Dimineaţa, ianuarie 1931 (Anul 27, nr. 8630-8658)

1931-01-01 / nr. 8630

i BlbUüti uCA./vbTSA"? SIBIU Anal XXVI - Ro. 8639 IO Padini Joi I Ianuarie 1911 Din nici o casă nu trebue să lipsească Magazinul cea mai frumoasă și mai bogată revistă. .132 pagini 40 lei Fondată in 1904 da CONST. MILLE |] 3 Lei­­| București, Str. Const. Mille 7-11 (Sărindar) TELEF.: Centrala : 306/67, 324/73, 346/79, 353/54 Direcția: 357/72. Adiţia: 307/69. Provinaia: 310/66­­STANDARD­ RADIOS INGINER LANTOS Fasagiul Macca LA ATENTATULAtentatul împotriva directorului nostru Un membru al organizaţiei „Arhanghelul Mihai D. Socor, Intrigat de Insistenţele acestui vizitator, luă scrisoarea. “ Un atentat a fost săvârşit Luni asupra directorului şi colegului no­stru Em. Socor, atentat care a pro- deschise şi o citi. Ea conţinea dira­dus o mare impresie in toate cer­curile Capitalei. Iată faptele: Alaltăeri dimineaţă pe la ora 9 urca scările „Adevărului“ un tânăr brun, bine legat, purtând pe cap o şapcă cu initalele L. I., iniţialele liceului internat din Iaşi. Prin mulţimea care furnică întotdeauna pe scăriţe şi pe culoarele noastre, el se fu­rişă liniştit, şi apropiindu-se de u­­nul din oamenii de serviciu ai re­dacţiei, ii Întrebă: — D. Socor este act? Primi răspunsul că d. Socor nu se află la redacţie şi că dacă are vreo comunicare de făcut în legă­tură cu ziarele noastre, poate să se adreseze unuia dintre secretari. Liceanul spunând că nu poate vorbi decât cu d. Socor, căruia are să-i înmâneze o scrisoare, îl întrebă din nou pe servitor când poate fi găsit şi cum ar putea face ca să pă­trundă la eL Aflând că cel căutat poate fi gă­sit după masă la redacţie, liceanul de la Iaşi cobori liniştit scările şi dispăru. A DOUA VIZITĂ După masă, pe la ora 4, el veni din nou, şi ceru să fie anunţat d-lui Socor, care la acea oră se a­­fla în biroul său. Spunându-i-se că nu-l poate primi d. Socor, ci să treacă în redacţie şi să spună ce are de comunicat, el insistă, spu­­­­nând că are o scrisoare pe care trebue s’o remită personal d-lui Socor. Cu greu, după lungi parlamen­tari, el Incredinţă scrisoarea unui coleg de redacţie ,care o remise directorului nostru, gătit, cu privire la relele organiza­­ţiei de stat, in stilul obicinuit agen­ţilor provocatori Scrisoarea se în­cheia cu o cerere de sprijin pentru tineret, ca să poată trece Nistrul spre a se înrola în armata roşie! Ultimele cuvinte ale scrisorii con­stituiau esclamaţia: jos armata ro­mână. Văzând conţinutul acestei scri­sori, d. Socor ceru să fie chemat aducătorul ei, pe care îl întrebă surâzând : — Cine te-a pus să-mi aduci mie scrisoarea asta stupidă? In loc de răspuns, licea­nul băgă repede mâna în buzunar, scoase un revol­ver automat și descarcă primul foc asupra direc­torului nostru, dar nu-l lovi. Când vru să tragă al doilea foc, glonţul se opri în ţeava revolverului şi arma încetă de a mai funcţiona. D. Socor, cu o prezenţă de spirit fantastică, se nă­pusti asupra atentatoru­lui. O luptă se încinse în­tre ei, şi în timp ce victi­ma încerca să dezarmeze pe atentator, acesta ţi­nând mâna crispată pe revolver, lovea mereu cu el. Deşi lovit grav şi plin de sânge, d. Socor izbuti să Facă laiept, până când cu­ ■ pre celela birouri alarmanţi de sg­moţul primului foc de re­volver, au intervenit şi cu mare greutate izbutiră să dezarmeze pe criminal, îndată ce ştirea atentatului fu aflată în tipografia ziarelor noas­tre, numeroşi lucrători profund indignaţi coborâră în sala de aşteptare a biroului directorial. A fost nevoie de energica intervenţie a