Dimineaţa, aprilie 1930 (Anul 26, nr. 8364-8389)

1930-04-01 / nr. 8364

Cronica teatrală TEATRU. FANTASIO: „X. Y. Z.“, comedie in trei acte de Klaisund De mult nu ne-a oferit Iancovescu un atât de mare spectacol. Aş spune că de anul trecut, când — în Viaţa e frumoasă — a repurtat o atât de strălucită biruinţă scenică n’am mai D. IANCOVESCU avut prilejul unei atât de complete elogieri. Firește, a fost de fiecare dată amuzant. A pus în fiecare rol verva care-l caracteriză. A cucerit aplauze și a învestit pe spectatori. Dar în X. Y. Z. a fost mai mult de­cât atât: a fost un Iancovescu nou, a fost un alt Iancovescu. Fiindcă acest excelent actor, în care talentul se îmbină cu inteli­genţă, a fost obligat — din pricina împrejurărilor nebănuit de grele, în care lucrează — să facă multe şi mari concesii şi talentului şi inteli­genţii lui. In alte circumstanţe, de­sigur că ar fi putut da mai mult decât a dat — mai mult decât o sea­ră de veselie, ar fi putut da măsura întreagă a forţei lui actoriceşti. De­ aceia, când — din timp în timp — ne oferă o creaţie în înţelesul mare al cuvântului, când — în locul Iancovescului din fiecare seară — apare un Iancovescu nou, — sun­tem fericiţi să i-o putem spune din toată inima. In X. Y. Z., delicioasa comedie a lui Klabund, nu veţi mai găsi pe Ian­covescu care vorbeşte cu 50 de cu­vinte pe minut şi care vă înveseleşte cu o vervă bogată, dar profundă. In întreitul rol de vânzător ambulant, de conte şi de lacheu , avem trei exemplare de umanitate cu totul o­­puse. E timid, stângaciu şi ridicul când vine să-şi vândă mătăsurile frumoasei contese. E sigur de sine şi impertinent, când devine conte. E supus şi sentimental, când ajunge lacheu, pentru ca în scena finală să pună o notă de firesc şi de simplu, cu atât mai uluitoare, cu cât mai paradoxal este textul. D-ra Marietta Rareş şi d-nii Lef­ter şi Negoescu au întregit armo­nios ansamblul. S'a râs, s’a aplaudat îndelung, — ceiace e firesc când piesa e amu­zantă şi actorii sunt buni. X. Y. Z. va ţine — de sigur — multă vreme afişul. Tudor Teodorescu-Branişte ,iin­ Mâine Duminică, e prima şi ma­­i­ p­rea zi care deschide serbările pr­­.919 ganizate în lumea latină cu prilejul a două mii de ani de la naşterea nemuritorului poet Virgiliu. Zicem „în lumea latină“, deşi ex­­presiunea aceasta nu corespunde toc­mai adevărului. In realitate cele două mari surori latine — Franţa şi Italia — au socotit ca o datorie să come­moreze prin grandioase serbări lite­rare pe poetul asupra operei căruia cele două zeci de secole n’au avut altă influenţă decât acea de a-i e­­videnţia mai bine frumuseţea şi ne­­peritoarea valoare: „Arma virumque canno”. Aceste cuvinte cu­tare începe măreaţa e­­popee „Eneida“, ce de amintiri nu trezesc nu nai toţi câţi în anii de liceu ne trudeam să descurcăm com­plicata construcţie de fraze a lim­­bei latine clasice şi ne bucuram ca în faţa unei mari descoperiri, atunci când izbutean să-i găsim tâlcul ! Iar aceea dintre noi în ale căror vine curge sânge de păstori veşnic in mişcare şi neastâmpăr sau sânge de plugari n­drăgostiţi de brazdă şi de glie, „Bucolicele“ şi „Georgicele“ lui Virgiliu, poet care a cântat ca