Dimineaţa, februarie 1930 (Anul 26, nr. 8305-8332)

1930-02-01 / nr. 8305

r Abia aleasă a regii a fmeţii a şi fost detronată „Chicago Tribune“ anunţă din Haga. D-ra Emmy Küster a fost ştearsă din numărul reginelor. Juriul la descoperit că dânsa e măritată de mai bine de 11 ani, că are un copil de 9 ani, şi că are vârsta de 30 de ani şi nu de 22, cum indicase juriu­lui. D-ra Hendrika Van der Rest, a doua laureată, va reprezenta acum Olanda la concursul internaţional. * PARIS. — D-ra Hendrika Van der Rest, care e în vârstă de 24­ de­ ani şi care va reprezenta frumoasele fete olandeze la concursul interna­ţional de frumuseţe, a sosit Vineri, cu avionul, la Paris. 4 Un incendiu care ţine de 260 de ani Focul de la Moreni durează de opt luni de zile — o mică eternitate pen­tru noi. Totuşi se cunosc cazuri, în care durata incendiilor de acest soiu a fost încă mult mai mare. Aşa de plidă la Kentuky, aprin­­zându-se nişte gaze subterane, a iz­bucnit un incendiu într-o mină, care a ţinut 50 de ani şi n’a putut fi stins decât după ce s’a deviat cursul unui fluviu împingând massele de apă în mină. Intr’o mină din statul Ohio, lucră­torii mineri s’au pus in grevă în anul 1884. Spre a sili patronii să cedeze, minerii au dat foc la opt mine. Cărbunii mai ard şi în ziua de astăzi, focul intinzându-se in toate părţile. La Crabondale (Pensylvania) ar­de de asemeni o mină de câteva decenii încoace— toate măsurile de stingere s'au dovedit ineficace şi o avere, milioane de tone cărbuni pier în scurt. Dar recordul incendiilor de acest fel ii deţine mina din localitatea Dudweiler lângă St. Ingbert la malul Saamului în Germania. In 1068 a să­rit scânteia fatală care a provocat incendiul şi de atunci mina arde necontenit.­Omul modern, care a bi­ruit, văzduhul şi oceanul cu ajutorul tehnicii, nu e în stare să domine a­­ceastă forţă elementară a naturii. Dar dacă ştiiinţa omenească nu e în stare să biruiască acest foc per­zistent şi uriaş, cel puţin să se folo­sească de el pe altă cale, aşa pre­cum Islandezii exploatează izvoarele lor fierbinţi. Pe timpul lui Goethe pietrele fierbinţi din Dudweiler au ajutat la fabricarea pietrii acre. As­tăzi lumea tehnică ventilează ia­răşi ideia unei exploatări industria­le a acestei surse de călduri. Şi de ce nu s’ar construi oare sere gi­gantice deasupra izvorului fierbin­te, recoltându-se în plină Europă mai mult septentrională, cele mai frumoase flori și fructe tropicale ? Trăsura lui Hartmann Trăsura cu care Gustav Hartmann, faimosul birjar berlinez, poreclit „Gustav cel de fier“ a făcut raidul Berlin-Paris-Berlin a ars într’o remi­ză pe proprietatea lui Hartmann din Wanmee, cu ocazia unui incendiu izbucnit acolo. Orga in casele particulare Orga e un instrument de muzică uzitat mai mult în biserici. Totuși, în ultimul timp ea poate fi găsită și in case particulare. La Berlin exi­stă vreo patruzeci de proprietari de orge. Ce mai mare e în posesia bancherului Samland. Orga repre­zintă o valoare de 70.000 mărci— circa 2.800.000 lei. In America — foarte religioasă — se găsesc orge în mai toate vilele dela țară, la Hamburg Sâmbătă ! Februar!