Dimineaţa, noiembrie 1930 (Anul 26, nr. 8572-8601)

1930-11-01 / nr. 8572

I RecensământulI Comisia de recensământ de subt preşidenţia d-lui prof. D. Gusti, — după o serie de confe­rinţe relative la importanţa, ca­drul şi mecanismul acestei opera­ţii, — a făcut o aplicaţie demon­­trativă pe teren. Recensământul de probă s’a e­­xecutat în satul Comana din ju­deţul Vlaşca. Delegaţii regionali, judeţeni şi municipali, care vor conduce operaţiile, au făcut ofi­ciu de simpli recenzori — pentru a-şi da perfect seamă de tehnica recensământului. Populaţia, în­deobşte neîncre­zătoare şi ostilă tuturor demersu­rilor oficiale ,a primit bine pe oaspeţi — întrucât cetăţenii au fost informaţi, în mod civilizat, asupra cercetărilor. După numărul persoanelor o­­cupate, graţie pregătirii desfăşu­rate şi prin seriozitatea ştiinţifică a celor însărcinaţi cu recensămân­tul,­­ sperăm că această operaţie va reuşi. Noi n’avem decât recensămân­tul din 1912, şi numai asupra Ve­chiului Regat — desigur cu multe erori. De a atunci şi până acum nu mai există nimic. Ba da: în­cercarea din 1925, care n’a izbu­tit din pricina caracterului poli­tic dat operaţilor. Recenzorii tre­buia să justifice cu cifre unele calcule şi unele sentimente (mai degrabă, resentimente) ale guver­nanţilor. Rezultatele au fost ha­­landata, in­cât guvernul din 1925 n’a publicat nici totalul popula­ţiei. Şi, de altfel, recensămintele fă­cute la mari intervale nu aduc ştiinţei un suficient aport. Este nevoe de cel puţin trei recensă­minte ,operate pe aceiaşi supra­faţă şi la intervale de timp egale — pent­ru ca cercetătorii să poată trage o concluzie ştiinţifică.­­ Noi am plutit în haos, şi ştiin­ţific — dar şi administrativ, legis­lativ, şcolar, social, etc. De vreme ce oficialitatea nu ştia numărul exact al populaţiei, nici modul de grupare a elementelor — orice măsură şi orice lege erau lovite de­ o eroare fundamentală. Ne-au întrecut în chestia recen­sământului toate ţările europene. Chiar Bulgaria are, înaintea noas­tră, un recensământ serios. Şi nu-i vorba numai de­ o ambiţie naţională. Fiecare stat are inte­resul să fie bine apreciat în con­certul ţărilor civilizate. Iar la congresele internaţionale de demografie, când România nu s’a putut prezenta din pricina absen­ţei datelor — credeţi oare că pu­ţină desconsiderare s’a revărsat asupra ţării întregi? Dar pe lângă atmosfera favora­bilă din străinătate, de care are nevoe orice popor,­­ Românii, înconjuraţi de adversari, trebuiau să informeze exact cercurile con­ducătoare de aiuri şi opinia pu­blică de peste graniţă (care exer­cită o presiune determinantă asu­pra acestor cercuri), pentru ca vrăjmaşii să nu răspândească ştiri eronate. De­ aceia, în lipsa unui recensă­mânt oficial românesc, agenţiile de propagandă străină au putut publica date fantastice asupra populaţiilor minoritare. Statul românesc modern a fost condus ca o gospodărie patriar­hală — cu răboj. Nici o contabili­tate, nici o socoteală. Nu se ştiau nici bogăţiile, nici veniturle, nici cheltuelile — şi în primul rând nu se cunoştea populaţia. Chiar şi ostilitatea trecutelor regimuri faţă de capitalul străin are ceva din mentalitatea veche — creditul, împrumuturile de in­vestiţii, etc. fiind lucruri mai nouă şi care cu greu intră într’un cap construit după calapodul de odi­nioară. Astfel se explică, poate, că gu­vernele de până acum n’au simţit nevoia recensământului, — şi chiar astăzi, când o amânare ar fi fost primejdioasă, se găsesc multe spirite împotriva acestei operaţii. Obiecţia de căpetenie ar fi lipsa de fonduri. Noi însă socotim că pentru rea­lizarea unei bune gospodării, nici un ban nu-i prea scump. Dar, in afară de aceasta, pagu­­bele avute de stat din pricină că n’am avut recensământ — sânt incomparabil mai mari decât o­­norariile recenzorilor. M. Sevastos I «mii J­­ . id “paginii CU 10 LEI PUTEŢI eAştigs cela mal mari ti mal bana aparate da radio. Bonul da premii in Radio - Radiofonia de Sâmbătă. Prutul, 10 MAI Fondată In-iSOi de CONST MILNE 3 LE! iucorssiî, Str. Coast. fids f-n Iswm»n TELEF.: Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353 54 Direcţia : 357/72. Adiţia 307/69. Provincia 310 68 Sâmbătă î­ecembrie 1930 MANEVRELE RESALE mare reportaj fotografic in« tr'u supliment da 4 pagiaf j cu hârtie velină, a apărut numai in excelenta revistă „Realitatea h­astrata“ de art. 32 pagini, iî» ...SI U­niformele poliţiştilor EllEglfl­wm ' mu i.nMn i ■v/raid'« Umblă încet, să nu-l trezim din somn, că în uniforma asta nu doarme bine». 0 catastrofă de cale ferată în Franţa ---------------—»«aaa»- «» » +o ■« —------------­Printre călători se alia şi un grup de emigranţi de la Borşa­ niile agricole din Argentina, color­nii organizate de societatea „Ica". Această societate a mai coloni­zat in toamna trecută vre­ o sută de evrei din Maramureş, cari s’au a­­climatizat repede acolo devenind fermieri buni. Restul, meseriaşi au destinaţia Brazilia. Consulul argentinian a fost săp­tămâna trecută personal aci pentru a selecţiona pe emigranţi alegând pe cei mai vigu­roşi. O bună parte dintre aceştia sunt din Borşa".­­ Şi am aflat astfel că nenorociţii din Borşa rămaşi într’o singură noapte fără cămin şi fără bruma­u-Ş'sheţ a avut arta sa.n.ţ,f.nov.nui avut mizerabil (cunoaşteţi sără­cia din Maramureş), răpuşi de lip­suri, au luat calea pribegiei. Soarta ie-a fost şi de astădată vitregă. I-a urmărit şi dincolo de graniţă. Din fericire însă, telegramele anunţă că în afară de 213 răniţi, cei peste 200 emigranţi, scăpaţi ca prin minune, se vor îmbarca pe vaporul ce-l va duce la o nouă destinaţie şi poate la o viaţă mai bună. Drama celor câteva mii de sinis­traţi din Borşa, dramă iji - oficialitate, din nefericire şi de opi­nia publică, — a fost — daca poate spune — rep'să ne n?i«. legramele de azi dimineaţă ne-au adus ştirea că printre vicriuiile­­ - tastrolei de cale ferată din Bor­deaux, sunt şi numeroşi emigranţi români. N’a fost nevoe să facem prea mari cercetări la autorităţile din Capitală, pentru a afla cine sunt aceşti emigranţi, despre a căror hotărîre de a se expatria în Sene­gal, Brazilia şi Lapiata, nu ştiam nimic. Corespondentul nostru din relatare primită astăzi, printr’o fat­ o : SIGHET. — Azi la ora 12 au pă­răsit ţara cu trenul ceh 210 evrei, bărbaţi, femei şi copii din Mara­mureş, cu destinaţia Argentina. Ei au plecat prin mijlocirea so­cietăţii „Hias" pentru ocrotirea şi protejarea evreilor emigranţi. Dintre ei 184 au plecat in colo­tenţiunet pe cari, din nefericire__nu ne — strict necesară, — va­ depăşi le-a avut până acum. E momentul să -i o­fere durerea nenorociţilor din Borşa, chiar dacă această acţiu­pre­vederile economice ale lui. guvernu-Ex. O senzaţională crimă la Düsseldorf Asasinul, un mare comercia­nt, e in vârstă de 75 de ani VIENA.