nimeni altul farmecul vieţii în natu­ră şi a iubit cu pasiune de amant cim­­pul şi rodul pământului, răscoleau sentimente de regret şi de melanco­lie că nu ne puteam împărtăşi şi că pe Virgiliu ca pe un fiu al rasei germanice. Poetul ar aparţine acelor cimbri şi teutoni, bătuţi de Marius, şi dintre cari foarte mulţi se stabi­liseră la nordul Rubiconului, unde se găsea şi satul Andes. Cearta aceasta e o dovadă că ches­tiunea de rasă era o problemă des­tul de încâlcită chiar acum două mii de ani. Dezlegarea ei este, prin urmare, cu atât mai puţin uşoară în zilele noastre. Virgiliu însă este roman, este un produs genial al rasei latine, prin aceea că nu s’a simţit decât roman, prin aceea că n’a cântat decât glo­ria Romei şi a afirmat menirea lati­nităţii de a fi în fruntea lumii, de a comanda popoarelor. Iar prin geniul cu care cântă na­tura şi trezeşte în toţi dragostea pen­tru natură, Virgiliu se ridică deasu­pra concepţiilor de rasă şi naţiona­litate şi aparţine omenirii, doritoa­re de mai multă bunătate şi de mai multă seninătate sufletească. N. HATZARIA :a nu ne puteam Datina păcălelilor de 1 Aprilie, este noi de viaţi dusă de ascendenţii­­veche .* Se obicnuieşte mai la toate noştri, viaţă care în închipuirea noa­­ nonoarere­­stră era o idilă neîntreruptă, popoarele. Nestatornicia vremii, a făcut ca să Nemuritorii clasici, alături de cari Publiu! Virgilius Maro ocupă un lor de frunte ! Tot la ei recurgem tot pe dânşii şi chemăm într’ajutor, ca să ne însenineze şi să ne înalţe sufletul, ca să ne arate drumul drept şi larg, ferindu-ne de cotituri şi de scrânteli, ca să ne facă să vedem lumea printr-o prizmă ce nu denatu­rează şi nu îngustează orizontul. De aceea reamintirea lui Virgi­liu, serbările organizate în memo­ria lui, sunt ca o bae binefăcătoare pentru sunet şi pentru minte, înde­părtează de noi tot ce opreşte ve­derea clară şi concepţia justă şi în­treagă a oamenilor şi a lucrurilor. ....Dar nai înainte de a Începe ser­bările de comemorare şi proslăvire, s au dezlănţuit discuţiuni şi certuri­­ în jurul persoanei marelui poet al­­ antichităţii clasice. Discuţiuni şi­­ certuri asupra „originei sale etni-­­ ce“, ca si întrebuinţăm un termen­­ consacrat în zilele noastre. „E lati, deci italian“—susţin ita­­lien­ii şi cu o putere şi mai mare fasciştii, cari, înlăturând tot trecu-­­ tul şi toată istoria, văd în italienii i de astăzi pogorâtorii neaoşi ai roma- j J' ~ şi.continuatorii direcţi ai im-i ui roman. Cât francezii susţin cu argu- l­e ie par destul de plauzibile, ir­ aniu este un urmaş al galilor celţilor cari cu vre-o trei vea- j mai înainte de a se naşte poe­­şezară în număr mare în rod-­­ pământuri de la nordul Ita­­j chiar o asemănare între r­uinele satului natal al lul franțuzescu Anjou de as­ . ?germa­nUeil.t2dî­i 4 1 Aprilie Toate obiceiurile de 1 Aprilie, sunt trecute în revistă, într’un delicios articol din „Realitatea Ilustrată“ No. 165, recent apărută. DIMINEAȚA româr — Dela trimişii f­r­ nilor din America mele au dat greş lumea trece asta extrem de critici dere financiar, d­­in moral, p în­ nimic. Am prom tea d-lui preşedinte al Uniunii ro­mânilor din America, care convins de importanţa