Dimineaţa, februarie 1930 (Anul 26, nr. 8305-8332)
1930-02-01 / nr. 8305
r Abia aleasă a regii a fmeţii a şi fost detronată „Chicago Tribune“ anunţă din Haga. D-ra Emmy Küster a fost ştearsă din numărul reginelor. Juriul la descoperit că dânsa e măritată de mai bine de 11 ani, că are un copil de 9 ani, şi că are vârsta de 30 de ani şi nu de 22, cum indicase juriului. D-ra Hendrika Van der Rest, a doua laureată, va reprezenta acum Olanda la concursul internaţional. * PARIS. — D-ra Hendrika Van der Rest, care e în vârstă de 24 de ani şi care va reprezenta frumoasele fete olandeze la concursul internaţional de frumuseţe, a sosit Vineri, cu avionul, la Paris. 4 Un incendiu care ţine de 260 de ani Focul de la Moreni durează de opt luni de zile — o mică eternitate pentru noi. Totuşi se cunosc cazuri, în care durata incendiilor de acest soiu a fost încă mult mai mare. Aşa de plidă la Kentuky, aprinzându-se nişte gaze subterane, a izbucnit un incendiu într-o mină, care a ţinut 50 de ani şi n’a putut fi stins decât după ce s’a deviat cursul unui fluviu împingând massele de apă în mină. Intr’o mină din statul Ohio, lucrătorii mineri s’au pus in grevă în anul 1884. Spre a sili patronii să cedeze, minerii au dat foc la opt mine. Cărbunii mai ard şi în ziua de astăzi, focul intinzându-se in toate părţile. La Crabondale (Pensylvania) arde de asemeni o mină de câteva decenii încoace— toate măsurile de stingere s'au dovedit ineficace şi o avere, milioane de tone cărbuni pier în scurt. Dar recordul incendiilor de acest fel ii deţine mina din localitatea Dudweiler lângă St. Ingbert la malul Saamului în Germania. In 1068 a sărit scânteia fatală care a provocat incendiul şi de atunci mina arde necontenit.Omul modern, care a biruit, văzduhul şi oceanul cu ajutorul tehnicii, nu e în stare să domine această forţă elementară a naturii. Dar dacă ştiiinţa omenească nu e în stare să biruiască acest foc perzistent şi uriaş, cel puţin să se folosească de el pe altă cale, aşa precum Islandezii exploatează izvoarele lor fierbinţi. Pe timpul lui Goethe pietrele fierbinţi din Dudweiler au ajutat la fabricarea pietrii acre. Astăzi lumea tehnică ventilează iarăşi ideia unei exploatări industriale a acestei surse de călduri. Şi de ce nu s’ar construi oare sere gigantice deasupra izvorului fierbinte, recoltându-se în plină Europă mai mult septentrională, cele mai frumoase flori și fructe tropicale ? Trăsura lui Hartmann Trăsura cu care Gustav Hartmann, faimosul birjar berlinez, poreclit „Gustav cel de fier“ a făcut raidul Berlin-Paris-Berlin a ars într’o remiză pe proprietatea lui Hartmann din Wanmee, cu ocazia unui incendiu izbucnit acolo. Orga in casele particulare Orga e un instrument de muzică uzitat mai mult în biserici. Totuși, în ultimul timp ea poate fi găsită și in case particulare. La Berlin există vreo patruzeci de proprietari de orge. Ce mai mare e în posesia bancherului Samland. Orga reprezintă o valoare de 70.000 mărci— circa 2.800.000 lei. In America — foarte religioasă — se găsesc orge în mai toate vilele dela țară, la Hamburg Sâmbătă ! Februar!