« CURIOZITĂȚI DIN LUMEA LARGĂ IM $11 Ciocnirea unor trenuri electrice la New-York Şase d’o dată Pe lângă instituţia P. T. T. func­ţionează o foarte utilă secţie, cea aşa zisă a „constructorilor“, în a căror atribuţie cade, între altele, re­pararea telefoanelor la particulari. De câteva zile telefonul meu s-a de­ranjat şi a venit în atingere cu nu mai puţin de şase posturi din car­tier, 77/64, 2/46, 77/61 şi alte trei numere pe care nu le-am putut re­ţine, funcţionează la­o­laltă, într-o dulce armonie. De câte ori cere cineva unul din aceste şase numere, răspund toate la cor Personal, am telefonul ins­talat în alt capăt al locuinţei, unde ajung numai după ce cobor nişte ocări. Vă închipuiţi ce plăcere! , Toţi cei şase fericiţi posesori de telefoane se deranjează înseşit decât ar fi nevoe. Ca să-şi mai cruţe picioa­­rele, au început a trimite la telefon servitoarele. Atunci Începe o zăpă­ceală căreia nu-i mai poţi da de capăt. — Allo! 77/64? — Aici e Iulişca. Nu, e Borişca. — Ba e Erji. — în­chide! — Ba închide d-ta! Doi dintre abonaţi fiind ofiţeri, profesiunea ei obligă să se scoale cu mult înainte de a se face ziuă. Şi uneori sunt chemaţi la telefon de camarazii lor. Zbârnâitul soneriei scoală din somn pe toţi cei şase ne­fericiţi. Altul obişnueşte să stea seara târ­ziu, până la 12 sau la unu; se în­tâmplă ca intimii să-l cheme la te­lefon la asemenea ore. Soneria tre­zeşte din somn şase familii dintre odată. Ce minunată invenţie e telefonul l­oc. O scrisoare de preţ Prima scrisoare care a fost adre­sată din Lumea Nouă în cea veche e un răvaş adresat in ziua de 12 ia­nuarie 1512 de către fiul marelui explorator al mărilor, Cristofor Co­­lumb, anume Diego Columb, arhie­­episcopului din Toledo. Acum această scrisoare, care de­venise proprietatea Germaniei, a fost cumpărată de către un anticar din Londra pentru suma de 147.000 mărci. Monede din timpul războiului de treizeci de ani Cu ocazia unor săpături făcute la rădăcina unui pom, un ţăran din Ce­hoslovacia a găsit o oală de lut conţinând monede de argint, care datează din epoca războiului de 30 de ani. Monedele sunt ceva mai mari de­cât actualele piese de cinci coroane cehoslovace. Ele vor fi depuse la un muzeu. Conferinţa d-lui Tzigara Samiraş la Barcelona BARCELONA, 30 (Rador). — Zia­rele publică coloane elogioase asu­pra conferinţei d-lui prof. Tzigara­ Samurcaş asupra relaţiilor artistice hispano-române, ţinută sub prezi­denţia contelui Montsony, în sala de onoare a prefecturei. -------- ——^ DIMINEAŢA Miercuri s’a terminat discuţia asu­pra sângerosului eveniment de la Lu­­peni. Trebue să mărturisim că n’am eşit mult mai luminaţi, decât la în­ceputul discuţiei Ne-a rămas întipă­rită o singură dorinţă a guvernului. Să nu se mai vorbească despre a­­ceastă chestiune, să nu se mai răs­colească patimile, să se treacă cu uitarea asupra sângelui vărsat. Am fi şi noi de acord cu această dorinţă, căci nu de dragul discuţiei sau din dorul de a ne reîmprospăta in memorie tabloul unei pieţe­ acope-­­­rite de 22 de cadavre, vorbim mereu de Lupeni. Am dori să trecem cu bu­retele peste tragica întâmplare, dar cu o condiţie. Guvernul să ne spuie ce s’o schimbe­­in aceste şase luni, cari au trecut de la tragica Întâmplare, în situaţia minerilor de la Lupeni, şi de aiurea. Să vedem dacă in a­­devăr numai fatalitatea a făcut ca la Lupeni armele să se descarce singure in trupurile muncitorilor, ce măsuri s’au* luat pentru îndrep­tarea nenorocitei stări sociale a muncitorimii Dar teamă ni­ e că nu s'a schim­bat nimic, de cât doar că agenţii sindicatului