acestei expediţiuni, din punct de vedere al propagan­dei viguroase ce se face pentru ţară, a făcut intervenţiile necesare pentru complectarea bugetului. ZIUA PLECĂRII Din parte-mi am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru rea­lizarea planului. Acum pot să declar că pleca­rea e definitiv aranjată pe ziua de 15 iulie, din Copenhaga, cu destinaţia Scorbey-Sound. Din America am sprijinul mo­ral şi material al tuturor institu-­ ţiunilor ştiinţifice precum şi al „Explorers Club“. Expediţia este NEW-YORK.­­ Cititorii au luat cunoştinţă din reportagiile anteri­oare, de o expediţie în regiunile arctice, organizată de către repu­tatul metereolog român Constan­tin Dumbravă. CE NE DECLARĂ COMANDAN­TUL EXPEDIŢIEI Iată ce ne declară comandantul expediţiei asupra mersului organi­zării : — „Se împlinesc trei luni de când m’am reîntors din Europa, unde am aranjat toate chestiunile în legătură cu colaborarea Franţei şi a Belgiei. In Franţa, în mod principal, am aranjat cu ministrul aviaţiei, d. Laurent Eynac pentru o colabora­re la deschiderea traficului aerian Paris-New-York prin Groenlanda. La revenirea mea în Europa, prin Aprilie cred, voiu aranja de­finitiv această chestiune. In Belgia, toate instituţiunile de stat au dat patronajul, punându-mi înzestrată cu un avion, ultimul la dispoziţie materialul ştiinţific tip, amenajat cu un post puternic necesar şi d. Freddy Bernard, me-i de T. F. F. care îmi va da posibi­l ereolog, acelaş care m’a secondat şi în prima expediţie, se ocupă de chestiune. Aci, în America, cu multă greu­tate am reuşit să pun la punct ul­timele chestiuni în legătură cu ple­carea mea în Groenlanda. M’am lovit şi mă lovesc încă de greutăţi materiale formidabile. Speram că mă voiu bucura de sprijinul româ­litatea, ca în timpul sborurilor ce le voi efectua deasupra regiuni­lor îngheţate, să transmit obser­­vaţiunile făcute pe loc. Expediţia mea în Groenlanda are un scop bine determinat şi sper să intereseze întreaga lume ştiinţifică, rămânând ca pe baza rezultatelor să se treacă la par­tea practică, comercială.­­ membri, încă are ce aştept re­­OMÂNESC a­i căpătat pa­­ 'huge! Ţara noa­stră e destul de săracă şi cele ce mi s’au pus la dispuse contează mai mult decât am de ast. Nu pot să trec peste gâtul fru­mos al Drogueriei Standau, care mi-a pus la dispoziţie gratia tot materialul farmaceutic necesar ex­pediţiei. Am primit de asemenea şi alte numeroase scrisori şi do­naţii. E frumos din partea compatrio­ţilor mei că sprijină această ac­ţiune. Un mare sprijin am avut şi din partea d-lor profesor Borza şi dr. Racoviţă. Trebue să relev de asemenea gestul ziarelor dv. care mi-au dat tot sprijinul, atât material cât şi moral, punându-mi la dispoziţie şi un reporter special. Pentru străi­nătate aceasta face extrem de mult, deoarece e prima oară când într-o expediţie, ziarele româneşti au un reprezentant exclusiv. Aci am terminat totul şi acum mă pregătesc de plecare. Părăsesc America pe ziua de 12 Aprilie cu destinaţia Paris, unde voiu rămâne până la plecare. Sper că în intervalul de timp pâ­nă la plecarea în Groenlanda, să fac un voiaj în ţară, unde voiu ţine A «A-1- -1- " * Scopul expediţiei al ziarelor „Dimit verul“ şi conducăt­orărilor cinemate — „Am putea şti scopul cel a­­devărat al expediţiei, afară bine­înţeles de cel ştiinţific?