Dimineaţa, iunie 1930 (Anul 26, nr. 8419-8448)
1930-06-01 / nr. 8419
Anii XXVI.-Ho. 8418 1O pagini Duminică 1 Iunie 1930 Cele mai frumoase CLIŞEE IN CULORI Cuprins senzaţional în REALITATEA ILUSTRATI apărută Joi, în 28 paginiBIN IHRER? Fondată In 1904 de CONST. HOLLE] 3 LEI II Bucureşti, Str. Const. MiHe 7-11 (Sărindar) |[ Femeile elegante se echipează pentru plaje cu cele mai originale modele de bonete şi pantofi de baie, cu preţuri de fabrică, de la casa Carol Biinger TELEF. I Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353/54 Bucureşti Str. Brezoianu 4 Direcţia: 357/72, Adţia 307/69. Provincia 310/66 A REGELE MIRAI LA MUZEUL MILITAR BUCURIA COPIILOR Dintre atâtea edituri câte avem azi în Capitală, — Cartea Românească, Socec, Cultura Românească, Alcalay, Ancora, Cultura Naţională (şi aci am citat numai câteva din ele) — singură editura Adevărul, a făcut ceva frumos şi demn de laudă. A inaugurat săptămâna aceasta o expoziţie originală, prilej de bucurie pentru copii. Mulţi din cei ce vor fi citit sau auzit despre această expoziţie, vor spune că nu este nimic, nici nu merită să fie văzută. Se ’nşală!.... Dacă expoziţia n’a fost destinată oamenilor maturi, îi poate interesa. Ii poate interesa prin faptul că vor avea de văzut un spectacol nou, ceva aproape fermecător. Când un copil se bucură, ne bucurăm şi noi înşine ; noi suntem înulţumiţi, chiar foarte mulţumiţi, când un copil e vesel şi buzele lui se destind într’un râs fără prihană. Asta am văzut Duminică în 25 ale lunii curente, în sala Mozart. Era un pelerinajiu, un pelerinajiude chipuri mici şi surâzătoare, copii cari se grăbeau să vadă tot, perechi de ochişori albaştri, negri sau verzi cari căutau să cuprindă la un loc, Păţaniile lui Haplea şi Chiţ- Chit. Un copil care se oprise înaintea volumului Plici şi Plum, a început să râdă şi mama lui, care îl însoţia, îl privea cu duioşie şi dragoste neţărmurită. Cadrul sălii, se potrivea admirabil cu bucuria micuţilor, şi multe sărutări s’au amestecat cu’n freamăt de glasuri vesele. Apoi organizatorii acestei expoziţii, au urmărit un scop pur educativ. Puterea de memorizare a copiilor şi gustul lor pentru citit. Pentru aceasta au instituit o serie de premii, pentru cel mai bun rezumat al unei cărţi citite, şi care e editată de Adevărul. Toţi copiii s-au grăbit şi se grăbesc să ia parte la concurs, vor să arate că deşi sunt aşa de mici, tot pot face şi ei ceva. Mai rămâne încă de spus că aceste cărţi sunt scrise cu îngrijire, într’un stil limpede, fără construcţii tehnice grele. Cineva a spus că îngrijind copiiiprin îngrijire se înţelege educaţia, sănătatea, să le prilejuim bucurie, etc.) îngrijim viitorul rasei, îngrijim viitorul întregii omeniri. Copiii s’au bucurat Duminică, se vor bucura toată săptămâna. Iată ce-a făcut editura Adevărul, pentru care, îi aducem toate elogiile. SAVIAN VARTOLOMEU ------------- - I 1 ----------- Ancheta incidentului dela frontiera polono-germană VARŞOVIA, 30 (Rador). — Comisiunea mixtă polono-germană, instituită pentru cercetarea incidentului din Opolen, a ascultat pe martorii care au văzut scena răpirii funcţionarilor polonezi, apoi au examinat terenul pe care s’a produs incidentul. Comisia a ascultat depoziţiunile grănicerilor polonezi şi a funcţionarilor poliţiei germane de frontieră, precum şi pe experţii care şi-au dat avizul din punct de vedere technic asupra schimbului de focuri. Deoarece martorii germani au refuzat să răspundă la unele întrebări, comisiunea a decis să ceară instrucţiuni suplimentare in privinţa competenţei sale. Comisiunea se întruneşte din nou astăzi la amiază. Partizanii arhiducelui Albrecht caută un nou candidat de epus prinţului Otto ! TELEGRAMA , PARIS, 29. — Agenţia telegrafică„Sud-Est“, care a anunţat acum câteva zile supunerea archiducelui