Dimineaţa, februarie 1931 (Anul 27, nr. 8659-8686)

1931-02-01 / nr. 8659

L Cum a fost găsit cadavrul pianistei Anal XXVII - Ho. 8659 Excelenta revistă EALITATE ILUSTRA?A a apărut Joi, minunat ilustrat* în culori De vânzare pretutindeni 12 Pagini Fondată în 1904 de CONST. MILLE Lei || București, Str. Const. Miile 7-11 (sărindar) | jjjjgs Centrala: 308/67, 324/73, 340/79, 353/54 357/72. Ad-tia: 307/69. Provincia: 310/66 Di­inilifca I Februarie 1931 Ultimele ........... ' • ' 4 ■ ' exemplare din Peste căte­ va zile va apară No. 3. în condiţîuni extraordinara „MAGAZINUL“ No. 2 se găsesc la chioşcuri, s la hrănii PRINTRE C­EI MODEŞTI ŞI MUN­CITORI Invitaţia făcută de „Uniunea ge­nerală a meseriaşilor din Româ­nia“ de a ţine o conferinţă la se­diul ei central, instalat în local propriu, a fost un prilej bine ve­nit de a lua un contact mai direct cu lumea modestă şi muncitoare a meseriaşilor noştri. Fireşte, nu cădeam într’un me­diu care îmi era cu desăvârşire străin. Pe mulţi din aceia cari um­pleau încăperile localului din şo­seaua Ştefan cel Mare, îi cunoş­team de mai înainte. Avusesem a­­nume ocazii să-i cunosc şi totodată să-i apreciez pentru onestitatea şi devotamentul cu care ştiu să se pună în slujba unei idei. Văzuţi însă la casa lor şi întru­niţi la un loc, harnicii noştri me­seriaşi, cari au de suportat atâtea necazuri şi lovituri ce le dă atât de grava criză economică prin care trecem, se prezintă mai exact în a­­devărata lor înfăţişare. Iar această înfăţişare lasă o impresie de caldă simpatie şi de bună preţuire pentru calităţile lor. Oameni paşnici şi modeşti, dori­tori de ordine şi bună înţelegere în ţară, pătrunşi mai bine decât multe alte categorii sociale de marea şi vitala necesitate ce prezintă ordi­nea şi buna înţelegere, meseriaşii, cu toate lipsurile şi nevoile în cari se zbat, dovedesc şi înalte şi fru­moase preocupări de ordin cultu­ral şi intelectual. Şezătorile lor culturale şi artistice, organizate în fiecare joi seară, şezători pentru a căror bună reuşită tineri eşiţi din rândurile lor dau un concurs apreciabil, sunt foarte frecventate şi urmărite cu o atenţie de care, personal, n’am putut decât să-i felicit.­­ Dar meseriaşii, această clasă so­cială solidă şi atât de utilă socie­tăţii şi statului, au tot dreptul, mai ales în împrejurările vitrege de as­tăzi, la o solicitudine mai atentă şi la un sprijin mai eficace din partea guvernului, a celorlalte au­torităţi, precum şi din partea opi­niei publice. In adevăr, să nu se uite că astăzi meseriaşii au de suportat două lo­vituri — una mai dureroasă decât cealaltă. Au de suportat, în primul rând, loviturile crizei economice care pe ei ii izbeşte mai rău şi îi găseşte mai puţin rezistenţi. De aceia, ei sunt astăzi în grea suferinţă. Şo­majul face ravagii în rândurile lor, iar şi cei cari mai au de lucru, câş­tigă mult mai puţin decât ar fi ne­­voe pentru asigurarea unui traiu cât de modest. Crizei, o cauză ale cărei efecte sunt resimţite de toate categoriile sociale, se adaugă, în ce priveşte pe meseriaşi, o cauză specială. Această cauză rezidă în desvol­­tarea maşinismului, a marilor în­treprinderi industriale cari stri­vesc pe meşteşugari. De­sigur, ne găsim în faţa unei evoluţii economice fatale, inevita­bile şi statului nu i se poate pre­tinde să ia măsuri pentru a opri dezvoltarea marii industrii. Insă, atât statului, cât şi insti­tuţiilor