Dimineaţa, noiembrie 1931 (Anul 27, nr. 8928-8957)

1931-11-25 / nr. 8952

Anii XXVII - Mo. 8953 12 păgâni Miercuri 25 Noembrie 183 IBIS R­asul devine o plă­cere cu săpunul GIBBS .­­ Fondată în 1904 de CONST. MILLE Lei 3 I București, Str. Const. Mille 7-11 (Sărindar) TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea : 3-535« Direc­ta: 3-247«. Adiţia: 3-2473 Provincia : 3-1066 Un impozit monstruos Protestele contra impozitului de confiscare, numit în derâdere „impozit excepţional pe salariile funcţionarilor particulari“ au reu­şit ca, în mai puţin de trei zile, să ridice în picioare întreaga clasă a slujbaşilor din întreprinderile private. De la un capăt la altul al ţârii, toate oraşele, toate târgurile, toate centrele oricât de mici unde se gă­sesc strânse laolaltă câteva zeci de funcţionari particulari, s’au simţit dintr’odată zguduite de vi­forul mizeriei, şi s’au ridicat ca un singur om pentru a lupta îm­potriva loviturei de graţie ce li se pregăteşte. Era natural deci ca în Capitală, unde clasa slujbaşilor din între­prinderile private este mai bine reprezentată numericeşte şi mai bine organizată, acest protest să ia caracterul unei formidabile mişcări populare. De Vineri seara, străzile cen­trale ale Bucureştilor, sunt inva­date în amurg de coloane nesfârşite de oameni cari-şi strigă primejdia şi reclamă cu glas de desnădejde un ajutor. Intr’o ordine perfectă, îmbrăcând o atitudine de protes­tare legitimă şi fără cel mai mic gând subversiv, aceste coloane de oameni necăjiţi, cari nu sunt alţii decât funcţionarii particulari, străbat străzile pentru a-şi căuta dreptatea. Să nădăjduim că o vor găsi, să nădăjduim că strigătul lor de desnădejde va fi până în cele din urmă ascultat. Toată lumea recunoaşte că ţara trece prin greutăţi cari nu pot fi depăşite de­cât cu sprijinul şi cu sacrificiul tuturor. Toată lumea a recunoscut şi s-a închinat în mod fici în faţa necesităţii pro­clamată de guvern prin formula reducerilor budgetare. Dar dacă e adevărat că cetăţe­nii nu refuză Statului sprijinul şi sacrificiul ce li se cere, tot atât de adevărat este că Statul nu poa­te să ceară cetăţenilor lui mai mult decât ei sunt în măsură să dea. Or, proectul de lege zis pentru instituirea unui „impozit excep­ţional pe salariile funcţionarilor particulari“ constitue pur şi sim­plu o spoliere, o confiscare a mo­destelor venituri ale acestor mici slujbaşi din întreprinderile pri­vate. Cotele fixate de guvern pentru a fi luate din salariile funcţiona­rilor particulari, sunt nici mai mult nici mai puţin decât o ex­­propiere forţată a muncii acestor oameni cari abia câştigă atât cât le trebuie pentru a nu pieri de foame ei şi copiii lor. De ateeia, protestul funcţionari­lor particulari, — protest la care s’a raliat toată simpatia oameni­lor de iniplă din întreaga ţară,­­ va trebui să fie luat în seamă de guvern. El trebuie ascultat dintr’un sen­timent de umanitate, întâi, i­ar pen din necesitatea de a nu se îm­pinge prea departe o stare de e­­xasperare, şi aşa îndeajuns de în­grijorătoare. Dacă guvernul ţine neapărat să-şi încheie budgetul cu suma de 29 miliarde, el are datoria să caute aiurea sau veniturile corespunză­toare sumei ce urma să fie înca­sată din impozitele pe salariile micilor funcţionari particulari, sau economiile cari mai pot fi fă­cute încă, fiindcă nu credem să se fi făcut absolut toate economiile, toate reducerile posibile într’un Stat care apare tuturor ca foarte cheltuitor şi foarte luxos. In nici un caz însă guvernul nu poate rămâne la cotele anun­ţate. Ar fi o nedreptate strigătoare la cer, şi un îndemn făcut de au­toritatea însăşi, la acte de imora­litate şi de anarhie. ___________DIM. Chicago, oraşul cel mai zgomotos Ziarul „New-York Herald“ anun­ţă: Cu ajutorul unor microfoane spe­ciale s-a reuşit a se compara zgomo­tul ce domneşte în străzile diverse­lor oraşe. După o experienţă făcută de curând, zgomotul străzilor din Chicago e cu aproximativ 80 la sută mai mare decât cel din Newyork. CUMULARZII a artistei Rose Amy Autorităţile poliţieneşti au fost sesizate -----frr.