Albrecht şi renunţarea lui la pretenţiunile tronului Habsburg în favoarea prinţului Otto, continuă astăzi să dea următoarele amănunte asupra repercusiunilor acestui act. Agenţia „Sud-Est“ anunţă că anti legitimiştii partizani ai archiducelui Albrecht caută astăzi un nou candidat şi iau măsuri împotriva propagandei pe care legitimiştii o duc în Ungaria în favoarea prinţului Otto. Faimoasa „Alianţă“ (organizaţia care a fost câtăva vreme prezidată de archiducele Albrecht, şi în sânul căruia a luat naştere ideia falsificărei biletelor de Bancă franceze) a ţinut o întrunire extraordinară la care a participat ministrul de războiu PARTICULARA — Goemboes şi alte personalităţi importante sau oficiale care în toamna anului 1921 au combătut cu armele reintoarecerea fostului împărat Carol Ministrul Goemboes, care, după contele Bethlen este astăzi omul cel mai puternic al regimului actual, a declarat între altele. Nu vom permite niciodată ca un străin să se urce pe tronul Ungariei... Această declaraţie ambiguă ar putea fi interpretată ca favorabilă acceptărei viitoare a prinţului Otto de candidat de către membrii „Alianţei“ dacă prinţul ar renunţa la orice altă coroană,, a Austriei de pildă. S-a examinat chestiunea unui nou candidat de ales pentru înlocuirea arhiducelui Albrecht, şi numele unui prinţ italian a fost pronunţat. LA CAMERA — Ce maşină zici că ai inventat?.. . w — O maşină de făcut legi». Am aici câteva proecte nai Fabrica 500 de legi pe minut». Legate, parafate și votate... _____________ Şedinţa solemnă a Parlamentului Sărbătorirea d-lui de Saint Aulaire La om 11.20 sosesc la Cameră d. conte de Saint Aulaire şi d. general Berthelot. La intrarea în Cameră sunt primiţi de d. Ştefan Ciceo-Pop preşedintele adunării, Traian Bratu preşedintele Senatului. Distinşii oaspeţi sunt conduşi în cabinetul miniştrilor unde se aflau toţi membri guvernului în frunte cu d. Iuliu Maniu. La ora 11 jumătate se formează un grup: d-nii Iuliu Maniu şi Saint Aulaire, apoi d-nii Mironescu, d. general Berthelot. Urmează ceilalţi membri ai guvernului. La intrarea în incintă deputaţii şi senatorii aclamă frenetic pe distinşii oaspeţi. Se aud strigăte de: „Ura Vive la France." D. de Saint Aulaire ia loc în capul băncii ministeriale. D. general Berthelot ia loc în primele bănci ale deputaţilor. D. St. Ciceo-Pop preşedintele Camerei rosteşte o cuvântare de bună venire. CUVÂNTAREA D-LUI CICEOPOPP D. Ciceo-Pop salută pe d. de Saint Aulaire. E o bucurie sporită spune d-sa şi prin prezenţa d-lui general Berthelot ilustrul cetăţean al ţării noastre. D-sa aduce omagiu Franţei care a ştiut să preţuiască rolul României ca apărătoare în răsărit a civilizaţiei latine. Simbol al Franţei sunt d-nii de Saint Aulaire şi de general Berthelot. I-am văzut pe amândoi, spune preşedintele Camerei, încadrând în vremuri de război marea figură a regelui întregitor de neam. Pentru provinciile desrobite, ziua eliberării a fost deopotrivă de mare ca şi pentru Franţa ziua când şi-a redobânidt Alsacia şi Lorena. Dar după zilele războiului, trebuia pregătită pacea. Atunci urmau să fie dovedite drepturile românilor. Sprijinul a venit din partea Franţei prin d. de Saint Aulaire. D. St. Ciceo Pop aminteşte ziua când a întâlnit pe contele de Saint Aulaire la Budapesta, iar acesta i-a putut declara: Acum am senzaţia victoriei adevărate. Preşedintele Camerei invită adunarea să se asocieze la prinosul de recunoştinţă care se cuvine contelui de Saint Aulaire. D. Şt. Ciceo Pop dă apoi citire in franţuzeşte acastui omagiu al întregei adunări. DISCURSUL D-LUI MIRONESCU D. St. Ciceo Pop a fost călduros aplaudat de întreaga adunare. D. G. G. Mironescu ministru de externe s’a asociat apoi în numele guvernului la omagiul adus oaspeţilor de adunare. Contele de Saint Aulaire a fost prietenul