particulare li se poate cere în mod stăruitor ca, de pildă, ori de câte ori au de făcut o comandă, să nu uite pe meseriaşi, ci să le facă şi lor o parte cât mai largă. In aceiaşi ordine de idei, dacă s’ar renunţa la multe comenzi în străinătate şi s’ar face aci, în ţară, e foarte lesne ca şi meseriaşii să se împărtăşească de ele. Deocamdată, meseriaşii noştri muncesc înainte şi continuă a fi un preţios element de ordine şi de propăşire a ţării. Muncesc adică meseriaşii cari mai găsesc o mun­că de făcut, pe când ceilalţi în­groaşe mereu rândurile mult ne­căjiţilor şomeuri. Şi o ultimă notă bună. Din lipsa şi din sărăcia lor, meseriaşii şi-au cumpărat aci, în Capitală, un local propriu, unde se întrunesc, se con­­sfătuesc şi ţin atât de populatele lor şezători culturale. Numai că localul acesta nu e încă achitat în întregime. Oare n’ar putea ministerele industriei şi muncii şi alte autorităţi şi insti­­tuţiuni să le dea o mână de aju­tor, pentru ca localul acela să de­vie pe deplin proprietatea mese­riaşilor? Ar fi un ban dat pentru înfăp­tuirea unei opere de toată utilita­tea şi o justă încurajare a hărni­ciei. N. Batzana Conferinţa balcanică din Salonic SALONIC, 29 (Rador).— Mâine se va ţine prima şe­dinţă a conferinţei balca­nice. Şedinţele vor fi se­crete. — ■ -- a » MNiBN» Sfârşitul procesului de pretins omor ritual de la Gros-Berezna Acţiune penală pentru indemn la mărturii false SPRAGA. — In procesul de pretins omor ritual din Gros-Berezna (Ru­sia carpatină), care a făcut pe vre­muri mare sensaţie, a intervenit o interesantă întorsătură. Parchetul a deschis acţiune penală împotriva ziaristului ungur Emil Handelsman şi împotriva învăţătorului Pazu­­chanik, pentru îndemn la mărturii false. Cei doi acuzaţi îndemnaseră pe şcolarii Vasil Kosta şi Elena Bogdan, să depună în faţa justiţiei mărturia că doi evrei le-ar fi luat sânge. Procesul acesta de pretins omor ritual s-a desbătut până acum în două rânduri, totuşi el a fost amâ­nat din cauza nesiguranţei depozi­ţiilor făcute de martori. Intre ace­stea, copiii şi-au retras acuzaţiile lor, arătând că au fost îndemnaţi de a­­cuzaţi să facă depoziţiile pomenite mai sus. UN OM SURMENAT — Toată lumea umblă după slujbe și tu demisionezi?... — Ce era să fac?... M’a trecut la serviciul memoriilor... Un singur om și am de citit cinci milioane de memorii... CUM MOR OAMENI ■ -----­ Tragicul sfârşit al unei pianiste din Capitală Sfârşitul Mariettei Marcovici ar fi trecut neobservat — aşa cum i-a fost viaţa, aşa cuna mândria ei aris­tocratică îl dorise, dacă un banal incident — vizita postumă a unui gardist, n’ar fi aruncat asupra cazu­lui obscur, o lumină aproape glo­rioasă. — „Am găsit-o moartă pe un teanc de note muzicale“, a raportat conştiincios No. 714, fără să-şi dea seama că în acel amănunt tehnic, notele muzicale, rezidă tema unui poem ce se confundă cu destinul e­­roinei Căci Marietta Marcovici, domni­şoară de 60 de ani, a fost pianistă talentată. Când acum vreo cinci de­cenii, s-a stabilit cu părinţii săi sârbi în ţară, nu bănuia că dispo­ziţiile ei muzicale, ce atunci consti­tuiau farmecul esclusiv al familiei, vor fi întrebuinţate cândva drept contravaloarea unei pâini. La ce i-au folosit, educaţia aleasă — vorbea câ­teva limbi, — o origină nobilă pe care o denunţa în ţinută şi maniere, — când rămasă orfană, s’a văzut si­lită să înfrunte viaţa, cu alte arme decât blazonul, sau