Dimineaţa, ianuarie 1931 (Anul 27, nr. 8630-8658)
1931-01-01 / nr. 8630
i BlbUüti uCA./vbTSA"? SIBIU Anal XXVI - Ro. 8639 IO Padini Joi I Ianuarie 1911 Din nici o casă nu trebue să lipsească Magazinul cea mai frumoasă și mai bogată revistă. .132 pagini 40 lei Fondată in 1904 da CONST. MILLE |] 3 Lei| București, Str. Const. Mille 7-11 (Sărindar) TELEF.: Centrala : 306/67, 324/73, 346/79, 353/54 Direcția: 357/72. Adiţia: 307/69. Provinaia: 310/66STANDARD RADIOS INGINER LANTOS Fasagiul Macca LA ATENTATULAtentatul împotriva directorului nostru Un membru al organizaţiei „Arhanghelul Mihai D. Socor, Intrigat de Insistenţele acestui vizitator, luă scrisoarea. “ Un atentat a fost săvârşit Luni asupra directorului şi colegului nostru Em. Socor, atentat care a pro- deschise şi o citi. Ea conţinea diradus o mare impresie in toate cercurile Capitalei. Iată faptele: Alaltăeri dimineaţă pe la ora 9 urca scările „Adevărului“ un tânăr brun, bine legat, purtând pe cap o şapcă cu initalele L. I., iniţialele liceului internat din Iaşi. Prin mulţimea care furnică întotdeauna pe scăriţe şi pe culoarele noastre, el se furişă liniştit, şi apropiindu-se de unul din oamenii de serviciu ai redacţiei, ii Întrebă: — D. Socor este act? Primi răspunsul că d. Socor nu se află la redacţie şi că dacă are vreo comunicare de făcut în legătură cu ziarele noastre, poate să se adreseze unuia dintre secretari. Liceanul spunând că nu poate vorbi decât cu d. Socor, căruia are să-i înmâneze o scrisoare, îl întrebă din nou pe servitor când poate fi găsit şi cum ar putea face ca să pătrundă la eL Aflând că cel căutat poate fi găsit după masă la redacţie, liceanul de la Iaşi cobori liniştit scările şi dispăru. A DOUA VIZITĂ După masă, pe la ora 4, el veni din nou, şi ceru să fie anunţat d-lui Socor, care la acea oră se afla în biroul său. Spunându-i-se că nu-l poate primi d. Socor, ci să treacă în redacţie şi să spună ce are de comunicat, el insistă, spunând că are o scrisoare pe care trebue s’o remită personal d-lui Socor. Cu greu, după lungi parlamentari, el Incredinţă scrisoarea unui coleg de redacţie ,care o remise directorului nostru, gătit, cu privire la relele organizaţiei de stat, in stilul obicinuit agenţilor provocatori Scrisoarea se încheia cu o cerere de sprijin pentru tineret, ca să poată trece Nistrul spre a se înrola în armata roşie! Ultimele cuvinte ale scrisorii constituiau esclamaţia: jos armata română. Văzând conţinutul acestei scrisori, d. Socor ceru să fie chemat aducătorul ei, pe care îl întrebă surâzând : — Cine te-a pus să-mi aduci mie scrisoarea asta stupidă? In loc de răspuns, liceanul băgă repede mâna în buzunar, scoase un revolver automat și descarcă primul foc asupra directorului nostru, dar nu-l lovi. Când vru să tragă al doilea foc, glonţul se opri în ţeava revolverului şi arma încetă de a mai funcţiona. D. Socor, cu o prezenţă de spirit fantastică, se năpusti asupra atentatorului. O luptă se încinse între ei, şi în timp ce victima încerca să dezarmeze pe atentator, acesta ţinând mâna crispată pe revolver, lovea mereu cu el. Deşi lovit grav şi plin de sânge, d. Socor izbuti să Facă laiept, până când cu ■ pre celela birouri alarmanţi de sgmoţul primului foc de revolver, au intervenit şi cu mare greutate izbutiră să dezarmeze pe criminal, îndată ce ştirea atentatului fu aflată în tipografia ziarelor noastre, numeroşi lucrători profund indignaţi coborâră în sala de aşteptare a biroului directorial. A fost nevoie de energica intervenţie a