credincios al ţării noastre în zile grele ca şi în zile fericite. In timpul răsboiului contele de Saint Aulaire şi-a păstrat încrederea în biruinţa şi în forţa poporului român. In acele zile prin sângele vărsat de ostaşii francezi alături de ostaşii noştri si a ajuns la victorie. Franţa şi România au luptat alături pentru victoria civilizaţiei. Şi slujitorii acestei izbânzi legitime, au fost contele de Saint Aulaire şi colaboratorul său Robert de Flers care din nenorocire nu se găseşte printre noi. România nu va uita pe aceia care au fost martorii şi nortaşii acelor diu ' D. general Averescu în civil, urmează la tribună. CUVÂNTAREA D-LUI GENERAL AVERESCU D. general Averescu în numele partidului poporului salută venirea printre români a contelui de Saint Aulaire. Evoacă şi d-sa zilele războiului când zeci de mii de ostaşi cădeau pe câmpul de luptă. Au fost şi clips de desninderare. Dar sacriificiile acceptate au fost făcute pentru o lege firească pentru o necesitate de neînlăturat. Sprijinul mare a venit din partea contelui de Saint Aulaire căruia poporul român în exprimă gratitudine. In timpul răsboiului, ca şi acum, ochii românilor erau îndreptaţi asupra aliaţilor. Este însăşi politica României, politica tradiţională a României. Legătura între Franţa şi România este cu atât mai viabilă cu cât pentru slujirea ei au fost oameni ca ministrul Franţei, contele de Saint Aulaire, care n’a asistat numai ca observator unilateral al jertfelor făcute, ci mai presus de toate, ca prieten al nostru. D. general Averescu evocă zilele de război. Pentru toate câte a făcut contele de Saint Aulaire spre folosul nostru,, păstrăm în adâncul sufletelor, o gratitudine fără sfârşit pentru Franţa şi pentru d. de Saint Aulaire, mângâietorul nostru în zilele de grea restrişte. DISCURSUL D-LUI N. IORGA D. Nicolae Iorga spune că nu vorbeşte în numele unui partid politic ci în numele tuturor acelora cari au cunoscut pe contele de Saint Aulaire în acea glorioasă retragere din Moldova. In această retragere, d. de Saint Aulaire a adus cuvântul reconfortant. După aceste dureroase şi utile experienţe, generaţia nouă, moştenitoarea acestui trecut glorios la care a contribuit contele de Saint Aulaire, are datoria să tragă învăţăminte şi să ştie să o prevadă. Contele de Saint Aulaire se duce la tribună şi strânge călduros mâna d-lui NicolaeIorga. Adunarea aplaudă. CUVÂNTAREA D-LUI DR. N. LUPU străbătut România şi i-au dat preţiosul sprijin, a fost şi contele de Saint Aulaire. Nu vom uita învăţămintele pline de simpatie şi afecţiuni pentru noi ale acestui strălucit ambasador al Franţei. La numele lui Michelet, Edgard Quinet şi Napoleon III,se adaugă şi acel al contelui de Saint Aulaire. Nu vom uita că formarea spiritului român se datoreşte în mare parte influenţii culturii şi spiritului francez.Această operă a precursorilor fost încununată de contele de Saint Aulaire. Diplomat de primul ordin el reuşit prin calităţile sale sufleteşti să ne cucerească. Sacrificul s’a făcut. Au venit zilele desnădejdei. Pierdusem tot afară de onoare. Dar exista o credinţă în victorie, o credinţă vie, activă a contelui de Saint Aulaire. Niciodată el nu şi-a pierdut încrederea şi când a venit victoria, contele de Saint Aulaire a fost primul care a sfătuit pe reprezentanţii Basarabiei să se unească cu ţara mumă. D. dr. Lupu adresându-se d-lui de Saint Aulaire îi spune: Sunteţi unul din artizanii cei mi însemnaţi ai întemeierii României Mari. RĂSPUNSUL CONTELUI DE SAINT AULAIRE D. conte de Saint Aulaire primit cu furtunoase ovaţiuni spune: Nu iau asupra mea nici un cuvânt de glorificare, ci asupra Franţei şi aliaţilor. Am trăit printre români pe cari am început să-i iubesc. Oricine ar fi trăit atunci între voi, ar fi suferit cu voi, ar fi nădăjduit cu voi, nu ar fi