pretins independent nu mai aţâţă lumea la revoltă, iar muncitorii au învăţat de frică şi nu mai îndrăznesc să se agite. Şi dacă aşa e cazul, nimic nu ne asigură că­­ întâmplarea nu se va repeta. In şedinţa de eri, a vorbit mai în­­tâiu d. subsecretar de stat Mirto. D-sa s’a mulţumit să facă o caldă apărare prefectului Rozvan, pe care-l socoteşte absolut nevinovat, ba chiar căruia i-a recunoscut, meritul de a fi procedat cu cea mai mare tragere de inimă pentru muncitorime, şi cu o deosebită pricepere în cele 36 ore de muncă neîntreruptă până in mo­mentul tragediei. O mare parte din discursul d-lui Mirto a fost de ordine ortografică, d-sa condamnând sever pe cei ce, intenţionat, au aninat nu­melui prefectului un g In coadă, spu­­nându-i Bosvany. Cu acest prilej, d. Mirto s’a crezut autorizat să proce­deze la o altă modificare de ortogra­fie — ori poate numai de pronun­ţie — numind pe fostul prefect Ráz­ván. Când se va putea preciza deci, da­că îl chiamă Rosvany, Rosvan (cu accentul pe Ros) sau Răsvan (cu ac­centul pe van) se va ști cine-i vino­vatul la Lupeni. Deocamdată, d. Mirto, spălând de orice vină pe d. Rosvan (noi fiind ab­solut neutri în această chestiune, să ni se dea voie să adoptăm ortogra­fia mijlocie), n’a spus cine-i adevă­ratul vinovat. S'a mulţumit să acu­ze pe directorii şi inginerii minei, cari au cerut imediata intervenţie a armatei, pe motiv că altfel 200 de muncitori pier în mină, ceea ce nu era adevărat. In ori­ce caz, d. Mirto ne-a rămas dator o explicaţie: de ce d. Rosvan a fost demis din slujbă, dacă ati­tudinea sa a fost atât de ireproşa­bilă. O REPLICĂ $i O NOUĂ PLE­DOARIE D-lui Mirto i-a răspuns în replică d. Flueraş. D-sa a vorbit iar foarte mult şi a reuşit din nou să îndepăr­teze atenţia Camerei dela chestiune. D. Flueraş s’a rătăcit în tot felul de chestiuni mărunte, a citit scrisori particulare, dar n’a atins laturile principale ale vinovăţiilor. La urmă a presintat în scris propunerea unei anchete parlamentare. Ceilalţi interpelatori n’au mai vor­bit in replică. După d. Flueraş a pledat, foarte scurt, d. Răducanu. D-sa a început prin a arunca o săgeată în contra unui adversar ascuns, căci şi-a ex­primat speranţa că nici unul din In­terpelatori n’a avut scopuri nemăr­turisite, ceea ce dovedea că bănueşte pe unul din ei (nu ştim pe care) de a fi avut astfel de scopuri. Apoi a declarat cft inspectorul muncii, acela despre care d. Ghiu­lea ne-a povestit atâtea fapte ca­racteristice, nu este vinovat. Şi du­pă ce a reclamat cu căldură uitarea celor petrecute, d. Răducanu a ter­minat aducându-ne la cunoştinţă singurul rezultat pozitiv al interpe­lărilor: d. prim ministru are in­tenţia să numească un comisar al guvernului pentru valea Jiului, cu însărcinarea de a supraveghia con­diţiile de muncă, de a apăra pe muncitori, de a veghea ca societă­ţile să-şi îndeplinească îndatoririle, etc. In urmă preşedintele anunţă că propunerea d-lui Flueraş se trimi­te în secţii, unde, bine­înţeles, va fi respinsă. Chestiunea Lupanilor s’a termi­nat. OBSERVAŢIUNI POSTUME Dar deşi terminată, ne vom îngă­dui unele observări. 1. Nu înţelegem de ce prefectul Rosvan a fost demis, deşi guvernul îl consideră nevinovat. 