« CURIOZITĂȚI DIN LUMEA LARGĂ IM $11 Ciocnirea unor trenuri electrice la New-York Şase d’o dată Pe lângă instituţia P. T. T. funcţionează o foarte utilă secţie, cea aşa zisă a „constructorilor“, în a căror atribuţie cade, între altele, repararea telefoanelor la particulari. De câteva zile telefonul meu s-a deranjat şi a venit în atingere cu nu mai puţin de şase posturi din cartier, 77/64, 2/46, 77/61 şi alte trei numere pe care nu le-am putut reţine, funcţionează laolaltă, într-o dulce armonie. De câte ori cere cineva unul din aceste şase numere, răspund toate la cor Personal, am telefonul instalat în alt capăt al locuinţei, unde ajung numai după ce cobor nişte ocări. Vă închipuiţi ce plăcere! , Toţi cei şase fericiţi posesori de telefoane se deranjează înseşit decât ar fi nevoe. Ca să-şi mai cruţe picioarele, au început a trimite la telefon servitoarele. Atunci Începe o zăpăceală căreia nu-i mai poţi da de capăt. — Allo! 77/64? — Aici e Iulişca. Nu, e Borişca. — Ba e Erji. — închide! — Ba închide d-ta! Doi dintre abonaţi fiind ofiţeri, profesiunea ei obligă să se scoale cu mult înainte de a se face ziuă. Şi uneori sunt chemaţi la telefon de camarazii lor. Zbârnâitul soneriei scoală din somn pe toţi cei şase nefericiţi. Altul obişnueşte să stea seara târziu, până la 12 sau la unu; se întâmplă ca intimii să-l cheme la telefon la asemenea ore. Soneria trezeşte din somn şase familii dintre odată. Ce minunată invenţie e telefonul loc. O scrisoare de preţ Prima scrisoare care a fost adresată din Lumea Nouă în cea veche e un răvaş adresat in ziua de 12 ianuarie 1512 de către fiul marelui explorator al mărilor, Cristofor Columb, anume Diego Columb, arhieepiscopului din Toledo. Acum această scrisoare, care devenise proprietatea Germaniei, a fost cumpărată de către un anticar din Londra pentru suma de 147.000 mărci. Monede din timpul războiului de treizeci de ani Cu ocazia unor săpături făcute la rădăcina unui pom, un ţăran din Cehoslovacia a găsit o oală de lut conţinând monede de argint, care datează din epoca războiului de 30 de ani. Monedele sunt ceva mai mari decât actualele piese de cinci coroane cehoslovace. Ele vor fi depuse la un muzeu. Conferinţa d-lui Tzigara Samiraş la Barcelona BARCELONA, 30 (Rador). — Ziarele publică coloane elogioase asupra conferinţei d-lui prof. Tzigara Samurcaş asupra relaţiilor artistice hispano-române, ţinută sub prezidenţia contelui Montsony, în sala de onoare a prefecturei. -------- ——^ DIMINEAŢA Miercuri s’a terminat discuţia asupra sângerosului eveniment de la Lupeni. Trebue să mărturisim că n’am eşit mult mai luminaţi, decât la începutul discuţiei Ne-a rămas întipărită o singură dorinţă a guvernului. Să nu se mai vorbească despre această chestiune, să nu se mai răscolească patimile, să se treacă cu uitarea asupra sângelui vărsat. Am fi şi noi de acord cu această dorinţă, căci nu de dragul discuţiei sau din dorul de a ne reîmprospăta in memorie tabloul unei pieţe acope-rite de 22 de cadavre, vorbim mereu de Lupeni. Am dori să trecem cu buretele peste tragica întâmplare, dar cu o condiţie. Guvernul să ne spuie ce s’o schimbein aceste şase luni, cari au trecut de la tragica Întâmplare, în situaţia minerilor de la Lupeni, şi de aiurea. Să vedem dacă in adevăr numai fatalitatea a făcut ca la Lupeni armele să se descarce singure in trupurile muncitorilor, ce măsuri s’au* luat pentru îndreptarea nenorocitei stări sociale a muncitorimii Dar teamă ni e că nu s'a schimbat nimic, de cât doar că agenţii