Dimineaţa, iunie 1930 (Anul 26, nr. 8419-8448)

1930-06-01 / nr. 8419

Anii XXVI.-Ho. 8418 1O pagini Duminică 1 Iunie 1930 Cele mai frumoase CLIŞEE IN CULORI Cuprins senzaţional în REALITATEA ILUSTRATI apărută Joi, în 28 paginiB­IN IHRER? Fondată In 1904 de CONST. HOLLE­] 3 LEI II Bucureşti, Str. Const. MiHe 7-11 (Sărindar) |[ Femeile elegante se echipează pentru plaje cu cele mai originale modele de bonete şi pantofi de baie, cu preţuri de fabri­că, de la casa­­ Carol Biinger TELEF. I Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353/54 Bucureşti Str. Brezoianu 4 Direcţia: 357/72, A­dţia 307/69. Provincia 310/66 A REGELE MIRAI LA MU­ZEUL MILITAR BUCURIA COPIILOR Dintre atâtea edituri câte avem azi în Capitală, — Cartea Româ­nească, Socec, Cultura Româneas­că, Alcalay, Ancora, Cultura Na­ţională (şi aci am citat numai câ­teva din ele) — singură editura Adevărul, a făcut ceva frumos şi demn de laudă. A inaugurat săptă­mâna aceasta o expoziţie originală, prilej de bucurie pentru copii. Mulţi din cei ce vor fi citit sau auzit despre această expoziţie, vor spune că nu este nimic, nici nu merită să fie văzută. Se ’nşală!.... Dacă expoziţia n’a fost destinată oamenilor maturi, îi poate interesa. Ii poate interesa prin faptul că vor avea de văzut un spectacol nou, ceva aproape fermecător. Când un copil se bucură, ne bu­curăm şi noi înşi­ne ; noi suntem înulţumiţi, chiar foarte mulţumiţi, când un copil e vesel şi buzele lui se destind într’un râs fără prihană. Asta am văzut Duminică în 25 ale lunii curente, în sala Mozart. Era un pelerinajiu, un pelerinajiu­­de chipuri mici şi surâzătoare, co­pii cari se grăbeau să vadă tot, pe­rechi de ochişori albaştri, negri sau verzi cari căutau să cuprindă la un loc, Păţaniile lui Haplea şi Chiţ- Chit. Un copil care se oprise îna­intea volumului Plici şi Plum, a în­ceput să râdă şi mama lui, care îl însoţia, îl privea cu duioşie şi dra­goste neţărmurită. Cadrul sălii, se potrivea admirabil cu bucuria mi­cuţilor, şi multe sărutări s’au ames­tecat cu’n freamăt de glasuri ve­sele. Apoi organizatorii acestei expo­ziţii, au urmărit un scop pur edu­cativ. Puterea de memorizare a co­piilor şi gustul lor pentru citit. Pen­tru aceasta au instituit o serie de premii, pentru cel mai bun rezumat al unei cărţi citite, şi care e editată de Adevărul. Toţi copiii s-au grăbit şi se gră­besc să ia parte la concurs, vor să arate că deşi sunt aşa de mici, tot pot face şi ei ceva. Mai rămâne încă de spus că aceste cărţi sunt scrise cu îngrijire, într’un stil lim­pede, fără construcţii tehnice grele. Cineva a spus că îngrijind copiii­­prin îngrijire se înţelege educaţia, sănătatea, să le prilejuim bucurie, etc.) îngrijim viitorul rasei, îngrijim viitorul întregii omeniri. Copiii s’au bucurat Duminică, se vor bucura toată săptămâna. Iată ce-a făcut editura Adevărul, pentru care, îi aducem toate elogiile. SAVIAN VARTOLOMEU ------------- - I 1 -----------­ Ancheta incidentului dela fron­tiera polono-germană VARŞOVIA, 30 (Rador). — Comi­siunea mixtă polono-germană, insti­tuită pentru cercetarea incidentului din Opolen, a ascultat pe martorii care au văzut scena răpirii funcţio­narilor polonezi, apoi au examinat terenul pe care