2. Din cele spuse de interpelatori, rezultă că o mare parte din vină o are preşedintele tribunalului, care, în arbitrajul său relativ la contracte­le de muncă, a dat o decizie extrem de nefavorabilă pentru muncitori, înţelegem că nimeni nu poate che­ma la răspundere pe un magistrat pentru o sentinţă dată. Am dori să ştim dacă, după ce s’a văzut că pre­şedintele din Deva n’are destulă pri­cepere pentru chestiunile sociale, a nu e rea. Dar importanţa ei va de­pinde exclusiv de capacitatea, de sufletul, de puterea de muncă şi de trecerea la cei mari pe cari le va a­­vea noul demnitar. Sunt puţine demnităţi în stat des­pre cari se poate spune cu atâta dreptate că „omul sfinţeşte locul". Rămâne deci de văzut cine va fi nu­mit comisar al guvernului pe valea Jiului. Se vorbeşte despre d. profesor Ghiulea, specialist în materie, sau de d. colonel Medrea, cunoscut ca ener­gic şi bun organizator. Şi nu ne mai rămâne decât speran­ţa că ce n’au putut face până acum toate autorităţile din judeţul Hune­doara, o va face viitorul comisar al guvernului, fost trimis acolo un alt preşedinte, care să poată corespunde şi acestei laturi (fără nici o legătură cu juris­­prudenţa) a activităţii sale şi să dea pe viitor contracte de muncă mai a­­proape de realitate. 3. Trebue să constatăm că şi as­tăzi, ca şi imediat după tragedie, mi­nistrul de Interne a apărat pe pre­fect, ministrul muncii a apărat pe inspectorul s­ău; dacă ministrul justi­ţiei ar fi avut prilejul să vorbească, el ar fi apărat de sigur organele sale. Aşa încât, dacă ar fi vorbit şi primul ministru, cum se anunţase, el n’ar fi putut face alta decât să tragă singura consecinţă logică. Nimeni nu e vinovat! 4. S’a anunţat numirea unui co­misar al guvernului. In sine, măsura mia română“ şi „Casa Şcoalelor“. D. Iuliu Moldovanu, subsecretarul de stat la sănătatea publică, de care ţine noua direcţie, i-a luat apărarea, promiţând că va supraveghea gospo­dăria ei, şi că se va folosi de oameni experimentaţi şi cu cultură. In răspunsul său, d. profesor Mol­­dovanu a atins indirect şi chestiunea voinicilor, arătând deosebirea dintre fascism sau bolşevism, de o parte, şi organizaţii ca aceea a socolilor, de alta. Se ştie că guvernul aseamănă organizaţia voinicilor cu a socolilor. Ziarele de partid şi libertatea presei Mai zilele trecute, ziarul „îndrep­tarea“ protesta contra unui articol al nostru, prin care afirmam că presa de partid este aceea care înjo­seşte limbajul ziarelor. Eri, „îndreptarea” publică azi &a­pel, semnat de d. Gr. Trancu-Iaşi, care începe cu cuvintele: „E mai bine de un an, de când ţara este exploatată de o bandă care după ce a acaparat-o prin înşelă­ciune, se menţine prin jaf”. Aceasta nu va împiedica partidul poporului, când va fi la putere, să ceară o lege de gâtuire a presei, care etc., etc. niiTiH ii­i T—■ VIAŢA POLITICĂ Discuţia asupra Lupanilor s’a terminat Măsuri contra comuniştilor şi cuziştilor IN­SURAREA STUDIO­ULUI EVREESC De vorbă cu regisorul I. Sternberg , în destinul teatrului evreesc din orientul Europei, să nu se poată eli­bera deabinelea de jugul ghetto-ului, chiar când condiţiunile sociale i-ar fi favorabile. E fiindcă acest destin, deprins de veacuri să stea la căpătâ­iul unei fiinţe resemnate, se hotă­răşte foarte greu s’o părăsească defi­nitiv, fără să împlânte In trupul vic­timei, barem o ghiară. E răzbunarea unei forţe, pentru care e indiferent dacă stigmatul e produs de bici sau foame. Totul e să nu fie uitat... Odiseia teatrului de avangardă