d-lui Socor, pentru ca atentato­rul să nu fie linşat de lucrătorii din atelierele noastre. D. Socor fusese rănit de atentator, care îi dăduse câteva lovituri cu revolverul în cap. A fost chemată Salvarea. Un intern al ei Va pan­sat pe d. Socor. Cum în timpul luptei atentatorul căzuse cu capul de uşă, provocându-şi o contuziu­­ne, internul Salvării Va pansat şi pe el. Biuroul directorului nostru era în plină dezordine, în urma­ luptei ce se încinsese acolo. In ușa bi­bliotecii se vede gaura făcută de proectilul care, după ce a spart cele două tăblii masive­ a căzut jos, pe parchet. Pe biurou, gulerul și haina d-lui Socor pline de sânge, — iar in mijlocul acestei scene — atentato­rul, legat cot la cot, stă nepăsător. Este deosebit de impresionantă figura care mărturiseşte o bruta­litate feroce: ochii înfundaţi in or­bite, nasul strâmb, buzele răs­frânte, — un cap în adevăr lom­­brozian. IMPRESIA IN ORAŞ Vestea monstruosului atentat a străbătut în public Încă înainte de a fi înregistrat in vreun ziar şi a pro­vocat indignare generală, D. L .Hialache, ministru de in­terne, a fost printre cei dintâi cari au venit la redacţia noastră, spre a-şi exprima sentimentul de revol­tă in faţa ticăloşiei săvârşite. Dea­­semenea d-nii I. G. Duca, şeful par­tidului liberal, I. Răducanu, minis­trul comunicaţiei, Jean Th. Flores­­cu, fost ministru, Lascar Antoniu, fost vice-preşedinte al Camerei, prof Ion Botez senator, Eugen Fi­­lotti, directorul biroului presei de la preşidenţia consiliului, Gică Ştefă­­nescu senator, T. Sim­onescu Râm­­niceanu publicist, şi-au manifestat pe deoparte revolta, Iar pe de alta satisfacţia că odiosul atentat n’a a­­vut urmări mai grave. După atentat directorul nostru a fost vizitat la redacţie de foarte confraţi dela ziarele din Ca­pitală $î de­ ennesreitdC'jfk sirs’ne, precum şi de f­­ăr de prieteni şi de cunoscuţi, cari şi-au exprimat indignarea îm­potriva atentatului şi bucuria de a-l vedea pe d. Socor in afară de orice primejdie. Până noaptea târziu telefoanele noastre au fost continuu asaltate de lume care­ şi arăta indignarea in­potriva monstruoasei fapte şi cerea veşti despre victimă. In cercurile politice şi in massa cea mare a cititorilor şi prieteni­lor ziarului nostru, ştirea a făcut o puternică impresie. Pretutindeni, pe străzi, in cafenele faptul era discu­tat şi înfierat. Pentru a linişti opi­nia publică indignată, am tipărit un supliment gratuit al Dimineţii în care, rezumând faptele, arătam sta­rea relativ satisfăcătoare in care se află, din fericire, victima acestei oribile şi laşe tentative de asasinat D, Mihai Popovici, ministru de fr­ad intern?» »1 care se uita încă acolo Lanţ la Sinaia, despre filantat. Imediat ce a sosit in Capitali, d. Popovici a chemat la telefon atât re­dacţia noastră cât şi locuinţa parti­culară a d-lui Socor, exprimându-şi regretele pentru odiosol atentat, a cărui victimă a fost directorul nostru. D. D. R. Ioaniţescu, fost subsecre­tar de stat, chemând la telefon re­dacţia ziarului nostru şi-a exprimat indignarea faţă de crima abjectă încercată şi — din fericire — neiz­butită. Seara s-au depus, la redacţie, ur­mătoarele cărţi de vizită: „DIMITRIE GUSTI, membru al Academiei Române, decanul facul­tăţii de filozofie şi litere, îngrozit de mizerabilul atentat, primeşte cal­de salutări şi asigurarea caldei mele simpatii“ „N. N. STANESCU, dr. în drept, avocat, iţi trimite amicale felicitări că ai scăpat de odiosul atentat.“ „N. SILVIANU, dr. în drept de la facultatea din Paris, doreşte cole­gului Socor Însănătoşire grabnică.