——! Am dat nu numărul, de s­eri­al .Dimineţii“, amănunte asupra­­ sen­­saţionalei dispariţii din Capitală, a cunoscutei vedete franceze Rose Amy. Ea a locuit la hotelul Athénée Palace, unde a ocupat un aparta­ment elegant. In ziua de Joi 19 Noembrie, ar­tista a părăsit hotelul, achitând nota, spunând portarilor că seara va pleca cu Simplonul la Paris. Familia Canoule, care o invitase la un dineu, in seara aceleeaşi zile, a aşteptat-o zadarnic, la masă. In cele din urmă ştiind că urma să plece, soţii Canoule s’au dus la gară spre a o vedea. Dar, spre surprinderea lor, n’au găsit-o nici acolo. Au trecut de atunci 4 zile şi antu­rajul artistei Rose Amy nu mai ştiu nimic despre ea. In mijlocul membrilor coloniei franceze faptul acesta a produs în­grijorare. SESIZAREA AUTORITĂŢILOR D. Saladin, preşedintele Uniunii francezilor din Bucureşti, bănuind că artistei i s-a întâmplat o neno­rocire, a înaintat Siguranţei gene­rale a statului o reclamaţie prin care arată împrejurările dispariţiei artistei şi cere să se întreprindă cer­cetări pentru lămurirea misterului. Siguranţa a delegat cu facerea in­vestigaţiilor pe unul din cei mai e­­nergici poliţişti, d. inspector Strati­­lescu. D-sa s-a prezentat în după a­­miaza zilei de Vineri la hotelul Athé­née Palace, unde a interogat între­gul personal de serviciu­, şi pe por­tar. CERCETĂRILE D. inspector Stratilescu a vizitat şi apartamentul în care a locuit ar­tista Rose Amy. A examinat cu dea­­mânuntul întreaga încăpere și va­lizele pe care le-a lăsat dispăruta in ziua când a plecat de la hotel. D. Stratilescu n’a putut găsi insă nici­­un indiciu, cât de slab, care să-l pue pe o pistă sigură. In valiză s’a gă­sit doar un portret al artistei. Cutia de pălării era goală. CE NE SPUNE PREŞEDINTELE UNIUNII FRANCEZILOR Am rugat ori pe d. Saladin, pre­şedintele Uniunii francezilor din Bucureşti care a cunoscut bine pe artistă să ne dea unele lămuriri asu­pra acestui caz senzaţional. D. Saladin ne-a spus următoarele: „Am făcut o reclamaţie autorită­ţilor prin care am arătat că d-na Rose Amy a plecat de la hotel joi seara, spunând portarului că pleacă la masă la familia Canoule. A ac­centuat că peste puţin timp se va înapoia să-şi ia valizele. D-na Rose Amy nu s’a înapoiat la hotel şi nici la familia Canoule nu s’a dus. Artista are la Maison fransaiise alte două valize în cari sunt toalete scumpe. Şi aici ea a spus că va veni să-şi ridice lucrurile, fără a mai trece pe acolo. D-na ‘Rose Amy mi-a promis că înainte de a pleca joi seara la Pa­ris va veni pe la mine, pentru a lua niște scrisori pe care să le înmâneze unei persoane. Ea însă n’a mai ve­nit. — Nu credeți că e vorba de vreo fantezie ? — Dac’ar fi fost așa, d-na Rose Amy, care a frequentat totdeauna lume bună și evident ştie cum să se comporte, ar fi anunţat telefonic pe cei cari o invitase. D. Saladin presupune, că artista ar fi fost ademenită într’un auto­mobil şi transportată cine ştie unde pentru a fi jefuită de bijuteriile ce le avea asupra ei. Fapt sigur este, ne spune d. Saladin, că Rose Any a plecat de la hotel cu bijuteriile în poşetă. MISTERUL UNEI CONVORBIRI TELEFONICE In cursul zilei de eri am aflat ur­mătorul fapt care dă o întorsătură cu totul senzațională acestei afa­ceri: " In ziua dispariției Joi, la ora 6 după amiază, directoarea hotelului Athénée Palace a fost chemată de un domn