Dimineaţa, februarie 1932 (Anul 28, nr. 9016-9044)
1932-02-01 / nr. 9016
Anul XXVIII Ho. 9016 AUTOMATUL COLOS mu falalai Cercuiu, Millar Piat du Jour delicios 3 ff® uri Lei 30 Preferința publicului select,, este dovada cea mai eloquentă. Fondată in 1904 de CONST. MILLE Luni 1 Februarie 1932 ,H E R C UL E S** Fabrică de 21l» coftage și ei©» răpi soldează, numai timp limitat cu prețuri excepțional de reduse prin Magazinele sale din Capitală și provincie I 3 Lei București, Str. Const. Mille 7-11Săritşuari TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea: 3-5354 Direcția: 3-2474. Adiţia: 3-2473 Provincia: 3-1066. Din capriciile impozitelor Prin legile fiscale din Decembre 1931, s’au introdus in regimul impozitelor două inovaţii: patenta fixă şi impunerea minimală a societăţilor, ca şi a întreprinderilor particulare. Asupra acestor inovaţiuni, cercurile profesionale ale comerţului şi ale industriei au ridicat unele obiecţiuni — pe care le notăm aici. Patenta fixă şi impozitul minimal sunt devieri de la principiul impozitului pe venit, introdus la noi în 1923. Nu sânt de altfel primele devieri. Din primul moment legiuitorul — subt presiunea realităţilor — a trebuit, din sesiune di* sesiune, să recurgă la inovaţiuni. Toate devierile sânt dovezi contra impozitului pe venit care n’a dat rezultatele dorite — nici pentru fisc, nici pentru contribuabil. Faţă de nereuşita sistemului, confirmată de atâtea modificări, ar fi timpul ca statul să svârşească o reformă radicală a contribuţiilor directe, împotriva patentei fixe — care-iaa principiu o veche revendicare a cercurilor comerciale şi industriale — cei interesaţi, prin organizaţiile lor, au formulat diverse obiecţii. Se cere astfel ca subt regimul patentei fixe să intre toate întreprinderile — chiar cele cu un venit anual superior sumei de 150 mii lei (8.000 de întreprinderi). Legea a făcut o deosebire nelogică între comercianţi pe deo parte şi micii industriaşi şi meseriaşi pe de alta. Pe când cei dintâiu sânt supuşi la patenta fixă numai în cazul când venitul lor nu trece de 150.000 lei anual, — meseriaşilor şi micilor industriaşi nu li se pretinde să îndeplinească această condiţie. Ei se bucură deci de un regim mai larg, mai favorabil, care ar trebui extins şi la negustori. Dar comisia de clasificare a întreprinderilor are prea multe drepturi. Ea poate, — constatând unele venituri, stabilite subt situaţia reală, faţă de importanţa întreprinderii, — să excludă pe patronii respectivi de la beneficiul patentei fixe. Această dispoziţie este de o gravitate excepţională, căci regimul şicanei şi el nedreptăţilor — după tradiţia ţării — poate anula bunul gând al legiuitorului. Orice contribuabil — când fiscul îşi pune în funcţiune întregu-i arsenal de articole, paragrafe, ordonanţe şi aprecieri — poate fi scos de la patenta fixă şi trecut la rubrica impunerilor anuale. Legea fiscală — adoptând drept criteriu de clasificare media veniturilor pe ultimii trei ani — înlătură deja patenta fixă pe contribuabilii neimpuşi în vreunul din cei trei ani care preced punerea în aplicare a legii. Este drept că ministerul de finanţe pe cale de instrucţii, a reparat greşala. Dar — după cât ştim — legea poate fi modificată tot printr-o lege, nu prin instrucţii ministeriale... Aşteptăm deci o legalizare a instrucţiilor. Dar chiar aşa, cu lipsuri, patenta fixă nu-i cel puţin un regim permanent. Stabilitatea este o condiţie esenţială pentru orice domeniu, dar mai cu seama pentru comerţ şi industrie — care au nevoe să-şi calculeze din timp, până în amănunt, toate cheltuelile... pentru ca afacerea, pe baza lor, să poată fi diriguită spre câştig, cu cât mai puţine aproximaţii. Legea vorbeşte — în privinţa patentei fixe — numai de perioada 1932—1934. Pe urmă, ce va fi? Ne vom întoarce la ceia ce a fost? Va fi prelungit noul regim? Tăcere... Provizorat... Cercurile comerciale şi industriale sânt preocupate şi de problema impozitului minimal (despre care am scris de curând în