Dimineaţa, noiembrie 1930 (Anul 26, nr. 8572-8601)

1930-11-01 / nr. 8572

Sâmbătă 1 Noembrie»B­IMI MEATA« PMIMA EA Richard Straus la Paris, ínip5© convorbire cu direc­tor­ul teatrului des Champs Elisées 99FATA URSULUI Teatrul românesc se îmbogăţeş­te cu o piesă ce are deosebită în­semnătate, atât prin frumuseţea subiectului cât şi printr’un drama­tism original, făurit într’o puternică limbă românească. E o piesă ce a suferit multe amâ­nări, o piesă ce a lăsat să treacă înainte cu aproape doi ani un în­treg repertor în mare parte medio­cru — şi căruia acum se pare că îi va veni totuşi rândul să fie repre­zentată. Intr’un decor de munţi sălbatici, în adâncul Carpaţilor unde legenda îşi mai păstrează vie toată vraja poetică, se întâmplă una din acele tragedii misterioase, pe care numai patima le explică — şi sentimentul de dragoste crescut sălbatic, ase­meni torenţilor de munte, brazilor uriaşi, vulturilor şi puilor de căpri­oară. Acolo mai trăiesc ţăranii frumoşi D. V. VOIGUI­ESCU ca în tablourile lui Grigorescu — necrezut de frumoşi. Acolo talăn­­gile se îngână cu un caval ce nu cunoaşte iazul, acolo noaptea sub cerul scânteind puzderii de argint — vine ursul şi mai fură din turmă şi chiar din neamul omenesc. Teatrul românesc nu cunoaşte de­cât puţine piese din viaţa ţăranilor. Alecsandri în „Sinzeana şi Pepelea“ a dus viaţa satului din operetă spre feerie. Marele Caragiale l-a văzut într’o lumină de melodramă rusă cu conflicte de crimă şi pedeapsă. Mort vitejeşte, Mihail Săulescu a izbutit să scrie un singur act de mister ,acea „Săptămână luminată“ care pentru public e poate prea neagră, prea tristă, dar incontesta­bil o operă de artă. Muşcata din fereastră ne-a adus duioşie din viaţa preoţilor şi a în­văţătorilor — şi succesul duioasei întâmplări era în totul justificat — pentru toată valoarea de gingaşe poezie a piesei lui Victor Popa, dar „Fata ursului“ îşi înalţă zbuciumul patetic din pieptul alb al unei fete sărace de plugar şi din blana în­sângerată a unei namite de urs. Nu am văzut de mult acţiune cu atâta măestrie încordată. Replici care sar ca din praştie, dureri ce se afundă ca un cuţit în piept. Toate rolurile crescute până la acea intensitate pe care a cunos­cut-o numai cel mai bun clasicism. Iată opera pe care teatrul româ­nesc o aştepta — iată piesa care îşi aşteaptă reprezentarea. Am credinţa că sub marea regie a d-lui Gusti, şi cu acel ultim mă­nunchi de talente ce numără pe Nottara bătrânul şi pe Marioara Zimniceanu asemuitoare în frăge­­zie florilor de munte, piesa lui V. Voiculescu va putea primi interpre­tarea meritată. Am însă și convingerea că „Fata ursului“ va fi mai mult decât un succes de scenă — și va însemna drumul suitor al teatrului româ­­nesc. ADRIAN MANIU 66 U: m Ce se joacă la Paris Ce se joacă la Paris? In primul rând piese de bulevard — ca de obi­­bicei. Teatrele de la bulevard deţin primul rang. Piese uşoare, amuzante, ingenioase, bine construite — dar pe care Ie uiţi de a doua zi. Marcel Pagnol este, mereu autorul cel mai jucat, Marius, la Theâtre de Paris şi Topaze la Varieté, fac me­reu săli pline, pentru a patra, a cin­cea, a şaptea sută oară. La Châtelet, teatrul cu spectacole „spectaculoase“: Malikoko, rege al Negrilor. (Ce