d-lui Socor, pentru ca atentatorul să nu fie linşat de lucrătorii din atelierele noastre. D. Socor fusese rănit de atentator, care îi dăduse câteva lovituri cu revolverul în cap. A fost chemată Salvarea. Un intern al ei Va pansat pe d. Socor. Cum în timpul luptei atentatorul căzuse cu capul de uşă, provocându-şi o contuziune, internul Salvării Va pansat şi pe el. Biuroul directorului nostru era în plină dezordine, în urma luptei ce se încinsese acolo. In ușa bibliotecii se vede gaura făcută de proectilul care, după ce a spart cele două tăblii masive a căzut jos, pe parchet. Pe biurou, gulerul și haina d-lui Socor pline de sânge, — iar in mijlocul acestei scene — atentatorul, legat cot la cot, stă nepăsător. Este deosebit de impresionantă figura care mărturiseşte o brutalitate feroce: ochii înfundaţi in orbite, nasul strâmb, buzele răsfrânte, — un cap în adevăr lombrozian. IMPRESIA IN ORAŞ Vestea monstruosului atentat a străbătut în public Încă înainte de a fi înregistrat in vreun ziar şi a provocat indignare generală, D. L .Hialache, ministru de interne, a fost printre cei dintâi cari au venit la redacţia noastră, spre a-şi exprima sentimentul de revoltă in faţa ticăloşiei săvârşite. Deasemenea d-nii I. G. Duca, şeful partidului liberal, I. Răducanu, ministrul comunicaţiei, Jean Th. Florescu, fost ministru, Lascar Antoniu, fost vice-preşedinte al Camerei, prof Ion Botez senator, Eugen Filotti, directorul biroului presei de la preşidenţia consiliului, Gică Ştefănescu senator, T. Simonescu Râmniceanu publicist, şi-au manifestat pe deoparte revolta, Iar pe de alta satisfacţia că odiosul atentat n’a avut urmări mai grave. După atentat directorul nostru a fost vizitat la redacţie de foarte confraţi dela ziarele din Capitală $î de ennesreitdC'jfk sirs’ne, precum şi de făr de prieteni şi de cunoscuţi, cari şi-au exprimat indignarea împotriva atentatului şi bucuria de a-l vedea pe d. Socor in afară de orice primejdie. Până noaptea târziu telefoanele noastre au fost continuu asaltate de lume care şi arăta indignarea inpotriva monstruoasei fapte şi cerea veşti despre victimă. In cercurile politice şi in massa cea mare a cititorilor şi prietenilor ziarului nostru, ştirea a făcut o puternică impresie. Pretutindeni, pe străzi, in cafenele faptul era discutat şi înfierat. Pentru a linişti opinia publică indignată, am tipărit un supliment gratuit al Dimineţii în care, rezumând faptele, arătam starea relativ satisfăcătoare in care se află, din fericire, victima acestei oribile şi laşe tentative de asasinat D, Mihai Popovici, ministru de frad intern?» »1 care se uita încă acolo Lanţ la Sinaia, despre filantat. Imediat ce a sosit in Capitali, d. Popovici a chemat la telefon atât redacţia noastră cât şi locuinţa particulară a d-lui Socor, exprimându-şi regretele pentru odiosol atentat, a cărui victimă a fost directorul nostru. D. D. R. Ioaniţescu, fost subsecretar de stat, chemând la telefon redacţia ziarului nostru şi-a exprimat indignarea faţă de crima abjectă încercată şi — din fericire — neizbutită. Seara s-au depus, la redacţie, următoarele cărţi de vizită: „DIMITRIE GUSTI, membru al Academiei Române, decanul facultăţii de filozofie şi litere, îngrozit de mizerabilul atentat, primeşte calde salutări şi asigurarea caldei mele simpatii“ „N. N. STANESCU, dr. în drept, avocat, iţi trimite amicale felicitări că ai scăpat de odiosul atentat.“ „N. SILVIANU, dr. în drept de la facultatea din Paris, doreşte colegului Socor Însănătoşire grabnică.