acelaşi loc). Acest impozit — prin proporţiile lui excese — este menit să distrugă cele vreo opt mii de întreprinderi, cu un venit peste 150.000 lei anual, şi care nu beneficiază de patenta fixă. Rămâne ca propunerile să intre, cât mai curând, în faza traducerii în fapt. M. Sevastos ÎNCASAREA pensiilor — Mai trebuesc vreo opt certificate, ca să poți lua pensia... — Nu e nimic... doctoru mi-a spus că ași putea trăi până să adun toate certificatele. Tot afacerea Agabecov In fiecare zi se produc noui destăinuiri îşi dădea seama de toate dificultăţile pe care le întâmpină realizarea planului său, a plecat in Elveţia, a luat contact cu d.lăger, a obţinut bani dela dânsul. Un refugiat tânăr i-a dat ideia sâ se puie în legătură cu unul dintre agenţii Q. P. U-ului. Lecoq care avea legături cu cercurile ruseşti era oarecum iniţiat în tainele acestei organizaţii secrete. El îşi dădu seama că pentru G. P. U. cele două doamne dela Odesa n’ar prezenta prea mare interes dacă i s’ar oferi in schimb un serviciu de natură politică, întâmplarea îl favorizează. Intr’o zi Lecoq fu anunțat la telefon că un om de afaceri vrea să-i vorbească într’o chestie importantă. Acesta ii ACTUALA SOȚIE A LUI AGABECOV dădu o întâlnire la un restaurant retras. In aceiași seară Lecoq se afla în fața unui om tânăr elegant și agreabil. — Știu ce vă pasionează In momentul de față îi spuse acesta surâzând. Lecoq se feri: — Să instalez cât mai multe calorifere domnul meu. — Nu prea cred, luați un whisky ? Lecoq aceptă. Străinul schimbă din ce Aproape Dar Lecoq știa că nu va reuși să facă nimic atâta timp cât nu va găsi un complice printre membrii autorităţilor sovietice de la Odesa sau din străinătate, vreme de un ceas Înşiră câteva fleacuri agreabile cu intenţia vădită de a plăcea şi de a câştiga încrederea Deodată spuse: — Dar revenind la chestiunea care vă interesează, cred că v’aşi putea da o mână de ajutor in afacerea de la Odesa. Lecoq fu surprins. Celălalt zâmbi. — De ce nu vreţi să-mi vorbiţi deschis ? După un ceas cei doi bărbaţi erau înţeleşi. Străinul îi propuse lui Lecoq o soluţie, care i se păru minunată. G. P. P. ii spuse acesta caută in momentul de faţă pe un fost cekist Arutinov care a plecat din organizaţie în urma unei aventuri sentimentale şi care mai târziu a făcut mult rău Cekei făcând într’o serie de destăinuiri publicate în toată presa din lume. — Ştiu, îi spuse străinul, că Agabecov are nevoe de bani, şi se pretează la orice. Dacă izbutiţi să vi-o asociaţi in întreprinderea d-voastră si să-l atrageţi până într’un port de pe coasta Mărei Negre, veţi considera că intreprinderea dvs. a izbândit. Lecoq aranjă cu străinul toate detaliiile expediţiei. Târgul era încheiat. Lecoq va crede unor agenţi ai G. P. U.-ului pe Agabecov, vor pleca împreună la Odesa şi aici fostul cekist va fi predat autorităţilor sovietice. In schimb Lecoq va primi pe cele două doamne ţinute prizoniere acolo. TOT FEMEE Un ziar franţuzesc de la Constantinopol ocupându-se de afacerea Agabecov aduce câteva amănunte nou şi picante. Agenţii G. P. U-ului n’ar fi fost siguri la început de plecarea lui Agabecov. La un moment dat ei pierduseră chiar urma. Nu ştiau unde se află. Ei au fost însă ajutaţi... de însăşi d-na Agabecov. întâmplarea e destul de amuzantă. Nu trebue să se bănuiască că soţia fostului cekist lucra impotriva bărbatului ei împreună cu agenţii G. P. U-ului. Dar gelozia femeilor nu este totdeauna plăcută. Aţi putea spune dimpotrivă.............. Se ştie că d-na Agabecov cunoscuse pe soţul ei la Constantinopol Femeia nu vroi să-l urmeze pe Agabecov, până ce acesta nu declară că părăseşte G. P. U-ul şi ocupaţiile sale priculoase. Agabecov o răpi şi fugi în Franţa Familia fetei izbuti s-o regăsească. Dar mai târziu când Agabecov fu asaltat de poliţiile europene care îi cereau destăinuri el nu vroi să spună nimic până ce aceştia nu-şi luară angajamentul să-i readucă femeia. Poliţia engleză i-o aduse intr’adevăr şi Agabecov ii dădu câteva