“ — „Scopul este deschiderea li­niei Paris-New-York pe cale aeri­ană. După proectul întocmit de mine, bazat pe rezultatele studiilor din prima expediţie, un aeroplan plecat din Paris sau New-York, trecând prin Groenlanda şi anume prin punctele indicate de mine, du­pă un sbor de 40 ore, cu 6 escale, ajunge la destinaţie fără nici un risc. Proectul meu a fost studiat şi aci în America, fiind aprobat în totul. Timp de 14 luni cât vom ră­mâne în Groenlanda, ne vom ocu­pa cu determinarea precisă a tere­nurilor apte de a fi transformate în locuri de ateriaj. VIAŢA ESCHIMOŞILOR Un alt scop al expediţiei, este realizarea unui film tratând „Via­ţa eschimoşilor“. Niciodată nu s-a prezentat pe ecran, viaţa acestor oameni ce trăesc printre gheţari, ducând o viaţă cu totul primitivă. Filmul va fi realizat după un scenariu scris de mine în colabo- duTă^servi^tu­ră ‘ rare cu d. Henry Dr. Doru. Expe- j P scriptură. ditia va fi înzestrată cu toate apa-l . ratele necesare pentru turnarea ' .“l. ,păsvtr.e filmului, posedând și o instalație ta^ dhpărut6^^TM' de sonorizare. Vom avea deci un misiit­o abia Sară­u?, film vorbitor şi sonor românesc. rare ori în dreptul Regia filmului este încredinţată | bătrâne, purtând me nosimiuimuia viciuu, a lauui ba sa i se spună de luna Aprilie, că e foarte ! d-lui Henry Dr. Doru, care este I nei de atunci! ‘s--------■ O mai cer muribun: la gură, în speranţa tămăduiri, ocnaşii pe spre eşafod şi preoţii capricioasă,­­ de asemenea şi scenaristul. o,i«u)CÎ?a.1 cu« ,na,,ura amâse?te oa- Echipajul expediţiei se compune menii, tot astfel şi ei caută să se • din şase persoane şi anume • O păcălească, bătându-şi joc unii de rî­mase persoane şi anume . .. alţii. 91 Dumbrava, şeful acestei expediţii ; Freddy Bernard, metereolog aju­tor ; Paul Ivanoff, telegrafist T. F. şi Radio ; Dr. Henry Doru, şef al serviciului de presă, trimis special JU! Piatra a fost pi­ritului vremurilor ş­telor aceloraşi vie centurioni, lănci şi Dar fanfaronada purtat prea multă stindardelor atei­st în cea de a treia ne­torirea liberării Iuc propovăduitorului cea dintâ­u vestire ; fiul divinului morm la porunca cerului de brilliante a luceai Dumnezeul pământu Mărturie eternă pe menire a sublimulu poarele şi-au făcut i fost eternizat într'o răspântia ei stăpâni la secol la secol, a a pe „cel“ ce a pătimit, gropat şi a înviat ap căldăruşii ziintuilor c zece luni de peste an! încolo... pare-se că fi săvârşit crucificare pentru dreptate, cred. * Dela întemeerea îi legiferată, spre deoseb rituală şi care a mo crucii, crucea a mai f mai zăreşte încă şi asa de judecată între cair. Stăpânirea a aşezat, decătorilor pământeşti vestminte sacramenta cerdotat şi împricinat: vin, rând pe rând, să lor şi a ei, sancţionân doctrinei spuselor lor tea doctrinei spuselor Şi pe pântecul acela continuat şi continuă jure, mai departe, nu­ experţi şi demnitari­i statului, repetând sie unei credinţi de circul — „Jur pe Sfânta cre adevărul, tot adevărul decât adevărul! Aşa să-mi ajute Dur Dar nici unul