s’a produs inciden­tul. Comisia a ascultat depoziţiunile grănicerilor polonezi şi a funcţiona­rilor poliţiei germane de frontieră, precum şi pe experţii care şi-au dat avizul din punct de vedere technic asupra schimbului de focuri. Deoarece martorii germani au re­fuzat să răspundă la unele întrebări, comisiunea a decis să ceară instruc­ţiuni suplimentare in privinţa com­petenţei sale. Comisiunea se întruneşte din nou astăzi la amiază. Partizanii arhiducelui Albrech­t caută un nou candidat de epus prinţului Otto !­­ TELEGRAMA , PARIS, 29. — Agenţia telegrafică­­„Sud-Est“, care a anunţat acum câte­va zile supunerea archiducelui Al­brecht şi renunţarea lui la pretenţiu­­nile tronului Habsburg în favoarea prinţului Otto, continuă astăzi să dea următoarele amănunte asupra repercusiunilor acestui act. Ag­enţia „Sud-Est“ anunţă că anti legitimiştii partizani ai archiducelui Albrecht caută astăzi un nou candi­dat şi iau măsuri împotriva propa­gandei pe care legitimiştii o duc în Ungaria în favoarea prinţului Otto. Faimoasa „Alianţă“ (organizaţia care a fost câtăva vreme prezidată de archiducele Albrecht, şi în sânul căruia a luat naştere ideia falsifică­­rei biletelor de Bancă franceze) a ţi­nut o întrunire extraordinară la care a participat ministrul de războiu PARTICULARA — Goemboes şi alte personalităţi impor­tante sau oficiale care în toamna a­nului 1921 au combătut cu armele reintoarecerea fostului împărat Carol Ministrul Goemboes, care, după contele Bethlen este astăzi omul cel mai puternic al regimului actual, a declarat între altele. Nu vom permite niciodată ca un străin să se urce pe tronul Ungariei... Această declaraţie ambiguă ar pu­tea fi interpretată ca favorabilă ac­­ceptărei viitoare a prinţului Otto de candidat de către membrii „Alian­ţei“ dacă prinţul ar renunţa la ori­ce altă coroană,, a Austriei de pildă. S-a examinat chestiunea unui nou candidat de ales pentru înlocuirea arhiducelui Albrecht, şi numele u­­nui prinţ italian a fost pronunţat. LA CAMERA — Ce maşină zici că ai inventat?.. . w — O maşină de făcut legi». Am aici câteva pro­ecte nai Fabrica 500­ de legi pe minut». Legate, paraf­ate și votate... _____________ Şedinţa solemnă a Parlamentului Sărbătorirea d-lui de Saint Aulaire La om 11.20 sosesc la Cameră d. conte de Saint Aulaire şi d. general Berthelot. La intrarea în Cameră sunt primiţi de d. Ştefan Ciceo-Pop preşedintele adunării, Traian Bratu preşedintele Senatului. Distinşii oaspeţi sunt conduşi în cabinetul miniştrilor unde se aflau toţi mem­bri guvernului în frunte cu d. Iu­­liu Maniu. La ora 11 jumătate se formează un grup: d-nii Iuliu Ma­niu şi S­aint Aulaire, apoi d-nii Mi­­ronescu, d. general Berthelot. Ur­mează ceilalţi membri ai guver­nului. La intrarea în incintă deputaţii şi senatorii aclamă frenetic pe distinşii oaspeţi. Se aud strigăte de: „Ura Vive la France." D. de Saint Aulaire ia loc în capul băncii ministeriale. D. general Ber­thelot ia loc în primele bănci ale de­putaţilor. D. St. Ciceo-Pop preşedin­tele Camerei rosteşte o cuvântare de bună venire. CUVÂNTAREA D-LUI CICEO­­POPP D. Ciceo-Pop salută pe d. de Saint Aulaire. E o bucurie sporită spune d-sa şi prin prezenţa d-lui general Berthelot