“ Dr. N. Lupu, fost ministru, preşedintele partidului ţărănesc, a trimis aseară d-lui Em. Socor următoarea scrisoare : Iubita amica, In momentul in care trebue să părăsesc Capitala pentru câteva zile, aflu despre odioasa încercare de atentat săvârşit împotriva d-tare. îmi exprim pe această cale cea mai profundă indignare faţă de procedeele sălbatice, pe care te combat neîntrerupt de atâţia ani de zile şi pe care le perpetuează nebunia câtorva descreeraţi, încurajată de indolenţa vinovată a autorităţii. Convins totuşi că, până la sfârşit, ideea va triumfa asupra revolverului şi cuvântul asupra pumnului, Iţi doresc grabnică însănătoşire pentru a relua lupta ce duci cu atâta vrednicie. Cu perfectă amiciţie, LUPU ★ După ce d. Socor a fost transportat acasă, d-sa a fost vizitat de d-nii prof. V. Cădere, secretar general la ministerul de interne, dr. Emil Gheorghiu, conferenţiar universitar. gara de Nord nu sunt tolerat decât călătorii cari vin şi pleacă. In sălile gării de Nord nu poate nimeni dormi. Apoi interogatorul continuă: — Ce te-a făcut să comiţi acest fapt? — O să declar la judecătorul de instrucţie. —■ Cine te-a trimis? — S-a trimis d. Lefter. — Care Lefter? —■ D. avocat Lefter de la Iaşi. — Piui d-lui A. C. Cuza? — Da, d. Lefter, fiul , d Iul A. C. Cuza. — Cum te-a determinat să faci această faptă? Ți-a promis ceva? Ți-a dat ceva? — Nu mi-a dat nimic. Mi-a făgăduit numai 2000 de lei pentru cheltuel de drum și nu mi-a dat. — Ce trebuia să faci? — Să-l omor pe d. Socor. — Cine ți-a dat revolverul? — Mi l’a dat d. avocat Lefter. — Când ți l’a dat? — Când am plecat din Iași. — Când ai plecat? — Acum patru zile. Aci criminalul se contrazicea din nou. Sosind Duminică seara In Capitală, după, cum spunea el, nu putea să facă trei zile de la Iași până la București. Interogatoriul continuă: — Parcă spuneai altfel? Dacă ai placat de patru zile, cum de ai ajuns abia aseară la București? — Am fost şi la Calaţi. — Pe alne al la Calaţi? — Am un prieten. Cunosc un băiat. — Cum 11 cheamă? Ioniţă Traian. — Cine este Ioniţă Traian şi unde stai — E bacalaureat şi stă In atr. Coralul 18. — Cât ai stat acolo? — O zi. gr Igdl ** SJ 49 le Ut/ aiIrimbnalul criţă o crijsăr „noi dă din cap negativ. — Când ai venit ani dimineață in oraș, pornind de la gară, ce ai făcut intâi? — Am fost in oraș, m’am plimbat pa la palatul regal. — Cu cine te-ai întâlnit? — Cu nimeni. — La ce oră ai venit aci? — La ora 9 juni. — Pentru ce ai venit? — Pentru asta. — Cum de te-a ales Leitei tocmai pe d-ta? A tras la sorţi? — Nu ştiu. — Cu cine ai venit dimineaţa la „Adevărul“? — Singur. — Şi ce ai făcut? — Mi-a spus cineva că nu e aci d. Socot şi am plecat iar in oraş să vi plimb. — Şi când ai revenit? — Acum pe ia 4. — Şi unde te-ai dus? — Am venit aci sus. — Şi pe cine ai găsit? •— Pe intendentul ziarelor, Ion Georgescu. — Ce l’ai Întrebat? — Dacă e aci d. Socor. — Și ce ți-a spus? — Mi-a spus că nu pot vorbi cu el. Atunci i-am dat o scrisoare pe care i-a dat-o d-lui Socor și apoi m’a chemat înăuntru. — Ce scrisoare? — Scrisoarea pe care mi-a dat-o d. avocat Lefter. — De cine era scrisă? — Nu știa, el mi-a dat-o. — Și când ai intrat, ce ai făcut? — Am tras cu revolverul. — Cu ce revolver? — Cu revolverul pe care mi l’a dat d. avocat Loiter. — Câte gloanțe ai tras? — Unul. — De ce n’ai tras mei multe? — N’a mai luat foc. S*a Împiedicat revolveruL — Ce te-a făcut să comiţi acest fapt? — Vam spus, îndemnul d-lui avocat Lefter. — Şi cu banii ce ai făcut, cum a