informaţii datorită cărora mii de agenţi de ai G. P. U-ului care activau în centrele engleze fură arestaţi într’o noapte. D-na Agabecov aflând că soţul ei pleacă pentru mai multă vreme se nelinişti. Nu ştia ce să creadă. Bănui că dânsul şi-a reluat ocupaţiile în lumea interlopă a spionilor şi tremură pentru soarta soţului ei. Dar mai era şi altceva la mijloc Agabecov era un om tăcut, închis care nu împărtăşea nici celor mai apropiaţi de dânsul ceea ce il preocupă sau îl frămână. D-na Agabecov ştia cât de greu se acomodează cu viaţa liniştită şi burgheză pe care o ducea la Bruxeles. Agabecov prefera vârtejul întâmplărilor extraordinare, aventura. Dacă nu putea să-şi reia viaţa agitată de altă dată, încerca măcar să evadeze din cercul strâmt în care vieţuia, făcând călătorii, sau înşelându-şi nostalgia intr’o aventură mai puţin periculoasă. D-na Agabecov îl bănui. Telegrafie imediat unor cunoscuţi dela Constantinopol că soţul ei a plecat in extremul Orient şi ceru să fie căutat. Ea vru să afle ce anume îl determinase să plece. Se pare că telegrama a fost interceptată de agenţia G. P. U-ului care au aflat astfel că Agabecov a plecat în România în drum spre Constantinopol. Aşa se întâmplă că d-na Agabecov îşi denunţă bărbatul, fără s’o dorească. Afacerea Agabecov a stârnit in străinătate un interes enorm. Toată presa franceză, englezească şi belgiană consacră pagini întregi întâmplării enigmatice din România. Cum era şi firesc, încercarea de răpire a fostului celost a readus în discuţie dispariţia generalului Kutiepow, afacere care n’a fost limpezită nici azi. Ziarele franţuzeşti in special au însărcinat pe corespondenţii lor din Belgia şi din Elveţia să facă anchete personale pentru a stabili o legătură între acei care au căutat să ucidă pe Agabecov şi acei care au aranjat dispariţia generalului rus de la Paris. Dar pentru noi, sunt desigur mai interesante ceia ce au aflat ziariştii francezi în legătură cu afacerea din România. Detaliile pe care le publică ziarele de la Paris dau afacerii un colorit nou. Reprezentantul lui „Le Journal“, a descoperit bunăoară în Elveţia pe d. Otto Jager unul din comanditarii afacerei pusă la cale pentru eliberarea d-nei şi d-rei Philia. E vorba de cele două prizoniere ţinute sub strictă supraveghere de autorităţile sovietice de la Odesa. Lecoq reuşi să impresioneze pe d. lăger şi să-i ceară sprijinul său caritabil pentru a înlesni eliberarea celor două rusoaice. D. Iagei o declară hotărât. COMBINAŢIILE LUI LECOQ Se pune atunci întrebarea dacă Lecoq era de bună credinţă la început şi a intenţionat într’adevăr să lucreze pentru a înlesni fuga d-nei şi d-rei Philia sau dacă a înscenat afacerea de la Odesa pentru a câştiga încrederea lui Agabecov. Dar iată o versiune într’adevăr senzaţională: Lui Lecoq i se propusese de mult să întreprindă voiajuri spre Odesa şi să încerce eliberarea d-nei şi d-rei Philia. Propunerea a fost făcută într’o seară într’un cerc de refugiaţi ruşi, pe care îi frecventa. împreună cu mai mulţi refugiaţi cunoscători ai împrejurărilor din Rusia, el a discutat toate detaliile afacerei. Discuţiile au durat câteva nopţi în şir. In cele din urmă Lecoq şi-a luat asupra sa sarcina de a desăvârşi misiunea ce î se încredinţase. A căutat să obţină informaţii, să-şi facă legături, să-şi asu- r vorba. Se plânse de criza de pe câţiva oameni îndrăzneţi. El merg, de lipsa de afaceri. O întâlnire ciudată D-NA STAITER Citiţi în pagina 4 a începutul noului nostru roman, Ksmonou I înstelat de VICTOR EFTIMIU Nenorocirea din jud. Gorj DOI COPII ASFIXIAȚI TG.