sindicatului pretins independent nu mai aţâţă lumea la revoltă, iar muncitorii au învăţat de frică şi nu mai îndrăznesc să se agite. Şi dacă aşa e cazul, nimic nu ne asigură că întâmplarea nu se va repeta. In şedinţa de eri, a vorbit mai întâiu d. subsecretar de stat Mirto. D-sa s’a mulţumit să facă o caldă apărare prefectului Rozvan, pe care-l socoteşte absolut nevinovat, ba chiar căruia i-a recunoscut, meritul de a fi procedat cu cea mai mare tragere de inimă pentru muncitorime, şi cu o deosebită pricepere în cele 36 ore de muncă neîntreruptă până in momentul tragediei. O mare parte din discursul d-lui Mirto a fost de ordine ortografică, d-sa condamnând sever pe cei ce, intenţionat, au aninat numelui prefectului un g In coadă, spunându-i Bosvany. Cu acest prilej, d. Mirto s’a crezut autorizat să procedeze la o altă modificare de ortografie — ori poate numai de pronunţie — numind pe fostul prefect Rázván. Când se va putea preciza deci, dacă îl chiamă Rosvany, Rosvan (cu accentul pe Ros) sau Răsvan (cu accentul pe van) se va ști cine-i vinovatul la Lupeni. Deocamdată, d. Mirto, spălând de orice vină pe d. Rosvan (noi fiind absolut neutri în această chestiune, să ni se dea voie să adoptăm ortografia mijlocie), n’a spus cine-i adevăratul vinovat. S'a mulţumit să acuze pe directorii şi inginerii minei, cari au cerut imediata intervenţie a armatei, pe motiv că altfel 200 de muncitori pier în mină, ceea ce nu era adevărat. In orice caz, d. Mirto ne-a rămas dator o explicaţie: de ce d. Rosvan a fost demis din slujbă, dacă atitudinea sa a fost atât de ireproşabilă. O REPLICĂ $i O NOUĂ PLEDOARIE D-lui Mirto i-a răspuns în replică d. Flueraş. D-sa a vorbit iar foarte mult şi a reuşit din nou să îndepărteze atenţia Camerei dela chestiune. D. Flueraş s’a rătăcit în tot felul de chestiuni mărunte, a citit scrisori particulare, dar n’a atins laturile principale ale vinovăţiilor. La urmă a presintat în scris propunerea unei anchete parlamentare. Ceilalţi interpelatori n’au mai vorbit in replică. După d. Flueraş a pledat, foarte scurt, d. Răducanu. D-sa a început prin a arunca o săgeată în contra unui adversar ascuns, căci şi-a exprimat speranţa că nici unul din Interpelatori n’a avut scopuri nemărturisite, ceea ce dovedea că bănueşte pe unul din ei (nu ştim pe care) de a fi avut astfel de scopuri. Apoi a declarat cft inspectorul muncii, acela despre care d. Ghiulea ne-a povestit atâtea fapte caracteristice, nu este vinovat. Şi după ce a reclamat cu căldură uitarea celor petrecute, d. Răducanu a terminat aducându-ne la cunoştinţă singurul rezultat pozitiv al interpelărilor: d. prim ministru are intenţia să numească un comisar al guvernului pentru valea Jiului, cu însărcinarea de a supraveghia condiţiile de muncă, de a apăra pe muncitori, de a veghea ca societăţile să-şi îndeplinească îndatoririle, etc. In urmă preşedintele anunţă că propunerea d-lui Flueraş se trimite în secţii, unde, bineînţeles, va fi respinsă. Chestiunea Lupanilor s’a terminat. OBSERVAŢIUNI POSTUME Dar deşi terminată, ne vom îngădui unele observări. 1. Nu înţelegem de ce prefectul Rosvan a fost demis, deşi guvernul îl consideră nevinovat. 