este se poate bănui după titlu). O piesă destul de ciuda­tă, La Atelier: Fiul lui Don Quichotte de Pierre Frondaie. La Ambasadeurs, Claude Anet reprezintă Mayerling, celebra dramă amoroasă al cărei erou a fost arhiducele Rudolf prinţul moştenitor al Austriei, şi care pe vremuri a pasionat întreaga Europă. La Gymnase : Félix de Henri Bern­stein. La Antoine o piesă sensaţio­­nală de Alfred Savoir , Caterina cea mică, în care Caterina II-a a Rusiei este redată într’un chip nou şi ori­ginal, care dacă nu respectă prea put artegĂFHi is­toriei, este menit to­tuş să pasioneze publicul. Aşa­dar, sensaţionalul este căutat la Paris şi gustat, ca oriunde dealtfel. Un nu­măr de atracţie: Sexul slab, la chodiere, de Edouard Bourdet, torul îndrăzneţ al „Prizonierei“ Mi­au I PREKIlEREşi CONCERTE 11 Noembrie 1930: Concert Tito S chip a. 18 Noembrie 1930: Concert Milstein. 21 Noembrie 1930: Concert Thi­­baud-Cortot. S Decembrie 1930: Concert Hu­b ermann. 16 Decembrie 1930: Concert Doh­nany. 15 Ianuarie 1931: Concert Gu­­glielmatti. 16 Februarie 1931: Trio Hinde­mith. S Martie 1931: Concert Union Valiin. 25 Martie 1931: Concert Prokopieff. 7 Aprilie, 1931: Concert Marie Darré. 20 Mel 1931: Göncei* Gigli. ., MUZEE MUZEUL SIMU Stradă D. A. Sturdza No. 8 Artă veche şi modernă: Daumier, Ma­net, Monet, Sisley, Bouin, Bourdel­les, etc. Deschis Duminica între orele 9—ÎS. MUZEUL TEODOR AMAN Strada D. A. Rosetti No. 8 Pictură. Deschis: Duminică, Marţi şi Joi, — între orele 9—13 şi 15—17. MUZEUL TOMA STELIAN Şoseaua Kisseleff No. 8 Pictură, sculptură, artă religioasă. Deschis: Joi, Duminică şi în orice zi de sărbătoare, între orele 10­—13 şi 16—18. MUZEUL MUNICIPAL Calea Victoriei Urbanistică, artă decorativă, etc. Deschis Duminica. PINACOTECA STATULUI Ateneul Român Artă românească modernă. Deschis: Marţi, Joi şi Duminică In­tre orele 9—13 şi 15—17. MUZEUL NAŢIONAL DE ANTICHI­TĂŢI La Univeristate Arta scitică, egipteană, greacă, ro­mână, — artă veche germană, artă re­ligioasă română. Deschis: Joi şi Duminică intre orele 11—15. COLECŢIA ACADEMIEI ROMANE Calea Victoriei 121—123 Estampe, manuscrise, medalii, colecţii numismatice, etc. Deschis în fiecare zi afară de sărbă­tori. COLECŢIA ARHIVELOR STATULUI Str. Arhivelor No. 4 Documente, estampe, manuscrise, etc. Deschis: Duminica şi în orice zi de sărbătoare de l­a orele 10—13. MUZEUL KALINDERU Str. Dr. Sion No. 2 Renaşterea italiană şi flamandă. Deschis: Marţi, Joi şi Duminica între orele 10—12 şi 11—16. îlîn­ii­ea în jurul Verdunului da mult In sufletele celor în viaţă. Ar­mata de morţi a lui Chlumberg recu­noaşte că nu s’a schimbat nimic pe lu­me şi că jertfa lor a fost deci zadarnică. In lungi şiruri soldaţii germani şi francezi se înapoiază la Verdun. Îşi re­integrează mormintele căci numai aco­lo se găseşte adevărata camaraderie şi pace. La repetiţii, tânărul autor, care a că­pătat în 1926 premiul Kleist, căzând pe scenă a suferit leziuni grave, de pe urma cărora a sucombat într’un spi­tal din Lipsea, câteva zile după pre­amintirea victimelor de război a pierit miera, ce a repurtat un mare succes. Premiera acestei piese a scriitorului austriac Hans Chlumberg a avut loc la Lipsea. E o uriaşă, acuzare împotriva omeni­­rei, pentru care