ilustrul cetăţean al ţării noastre. D-sa aduce omagiu Franţei care a ştiut să preţuiască rolul României ca apărătoare în răsărit a civilizaţiei latine. Simbol al Fran­ţei sunt d-nii de Saint Aulaire şi de general Berthelot. I-am văzut pe amândoi, spune pre­şedintele Camerei, încadrând în vre­muri de război marea figură a re­gelui întregitor de neam. Pentru provinciile desrobite, ziua eliberării a fost deopotrivă de mare ca şi pen­tru Franţa ziua când şi-a redobân­­idt Alsacia şi Lorena. Dar după zi­lele războiului, trebuia pregătită pa­cea. Atunci urmau să fie dovedite drepturile românilor. Sprijinul a ve­nit din partea Franţei prin d. de Saint Aulaire. D. St. Ciceo­ Pop aminteşte ziua când a întâlnit pe contele de Saint Aulaire la Budapesta, iar acesta i-a putut declara: Acum am senzaţia victoriei adevărate. Preşedintele Camerei invită adu­narea să se asocieze la prinosul de recunoştinţă care se cuvine conte­lui de Saint Aulaire. D. Şt. Ciceo Pop dă apoi citire in franţuzeşte a­­castui omagiu al întregei adunări. DISCURSUL D-LUI MIRONESCU D. St. Ciceo­ Pop a fost călduros aplaudat de întreaga adunare. D. G. G. Mironescu ministru de externe s’a asociat apoi în numele guvernului la omagiul adus oaspe­ţilor de adunare. Contele de Saint Aulaire a fost prietenul credincios al ţării noa­stre în zile grele ca şi în zile feri­cite. In timpul răsboiului contele de Saint Aulaire şi-a păstrat încrede­rea în biruinţa şi în forţa poporu­lui român. In acele zile prin sân­gele vărsat de ostaşii francezi ală­turi de ostaşii noştri si a ajuns la victorie. Franţa şi România au lup­tat alături pentru victoria civiliza­ţiei. Şi slujitorii acestei izbânzi le­gitime, au fost contele de Saint Au­laire şi colaboratorul său Robert de Flers care din nenorocire nu se găseşte printre noi. România nu va uita pe aceia care au fost martorii şi nortaşii acelor diu ' D. general Averescu în civil, ur­mează la tribună. CUVÂNTAREA D-LUI GENERAL AVERESCU D. general Averescu în numele partidului poporului salută venirea printre români a contelui de Saint Aulaire. Evoacă şi d-sa zilele răz­boiului când zeci de mii de ostaşi cădeau pe câmpul de luptă. Au fost şi clips de desninderare. Dar sacrii­ficiile acceptate au fost făcute pen­tru o lege firească pentru o nece­sitate de neînlăturat. Sprijinul ma­re a venit din partea contelui de Saint Aulaire căruia poporul român în exprimă gratitudine. In timpul răsboiului, ca şi acum, ochii românilor erau îndreptaţi a­­supra aliaţilor. Este însăşi politica României, politica tradiţională a României. Legătura între Franţa şi România este cu atât mai viabilă cu cât pentru slujirea ei au fost oameni ca ministrul Franţei, conte­le de Saint Aulaire, care n’a asistat numai ca observator unilateral al jertfelor făcute, ci mai presus de toate, ca prieten al nostru. D. general Averescu evocă zilele de război. Pentru toate câte a făcut contele de Saint Aulaire spre folosul nostru,, păstrăm în adâncul suflete­lor, o gratitudine fără sfârşit pentru Franţa şi pentru d. de Saint Aulaire, mângâietorul nostru în zilele de grea restrişte. DISCURSUL D-LUI N. IORGA D. Nicolae Iorga spune că nu vor­beşte în numele unui partid politic ci în numele tuturor acelora