2. Din cele spuse de interpelatori, rezultă că o mare parte din vină o are preşedintele tribunalului, care, în arbitrajul său relativ la contractele de muncă, a dat o decizie extrem de nefavorabilă pentru muncitori, înţelegem că nimeni nu poate chema la răspundere pe un magistrat pentru o sentinţă dată. Am dori să ştim dacă, după ce s’a văzut că preşedintele din Deva n’are destulă pricepere pentru chestiunile sociale, a nu e rea. Dar importanţa ei va depinde exclusiv de capacitatea, de sufletul, de puterea de muncă şi de trecerea la cei mari pe cari le va avea noul demnitar. Sunt puţine demnităţi în stat despre cari se poate spune cu atâta dreptate că „omul sfinţeşte locul". Rămâne deci de văzut cine va fi numit comisar al guvernului pe valea Jiului. Se vorbeşte despre d. profesor Ghiulea, specialist în materie, sau de d. colonel Medrea, cunoscut ca energic şi bun organizator. Şi nu ne mai rămâne decât speranţa că ce n’au putut face până acum toate autorităţile din judeţul Hunedoara, o va face viitorul comisar al guvernului, fost trimis acolo un alt preşedinte, care să poată corespunde şi acestei laturi (fără nici o legătură cu jurisprudenţa) a activităţii sale şi să dea pe viitor contracte de muncă mai aproape de realitate. 3. Trebue să constatăm că şi astăzi, ca şi imediat după tragedie, ministrul de Interne a apărat pe prefect, ministrul muncii a apărat pe inspectorul său; dacă ministrul justiţiei ar fi avut prilejul să vorbească, el ar fi apărat de sigur organele sale. Aşa încât, dacă ar fi vorbit şi primul ministru, cum se anunţase, el n’ar fi putut face alta decât să tragă singura consecinţă logică. Nimeni nu e vinovat! 4. S’a anunţat numirea unui comisar al guvernului. In sine, măsura mia română“ şi „Casa Şcoalelor“. D. Iuliu Moldovanu, subsecretarul de stat la sănătatea publică, de care ţine noua direcţie, i-a luat apărarea, promiţând că va supraveghea gospodăria ei, şi că se va folosi de oameni experimentaţi şi cu cultură. In răspunsul său, d. profesor Moldovanu a atins indirect şi chestiunea voinicilor, arătând deosebirea dintre fascism sau bolşevism, de o parte, şi organizaţii ca aceea a socolilor, de alta. Se ştie că guvernul aseamănă organizaţia voinicilor cu a socolilor. Ziarele de partid şi libertatea presei Mai zilele trecute, ziarul „îndreptarea“ protesta contra unui articol al nostru, prin care afirmam că presa de partid este aceea care înjoseşte limbajul ziarelor. Eri, „îndreptarea” publică azi &apel, semnat de d. Gr. Trancu-Iaşi, care începe cu cuvintele: „E mai bine de un an, de când ţara este exploatată de o bandă care după ce a acaparat-o prin înşelăciune, se menţine prin jaf”. Aceasta nu va împiedica partidul poporului, când va fi la putere, să ceară o lege de gâtuire a presei, care etc., etc. niiTiH iii T—■ VIAŢA POLITICĂ Discuţia asupra Lupanilor s’a terminat Măsuri contra comuniştilor şi cuziştilor INSURAREA STUDIOULUI EVREESC De vorbă cu regisorul I. Sternberg , în destinul teatrului evreesc din orientul Europei, să nu se poată elibera deabinelea de jugul ghetto-ului, chiar când condiţiunile sociale i-ar fi favorabile. E fiindcă acest destin, deprins de veacuri să stea la căpătâiul unei fiinţe resemnate, se hotărăşte foarte greu s’o părăsească definitiv, fără să împlânte In trupul victimei, barem o ghiară. E răzbunarea unei forţe, pentru care e indiferent dacă stigmatul e produs de bici sau foame. Totul e să nu fie uitat... Odiseia teatrului