a lui Sternberg, ce îşi deschide astă­­seară porţile, vădeşte puternic, a­­ceastă tragedie. Sternberg ar fi pu­tut dobândi un loc de frunte în lite­ratura şi publicistica evreească din America, unde a activat. Ar fi izbutit să-şi găsească un loc comod la Ber­lin, pe o scenă ce i-ar fi apreciat aptitudinile de regisor. Sternberg pu­tea călăuzi technica unui teatru ro­mânesc din Capitală, unde a fost so­licitat. A preferat să înjghebe un studio idiş. Şi astfel s’a întors la jugul ghet­­to-ului. Şi astfel destinul a găsit pri­lejul să-şi continue cu dânsul, misi­unea milenară. Câţi din acei ce au asistat la pre­miera de aseară, vor fi aflat, fă­ră spusa noastră, teribila muncă şi mai ales dureroasele condiţiuni ma­teriale, în cari au trebuit să lucreze aceşti inimoşi tineri, împătimaţi de un ideal de artă, pe cari îl înfăptu­­esc? Am asistat la repetiţiile ce au du­rat trei luni, (lăsăm la o parte anul de „gestaţie“: găsirea repertoriului, recrutarea ansamblului), repetiţii de vagabonzi, evacuaţi din loc în loc, siliţi să se adăpostească sub un aco­periş de ocazie, nevoiţi să sufere pri­vaţiuni vecine cu mizeria. I-am vă­zut laminaţi de „regim“, dar galva­­nizaţi de o energie ce nu se poate că­păta cu caloriile celor mai substanţi­ale alimente. I-am văzut adesea abă­tuţi, dar niciodată învinşi. Şi iată după trei luni cu ajutorul câtorva prieteni şi iubitori de teatru, munca lor supusă examenului pu­blic. DE VORBA CU REGISORUL Dar în definitiv ce urmăresc aceşti oameni? I. Sternberg pe care l-am văzut eri la Lipscani, dând ultimele tuşe mis­terului lui Peretz, ne-a împărtăşit: — Cine suntem? Fiziceşte ca şi spiritualiceşte o colectivitate. Deci Împotriva sistemului vedetelor. Adică o unitate morală şi materială, teme­lie neclintită pentru un studio. Fi­indcă un studio nu înseamnă şcoală teatrală (pentru cultivarea tinerimei actoriceşti), ci laboratorii, unde se experimentează o nouă technică tea­trală. Dar pentru ca un studio să rămâie studio, e nevoe de un ma­terial omenesc tânăr şi suplu, princi­piu după care ne-am călăuzit şi noi. Suntem aşa­dar legaţi de toate cu­rentele teatrale moderne. Polii ex­tremi ai tendinţei noastre artistice sunt: clasicismul şi modernismul. Socotim ca exponenţi ai dramaturgi­ei evreeşti pe A. Goldfaden, Schalom Aiechem şi I. L. Peretz. Vom expe­rimenta operile contimporane evre­eşti, cari urmăresc, ascendent linia a­­ceasta de evoluţie a comediilor şi misterelor colective, pornite de marii antemergători. Vrem cu alte cuvinte un teatru al masselor, în sensul deplin al cuvân­tului. DESPRE AUTOR De ce începem cu Peretz şi cu pie­sa lui: „Noaptea în târgul vechiu?“ E fiindcă pe acest scriitor, îl considerăm ca pe unul din cei trei creatori ai literaturii moderne evre­eşti şi cel mai profund scriitor evreu. El este în acelaş timp părintele sim­bolismului în literatura evreească. In piesa ce reprezentăm acuma, a strălucit imaginea sa fulgerătoare, dinamică, ca un preludiu al limba­jului telegrafic, inovat de expresio­niştii germani de după războiu. A­­cesta din punctul de vedere al for­mei. In ce priveşte ideia, opera lui I. L. Peretz nu se poate desprinde de starea de spirit a epocei sale. După războiul ruso-japonez, după reprima­­rea revoluţiei ruseşti din 1905, cons­ternarea societăţei ruse a Înrâurit pe cea evreească, împrumutându-i un Poetul