cari au cunoscut pe contele de Saint Au­laire în acea glorioasă retragere din Moldova. In această retragere, d. de Saint Aulaire a adus cuvântul reconfortant. După­ aceste dureroase şi u­tile experienţe, generaţia nouă, moştenitoarea acestui trecut glorios la care a contribuit contele de Saint Aulaire, are datoria să tragă învă­ţăminte şi să ştie să o prevadă. Contele de Saint Aulaire se duce la tribună şi strânge călduros mâna d-lui Nicolae­­Iorga. Adunarea a­­plaudă. CUVÂNTAREA D-LUI DR. N. LUPU străbătut România şi i-au dat pre­ţiosul sprijin, a fost şi contele de Saint Aulaire. Nu vom uita învăţă­mintele pline de simpatie şi afec­ţiuni pentru noi ale acestui strălu­cit ambasador al Franţei. La­ numele lui Michelet, Edgard Quinet şi Napoleon III,­­se adaugă şi acel al contelui de Saint Aulaire. Nu vom uita că formarea spiritului român se datoreşte în mare parte in­fluenţii culturii şi spiritului fran­cez.Această operă a precursorilor fost încununată de contele de Saint Aulaire. Diplomat de primul ordin el reuşit prin calităţile sale sufleteşti să ne cucerească. Sacrificul s’a fă­cut. Au venit zilele desnădejdei. Pierdusem tot afară de onoare. Dar exista o credinţă în victorie, o cre­dinţă vie, activă a contelui de Saint Aulaire. Niciodată el nu şi-a pier­dut încrederea şi când a venit vic­toria, contele de Saint Aulaire a fost primul care a sfătuit pe repre­zentanţii Basarabiei să se unească cu ţara mumă. D. dr. Lupu adresându-se d-lui de Saint Aulaire îi spune: Sunteţi unul din artizanii cei­ mi însemnaţi ai întemeierii României Mari. RĂSPUNSUL CONTELUI DE SAINT AULAIRE D. conte de Saint Aulaire primit cu furtunoase ovaţiuni spune: Nu iau asupra mea nici un cu­vânt de glorificare, ci asupra Fran­ţei şi aliaţilor. Am trăit printre ro­mâni pe cari am început să-i iu­besc. Oricine ar fi trăit atunci în­tre voi, ar fi suferit cu voi, ar fi nădăjduit cu voi, nu ar fi făcut, alt­ceva decât ceea ce am făcut şi eu. Dacă prezenţa mea aici are un sens, acela e voinţa de a persevera şi înainte de a munci altfel, să lucrăm cu sufletul. Dar să nu se uite că ceea ce s-a făcut a fost cu sângel eroilor pe cari i-am glorificat dău­năzi. Şedinţa a luat sfârşit la ora 1. La şedinţa de astăzi a Parlamen­tului, convocată la ora 11 dim, la Cameră, special pentru primirea d-lui de Saint Aulaire, s’a observat participarea reprezentanţilor par­tidului poporului, în persoanele d-lor general Averescu, Octavian Goga, Stan Ghiţescu şi general Răşcanu i—11H­­­iSjlHi ' ★ D. DE SAINT AULAIRE Un accident al aviatoare Amy Johnson LONDRA, 29 (Rador). — Din Bris­bane (Australia) se anunţă că dom­­nişoara Amy Johnson, care după cum se ştie a dus la bun sfârşit rai­­dul aerian între Anglia şi Australia, a suferit un accident la aterizarea în această localitate. Helicea s'a sfă­­râmat şi avionul a suferit unele avarii. Aviatoarea a scăpat însă nea­tinsă. Se crede că avionul va putea fi re­parat în câteva zile și Miss Amy Johnson va putea continua călăto­­ria prin diferitele orașe, tinde i s-au pregătit primiri triumfale. O nouă urmă a răpitorului lui Kutiepov la Graz Fuga răpitorului de teama Sovietelor VIENA. — „Neues Wiener Jurnal“ anunţă din Graz. Poliţia din Graz se