“ D­­r. N. Lupu, fost ministru, pre­şedintele partidului ţăr­ănesc,­­ a trimis aseară d-lui Em. Socor urmă­toarea scrisoare : Iubita amica, In momentul in care trebue să pă­răsesc Capitala pentru câteva zile, aflu despre odioasa încercare de a­­tentat săvârşit împotriva d-tare. îmi exprim pe această cale cea mai profundă indignare faţă de procede­ele sălbatice, pe care te combat neîn­trerupt de atâţia ani de zile şi pe care le perpetuează nebunia câtorva descreeraţi, încurajată de indolenţa vinovată a autorităţii. Convins totuşi că, până la sfârşit, ideea va triumfa asupra revolveru­lui şi cuvântul asupra pumnului, Iţi doresc grabnică însănătoşire pentru a relua lupta ce duci cu atâta vred­nicie. Cu perfectă amiciţie, LUPU ★ După ce d. Socor a fost transportat acasă, d-sa a fost vizitat de d-nii prof. V. Cădere, secretar general la ministerul de interne, dr. Emil Gheor­ghiu, conferenţiar universitar. gara de Nord nu sunt tolerat­ decât călătorii cari vin şi pleacă. In sălile gării de Nord nu poate nimeni dor­mi. Apoi interogatorul continuă: — Ce te-a făcut să comiţi acest fapt? — O să declar la judecătorul de instrucţie. —■ Cine te-a trimis? — S-a trimis d. Lefter. — Care Lefter? —■ D. avocat Lefter de la Iaşi. — Piui d-lui A. C. Cuza? — Da, d. Lefter, fiul , d Iul A. C. Cuza. — Cum te-a determinat să faci a­­ceastă faptă? Ți-a promis ceva? Ți-a dat ceva? — Nu mi-a dat nimic. Mi-a făgă­duit numai 2000 de lei pentru chel­­tuel de drum și nu mi-a dat. — Ce trebuia să faci? — Să-l omor pe d. Socor. — Cine ți-a dat revolverul? — Mi l’a dat d. avocat Lefter. — Când ți l’a dat? — Când am plecat din Iași. — Când ai plecat? — Acum patru zile. Aci criminalul se contrazicea din nou. Sosind Duminică seara In Ca­pitală, după, cum spunea el, nu putea să facă trei zile de la Iași până la București. Interogatoriul continuă: — Parcă spuneai altfel? Dacă ai placat de patru zile, cum de ai ajuns abia aseară la București? — Am fost şi la Calaţi. — Pe alne al la Calaţi? — Am un prieten. Cunosc un băiat. — Cum 11 cheamă? Ioniţă Traian. — Cine este Ioniţă Trai­an şi unde stai — E bacalaureat şi stă In atr. Co­ralul 18. — Cât ai stat acolo? — O zi. gr Igdl ** SJ 49 le Ut/ a­iIrimbnalul criţă o crijsăr „noi dă din cap negativ. — Când ai venit ani dimineață in oraș, pornind de la gară, ce ai făcut intâi? — Am fost in oraș, m’am plimbat pa la palatul regal. — Cu cine te-ai întâlnit? — Cu nimeni. — La ce oră ai venit aci? — La ora 9 juni. — Pentru ce ai venit? — Pentru asta. — Cum de te-a ales Leitei tocmai pe d-ta? A tras la sorţi? — Nu ştiu. — Cu cine ai venit dimineaţa la „Adevărul“? — Singur. — Şi ce ai făcut? — Mi-a spus cineva că nu e aci d. Socot şi am plecat iar in oraş să v­i plimb. — Şi când ai revenit? — Acum pe ia 4. — Şi unde te-ai dus? — Am venit aci sus. — Şi pe cine ai găsit? •— Pe intendentul ziarelor, Ion Georgescu. — Ce l’ai Întrebat? — Dacă e aci d. Socor. — Și ce ți-a spus? — Mi-a spus că nu pot vorbi cu el. Atunci i-am dat o scrisoare pe care i-a dat-o d-lui Socor și apoi m’a che­mat înăuntru. — Ce scrisoare? — Scrisoarea pe care mi-a dat-o d. avocat Lefter. — De cine era scrisă? — Nu știa, el mi-a dat-o. — Și când ai intrat, ce ai făcut? — Am tras cu revolverul. — Cu ce revolver? — Cu revolverul pe care mi l’a dat d. avocat Loiter. — Câte gloanțe ai tras? — Unul. — De ce n’ai tras mei multe? — N’a mai luat foc. S*a Împiedicat revolveruL — Ce te-a făcut să comiţi acest fapt? — Vam spus, îndemnul d-lui avo­cat Lefter. — Şi cu banii ce ai făcut, cum a rămas? — Banii