o însoţeşte. Bine­înţeles a­­ghiotantul regal şi doamna de com­panie, amabila Miss Maar. Principesa Ileana şi principele de Hochberg se spune Până la 12, ora întoarcerii ski­­orilor, nimic de făcut. Doar să co­chetez cu peisagiul. N’am venit însă pentru asta... Şi când te gândeşti că în Alaska, o urmă în zăpadă, e o carte de a­­venturi, e un itinerar tot aşa de e­­locvent ca o confesiune ! Caut pe jos o dâră de ski, dublă, o dâră princiară, cum aşi citi în pal­mă. Chiromantia sportului de iarnă! Se poate o urmă mai ideală! începe de la un vagon de lac, garat pe o „linie moartă“ şi urcă, traversând staţiunea, până ’n văzduh. Aşa în legendele scandinave, zeii tineri îşi înseamnă trecerea prin zona muri­torilor : o dungă de ski! Dacă aşi urma-o, aşi găsi la capă­tul ei o floare de înălţime : floarea reginei. Şi poate o monogramă... Patinatorii virtuoşi ştiu s’o realize­ze cu o simplă piruetă în doi... Până una alta plimbarea mi-a a­­dus confirmarea evenimentului. Cel puţin prin mărturia publică... II cu­noaşte din ajun, deci înainte de... sosirea gazetelor ce-i relatează. Mă amuz cerând lămuriri, unei „autorităţi locale“. E flatată că-i a­­cord, eu bucureștean, un rol „infor­mativ“, ce ar trebui să-mi revină. — E adevărat ? întreb eu. — Nu oficial, îmi răspunde grav „autoritatea“. Un comerciant, notabil, în măsură să ştie (!) dulcele mister, îmi îm­părtăşeşte, cu o siguranţă deli­cioasă : — A fost deocamdată o înţelege­re, un aranjament. Şi altul, mai precis ! D. VENIZELOS DESPRE FOSTUL REGE AL GRECIEI ATENA, 30 (Rador). — D. Venize­­los vorbind cri­ma Cameră relativ la amenajamentele aduse fostului pa­­lat regal in scopul instalării corpu­rilor legiuitoare, şi-a exprimat res­pectul său faţă de memoria regilor George şi Constantin, lăudând toto­dată atitudinea loială a fostului rege George O impresionantă catas­trofă navală O SUTA OPTSPREZECE VICTIME ROMA, 29.—O mare bar­că italiană cu motor, care pescuia in apele insulei Corfu s’a scufundat în ur­ma explodării cazanului. Din cei 120 marinari, cari se aflau pe bord, n’au pu­tut fi salvaţi decât doi. In­tre cei înecaţi sunt şi opt marinari, cari aparţineau unei singure familii. ■ ————o-^—— a Accidentul unui avion al liniei Bucureşti-Constantinopol SOFIA, 29 (Rador). — Un aero­plan aparţinând Companiei de na­vigaţie aeriană „Didna", făcând ser­viciul pe linia Bucureşti-Constanti­­nopol, a trebuit să ateriseze în a­­propiere de satul Sultanlar, din a­­propiere de Varna, pe teritoriul bul­gar, din cauza unei pane de motor. Nu se semnalează nici o victimă Pilotul şi mecanicul avionului au plecat la Bucureşti prin Varna. Avionul şi pasagerii au rămas pe loc, aşteptând să se aducă piesele de schimb care vor permite conti­nuarea călătoriei. Zăpadă abundentă in munții Liguriei în multe locuri nu mai au nici o comunicație intre ele. CHESTIUNEA PREUNGIRII CON­TRACTELOR LOCATARILOR ROMÂNI DIN FRANŢA a PARIS, 30 (Rador). Comisiunea superioară chiriilor de pe lângă Curtea de Casaţie, a casat sentinţa tribunalului civil al Senei, din 25 Aprilie 1028, prin care se hotăra că locatarii români nu a­­veau dreptul la prelungi­rea contractelor de închi­riere, în virtutea conferi­ţi­unii franco-române din 6­ Martie 1907. Curtea de casaţie con­stată că nu este stabilit că francezii ar putea obţine în România, prin aplica­rea legislaţiei locale, pre­lungirea contractului pen­tru locuinţe. Afacerea a­ fost trimisă din nou spre judecare înaintea tribu­nalului din Versailles. — De ce au evacuat pe Tănăsoiu din casa aia? — Acolo se face o secție de propagandă culturală­«

Next