făcut, altceva decât ceea ce am făcut şi eu. Dacă prezenţa mea aici are un sens, acela e voinţa de a persevera şi înainte de a munci altfel, să lucrăm cu sufletul. Dar să nu se uite că ceea ce s-a făcut a fost cu sângel eroilor pe cari i-am glorificat dăunăzi. Şedinţa a luat sfârşit la ora 1. La şedinţa de astăzi a Parlamentului, convocată la ora 11 dim, la Cameră, special pentru primirea d-lui de Saint Aulaire, s’a observat participarea reprezentanţilor partidului poporului, în persoanele d-lor general Averescu, Octavian Goga, Stan Ghiţescu şi general Răşcanu i—11HiSjlHi ' ★ D. DE SAINT AULAIRE Un accident al aviatoare Amy Johnson LONDRA, 29 (Rador). — Din Brisbane (Australia) se anunţă că domnişoara Amy Johnson, care după cum se ştie a dus la bun sfârşit raidul aerian între Anglia şi Australia, a suferit un accident la aterizarea în această localitate. Helicea s'a sfărâmat şi avionul a suferit unele avarii. Aviatoarea a scăpat însă neatinsă. Se crede că avionul va putea fi reparat în câteva zile și Miss Amy Johnson va putea continua călătoria prin diferitele orașe, tinde i s-au pregătit primiri triumfale. O nouă urmă a răpitorului lui Kutiepov la Graz Fuga răpitorului de teama Sovietelor VIENA. — „Neues Wiener Jurnal“ anunţă din Graz. Poliţia din Graz se ocupă de câteva zile cu lămurirea unei afaceri senzaţionale. S’au ivit momente de bănuială, care fac probabil faptul, că unul din răpitorii generalului Kutiepow a stat mai mult timp in Graz şi că s’ar mai afla şi acum în Austria. Direcţia unui hotel din Graz a reclamat autorităţilor pe un pasager al hotelului, care se anunţase cu numele de „director Alfons Heftrich din Stuttgart“, deoarece a dispărut de la hotel lăsând acolo importante datorii. In cursul cercetărilor, poliţia a pus mâna pe un ghiozdan cu acte lăsat de Hettrich, din care au eşit la iveală numeroase documente, printre altele şi o scrisoare de adio. In această scrisoare de adio Hettrich face senzaţionala comunicare, că el este răpitorul generalului Kutiepow și că a fugit acum de frica celora cari sau însărcinat cu această misiune. CE A STABILIT POLIȚIA GRAZ. — In Aprilie a. c. a descins la un hotel din Graz un tânăr, foarte elegant, care s’a înscris în registrul străinilor ca „director Alfons Hettrich din Colonia pe Rhin". Direcţiunei hotelului, pretinsul director i-a declarat, că este însărcinatul unei mari case comerciale germane, care vrea să înfiinţeze filiale în Austria şi mai ales în Stiria. Hettrich se prezenta cu multă distincţie, se folosea în permanenţă de un automobil închiriat, pe care trebuia să-l plătească săptămânal şi locui la hotel într-un apartament din cele mai scumpe. La sfârşitul lui Aprilie, Hettrich a dispărut în mod subit din hotel şi din Graz. El a lăsat numai o geantă de voiaj, in care se aflau numai câteva obiecte de toaletă. Direcţia hotelului a aşteptat timp de mai bine de două săptămâni reîntoarcerea Ciudatului pasager sau cel puţin o veste dela el. Nici una nici anntrducânduse, direcţia hotelului a făcut o reclamaţie la siguranţa din Graz. Ea predat deasemenea poliţiei şi geanta de voiaj. La poliţie s’a găsit in geantă un aviz de consemnaţii a bagajelor la gara centrală din Graz precum şi mai multe scrisori, din care reeşia că Hettrich a stat înainte vreme mai mult timp la Stuttgart. Şeful serviciului de siguranţă, consilierul guvernamental dr. Janca, s’a adresat atunci prefecturii de poliţie din Stuttgart şi a primit de acolo lămurirea surprinzătoare, că Alfons Hettrich, care e în vârstă de 25 de ani şi e originar din Würtemberg, este un cunoscut excroc, care e căutat de multă vreme atât de poliţia germană cât şi de poliţiile străine. S’a trimis atunci avizul de bagaje la gara centrală, de unde s'au luat bagajele, constând dintr’o geantă cu acte, în care se aflau numai