romanul cava­leresc ? Şi iat-o profesoară de pian. Iat-o îngropând visu­rile'de' artistă ‘— fă­cuse studii in vremurile bune, pen­tru acest scop, la Viena şi Paris, — în schimbul unei profesiuni didac­tice, măsurată’ cu minutare şi frac­ţiuni din leul antebelic. Iat-o pre­dând 4­0 de ani alfabetul clapelor, domnişoarelor de familie, asistând la succesul lor matrimonial, în­ care au jucat un rol, poate determinant, şi romanţele ei; iat-o, paralel cu bu­curiile celorlalţi, traversând o tine­reţe tristă. Bătrână... MIZERIE Dar lecţiile s’au împuţinat. Alte timpuri... In locul pianului, respec­tat încă în provincie, s’a impus e­­ducaţiei fetelor de familie, sportul însuşi instrumentul a fost nevoit să cedeze pathefonului şi radio-ului. Ce trebue pian, când un simplu disc şi un ac de oţel sunt în stare să de­clanşeze voci şi melodii celebre? In odăiţa ei modestă din str. Pan­duri 7, vechiul clavir părintesc, scu­tit fatal de „exerciţii“ se prăfuia de nostalgia altui secol. Cine ar fi spus că Progresul va grăbi moartea pia­nistei ? Introducerea aparatelor so­nore în cinematografe, a alungat or­chestra din care şi dânsa făcea par­te, de câţiva ani. Pe drumuri deci... De nicăeri nici un ajutor. Mizerie. Din Octombrie, nici cei 800 lei chiria lunară nu-i poate plăti Şi a venit iarna. In odăiţa din str. Panduri, frig. Cei doi căţeluşi, Micu şi Lupul, singurele fiinţe familiare, gem şi suferă laolaltă cu nefericita lor stăpână. Pâinea e scumpă, oa­sele lux... Fărămiturile sunt preţioa­se astăzi... Vecinii şi dânşii nevoiaşi... Acuma trei săptămâni, după o za­darnică alergătură pentru o lecţie, Marietta Marcovici s’a întors acasă, resemnată însă senină. Luase o ho­tărâre sumbră şi eroică. Era sătulă de demersuri umile, de pomeni smulse cu forcepsul de toată truda asta deşartă, care nu-i arăta decât o singură ieşire, un­ căi sAîpaiat. A scos deci icoana din cui şi a pus-o la căpătâi; a privit lung portretul în cadru de pluş roşu (înfăţişa un domn cu jachetă pe talie, guler ro­mantic şi mustaţă de kneaz tânăr, tatăl ei) şi s’a întins pe pat. Douăzeci de zile a zăcut așa, fără să mănânce, fără să bea, în încăpe­rea sleită de ger. Din când în când o vecină se îndura cu un ceai sau o fiertură. Ar fi putut vinde pianul. Ar fi putut întrebuința pentru foc stiva imensă de note muzi­cale (ocupa un sfert din odaie). N’a vrut. — ,,De ce nu arzi coană Mariette, hârtiile astea, căci nu-ţi mai sunt de nici un folos?, o îndemna o veci­nă, ce se afla şi dânsa rău cu lem­nele Bătrâna tăcea. Doar în privirile încinse de febră, o durere încrun­tată. Devenise schelet. O momâie în care ardeau numai ochii. AGONIA Acum trei zile — cu ce sforţări !— a reuşit să se dea jos din pat. S-a tărât până la unica ferestruică şi a oblonit-o cu hârtie. Şi fiindcă, i se părea că această căptuşeală e insu­ficientă pentru întunericul râvnit, preludiu al altuia vecinic, a proptit între cercevele şi fotografia preţioa­să cu cadru de pluş roşu. Şi-a reluat apoi locul în pat, nu fără ca înainte să nu-şi fi pus sub cap, un maldăr de romanţe îngălbenite. Trei zile de agonie tăinuită. Numai cei doi căţeluşi Micu şi L­upu, sem­nalau celor de dincolo de uşa zăvo­rită, paşii morţii. Nopţi de urlete — ştiţi lătratul funebru şi omenesc al câinilor, — de pereţi sgâriaţi cu ghiare în panică, gemetele animale­lor credincioase, ca o rugare. Eri dimineaţa gardistul a bătut la fereastră. Nici un răspuns. Doar un mârâit uşor şi obosit de javre sleite. A mai bătut odată A forţat apoi uşa....