­­ Corespondentul din Dü­sseldorf al lui „Neue Freie Presse“ telegrafiază: Proprietarul uneia din cele mai mari cafenele din Düssel­dorf şi mare acţionar al unui alt mare local de consumaţie anume Walter Gordon, a fost asasinat în bi­roul său, de către cumnatul său, co­merciantul Trovitz. încă înainte ca fapta să fie cunoscută, Trovitz s-a prezentat poliţiei. Acolo el a decla­rat că a comis crima din propriu îndemn şi in deplină conştiinţă. Mo­tivele le va expune mai târziu cu deamănuntul, cu prilejul interogato­rului său. Asupra acestei senzaţionale crime din Düsseldorf mai aflăm, că cum­natul celui asasinat, Trovitz, care e în vârstă de 75 de ani, mai discu­tase cu Gordon încă în seara de Du­minică, la locuinţa acestuia, afaceri comerciale, cu o liniște deplină. Luni la amiază, Trovitz a venit în biroul particular al cafenelei „Corso", al cărei co-proprietar și director era Gordon. Imediat după intrarea acestuia, Trovitz a tras asu­pra lui Gordon, care ședea lân­gă masă, trei focuri de revolver, cari toate au nimerit în regiunea inimii. Doi funcţionari şi secretara parti­culară a lui Gordon, au alergat ime­diat din odaia învecinată, dar n’au fost în stare să-l oprească pe Tra­vitz din fuga sa. Acesta li-a strigat încă pe când pleca: „E mort? Mă duc să mă predau poliţiei!" Gordon, rănit mortal, s’a mai pu­tut ţâră până în camera învecinată, unde a expirat după câteva minute. Gordon condusese la Düsseldorf mai multe mari localuri de consu­maţie precum şi afaceri de imobile, din cauza cărora a avut în repeţite rân­duri dificultăi financiare. Nu se ştie încă dacă moartea sa este sau nu în legătură cu aceste transacți­­uni financiare. Scarlatina face ravagii Câteva cifre alarmante, din rapoartele oficiale Dintr’un buletin oficial publicat de Ministerul Sănătăţii, se poate constata că scarlatina face din nou ravagii şi faptul este extrem de în­grijitor pentru toată lumea. Faţă de toate celelalte epidemii care reprezintă în ţară o medie de vre­o sută de cazuri, scarlatina ci­frează 2156 CAZURI, ceea ce e enorm. Iată într’adevăr, buletinul mini­sterului Sănătăţii: După ultimele date statistice strânse la ministerul sănătăţii si­tuaţia generală a epidemiilor e­­ următoarea (cifrele din paran­­­teză arată situaţia precedentă):­­ IN ŢARĂ: 6 fi) cazuri de ■ifos exantemare, 236 a (2156) de sear- latină, 156 (145) de angină difte­­rică, 523 (570) de febră tifoidă, 141 (216) de dezinterie, 10 (13) de gripă, 864 (1340) de tuse con­vulsivă, 21­18) de paralizie in­fantilă şi 239 (180) cazuri de po­jar. 331 CAZURI IN CAPITALĂ In ce priveşte Capitala, iată ce a­­nunţă o relaţiune oficială : In Capitală erau ori următoa­rele cazuri de epidemii: Scarlatina 331 de cazuri, febră tifoidă 