oştirea de milioane pră­pădită in războiul mondial a devenit doar o frază tendenţioasă. Morţii din război apar in piesa lui Chlumberg ca o viziune. Poetul arată, cât de rău ar primi omenirea învierea celor 11 milioane de ostaşi morţi, cât de puţin au de a face monumentele pompoase ale eroilor necunoscuţi cu a­­devăratul sentiment de pietate şi că DE TOATE MOŞTENIREA LUI JOHAN STRAUSS. In timp ce operetele lui Johann Strauss, — „Dunărea Albastră“, ,Lilia­cul“, etc. — redobândesc, în toată lu­mea, o vogă, nebănuită, moştenitorii lui Strauss, conform legilor austriace şi germane, sunt îndepărtaţi de la drep­turile de autor. Ei au cerut, totuşi, o prelungire. Dar editorii cari au profitat de această cădere în domeniul public ca să înmulţească ediţiile din operele lui Strauss, nu vor, fireşte, să admită acest lucru. Şi e foarte puţin probabil ca mo­ştenitorii acestui rege al valsului să pri­mească vreo satisfacţie. Presa din acele ţări se întreabă însă dacă acest lucru e drept, cari sunt te­meiurile în virtutea cărora moştenirea operilor spiritului să fie mai prost tra­tată ca moştenirea unei băcănii de pildă. ★ CHARLIE CHAPLIN ŞI FILMUL VORBITOR: Intr’un interview acordat de Chariot acesta a spus următoarele: — Filmele vorbitoare au silit pe pro­ducători să aducă pentr­u diversele ver­siuni actori străini la Hollywood, — şi această obligaţie sporeşte considerabil cheltuelile. O versiune pe de-a -ntregul nouă pentru francezi, una pentru ger­mani, o alta pentru italieni, etc... e te­ribil! In lumea întreagă, cea mai mare parte a filmelor mute erau lesne înţe­lese. O scenă pentru versiunea ameri­cană era bună pretutindeni. In plus, fil­mele vorbitoare erau făcute, până acum mai ales, după piese de teatru. După părerea mea, un bun film vor­bitor, adaptat după o piesă de teatru e inferior originalului în timp ce, un film mut­ii e superior» TAGORE E BOLNAV : Rabindranath Tagore, sosind în America pentru o se­rie de conferinţe, a căzut, la pat, bol­nav. Medicii i-au interzis orice efort. Din această pricină poetul indian a a­­nulat toate angajamentele şi se va în­toarce în India când starea sănătăţii îi va îngădui să facă această călătorie. ★ UN PREMIU PENTRU UN ROMAN DE AVENTURĂ: în Franţa există un premiu pentru un roman de aventură scris în franceză. Acest premiu se va decerna în cursul anului viitor ,—­in luna iunie. Din juriu fac parte: René Bizet, Fre­deric Boutet, Gus. Boza, Francis Car­­co, Joseph Kessel, Pierre Mac-Orlan, Emile Zaine. UN ALT PREMIU: De data aceasta e vorba de un premiu pentru o carte cu cuprins politic. El ne poate interesa și pe noi, — dar pentru anul viitor,­­ întrucât condiţia e ca lucrarea să fie în franceză sau tradusă in acea­stă limbă. Premiul e de zece mii de franci, instituit de revista „l‘Europe Nouvelle“ şi a fost fondat încă din 1918. El se decerne anual „celei mai bune cărţi despre politica contimporană“. Anul acesta juriul a fost alcătuit din d-nii: André Tardieu, Avenol, ajutor de secretar general la Societatea Națiuni­lor, Philippe Berthelot, Léon Stein, Georges Bonnet, Charlety, rectorul uni­versităţii din Paris, d-ra Louise Weiss, directoarea revistei, etc. ★ „ASASINUL SAVINKOFF“: Boris Savinkoff s‘a sinucis, într’adevăr