la telefon. — Acolo Athénée Palace? — Da. — La telefon e directoarea? — Da. — Vă rog comunicați d-nei Rose Amy, că la ora 7 vin cu un automo­bil să o iau la dineul unde a fost invitată. Ambele receptoare s’au închis. Directoarea a făcut cunoscut pa­sagerei, comunicarea telefonică. Ar­tista s’a arătat foarte surprinsă de cele ce i s’au spus, însă a bănuit că probabil familia Canoule a telefo­nat că va trimite maşina. AUTOMOBILUL SUSPECT Exact la ora 7 o limuzină luxoasă a stopat în faţa intrării principale a hotelului. Din maşină a coborît un persona­giu necunoscut, de statură înaltă, care intrând in hotel s’a adresat portarului: — D-na Rose Amy e aci? — Da. Portarul a indicat necunoscutului pe artistă, care aştepta în hall-ul Palace-ului. Artista însoţită de acel persona­giu ciudat a părăsit hotelul şi a plecat cu maşina. De reţinut un amănunt preţios pentru anchetatori, în seara aceia ploua. O persoană din serviciul ho­telului a condus pe actriţă cu um­brela până la limuzină. Ajungând în faţa portierei acesta a putut vedea foarte bine atât fi­gura necunoscutului cât şi pe şofe­rul de la volan. Omul de serviciu despre care vor­bim ar putea da poliţiei indicii pre­ţioase asupra semnalmentelor celor din maşină, ajutând astfel la iden­tificarea lor. O DECLARAŢIE PREŢIOASA A ARTISTEI Am arătat în reportagiul de eri că d-na Rose Amy fusese urmărită tot timpul cât a stat la Bucureşti de doi inşi.­Artista a spus unei prietene că a făcut cunoştinţa unuia din ei. Iată cum l-a cunoscut: D-na Rose Amy îşi nota zilnic im­presiile din ţara unde debuta. Intr’o zi, stătea la fereastra apartamentu­lui ei de la hotel Athénée Palace şi scria. Unul dintre urmăritori a vă­­zut-o din­ stradă şi a doua zi, când a eşit­ în oraş, a întâmpinat-o spu­­nându-i: — Te-am văzut ori la fereastră... S’a înfiripat o conversaţie, după care necunoscutul s’a despărţit de artistă şi s’a pierdut in mulţime. * Divizia circulaţiei Capitalei a în­ceput să facă cercetări pentru des­coperirea şoferului care a condus automobilul supect. S’a dat telegrame tuturor puncte­lor de frontieră cerându-se relaţii dacă d-na Rose Amy a eşit din ţară Până aseară s’au primit răspunsuri negative din două localităţi de gra­niţă. B. RAPEANU — Eu n’am nici o slujbă şi tu vrei două? *m* **l*fene o­ slujbă pentru bir, și una pentru minei» D-na ROSE­AMY , manifestând Săpunul de dinți superior Incidente înfiorătoare cu prilejul unei electrocutări in massă VIENA. — Se anunță din Chica­go. Incidente scandaloase s’au petre­cut cu prilejul executării a patru criminali cari au fost electrocutat! în închisoare de aci. Deși scaunul electric era nou, e propabil că era construit in mod defectuos. După ce primul candidat la moarte se ur­case pe scaun şi se dete drumul cu­rentului, moartea n’a survenit ime­diat. Spre groaza celor vre-o 120 de persoane care asistau la execuţie, membrele delicventului, pe care a­­jutoarele călăului uitaseră se le le­ge, se zgârciră. Curentul electric fu pus In miș­care pentru a doua oară, dar moar­tea nu surveni decât abia după pa­­tru minute.. Pentru a trimite pe lumea cea­laltă pe al doilea criminal, a fost nevoe de 8 minute, pentru al treilea a fost nevoe de 6 minute iar pentru executarea celui de al patrulea dea­­semenea 6 minute. In cazul funcționării regulate a scaunului electric moartea trebuia să survină imediat după deschide­rea curentului. Tentativa de crimă din strada Polizu Un roman de dragoste cu sfârşitul tragic In str. Polizu No. 12 locueşte de mai multă vreme d-na Wilhelmina Ianculescu, la care stă în gazdă tâ­nărul funcţionar Micşunescu, îm­preună cu sora lui, anume Virginia Micşunescu, în etate de 17 ani. La d-na Ianculescu venea din când în când în vizită, d-na