I. STERNBERG Directorul noului Studio evreesc colorit pesimist. Iată de ce „In noaptea în târgul vechiu“, care e un poem de adâncă desnădejde, se desluşeşte misterul omului —nălucă, tragedia şubredei realităţi evreeşti în care totul respiră cu groaza inevita­bilului, cu temerea dispariţiei. Aces­ta e fondul. Dar în felul ascuţit al tratărei pro­blemei, în săparea îndărătnică până la temelie a „târgului“, se recunoaş­te spiritul activ a lui L. I. Pe­retz. Şi acum câteva cuvinte despre piesă. A fost scrisă în 1907. Abia în 1925, zece ani după moartea autorului, a fost reprezentată pentru întâia oa­ră în teatrul lui Granovski, apoi în 1928 la Varşovia, cu „Trupa din Vil­­na“. Şi astăzi un al treilea tip de montare, la noi. Faptul acesta este foarte caracte­ristic, fiindcă misterele lui I. L. Peretz, nu se adaptau realismului teatral, care în vremea aceia cuce­rise scena şi şi-au putut găsi o ex­presie numai în montările sinteti­ce, la care sa ajuns abia în ultimii ani. „Noaptea în târgul vechiu“ nu con­ţin un subiect în sensul convenţio­nal al cuvântului. Nu în zadar în­­suş autorul îşi caracterizează piesa: Visul unei nopţi de friguri. „Noaptea“ simbolizează chinuitoa­rea deznădejde şi a autorului şi a „Târgului vechiu“ , a ghettoului e­­vreesc. Eroii de căpetenie a celor două lumi ce se contestă şi se caută în acest mister (a lumei de dincolo de moarte şi a lumei cu viaţă inde­cisă, nebuloasă), sunt Ghiduşul şi Rapsodul oraţiilor de nuntă, întâiul: Negarea aprigă. Celălalt: zbuciumul creator,, patosul, impetu­oasa voinţă a personalităţii pentru care a se afirma este o poruncă. Rapsodul se încumetă să spulbere teroarea împietrirea, care, răşluind hotarul dintre moarte şi viaţă a pus stăpânire pe sufletul „Târgului vechiu“, înfrântul este însă rapso­dul, căci „morţii nu învie“! Sternberg şi-a aprins o ţigare ief­tină şi şi-a reluat locul pe scenă. In sală se măturau cojile de portocală din ajun. Stăvilirea agitaţiilor extremiste dri dimineaţă a continuat la pre­şedinţia consiliului de miniştri, con­ferinţa civilo-militară ţinută în ajun. Scopul acestei conferinţe a fost — după cum a anunţat ziarul nostru — de a se găsi mijloacele cele mai propice pentru a se stăvili propa­ganda deşănţată dezlănţuită în ţară de agitatorii curentelor extremiste. De câtva timp fac o propagandă incendiară în ţară, mai ales în sa­tele din teritoriile alipite — Ardealul şi Basarabia — cuziştii. Agitatorii cuzişti văzând că poli­­tca lor nu mai găseşte ecou şi cre­zare în vechiul regat, s’au abătut a­­supra sătenilor din ţinuturile elibe­rate, care nu-i cunosc. Propaganda lor e primejdioasă, fi­indcă cuziştii promit sătenilor: 1) Scutirea de orice impozite, în­trucât, venind ei la putere, statul va confisca averile imobiliare şi mobi­liare ale evreilor şi deci va avea banii destui. 2) Din această expropriere vor beneficia pe din două statul şi să­tenii. 3) Că toate datoriile către evrei vor fi crtate. 