arun­­cându-se de pe fereastră? Mai trăeşte el, ascuns în Caucaz, — cum glăsuia o telegramă din Septembrie 1925? Un scriitor francez, amator de senzaţional, — Henry Danjou, — evocă azi uimi­toarea viaţă de aventură a acestui te­rorist care fusese de două ori condam­nat la moarte şi care a scris, sub nu­mele de Fropkine, aceste două romane: ,Ceea ce nu a fost“ şi „Calul alb“. Guillau­m­e Apollinaire, care cunos­cuse pe Savinkoff, îl numia astfel: „Prietenul meu, asasinul“. Tot sub acest nume Boris Savinkoff iu prezen­tat lui Anatole France. Domnul Berge­­ret aflându-se într’o zi în casa unui gazetar, observă pe acest tânăr tăcut, cu fruntea lată și privirea aspră: — E „prietenul meu, asasinul", răs­punse gazetarul la întrebarea Iui France. — Dar pe cine ai ucis? întrebă Ana­­tole France. Și Savinkoff răspunse foarte politi­cos: — Pe d. de Pîehve și pe marele duce Sergiu. Iată ce s’ar numi un bun vânat — răspunse Anatole France, surprins oa­recum. * PREMII MUZICALE IN UNGARIA Ministru! cultelor şi al instrucţiune! din Budapesta a hotărât decernarea a şase premii muzicale care se vor acorda alternativ în fiecare an, în aşa fel încât suma totală a premiilor să fie de 20.000 pengő pe an, circa 600.000 lei. Premiile sunt următoarele: Premiul Franz Liszt de 10.000 pengő pentru cea mai bună compoziţie sim­fonică; Premiul Sfintei Elisabeta a Un­gariei de 10.000 pengő pentru cea mai bună operă muzicală bisericească. Pre­miul Franz Erkel de 15.000 pengő pen­tru cea mai bună operă. Premiul The­­reza. Brunsnik (după prietena maghiară a lui Beethoven) 5030 pengő pentru un lied unguresc. Premiul Karl Gold Mark 5000 pengő pentru bucăţi de muzică de cameră. Premiul Franz Liszt de pian resp. Iosif Ioachim vioară de 5090 pengő pentru compoziţii de pian sau vioară. La teatrul de la Madeleine s-a reluat spirituala comedie a lui Saşa Guitry „Gelozie” cu Ivonne Printemps şi au­torul în rolurile principale. Ca „lever de râdeau” se joacă la acest spectacol tot o repriză „Articolul 330” de George CourtelinSi -----—•* TEATRU FRANCEZ LA BERLIN La Lessingtheater din Berlin se joacă „Elisabeta a Angliei” dramaticul spec­tacol al lui Lend­inand, cu admirabila Lucie Höflich în rolul titular. Publicul a făcut o călduroasă manifes­taţie de simpatie interpreţilor şi auto­rului chemat de nenumărate ori la rampă. In schimb presa de dreapta, naţionalistă La extrem a făcut o critică aspră piesei, mustrând direcţia teatru­lui german, că reprezintă piese „slabe” ale autorilor francezi. ELVIRA DE POPESCU ARTISTA OPERETA? Ziarul „Intransigeant” publică aceas­tă ştire ce­ e drept sub formă de între­bare. Cotidianul parizian anunţă însă, că compozitorul Cuviilier scrie partitura u­­nei operete pe un libretto de Jean le Leyeux, scris anume pentru frumoasa şi talentata noastră compatriot», aşa că se prea poate că vom ceti despre succesele Elvirei şi în operetă.