­­ ' Dar reprezentantul forţei publice a rămas o clipă în prag, nedumerit, intrigat. Ce-i priveliştea asta albă ? De unde ninsoarea asta abundentă în încăpere, acoperind pianul, masa, podeaua, patul şi silueta întinsă ca o momâie înzăpezită ? Şi subsemnatul a văzut priveliş­tea. Nu vă minunaţi ! Nu era chiar ninsoare. Erau numai fulgi... Simpli fulgi de găină sau gâscă. Aţi vrea desigur imagini de circumstanţă. Aţi vrea,, ca un ecou ideal al aces­tei mândre agonii pământeşti, o bă­tălie mistică de îngeri, la căpătâiul moartei, ca în filmul lui Chaplin ! E numai isprava câinilor.. Când horcăitul bătrânei­ a încetat brusc, când capul s’a prăbuşit rece pe marginea patului, Micu şi Lupu au priceput. De’ ce nu se mai mişcă stăpâna lor ? De ce nu mai vorbeşte, chiar aşa cum au auzit-o în ultimele trei zile, neînţeles, altminteri decât altă da­tă, într’o limbă străină şi găunoasă, dar totuşi a ei ? Şi au început atunci să zgârie mâna îngheţată, fata galbenă, să tragă pernele, aşternutul, doar-doar adormita va catadicsi să se trezeas­că, să-i mângăe, sau să-i certe. Ză­darnică trudă... Când încăperea devenise peisaj hi­­vernal, când toate lucrurile şi chiar moarta, dispăruseră sub linţoliul de puf, Micu şi Lupu s’au aşezat pe labe şi au început să urle. Vecinii treziţi din somn şi-au făcut cruce, înspăimântaţi. A fost imposibil să se scoată ani­malele afară Nici bucăţica de carne, nici vorba bună n’au avut succes. ★ ...Și aşa a murit Marietta Marco­vici, singură, de o mizerie care nu-i numai a ei FOX •V PM m «fi ISifiBilt K. ■' : Unul din cei doi câini ai pianistei păzind pragul ÎNCEPUT de rebeliune CLUJ. 29. — Locuitorii comunei Rochiţele, profund nemulţumiţi de ultimele hotărîri ale comitetului a­­grar, prin care se dă câştig de cau­ză proprietarului Mauriciu Tischler au năvălit în corpore la biuroul proprietarului şi au încercat să-l de­­vasteze Fiind împiedecaţi de perso­nalul de serviciu, locuitorii s-au dus la linia industrială care este tot pro­prietatea lui Mauriciu Tischler, şi au devastat-o pe mai multe zeci de metri. Intre timp au fost anunţaţi jan­darmii cari venind la faţa locului au murit pe sătenii rebeli, arestând pe mai mulţi dintre ei în frunte cu Vasile Giurgiu. Toţi arestaţii au fost înaintaţi parchetului de Cluj. S’a zguduit fundul Mediteranei? Epicentrul cutremurului din Albania e necunoscut Institutul international de geofi­zica din Roma n’a putut stabili până in prezent locul în care ar fi situat epicentrul cutremurului din Albania. După știrile transmise de Radio* Roma-Neapoli cutremurul a fost foarte violent în localitatea Avlona (Valona) şi în insula Saseno. Râul Suşita din sudul Albaniei şi-a revărsat apa peste maluri. Cutremurul continuă. Aparatele seismografice din Belgrad, Roma, Brindissi, Atena şi Cairo înregis­trează oscilaţiuni perpetue, de in­tensităţi variabile-CUTREMURUL INSULEI CORFU Un vapor a semnalat prin T. F. F. că şi insula Corfu a fost zguduită de un cutremur puternic, aproape de gradul al 9-lea. E probabil ca azi sau mâine să cunoaştem detalii telegrafice. După toate probabilităţile epicen­tral e submarin. Marea Mediterană e zguduită vi­olent odată la câţiva ani, din cauza unor munţi cari s’ar naşte in fundul ei, după explicaţiunile geologilor. Pe Adriatica şi pe Marea Ionică