4) Că evreii vor fi trimişi până la cel din urmă peste graniţă şi, deci, va fi loc pentru ţărănime în ramu­rile de activitate astăzi ocupate de evrei. E foarte uşor ca o atare criminală propagandă să prindă la ţară, să deslănţue furtuna şi să pună în pri­mejdie ordinea internă. E de datoria guvernului să ia de urgenţă măsurile ce se impun pen­tru asigurarea ordinei. Rezultatul conferinţei civilo-mili­­tare de la preşidenţie nu se cunoaşte încă, dar e sigur că în cursul ziilei de azi se vor anunţa public dispoziţiile ce s’au dat pentru stăvilirea propa­gandei extremiştilor, cari vor cunoa­şte rigorile legilor de apărare a sigu­ranţei statului. Guvernul atacat in Senat Miercuri la Senat, guvernul a a­­vut o zi nu tocmai plăcută. După ce d. Jitianu a protestat contra Rădu­­lescu Motru a combătut organizarea nouei direcţiuni a educaţiei poporu­lui. Deşi interpelarea a conţinut în mare parte atacuri personale la a­­dresa d-lui Rebreanu, totuşi ea a avut şi o parte prin care se critica instituţia în sine. La această interpelare s-a asociat­­ d. Bianu, preşedintele Academiei care a cerut ca fondurile disponibile pentru propagandă şi cultură să se dea instituţiilor existente ca „Acade­ ????????????????????????? FRUMOASA DIN GHETTO 0TTEHG MD ASA0MURF FRUMOASA DIN GHETTO străluceşte iubeşte şi suferă In „LECTURA ■" —- apărută azi — ßß HEP, ?????? ???? ????? ???? ????? Pag. 8-a Rezultatul alegerii de la Caraş Rezultatul definitiv al alegerii par­ţiale pentru un loc de deputat In judeţul Caraş este următorul: Guvernul 31.114 voturi Socialiştii 7345 , Liberalii 2.542 , Lupiştii 1.863 „ D. Mihail Manoilescu a fost procla­mat ales Din partea guvernului a candidat d. M. Manoilescu, fost subsecretar de stat, din partea socialiștilor d. Şer­­ban Voinea, liberali d. Amza, iar candidatul lupiștilor a fost d. Adrian Brudariu, fost deputat. Apărarea Indiilor olandeze BATAVIA, 30 (Rador). — Guver­nul Indiilor olandeze a prezentat consiliului naţional un memoriu, in­dicând liniile generale pentru viitoa­rea apărare a Indiilor olandeze. Conform memoriului, portul Sura­baja va servi ca bază pentru flotă; apărarea insulei Java va fi asigu­rată printr-o armată de uscat susţi­nută de flotă; în mai multe puncte importante, în special în cele două porturi petrolifere Tarakan şi Be­­llcpepa va fi stabilită câte o garni­zoană, iar cele două localităţi vor fi fortificate în mod special în contra atacurilor aeriene. "■■nBii*' * ■■cf»—" - ■ ■ mi închirierea vapoa­relor S. M. R. CONSTANȚA, 30. — Reor­­ganizându-se serviciul mari­tim român, s’a hotărît ca va­poarele românești să nu mai fie vândute, cum fusese vorba un moment, ci numai închi­riate. Până acum au fost Închiria­te, pe ziua de 1 Februarie — următoarele vase: București, d-lui comandor Dumitriu, Iaşi şi Dobrogea, d-lui comandor Popăvăţ şi Oituz, d-lui căpitan Vlasopol. D. inginer Buşilă, inspector in direcţia serviciului maritim român, a reşit la Constanţa, pentru a preda vasele închi­riate. De la conferita navală LONDRA, 30 (Rador). — In cer­curile conferinţei navale se crede că în cele din urmă se va alege ca bază de discuţie pentru limitarea armamentelor navale, propunerea tranzacţională franceză. D-nii Tardieu, Briand şi Leygues au discutat ori după amiază cu ex­perţii francezi, în scopul de a se fixa nevoile minime ale Franței pentru fiecare categorie de vase de război, atinse de limitarea proectată. ■■■HP» XI Sinuciderea din calea Plevnei Azi dimineaţă personalul fabricii „Lessel“ din calea Plevnei 159, a gă­sit spânzurat in sala maşinilor pe mecanicul Rudof Wilcher. In buzunarul hainei lui s’au găsit două scrisori, în care arată că se si­nucide din cauza mizeriei, nemai­­putând câştiga banii necesari pen­tru intretinerea familiei.

Next