­­ PLATA IN NATURĂ „Krasnaia Gazeta" care parvine şi la Paris, anunţă că in unele cinemato­grafe sovietice, la Leningrad şi Mosco­­va, spectatorii sunt autorizaţi să-şi plă­tească locul şi în natură. Casierul pri­meşte galoşi, haine, saci cu cartofi, făi­nă, porumb, lapte. „Krasnaia Gazeta” uită să adaoge dacă se dă cumva şi res­tul când e de pildă o plată mai mare ca preţul locului In cazul ăsta s’ar putea ca un spectator ce aduce un viţel să primească înapoi două găini şi un coş cu ouă. * La Alhambra-Theatre din San-Fran­­cisco, s’a descoperit o bombă conţinând dinamită pentru a asvârli în aer tot i­­mobilul. Se crede că bomba în chestiune a fost pusă de fanatacii doritori a se răz­buna pe proprietar care instalase o or­chestră mecanică, dând afară pe mu­zicanți. La teatru! Pigalle a avut loc premiera piesei Donogge de Jules Romains, în trei părți, un prolog și un epilog. Muzica de scenă e datorită lui Jacques Ibert. ★ O piesa de teatru oprită din Lordul Chamberlain a oprit repre­zentarea piesei „The green Pastures“ de Marc Connelly pentru toată Anglia. Piesa care a avut un mare succes în teatrele americane a fost respinsă la cenzură, de­oarece aduce pe D-zeu pe scenă. Autorul redă concepţia unui negru in­cult asupra cerului Spre a da publicu­lui posibilitatea de a judeca piesa, zia­rul „Evening Standard” va publica tex­tul. Cărţi-Reviste In Gazeta Medicală” No. 44, se află un articol foarte interesant relativ la orele care trebuesc prevăzute pentru copilaşii, intre 7-10 ani, în ce priveşte freqventa­­rea claselor primare. Titlul articolului este: Higiena minta­lă şi orarul copiilor de şcoală şi este scris de distinsul medic de boale ner­voase, dr. A. Radovici, conferenţiar uni­versitar. Această chestiune interesează mai cu seamă pe toţi părinţii micilor elevi şi trebue citit cu multă atenţiune. IUBITA BĂUTULUI JACK DIAMOND Miss Marion Strasmick, artistă, prietina faimosului bandit american Diamond, care a fost arestată ca­sasinarea lui. ----------- lo vuiujiaw iu ESTE FRANŢA APĂRATĂ? Cum se lucrează Se evaluează meni­t efectivul la 10.000 de oa­­armatei de mun­citori cari lucrează actualmente, la făurirea lanţului de apărare a frontierei franceze. N’a fost o treabă uşoară să mobilizezi a­­ceasta armată, s’o întreţii şi s’o menţii pe picior de activitate. Prima mare problemă: procu­rarea mânii de lucru necesară. Deci ,obligaţia de a recurge la mâna de lucru străină, căci tre­bue remarcat — şi asta constitue forţa Franţei —, toate regiunile noastre au astăzi echilibru social şi economic. Nicăeri şomeuri. Din cei 10.000 de oameni, de cari a­­vem nevoe, cel puţin 8.000 adică 80 %, trebuesc importaţi din a­­fară. A doua gravă problemă: să nu-ţi procuri această mână de lucru pe un preţ ridicat, pentru a nu a­­duce prejudicii vieţei economice şi industriale a regiunii, prin comparaţii supărătoare ! S’a isbutit să se realizeze a­­ceasta, aproape pretutindeni. Sa­lariul mijlociu de 3,75 franci pe oră, n’a provocat până acum nici un incident, nici un fel de difi­cultate. A treia importantă problemă: respectarea legislaţiei franceze a muncii, chiar în ceea ce adesea are incomprehensibil pentru munci­torii străini. E mai puţin uşor cum s’ar crede. De exemplu în multe şantiere unde au fost între­buinţaţi cehoslovaci, aceştia s’au supărat, când li s’a pretins să nu lucreze de cât opt ore. — „Noi n’am venit aici, spu­neau oamenii, să stăm cu braţele încrucişate: noi am venit să mun­cim cât mai mult, pentru a câş­tiga cât mai mult... înaintea celorlalţi! spuneau ei, întreaga regiune e de altfel în­cadrată şi comandată de