23, anghină difterică 14, erisipel 14, 5 paralizie infantilă şi 2 cazuri de meningită. LA DEVA S’A CERUT ÎNCHIDE­REA ŞCOLILOR Serviciul sanitar al judeţului Hunedoara a cerut ministerului instrucţiunii să închidă pe 20 de zile şcolile din Deva, fiindcă în a­­cea localitate face ravagii scarla­tina. CE E DE FĂCUT? Comu­nicatul oficial al ministe­rului Sănătăţii anunţă pe ziua de ieri, în ţară, 2333 scarlatinoşi, iar in Capitală 231 cazuri de scarlatină. Am arătat de multe ori că Bucu­reştii continuă a fi capitala cea mai contaminată de boli epidemice din Europa şi aceasta fiindcă nimeni nu aplică măsurile de higienă publică. Spuneam că aplicarea măsurilor indicate de ştiinţa modernă ar fi la noi, revoluţia cea mai mare şi mai binefăcătoare în materie de higienă. Ceea ce spunem despre Bucureşti se aplică in mare parte şi la celelalte o­­raşe ale ţării. Ce folos că legea sa­nitară cere, spre a opri şi a stinge o epidemie, ca primul lucru de făcut să fie IZOLAREA bolnavului. Dacă nu izolezi pa bolnav, orice altă măsură este inutilă. Bacii devi pe toţi medicii din Capitală să ne declare că bolnavii lor suferind de boli, contagioase sunt izolaţi! Ici-colea câte unul e izolat la spi­tal. Imensa majoritate zac in locuin­ţele lor şi propagă a l’in­fini boala. De ce am reuşit să stingem totdea­una holera, când se ivia vreun caz în ţară? Fiindcă imediat era izolat. Publicul speriat lua el însuşi cele mai straşnice măsuri să denunţe şi să izoleze cazul. Dar scarlatina o­­moară mereu zeci de mii de inşi, a­­ducând pagube şi jale în mii de fa­milii. Să spuie medicii dacă spah­a­no­­şii se izolează! Tot astfel­­ta liricii, tuberculoşii cu tuberculoză deschisă, sifiliticii, diftericii, etc. Adevărul este că la noi se face­­ ca să întrebuinţăm o expresie a pro­fesorului Benzanton din Paris — hi­giena de faţadă, adică se dau ordine, circulări, comunicate... o întreagă paperaserie, inutilă, care durează nu de azi, de ieri, ci de vreo douăzeci şi cinci de ani. Atitudinea aceasta a devenit par­că o boală organică a autorităţilor şi a întregii noastre societăţi. Cine va scutura oare populaţia noastră de indiferenţa ce o arată în materie de higienă? Ştiu că mulţi cititori vor zice: mai bine dă-ne sfaturi cum să ne păzim individual. Dar măsurile individuale (garga­ră zilnică cu o soluţie antiseptică, apă oxigenată, instilaţii în nas cu gemenol, vaccinări cu vaccinuri spe­cifice), nu ne pot păzi ca iZOLAREA imediată şi complectă a celor îm­bolnăviţi şi izolarea şi dezinfectarea nu se face cu higienă de faţadă. Scufundarea unui vapor NEW-YORK, 30 (Rador). — Va­porul englez „Henry Royallery“ a debarcat la New-York şase supra­vieţuitori ai echipagiului vaporu­lui „Barbadoes“, care s’a scufundat Duminică, în cursul unei furtuni violente. Cinci persoane s’au scufundat cu vaporul naufragiat, iar trei au pie­rit pe o barcă de salvare care, după trei zile de luptă cu valurile, s-a scufundat. ! Guvernul încă n’a căzut de acord a­­stspra despăgubirilor, încă nu s’a convins de groasnica realitate. Cele câteva sute de mii de lei acordate n’au fost suficiente nu numai pentru improvizarea unui adăpost, dar nici pentru pâine, în ghiareî­e mizeriei