de avangardă a lui Sternberg, ce îşi deschide astăseară porţile, vădeşte puternic, această tragedie. Sternberg ar fi putut dobândi un loc de frunte în literatura şi publicistica evreească din America, unde a activat. Ar fi izbutit să-şi găsească un loc comod la Berlin, pe o scenă ce i-ar fi apreciat aptitudinile de regisor. Sternberg putea călăuzi technica unui teatru românesc din Capitală, unde a fost solicitat. A preferat să înjghebe un studio idiş. Şi astfel s’a întors la jugul ghetto-ului. Şi astfel destinul a găsit prilejul să-şi continue cu dânsul, misiunea milenară. Câţi din acei ce au asistat la premiera de aseară, vor fi aflat, fără spusa noastră, teribila muncă şi mai ales dureroasele condiţiuni materiale, în cari au trebuit să lucreze aceşti inimoşi tineri, împătimaţi de un ideal de artă, pe cari îl înfăptuesc? Am asistat la repetiţiile ce au durat trei luni, (lăsăm la o parte anul de „gestaţie“: găsirea repertoriului, recrutarea ansamblului), repetiţii de vagabonzi, evacuaţi din loc în loc, siliţi să se adăpostească sub un acoperiş de ocazie, nevoiţi să sufere privaţiuni vecine cu mizeria. I-am văzut laminaţi de „regim“, dar galvanizaţi de o energie ce nu se poate căpăta cu caloriile celor mai substanţiale alimente. I-am văzut adesea abătuţi, dar niciodată învinşi. Şi iată după trei luni cu ajutorul câtorva prieteni şi iubitori de teatru, munca lor supusă examenului public. DE VORBA CU REGISORUL Dar în definitiv ce urmăresc aceşti oameni? I. Sternberg pe care l-am văzut eri la Lipscani, dând ultimele tuşe misterului lui Peretz, ne-a împărtăşit: — Cine suntem? Fiziceşte ca şi spiritualiceşte o colectivitate. Deci Împotriva sistemului vedetelor. Adică o unitate morală şi materială, temelie neclintită pentru un studio. Fiindcă un studio nu înseamnă şcoală teatrală (pentru cultivarea tinerimei actoriceşti), ci laboratorii, unde se experimentează o nouă technică teatrală. Dar pentru ca un studio să rămâie studio, e nevoe de un material omenesc tânăr şi suplu, principiu după care ne-am călăuzit şi noi. Suntem aşadar legaţi de toate curentele teatrale moderne. Polii extremi ai tendinţei noastre artistice sunt: clasicismul şi modernismul. Socotim ca exponenţi ai dramaturgiei evreeşti pe A. Goldfaden, Schalom Aiechem şi I. L. Peretz. Vom experimenta operile contimporane evreeşti, cari urmăresc, ascendent linia aceasta de evoluţie a comediilor şi misterelor colective, pornite de marii antemergători. Vrem cu alte cuvinte un teatru al masselor, în sensul deplin al cuvântului. DESPRE AUTOR De ce începem cu Peretz şi cu piesa lui: „Noaptea în târgul vechiu?“ E fiindcă pe acest scriitor, îl considerăm ca pe unul din cei trei creatori ai literaturii moderne evreeşti şi cel mai profund scriitor evreu. El este în acelaş timp părintele simbolismului în literatura evreească. In piesa ce reprezentăm acuma, a strălucit imaginea sa fulgerătoare, dinamică, ca un preludiu al limbajului telegrafic, inovat de expresioniştii germani de după războiu. Acesta din punctul de vedere al formei. In ce priveşte ideia, opera lui I. L. Peretz nu se poate desprinde de starea de spirit a epocei sale. După războiul ruso-japonez, după reprimarea revoluţiei ruseşti din 1905, consternarea societăţei ruse a Înrâurit pe cea evreească, împrumutându-i un Poetul