nu mi-a dat, urmând să mi i dea pe urmă. Comisarul a scris apoi obişnuite­le cuvinte : „susţin şi semnez“. Cri­minalul a pus mâna pe condei şi, stăngaciu, a iscălit : Constantin Du­­mitrescu. După ce şi-a făcut depoziţia, el a mai adăugat că părinţii lui locuiesc la Galaţi, în str. Traian No. 261, şi sunt proprietari de pământ, că a mai fost închis la Sighet cu prilejul tulburărilor antisemite de acolo, că face parte din gruparea Arhanghe­lul Mihai, că a luat parte la mişcă­rile de astă-vară la Vatra-Dorn­ei, etc. “ pătrunde in biroul directorului nostru și încearcă să-l asasineze ** zbUpctor! ns&t» ?i un mare nu-î consiliului de EM. SOCOR ATENTATORUL DUMITRESCU CONSTANTIN Un atentat criminal s-a petrecut în casa noa­stră. In această casă, unde se predică şi se practică umanitatea şi bunătate­a , ea, un adolescent, un elev de revolver asupra colegului nostru Eia. Socor, director al ziarelor „Adevărul” liceu, a tras un foc de revolver şi „Dimineaţa”. Numai prezenţei de spirit a lui So­cor, datorim că trista, ruşinoasa întâmplare, nu a avut un deznodământ tragic, nu a costat viaţa unui om. Suntem mai mult întristaţi decât indignaţi. Căci nu faptul că unul dintre ai noştri a trecut printr’o primejdie mortală şi că a fost destul de serios ră­nit, ne apare ca cel mai întristător, ci starea de spi­rit pe care o revelează. Acolo am ajuns deci, ca elevii de liceu să fie înarmaţi de oameni majori, destul de laşi pentru ca să trimită copii ca să execute fapte, ale căror consecinţe nu vor să le suporte ei! Acolo am ajuns, că otrava care e sistematic filtrată in sufletele ti­neretului, dă rod criminal, în sufletele adolescen­ţilor, ale copiilor. Aceasta este o mare primejdie, nu pentru cam­pionii toleranţii, libertăţii şi dreptăţii, ci pentru ţara, căci asupra viitorului ţării o asemenea stare de spirit şi asemenea fapte, aruncă o umbră, care justifică cea mai mare îngrijorare şi cele mai tris­te prevederi. C­iocnirea din staţia Câmpina NUMEROASE VAGOANE SFĂRÂMATE,­UN FRÂNAR OMORÂT Trenul separat de marfă, care circulă între Câmpina şi Câmpiniţa, compus din şapte vagoane, nepu­­tând opri la semnalul de distanţă a acostat Luni, în staţia Câmpina, trenul No. 3313. Ciocnirea a fost atât de violentă, c­ât ulti­nele cinci­ vagoane ale renului 3313 au fost răsturnate de pe linie şi grav avariate. Un frânar a fost omorît. Cadavrul său a fost găsit mutilat oribil între pereţii de scânduri ai cabinei de frână. Circulaţia spre Băicoi şi Doftana a fost închisă. Organe locale c. f. r. au între­­prinsi^rchetii pentru stabilirea răspum^rilor și a cauzelor cioc­ni­rei. 3 ma­ m*' BIROUL DIRECTORULUI NOSTRU, UNDE ss­ COMIS ATENTATUL Primele cercetări Atentatorul fiind reţinut in biroul directorului nostru, au fost înştiin­ţate autorităţile. Au sosit: d. prim procuror Ştefănescu, d. Papadopol judecător de instrucţie, d. colonel Marinescu, prefectul poliţiei Capita­lei, d. Vintilă Ionescu de la Siguran­ţa generală a statului şi comisarii de serviciu. S’au început primele cer­cetări Criminalul a făcut mai întâi anale mărturisiri. Apoi a încercat să anu­leze tot ce spusese, declarând că va faca depoziţii la judecătorul de In­­strucţie. După oarecari ezitări, interogato­riul Început — Cum te chiamă? — Dumitrescu Constantin. — Ce meserie ai? — Sunt elev în clasa VI a liceului internat din Iaşi. — Când ai venit in Capitală? — Cu trenul de aseară. — Unde ai dormit noaptea? — In gară. Aci depoziţia lui se vedea ca este meşteşugită, întrucât se ştie că nu Citiți continuarea in pagina a 3-a

Next