ziare vechi, precum şi o scrisoare de adio adresată poliţiei. SINUCIDEREA RĂPITORULUI 7 In această scrisoare Hettrich însuşi destăinueşte secretul său, comunicând că este urmărit pentru mai multe delicte şi declarând „că s’a săturat de această viaţă blestemată“. Scrisoarea mai cuprinde şi un pasagiu, in care Hettrich deda GENERALUL KUTIEPOWră, că este urmărit de „duşmani invizibili“, deoarece a participat la răpirea generalului rus Kutiepow din Paris şi cunoaşte secretul afacerii Kutiepow. Scrisoarea nu cuprinde alte lămuriri. Cercetările, cari continuă acum sub direcţia personală a şefului Poliţiei din Graz, dr. Kment şi cu colaborarea şefului poliţiei de stat dr. Kleinwaser, n’au putut lămuri iacă până acum dacă Hettrich s’a sinucis. O altă versiune Răpirea generalului ar fi fost pusă la cale de regele petrolului, Oeterding VIENA. — Corespondentul din Paris al lui „Neue Freie Presse“ teleturafiază: Senzaţionala afacere a dispariţiei generalului ţarist Kunepow, a reînviat de câteva zile în presa franceză. De data aceasta afacerea este împrospătată de către ziarul socialist „Le Soir”, prin publicarea unei serii de articole. Ziarul afirmă ca Kutiepov n’a fost răpit de bolşevici, ci din îndemnul regelui petrolului, u. Beterding, al cărui agent a fost timp de ani îndelungaţi generalul ţarist. înainte de dispariţia sa generalul Kutiepow s’a dedat la diverse operaţii financiare necurate şi prin aceasta ameninţa să compromită în modul cel mai grav pe protectorul său. Din această cauză, d. Deterding a pus la cale, din proprie iniţiativă, răpirea generalului şi s’a priceput în acelaş timp să îndrepte bănuiala asupra bolşevicilor, prin presa cumpărată şi prin aceea influenţată de dânsul. Un nou atac huliganic Două femei şi bărbiaţii lor crunt maltrataţi de un grup de huligani Pe ziua de joi avem de înregistrat o nouă agresiune studenţească, săvârşită în plin centru al Capitalei. Iată despre ce este vorba : Joi seara pe la orele 9 juni, doi oameni paşnici: electricianul Frantz Covaci şi soţia sa Persina, din str. general Angelescu No. 20 împreună cu dogarul Sever Grigorescu şi soţia sa Rădiţa din str. Epicol No 36, după ce fuseseră în vizită la nişte cunoscuţi, se duceau spre locuinţele lor. In timp ce treceau pe b-dul Schitu Măgureanu, prin dreptul palatului „Tinerimii Române“, unde se află în apropiere şi un cămin studenţesc, femeile mergeau înainte iar soţii, la câţiva paşi în urma lor. Dintr-un grup de câţiva studenţi ce staţionau viaţa palatului „Tinerimii“, s-a desprins unul care a acostat în chip necuviincios pe una ditre femei. Intervenind, cum era şi firesc, soţii lor — şi cum unul dintre aceştia din întâmplare era blond-roşcat şi a fost luat drept evreu — studenţii, fără a mai pierde vremea au tăbărît atât asupra bărbaţilor cât şi a femeilor, bătându-i crunt cu bastoanele. Intre timp cei din cămin auzind larmă în stradă, s’au coborât repede jos, venind în ajutorul colegilor lor agresori. Cum grupul agresorilor crescuse acum la vreo 50 de inşi, sergentul de oraş postat în apropiere precum şi un agent poliţienesc ce se afla acolo, n'au avut curajul să intervie, „temându-se să nu fie bătuţi şi ei“. A fost anunţată poliţia şi la faţa locului a sosit d. V. Daschievici, chestorul sectorului III (albastru) care a dispus conducerea victimelor acestei agresiuni, la prefectura poliţiei, în vederea anchetei necesare ce urmează a se face. Agresorii, după săvârşiră acestei isprăvi, s’au retras apoi în cămin, foarte liniştiţi, ca şi cum nimic deosebit nu se întâmplase. Este cel puţn ciudat, că de atâta vreme, în plin centrul Capitalei, lumea, este stâlcită în bătăi, cu un eroism fără seamăn, câte 50 huligani bat un singur om sau o femeie,şi poliţia pune de pază un singur agent care nu intervine, de frică să nu fie bătut. m