I. STERNBERG Directorul noului Studio evreesc colorit pesimist. Iată de ce „In noaptea în târgul vechiu“, care e un poem de adâncă desnădejde, se desluşeşte misterul omului —nălucă, tragedia şubredei realităţi evreeşti în care totul respiră cu groaza inevitabilului, cu temerea dispariţiei. Acesta e fondul. Dar în felul ascuţit al tratărei problemei, în săparea îndărătnică până la temelie a „târgului“, se recunoaşte spiritul activ a lui L. I. Peretz. Şi acum câteva cuvinte despre piesă. A fost scrisă în 1907. Abia în 1925, zece ani după moartea autorului, a fost reprezentată pentru întâia oară în teatrul lui Granovski, apoi în 1928 la Varşovia, cu „Trupa din Vilna“. Şi astăzi un al treilea tip de montare, la noi. Faptul acesta este foarte caracteristic, fiindcă misterele lui I. L. Peretz, nu se adaptau realismului teatral, care în vremea aceia cucerise scena şi şi-au putut găsi o expresie numai în montările sintetice, la care sa ajuns abia în ultimii ani. „Noaptea în târgul vechiu“ nu conţin un subiect în sensul convenţional al cuvântului. Nu în zadar însuş autorul îşi caracterizează piesa: Visul unei nopţi de friguri. „Noaptea“ simbolizează chinuitoarea deznădejde şi a autorului şi a „Târgului vechiu“ , a ghettoului evreesc. Eroii de căpetenie a celor două lumi ce se contestă şi se caută în acest mister (a lumei de dincolo de moarte şi a lumei cu viaţă indecisă, nebuloasă), sunt Ghiduşul şi Rapsodul oraţiilor de nuntă, întâiul: Negarea aprigă. Celălalt: zbuciumul creator,, patosul, impetuoasa voinţă a personalităţii pentru care a se afirma este o poruncă. Rapsodul se încumetă să spulbere teroarea împietrirea, care, răşluind hotarul dintre moarte şi viaţă a pus stăpânire pe sufletul „Târgului vechiu“, înfrântul este însă rapsodul, căci „morţii nu învie“! Sternberg şi-a aprins o ţigare ieftină şi şi-a reluat locul pe scenă. In sală se măturau cojile de portocală din ajun. Stăvilirea agitaţiilor extremiste dri dimineaţă a continuat la preşedinţia consiliului de miniştri, conferinţa civilo-militară ţinută în ajun. Scopul acestei conferinţe a fost — după cum a anunţat ziarul nostru — de a se găsi mijloacele cele mai propice pentru a se stăvili propaganda deşănţată dezlănţuită în ţară de agitatorii curentelor extremiste. De câtva timp fac o propagandă incendiară în ţară, mai ales în satele din teritoriile alipite — Ardealul şi Basarabia — cuziştii. Agitatorii cuzişti văzând că politca lor nu mai găseşte ecou şi crezare în vechiul regat, s’au abătut asupra sătenilor din ţinuturile eliberate, care nu-i cunosc. Propaganda lor e primejdioasă, fiindcă cuziştii promit sătenilor: 1) Scutirea de orice impozite, întrucât, venind ei la putere, statul va confisca averile imobiliare şi mobiliare ale evreilor şi deci va avea banii destui. 2) Din această expropriere vor beneficia pe din două statul şi sătenii. 3) Că toate datoriile către evrei vor fi crtate. 