Şi iată readusă în discuţie o ches- De trei luni se duce sub ochii no­ţiune ce nu şi-a atenuat cu nimic sub­ cea mai sinistră dintre tocmeli, actualitatea, deşi de la origina ei şi până astăzi a fost tratată cu negli­jenţă, aproape cu indiferenţă. De câteva luni Borşa trăeşte o tragedie neştiută. Trai mii de suflete se sbat între mizerie şi groază. După in­cendiul ce a ras într’o singură noap­te până în temelie târgul, au venit zilele grele ale foamei şi suferinţei, în hordes de pământ, în colibe de scânduri, improvizate, sau în gău­rile negre ale ruinelor, bătrâni, fe­mei şi copii, târăsc cu resemnare o existenţă lamentabilă, ajutoarele s’au rărit, urgia şomajului bântute a­­cută, sărmanul comerţ ce le aducea altădată o biată pâine stropită cu lacrimi, e nimicit. Nici un gest de îndurare din partea oficialităţii, nici o asistentă din partea publicului. N-am văzut acum câtva ima in a­­cest peisaj de cenuşe şi grinzi arse. Spectacol jalnic. O umanitate răpusă desnădăjduită, cu privirile in pam­an­tul ce-l aşteaptă, spre cerul de unda întârzie clementa. 16 morţi.­Un emigrant roman rănit ★ Ne gândim cu groază că iarna ba­te la uşă, că acolo în munţii Mara­mureşului, a şi sosit. Întrevedem su­ferinţa şi sfârşitul ce-i aşteaptă, da­că cei un drept, nu se vor decide să intervină. E vremea ca tragedia nevinovaţi­lor locuitori să se termine. Catastro­fa de la Bordeaux, a deplasat şi pe alt teren, o chestiune menită să ne intereseze numai pe noi. Desigur pre­­ia'4 Sv, uuiu, iac tu ocupa de drama ce­lor 210 emigranţi şi de împrejurări­le ce-au determinat-o. E de datoria guvernului să nu dea loc la comen­tarii ce­­ ar fi înlăturate cu ceva mai Ern dimn­eaţa pe al ora’ 4 e’a _ ____ 4, s’a îrstâ­wplat o mare catastrofă de cale ferată în su­dul Franţei. U­n tren care venia dinspre Gene­va şi mergea la Bordeaux, a deraiat. Locomotiva şi câteva vagoane au suferit stri­căciuni grave. Un vagon sfărâmat complect. Cauza deraerii pare a fi fost starea proastă a şine­lor. Cei doi mecanici ai tre­nului, cum şi fochistul, au fost omorâţi. Până seara au mai fost scoase şi alte cadavre, numărul morţi­lor ridicându-se la 16. Interesant este că acest tren transporta 210 emi­granţi români, care ur­mau să se îmbarce pe un transatlantic spre Africa şi America de Sud. Ştirile sosite din Franţa arată că a fost rănit un singur român, anume A­­braham Glück. CINE SUNT EMIGRANŢII ROMANI şi copii, plecând spre Ar­gentina, pentru că nu mai puteau trăi pe ruinele gospodăriilor sinistrate. Este, prin urmare, a­­prope sigur că emigranţii din trenul deraiat erau evreii din Borşa, urmăriţi de aceiaşi soartă nenoro­cită. Victimele catastrofei PARIS, 30 (Danub). — De sub dărâmăturile ex­presului deraiat ori la Pe­­rigueux au fost scoase pâ­nă acum 16 cadavre şi 30 de răniţi, dintre cari 10 în stare gravă. Cauza ca­tastrofei pare a fi că una din sine s’a slăbit. In privinţa celor 210 emigranţi români de care vorbeşte telegrama, pu­tem da amănuntul că ei sunt originar­i din Mara­­m­onestru din Sighet ne-a tran­smis ştirea că în ziua de 25 curent au părăsit ţara bunăvoinţă, cu un plus de a-1210 evrei, bărbaţi, femei Plecarea emigranţilor

Next