ofiţerii noştri de geniu. Cred că aproape toţi ofiţerii de geniu din Franţa, sunt actualmente în Vosges, pe Rhin şi în Alpi. Sunt unii cari stau săptămâni întregi pe şan­tiere, în instalaţiuni provizorii, pentru a supraveghia lucrările. Alţi muncesc zi şi noapte, ca să rezolve întreaga gamă a dificul­tăţilor, ce se produc — ca să spu­nem aşa — la fiece oră: achiziţii de terenuri, exproprieri, contrac­te, litigii, reclamaţiuni, etc. CETAŢI­UVRIERE S’a căutat şi s’a isbutit pretu­tindeni, să se dea muncitorilor maximul de comoditate. Chiar pe şantier, se află ,o cantină, unde oamenii pot să se alimenteze ef­­tin şi să se odihnească în orele de repaus. Am vizitat câteva: erau de o curăţenie ireproşabilă, bine ae­risite, bine încălzite. Preţurile de cooperativă. Mi s-a spus că se caută mijlocul pentru a mai fi scăzute, graţie unei prime alocată de Ministerul de Răsboi, ceea ce va da acestei instituţii dreptul să controleze cantitatea şi calitatea hranei. Cât despre locuinţe, in majo­ritatea cazurilor oamenii au tre­buit să şi le asigure ei înşişi. Se caută acum posibilitatea ca ei să fie găzduiţi în apropiere, in că­­zărmi disponibile, sau în instala­­ţiuni provizorii, construite pe loc. Ideea generală — împotriva că­reia nimeni nu poate ridica oble©­­ţiimi — este să se reducă la mi­nimum cheltuelile lucrătorului, pentru a­ i se permite să realizeze economii, pentru cei de acasă. Lângă marile construcţîuni in curs, se văd apărând astfel — la Hochwald de pildă — adevărate cetăţi cuvriere. Unele sunt dră­guţe sub proaspăta lor culoar©. In special una m’a mişcat. Era plasată pe podişul Aumetz, în regiunea Rochenviller. Ne aflam la intrarea Ruhr-ului francez, a­­dică la intrarea imensului basin, furnicar de uzine şi mine, care se desfăşoară dela Louxembourg la Mosella. La orizont nu vedeam profilându-se decât fumaturi u­­riaşe şi elevatoare enorme. Ori, alături oceanul acesta de uzine, al­tele creşteau din pământ, lângă mine, acestea erau uzinele mili­tare, uzine cari vor scormoni şi ele pentru un alt scop — pămân­tul. Şi toate uzinele se atingeau, se apropiau până la confundare. Şi aceste mici cetăți ale muncito­rilor răsboiului, veneau să se jux­­tapună lângă micile cetăți al© muncitorilor păcei. Atât e de a­­devărat că, lucrând în vedea răs­boiului nu faci decât să lucrezi în favoarea păcii. Stéphane Lausanne (Copyright Agence Lité­­raire Internationale Pa­ris V, Exclusivitatea viarului „Dimineaţa“ ). Adăposturile muncitorilor cari lucrează la fortificaţii BRAJELE UTILIZATE Legiunea străină a lucrătorilor, cuprinde pe reprezentanţii unui număr variat de naţiuni: cehoslo­vaci, polonezi ,italieni ,sârbi, gre­ci, arabi, ruşi, portughezi, afară de germani. S’au primit oferte din partea a­­cestora din urmă, dar în comisia lucrărilor de forificaţii, prezidată de însuş ministrul de război, s’a ridicat un glas, enunţând inter­dicţia absolută: — Germani, nu! a spus genera­lul Weygand. Chestie de sigu­ranţă. Chestiune mai ales de or­din moral. După părerea tuturor, ceho­slovacii sunt cei mai buni: ro­­buşti şi conştiincioşi, ei reuşesc minunat delicata operaţiune a turnării betonului in tipare, ope­raţie care trebue făcută fără în­trerupere, odată începută. Se pare însă că