4) Că evreii vor fi trimişi până la cel din urmă peste graniţă şi, deci, va fi loc pentru ţărănime în ramurile de activitate astăzi ocupate de evrei. E foarte uşor ca o atare criminală propagandă să prindă la ţară, să deslănţue furtuna şi să pună în primejdie ordinea internă. E de datoria guvernului să ia de urgenţă măsurile ce se impun pentru asigurarea ordinei. Rezultatul conferinţei civilo-militare de la preşidenţie nu se cunoaşte încă, dar e sigur că în cursul ziilei de azi se vor anunţa public dispoziţiile ce s’au dat pentru stăvilirea propagandei extremiştilor, cari vor cunoaşte rigorile legilor de apărare a siguranţei statului. Guvernul atacat in Senat Miercuri la Senat, guvernul a avut o zi nu tocmai plăcută. După ce d. Jitianu a protestat contra Rădulescu Motru a combătut organizarea nouei direcţiuni a educaţiei poporului. Deşi interpelarea a conţinut în mare parte atacuri personale la adresa d-lui Rebreanu, totuşi ea a avut şi o parte prin care se critica instituţia în sine. La această interpelare s-a asociat d. Bianu, preşedintele Academiei care a cerut ca fondurile disponibile pentru propagandă şi cultură să se dea instituţiilor existente ca „Acade ????????????????????????? FRUMOASA DIN GHETTO 0TTEHG MD ASA0MURF FRUMOASA DIN GHETTO străluceşte iubeşte şi suferă In „LECTURA ■" —- apărută azi — ßß HEP, ?????? ???? ????? ???? ????? Pag. 8-a Rezultatul alegerii de la Caraş Rezultatul definitiv al alegerii parţiale pentru un loc de deputat In judeţul Caraş este următorul: Guvernul 31.114 voturi Socialiştii 7345 , Liberalii 2.542 , Lupiştii 1.863 „ D. Mihail Manoilescu a fost proclamat ales Din partea guvernului a candidat d. M. Manoilescu, fost subsecretar de stat, din partea socialiștilor d. Şerban Voinea, liberali d. Amza, iar candidatul lupiștilor a fost d. Adrian Brudariu, fost deputat. Apărarea Indiilor olandeze BATAVIA, 30 (Rador). — Guvernul Indiilor olandeze a prezentat consiliului naţional un memoriu, indicând liniile generale pentru viitoarea apărare a Indiilor olandeze. Conform memoriului, portul Surabaja va servi ca bază pentru flotă; apărarea insulei Java va fi asigurată printr-o armată de uscat susţinută de flotă; în mai multe puncte importante, în special în cele două porturi petrolifere Tarakan şi Bellcpepa va fi stabilită câte o garnizoană, iar cele două localităţi vor fi fortificate în mod special în contra atacurilor aeriene. "■■nBii*' * ■■cf»—" - ■ ■ mi închirierea vapoarelor S. M. R. CONSTANȚA, 30. — Reorganizându-se serviciul maritim român, s’a hotărît ca vapoarele românești să nu mai fie vândute, cum fusese vorba un moment, ci numai închiriate. Până acum au fost Închiriate, pe ziua de 1 Februarie — următoarele vase: București, d-lui comandor Dumitriu, Iaşi şi Dobrogea, d-lui comandor Popăvăţ şi Oituz, d-lui căpitan Vlasopol. D. inginer Buşilă, inspector in direcţia serviciului maritim român, a reşit la Constanţa, pentru a preda vasele închiriate. De la conferita navală LONDRA, 30 (Rador). — In cercurile conferinţei navale se crede că în cele din urmă se va alege ca bază de discuţie pentru limitarea armamentelor navale, propunerea tranzacţională franceză. D-nii Tardieu, Briand şi Leygues au discutat ori după amiază cu experţii francezi, în scopul de a se fixa nevoile minime ale Franței pentru fiecare categorie de vase de război, atinse de limitarea proectată. ■■■HP» XI Sinuciderea din calea Plevnei Azi dimineaţă personalul fabricii „Lessel“ din calea Plevnei 159, a găsit spânzurat in sala maşinilor pe mecanicul Rudof Wilcher. In buzunarul hainei lui s’au găsit două scrisori, în care arată că se sinucide din cauza mizeriei, nemaiputând câştiga banii necesari pentru intretinerea familiei.