ocupă de câteva zile cu lămuri­rea unei afaceri senzaţionale. S’au ivit momente de bănuială, care fac probabil faptul, că unul din răpi­torii generalului Kutiepow a stat mai mult timp in Graz şi că s’ar mai afla şi acum în Austria. Direcţia unui hotel din Graz a reclamat autorităţilor pe un pasa­ger al hotelului, care se anunţase cu numele de „director Alfons Hef­trich din Stuttgart“, deoarece a dis­părut de la hotel lăsând acolo im­portante datorii. In cursul cercetărilor, poliţia a pus mâna pe un ghiozdan cu acte lăsat de Hettrich, din care au eşit la iveală numeroase documente, prin­tre altele şi o scrisoare de adio. In această scrisoare de adio Het­trich face senzaţionala comunicare, că el este răpitorul generalului Ku­tiepow și că a fugit acum de frica celora cari sau însărcinat cu a­­ceastă misiune. CE A STABILIT POLIȚIA GRAZ. — In Aprilie a. c. a des­cins la un hotel din Graz un tânăr, foarte elegant, care s’a înscris în re­gistrul străinilor ca „director Al­fons Hettrich din Colonia pe Rhin". Direcţiunei hotelului, pretinsul di­rector i-a declarat, că este însărci­natul unei mari case comerciale germane, care vrea să înfiinţeze fi­liale în Austria şi mai ales în Sti­­ria. Hettrich se prezenta cu multă distincţie, se folosea în permanenţă de un automobil închiriat, pe care trebuia să-l plătească săptămânal şi locui la hotel într-un apartament din cele mai scumpe. La sfârşitul lui Aprilie, Hettrich a dispărut în mod subit din hotel şi din Graz. El a lă­sat numai o geantă de voiaj, in care se aflau numai câteva obiecte de toaletă. Direcţia hotelului a aş­teptat timp de mai bine de două săptămâni reîntoarcerea Ciudatului pasager sau cel puţin o veste dela el. Nici una nici an­­­nt­rd­ucându­­se, direcţia hotelului a făcut o re­­clamaţie la siguranţa din Graz. Ea predat deasemenea poliţiei şi geanta de voiaj. La poliţie s’a gă­sit in geantă un aviz de consemna­ţii­ a bagajelor la gara centrală din Graz precum şi mai multe scrisori, din care reeşia­ că Hettrich a stat înainte vreme mai mult timp la Stuttgart. Şeful serviciului de sigu­ranţă, consilierul guvernamental dr. Janca, s’a adresat atunci prefec­turii de poliţie din Stuttgart şi a primit de acolo lămurirea surprin­zătoare, că Alfons Hettrich, care e în vârstă de 25 de ani şi e originar din Würtemberg, este un cunoscut excroc, care e căutat de multă vre­me atât de poliţia germană cât şi de poliţiile străine. S’a trimis atunci avizul de baga­je la gara centrală, de unde s'au luat bagajele, constând dintr’o gean­tă cu acte, în care se aflau numai ziare vechi, precum şi o scrisoare de adio adresată poliţiei. SINUCIDEREA RĂPITORULUI 7 In această scrisoare Hettrich în­suşi destăinueşte secretul său, co­municând că este urmărit pentru mai multe delicte şi declarând „că s’a săturat de această viaţă bleste­mată“. Scrisoarea mai cuprinde şi un pasagiu, in care Hettrich deda­ GENERALUL KUTIEPOW­ră, că este urmărit de „duşmani in­vizibili“, deoarece a participat la răpirea generalului rus Kutiepow din Paris şi cunoaşte secretul afa­cerii Kutiepow. Scrisoarea nu cu­prinde alte lămuriri. Cercetările, cari continuă acum sub direcţia personală a şefului Po­liţiei din Graz, dr. Kment şi cu