Luigia Tutoveanu, în vârstă de 39 ani, func­ționară la ministerul de domenii, domiciliată în str. Berzei No. 97. La rândul ei, această d-nă era prie­tenă cu o d-nă Cristea, din str. Ge­­neral Poetas No. 21,­ care are un frate, tânărul Gh. Cristea, student la Academia de înalte studii co­merciale şi­ndustriale. CORESPONDENŢA UNUI ÎNDRĂ­GOSTIT Acum un an d-na Tutoveanu îm­preună cu d-ra Cristea şi fratele ei au venit în vizită la d-na Iancules­cu. Aici studentul Cristea a cunos­cut pe d-ra Virginia Micşunescu, de care s’a îndrăgostit. Gh. Cristea a început să-i scrie celei pe care o iubea, iar scrisorile le da d-nei Tutoveanu, spre a le înmâna fetii. Numai că d-nei Tutoveanu nici prin gând nu i-a trecut să ducă a­­cele scrisori la destinaţie, ci le păs­tra sau le distrugea, întrucât cre­­zuse de cuviinţă că fata şi studen­tul erau prea tineri spre a se căsă­tori imediat, cum propunea îndră­gostitul. O EXPLICAŢIE VERBALA Indignat de faptul că la repetatele scrisori adresate Virginiei timp de un an de zile, nu primise nici un răs­puns din partea acesteia. Cristea s’a dus Duminică la locuinţa ei spre ai cere să-i restitue corespondenţa, întâmplător în momentul acela se afla acolo şi d-na Tutoveanu. Aflând abia acum că nici una din scrisorile trimese de el Virginiei Micşunescu nu ajunsese la destina­ţie, îndrăgostitul a devenit furios. A urmat o discuţie violentă intre el şi d-na Tutoveanu, căreia-i ceru sâ-i restitue scrisorile. Aceasta a răspuns că le are acasă. ÎNCERCAREA DE CRIMA D-ra Micşunescu văzându-1 pe Cristea atât de agitat, a trecut In­tr’o cameră altăurată şi l-a rugat pe fratele ei să intervină. Acesta s’a adresat studentului, in­­vitându-1 să părăsească locuinţa. Cristea a scos atunci din buzunar un revolver. Micşunescu s-a repezit în camera de alături spre a-şi lua şi el revolverul. In momentul acela d-na Tuto­veanu voind să fugă, Cristea a tras după ea un foc de armă. Glontele a lovit-o în regiunea omoplatului stâng şi a pătruns în corp, unde s’a oprit. După această ispravă, crimi­nalul a încercat să dispară. CRISTEA CONTINUA Micşunescu, de astă dată înarmat şi el, a ieşit în curte, după fugar. Cristea, văzându-se urmărit, s’a înapoiat hotărât să-l împuşte şi pe fratele Virginiei. Acesta a făvut însă timp să se refugieze într-o cameră alăturată şi să încue uşa, o uşe cu geamuri, prevăzută cu o perdea groasă. Cristea a tras prin geam două focuri de armă. La rândul lui, Micşunescu a tras un foc de revol­ver, glontele oprindu-se în cerce­­veaua uşii. SE VA PREDA AUTORITĂŢILOR? Cristea, revenindu-şi puţin la ve­derea d-nei Tutoveanu, care se văi­­ta de durere, pe jos, s-a adresat a­­cesteia cerându-i ertare. A aruncat revolverul şi un stilet pe care-l a­­vea la el şi a plecat, spunând că se duce să se predea autorităţilor. Poliţia fiind anunţată, a sosit la faţa locului comisarul Dumitriu de la circumscripţia 33 de poliţie. D-sa a putut stabili cele mai sus relatate, cu privire la împrejurările în care a fost făptuită tentativa de crimă şi a luat măsurile necesare pentru ur­mărirea criminalului. Internul Grigore Prie, de la „Sal­vare” a dat rănitei primele îngri­jiri, transportând-o cu o ambulanţă la spitalul Filantropia, unde a fost internată, în stare destul de gravă. STUDENTUL CRISTEA S’A PREDAT POLIŢIEI Studentul Gh. Cristea, care a în­cercat aseară s’o împuşte pe d-na Tutoveanu, s’a predat în cursul nopţei Siguranţei generale. Sub pa­ză a fost trimis imediat prefecturei poliţiei şi ţinut în arest până azi di­mineaţă. D. jude-consilier Papadopol l-a interogat în cursul dimineţii la pre­fectură iar la amiază a fost înain­tat parchetului. Recunoaşte fapta sa și declară că a făcut-o într-un moment de sures­citare.

Next