rămas? — Banii nu mi-a dat, urmând să mi i dea pe urmă. Comisarul a scris apoi obişnuitele cuvinte : „susţin şi semnez“. Criminalul a pus mâna pe condei şi, stăngaciu, a iscălit : Constantin Dumitrescu. După ce şi-a făcut depoziţia, el a mai adăugat că părinţii lui locuiesc la Galaţi, în str. Traian No. 261, şi sunt proprietari de pământ, că a mai fost închis la Sighet cu prilejul tulburărilor antisemite de acolo, că face parte din gruparea Arhanghelul Mihai, că a luat parte la mişcările de astă-vară la Vatra-Dornei, etc. “ pătrunde in biroul directorului nostru și încearcă să-l asasineze ** zbUpctor! ns&t» ?i un mare nu-î consiliului de EM. SOCOR ATENTATORUL DUMITRESCU CONSTANTIN Un atentat criminal s-a petrecut în casa noastră. In această casă, unde se predică şi se practică umanitatea şi bunătatea , ea, un adolescent, un elev de revolver asupra colegului nostru Eia. Socor, director al ziarelor „Adevărul” liceu, a tras un foc de revolver şi „Dimineaţa”. Numai prezenţei de spirit a lui Socor, datorim că trista, ruşinoasa întâmplare, nu a avut un deznodământ tragic, nu a costat viaţa unui om. Suntem mai mult întristaţi decât indignaţi. Căci nu faptul că unul dintre ai noştri a trecut printr’o primejdie mortală şi că a fost destul de serios rănit, ne apare ca cel mai întristător, ci starea de spirit pe care o revelează. Acolo am ajuns deci, ca elevii de liceu să fie înarmaţi de oameni majori, destul de laşi pentru ca să trimită copii ca să execute fapte, ale căror consecinţe nu vor să le suporte ei! Acolo am ajuns, că otrava care e sistematic filtrată in sufletele tineretului, dă rod criminal, în sufletele adolescenţilor, ale copiilor. Aceasta este o mare primejdie, nu pentru campionii toleranţii, libertăţii şi dreptăţii, ci pentru ţara, căci asupra viitorului ţării o asemenea stare de spirit şi asemenea fapte, aruncă o umbră, care justifică cea mai mare îngrijorare şi cele mai triste prevederi. Ciocnirea din staţia Câmpina NUMEROASE VAGOANE SFĂRÂMATE,UN FRÂNAR OMORÂT Trenul separat de marfă, care circulă între Câmpina şi Câmpiniţa, compus din şapte vagoane, neputând opri la semnalul de distanţă a acostat Luni, în staţia Câmpina, trenul No. 3313. Ciocnirea a fost atât de violentă, cât ultinele cinci vagoane ale renului 3313 au fost răsturnate de pe linie şi grav avariate. Un frânar a fost omorît. Cadavrul său a fost găsit mutilat oribil între pereţii de scânduri ai cabinei de frână. Circulaţia spre Băicoi şi Doftana a fost închisă. Organe locale c. f. r. au întreprinsi^rchetii pentru stabilirea răspum^rilor și a cauzelor ciocnirei. 3 ma m*' BIROUL DIRECTORULUI NOSTRU, UNDE ss COMIS ATENTATUL Primele cercetări Atentatorul fiind reţinut in biroul directorului nostru, au fost înştiinţate autorităţile. Au sosit: d. prim procuror Ştefănescu, d. Papadopol judecător de instrucţie, d. colonel Marinescu, prefectul poliţiei Capitalei, d. Vintilă Ionescu de la Siguranţa generală a statului şi comisarii de serviciu. S’au început primele cercetări Criminalul a făcut mai întâi anale mărturisiri. Apoi a încercat să anuleze tot ce spusese, declarând că va faca depoziţii la judecătorul de Instrucţie. După oarecari ezitări, interogatoriul Început — Cum te chiamă? — Dumitrescu Constantin. — Ce meserie ai? — Sunt elev în clasa VI a liceului internat din Iaşi. — Când ai venit in Capitală? — Cu trenul de aseară. — Unde ai dormit noaptea? — In gară. Aci depoziţia lui se vedea ca este meşteşugită, întrucât se ştie că nu Citiți continuarea in pagina a 3-a