dintre tr'astfel, nu a spus tot crâ­nd în contra crezul prin jurământ, de pan conştiinţa şi alta este­­ incontrolabil luat în fa faţă fiind şi cel răstigni­tăr, pentru tot adevăr alt decât pentru adevăr dreptăţii g&t gi Ploua şi trăsnea. Trăsnea şi ploua cu găleata. O ploaie deasă cu fire lungi, ce păreau de sticlă, cădea ne­încetat cu nuruit de tobe îndepăr­tate. Se înopta. Manevra încetase. Trupele intrau în cantonamente, înotând prin noroiul ce le îngreuia bocancii. Din toate părţile răsunau semnale, comenzi şi înjurături va­riate. Satul se pierdea în întuneric. Ici, colo pete de lumină sarbădă in­dicau reşedinţele comandanţilor. La marginea satului, în marmite înşi­rate pe drugi de lemn, ciopliţi la repezeală, ferbea, afumându-se la tent, o ciorbă de fasole chinuită la un foc de lemne verzi. Hăt, încolo, la vre­o trei kilome­tri de sat, dincolo de podul primitiv aruncat peste o gârlă capricioasă, o­­companie de pionieri îşi îndeplinise tmisiunea şi aştepta ordine. S­e înoptase de tot. Oamenii zăceau trântţi în noroi, sgribulindu-se azi până la piele în mantale jerpelite. Îi Poua. Din când în când, căpi­tanul, u­a țigan înalt, întreba cu voce leneşă agravată de un teribil accent moldovenesc: — Cât­­­sianul bre? — Zece, don­ căpitan... — Și ssui bre!... Samoilă! — Oi­dina­ci. — Adă­m,iu! La lumina unui foc sărac, în ju­rul căruia se strânseseră ofiţerii şi fruntaşii comţ­aniei. Înfrăţiţi de mi­zerii, se desprinse dinumbr­â,­eşind­­ca din gura iadului, un solftet ce ţâra de căpăstru o gloabă feştelită, cu coamă lungă, cu gâtul lung, cu coadă lungă, ce se poticnea la fie­care pas. Căpitanul încălecă, strecurând pi­ciorul pe deasupra animalului, cum încalecă copiii cumpăna. Iapa, ij. ată de rechiziție, porni în zig-zi*! imp­eticindu-se ca "" — Dar d-ta nai văzut că trufele se retrag? — Dacă n’am avut ordin. — Du-te domnule și adu oamenii numai­decât !... Să intre imediat în cantonamen­t ! Unde este cantonamentul pionieri­lor Popescule ? Pe lisiera de nord a satului. — Auzi, pleacă, du-te ce mai stai !.. Să vii să mi raportezi ce te-ai in­stalat. O oră mai târziu, cam pe la mie­zul nopţii, un convoi de oameni, re­zervişti îmbătrâniţi de munci şi de bărbi crescute în voe, răsleţiţi de greutatea drumului, veneau fără spor, încărcaţi ca nişte cămile care! La fel de lopeţi, de joagăre, de pari şi material telefonic, pe urmele unor căruţe grele, lungi de ş­apte metri, pline şi ele cu grinzi de lemn şi de fer. „Mai fulgeră Doamne !“ se rugau oamenii rătăcind drumul, luptân­­du-se cu întunericul, ridicând cu necaz şi trudă căruţele lunecate in şanţuri. Ploaia, ce contenea în răstimpuri, relua cu furie nouă semănând jale şi desnădejde. Căpitanul se opri, în fine, la liziera satului. Neputând descoperi nordul rătăcea întrebând pe la curţile oamenilor, gonit de pre­tutindeni, fără să afle unde este cantonamentul rezervat pionierilor. Casele erau Înţesate de lume. Nu mai era loc nicăeri. Desnădăjdu­it, ofiţerul strânse oa­menii în capătul satului şi plecă la comandament. — Ai sosit ? — Da domnule colonel, da mă în­torc înapoi. — Ce să faci ? s.J — Să mă odihnesc. A on X Schițe fugitive DELA MANEVRE Pagina 3-a ■r

Next