polonejii sunt săpători in­comparabili şi că italienii sunt i­­nimitabili în arta de a netezi pe­retele de beton, odată acesta ter­minat. Portughezii, vorba cânte­cului, sunt veseli, dacă ar fi să credem pe antreprenori, chiar prea veseli. Amănunt mişcător: în Alsacia de Jos, mulţi muncitori agricoli alsacieni şi-au părăsit ogoarele, prezentându-se conducătorilor sau supraveghetorilor lucrărilor din acea regiune, cerând — socotind că-i un drept ce li se cuvine, — să fie angajaţi. — Trebue să se ţie seama de noi Centenarul morţii lui Dinicu Golescu Timpul Îşi urmează cursul nestin­gherit, şi iată că s’a împlinit un se­col de când a trecut în lumea cea fără de sfârşit, Constantin Radovici din Goleşti, cunoscut mai ales sub numele de Dinicu Golescu. A văzut lumina zilei la 7 Februa­rie 1777 şi e coborâtor din neamul Craiovenilor. A luat parte activă alături de Gh. Lazar, Ion Heliade Rădulescu şi Gh. Asachi, la ridicarea culturii naţiona­le, şi a încurajat orice curent şi mişcare sănătoasă, el Însuşi fiind cti­tor de şcoli şi biserici. Lui Dinicu Golescu îi datorăm a­­pariţia primelor ziare româneşti „Fama Lipse­i“ apărută la Lipsea în 1828 şi „Curierul românesc“ al lui L H. Rădulescu al cărui prim nu­măr a eşit de sub teascurile tiparu­lui la 8 Aug. 1829. In 1802 a fost trimis la Paris spre a interveni la generalul Bonaparte — pe atunci prim consul — în fa­voarea Principatelor Româneşti. La 1821, în urma revoluţiei din Principate se refugiază la Braşov şi de aici călătoreşte prin Ardeal, Ba­nat, Ungaria şi Europa, călătorie pe care o descrie în ale sale: „însemnări a călătoriei mele făcută in anul 1824 1825, 1826“, demne de a fi citite şi azi pentru frumoasele pagini ce cu­prind. In publicistică apare cu volumul „Adunare de folositoare învăţături“ apărute la 1826 şi care cuprinde trei părţi. In prima găsim o culegere de ma­xime religioase şi morale, în a doua scurte fabule iar în a treia anecdote istorice, în genere tot concluziuni morale. In acelaş an dă la iveală „Aduna­re de tratate“ In care a cules trata­tele, privitoare la români, încheiate intre ruşi şi turci, începând cu pa­cea de la Cuciuc-Kainargi şi termi­nând cu cea dela Akerman. Pentru elevii şcolii din Goleşti tra­duce opera lui Neofit Vamva „Ele­mente de filozofie morală“ apărută la 1827. Dragostea către neamul din care descindea şi-a arătat-o mai ales în măreţul act, de a-l hotâră pe Eliada de a jura ducerea la bun sfârşit a planului său: „Colegiul complet Sf. Sava", „Teatrul Naţional“, „Societa­tea Filarmonică“ etc. Şi Eliade şi-a ţinuit jurământul iar în clipa când Dinicu a adormit somnul de veci, Eliade a rostit la mormântul acestuia un discurs fu­nebru, al cărui sfârşit îl reproducem ca un ultim omagiu celui ce a fost Dinicu Golescu până la 5 Oct. 1830: „Te înalţi, pieri dintre noi, dar po­­menirea ta nu va pieri, scrierile tale vor sta de faţă şi aici şi înaintea ju­decăţii cei înfricoşate. Numele tău va fi drag învăţăturii şi celor ce se adapă de dânsa“. *' '•“­' ia î iii I iiMirntrihin­'''ymr-■■■*?■'•,a EUROPA ÎNTREAGA I Pag. 1 docismentări și lămuriri politice de C. STERE se găsesc de vânzare la toate librăriile și la biroul de vân­zare al Editurii „Adevărul”,—: str. Const. Miile, No. 7—11.

Next