co­laborarea şefului poliţiei de stat dr. Kleinwaser, n’au putut lămuri iacă până acum dacă Hettrich s’a si­nucis. O altă versiune Răpirea generalului ar fi fost pusă la cale de regele petrolu­lui, Oeterding­­ VIENA. — Corespondentul din Paris al lui „Neue Freie Presse“ te­­leturafiază: Senzaţionala afacere a dispariţiei generalului ţarist Kun­e­­pow, a reînviat de câteva zile în pre­sa franceză. De data aceasta aface­rea este împrospătată de către zia­rul socialist „Le Soir”, prin publi­carea unei serii de articole. Ziarul afirmă ca Kutiepov n’a fost răpit de bolşevici, ci din îndemnul regelui petrolului, u. Beterding, al cărui a­­gent a fost timp de ani îndelungaţi generalul ţarist. înainte de dispari­ţia sa generalul Kutiepow s’a dedat la diverse operaţii financiare necu­rate şi prin aceasta ameninţa să compromită în modul cel mai grav pe protectorul său. Din această cau­ză, d. Det­erding a pus la cale, din proprie iniţiativă, răpirea genera­lului şi s’a priceput în acelaş timp să îndrepte bănuiala asupra bolşe­vicilor, prin presa cumpărată şi prin aceea influenţată de dânsul. Un nou atac huliganic Două femei şi b­ărbiaţii lor crunt maltrataţi de un grup de huligani Pe ziua de joi avem de înregistrat o nouă agresiune studenţească, să­vârşită în plin centru al Capitalei. Iată despre ce este vorba : Joi seara pe la orele 9 juni, doi oa­meni paşnici: electricianul Frantz Covaci şi soţia sa Persina, din str. general Angelescu No. 20 împreună cu dogarul Sever Grigorescu şi soţia sa Rădiţa din str. Epicol No­ 36, după ce fuseseră în vizită la nişte cunos­cuţi, se duceau spre locuinţele lor. In timp ce treceau pe b-dul Schitu Măgureanu, prin dreptul palatului „Tinerimii Române“, unde se află în apropiere şi un cămin studenţesc, femeile mergeau înainte iar soţii, la câţiva paşi în urma lor. Dintr-un grup de câţiva studenţi ce staţionau vi­­aţa palatului „Tine­rimii“, s-a desprins unul care a aco­stat în chip necuviincios pe una di­­tre femei. Intervenind, cum era şi firesc, so­ţii lor — şi cum unul dintre aceştia din întâmplare era blond-roşcat şi a fost luat drept evreu — studenţii, fără a mai pierde vremea au tăbărît atât asupra bărbaţilor cât şi a fe­meilor, bătându-i crunt cu bastoane­le. Intre timp cei din cămin auzind larmă în stradă, s’au coborât repe­de jos, venind în ajutorul colegilor lor agresori. Cum grupul agresorilor crescuse acum la vreo 50 de inşi, sergentul de oraş postat în apropiere precum şi un agent poliţienesc ce se afla acolo, n'au avut curajul să intervie, „temându-se să nu fie bătuţi şi ei“. A fost anunţată poliţia şi la faţa locului a sosit d. V. Daschievici, chestorul sectorului III (albastru) ca­re a dispus conducerea­ victimelor a­­cestei agresiuni, la prefectura poli­ţiei, în vederea anchetei necesare ce urmează a se face. Agresorii, după săvârşiră acestei isprăvi, s’au retras apoi în cămin, foarte liniştiţi, ca şi cum nimic deo­sebit nu se întâmplase. Este cel puţn ciudat, că de atâta vreme, în plin centrul Capitalei, lu­mea, este stâlcită în bătăi, cu un ero­ism fără seamăn, câte 50 huligani bat un singur om sau o femeie,­­şi poliţia pune de pază un singur a­­gent care nu intervine, de frică să nu fie bătut. m

Next