se vor deslăn(ui furtuni. Zăpadă de 5 metri între Medgidia-Bazargic Ce linii ferate mai sunt închise Rapoartele sosite la direcţiunea generală a căilor ferate anunţă că linia Medgidia-Babadag s-a desză­pezit complect, pe toată distanţa. Pentru moment circulă pe această distanţă, numai trenurile de călă­tori. Plugul de zăpadă a lucrat între Babadag şi Medgidia timp de cinci zile. Traseul telefonic şi telegrafic, care fusese distrus în mare parte, este pe cale de a fi restabilit. Pe linia Medgidia-Bazargic, plugul de zăpadă a avut de luptat, în anu­mite puncte, cu troene de zăpadă, având o înălţime până de cinci me­tri. Staţia Medgidia a raportat că de eri a început să sufle din nou vis­colul. Atât autorităţile militare, cât şi cele civile, cu toate insistenţele puse de organele c. i. r. nu au dat nici cel mai mic concurs la desfundarea li­niilor. Pe distanţa Bazargic Sud-Ciocâr­­lia, linia este liberă. Se aşteaptă sosirea plugului ame­rican, care între timp s-a defectat, pentru a se curăţa şi porţiunea din­tre Ciocârlia-Cobadin. Intre Medgidia şi Bazargic viscolul a abătut la pământ peste 300 stâlpi de telegraf. IN BASARABIA O telegramă trimeasă de inspec­­ţiunea de Întreţinere c. f. r. Chişinău anunţă că linia Reveca-Căinari con­tinuă a fi închisă, cu toate că se spera ca până la data de 1 Februarie să fie deszăpezită. Elevi eliminaţi pentru indisciplină Ministerul instrucţiunii ne trimite următoarea informaţiune. Următorii elevi ai liceului „Spiru Haret“ din Bucureşti, făcându-se vi­novaţi de abateri grave de la disci­plina şcolară (atitudine ameninţă­­toare faţă de un profesor care i-a gă­sit turnând pe stradă şi acostând eleve de şcoală) au fost pedepsiţi de consiliul profesoral după cum ur­mează: Ionescu Alexandru din cl. VI, cu eliminarea definitivă din toate şcoa­­lele statului şi particulare, cu drept de examen particular în anul şcolar viitor. Bălăşescu Teodor din cl. VII, a fost eliminat până la finele anului, din toate şcoalele statului şi particulare cu drept de examen particular în acest an. Ştefănescu Constantin cl. VII-a, a fost pedepsit cu eliminarea până la 1 Martie 1931. Nicolae G. cl. Vl-a, Oprescu Ion cl. VI şi Nicolau Aurel cl. VII au fost eliminaţi din şcoală până la 15 Fe­bruarie a. c. Ministerul a confirmat aceste eli­minări. Eliminarea unor elevi comunişti In urma constatărilor făcute de organele de control şcolar, ministe­rul instrucţiunii a dispus elimina­rea pentru totdeauna, din toate şcoa­lele de stat şi particulare, fără drept de examen, a următorilor elevi, dove­diţi că sunt amestecaţi şi iau parte la mişcarea comunistă: Roşac Ilic cl. VII liceul „Xenopol“ Soroca; Melman Simbac cl. VIII li­ceul tehnic agricol; Stingher Tom­a cl. V şcoala meserii, actualmente li­ceu tehnic agricol; Axelrad Golda cl. VII; Maths Lea cl. VI, Ghender Ed­er cl. VI, toate de la liceul de fete Soro­ca; Gherciman Sura din cl. V liceul de fete particular „Tarbut“ Soroca. In acelaş timp ministerul a hata­rit să se închidă liceul particular „Tarbut“ care funcţionează contra legilor şi regulamentelor şcolare şi de unde a pornit mişcarea comunistă printre elevi. •­ Maestrul de muzică Santichi JSroei de la liceul de fete şi şcoala profesio­nală din Soroca, a fost pus în dispo­nibilitate pentru beţie şi sentimente antinaţionale. Citiţi la Ultima Oră: Rezultatul alegerile parţiale Vecinii privind interiorul lugubre*

Next