-JIU, 30. — O groaznică nenorocire, care a impresionat mult pe locuitorii din împrejurimi, s’a petrecut în comuna Pojaru, acest județ, în următoarele împrejurări: Femeia Paraschiva Ilie Moraru, din numita comună, a plecat în pădure să aducă lemne de foc. In casă a lăsat singure două fetiţe ale ei, una in vârstă de 5 ani şi cealaltă de 2 ani, inchizându-le cu cheia pe dinafară. Focul era aprins în sobă. La un moment dat, o plapumă din apropiere s’a aprins. Fumul a umplut camera, înăbuşind ambii copilaşi. Când mama s’a înapoiat acasă, a descoperit cadavrele copiilor ei. Reducerea cu 50 la sută a datoriilor agricole Concordat obligator peste 10 Miercuri 3 Februarie urmează a fi supus comisiunii legislative și financiare a Camerei proectul de lege al asanării datoriilor agricole, care a făcut până acum obiectul studiului comisiunei speciale, înainte de a se începe această discuţie, d. Const. Argetoianu a decis să aducă proectului iniţial două modificări esenţiale. Pentru a veni în ajutorul micului agricultor, proprietar până la zece hectare de pământ, se va prevedea, în proectul guvernului, reducerea cu 50 la sută a creanţei supuse conversiunii. Deasemeni, pentru a face posibilă asanarea şi a celorlalte categorii de pro pentru proprietarii hectare prietari, d. ministru Argetoianu a hotărît ca, la concordatul agricol, să se înlăture principiul consimţământului obligator al creditorilor, aşa cum era prevăzut în proectul iniţial şi să defere admiterea concordatului unei comisiuni compuse din tribunalul respectiv, un delegat al creditorilor şi un delegat al debitorilor. b In modul acesta, proprietarii, căror capacitate de plată poate asigura îndeplinirea condiţiunilor de concordat fixate de instanţele judecătoreşti, vor beneficia de avantajiile concordatului agricol. Al. Gruia O sută de ani de la alcătuirea Condicei civile Centenarul „logofeţiei mari“ a lui Konaki Iaşul se pregăteşte pentru o sărbătorire. O sută de ani se ’mplinesc de la redactarea „în limba moldovenească’’ a Codicei civile. Cel care a propus „Generalicei obicinuite Adunări a Prinţipatului Moldovei” tălmăcirea sus-amintitei Codici a fost vel-ognigfal Costache Konaki. Iar „deplin-împuternicitul Prezident a Divanurilor Moldovei şi a Ţării Iromâneşti, Domnul General Adjutant General Leitenant şi a Marilor Ordine Cavaler Pavel Dimitrievici de Kiselef... au orânduit o soma (= o sumă) spre tipărirea Codicei”. Rolul poetului Konaki n’a fost numai cel de propunător. A avut o parte însemnată și în românirea textului. A tradus în versuri? întrebarea ar putea să pară ironică sau absurdă, dacă nu ni-ar fi fost dat să avem — mai târziu — și Codicele civile în stihuri (tipărite la Buciumul Român) şi în care articolul 42, bunăoară, sună: Naşterea de prunc sau pruncă se va declară de tată De cătră kirurg şi medic sau de moaşă învăţată Precum şi de alte persoane cari vor fi fost de faţă. Când copilul se născuse, s’a dat semne de vieață. Codica civilă şi politicească era în buna dar ineolărăcita proză a vremii. Tălmăcirea ei a început sub ministeriatul lui Konaki (1832) şi a fost tipărită cu îngrijire în 1833, logofăt al Dreptăţii fiind Constantin Sturdza. Era împărţită în trei cărţi, —toate într’un singur volum, format inquarto. Prima parte trată „pentru (= despre) dritul persoanelor”. Dritul (dreptul) lucrurilor avea cele mai multe capitole. A treia carte era „pentru inmărginirile ce privesc cătră dritul persoanelor din preună și a lucrurilor”. Mai avea și două anexe dintre care ultima despre „mezat după obiceiul pământului”. Un cuvânt înainte de câteva pagini era închinat chestiunii „pentru legi sau pravile politiceşti îndeobşte”. Paragraful întâi al introducerii dădea legii următoarea definiţie: „Legea este o regulă obştească, carea indreptează cele prin cuvânt seau- faptă lucrări a omului cuvântătoriu, pe care lucrări el le săvârşă şi cefind nu este silit de împrejurările, ce i-ar opri bunăvoinţă şi hotarîrea de a săvârşi fapte hgiuite”. Iată-l deci pe Costachi Konak, sub o înfăţişare mai puţin cunoscuţi celor ce, din antologii ale dragostei, îl ştiau poet galant care, până să-şi închine „schiptrul” cuconiţeiei cu chip, cu duh şi cu învăţătură, nu a nesocotit nici graţiile câte unei „feţişoare cu mioare”. El a cântat „gâlceava” privirilor hazul „cu nuri”, strategiile (şi stratagemele) oşteanului Amor care La săgeţi fiera nu are şi lumini de ochi şi gene, Arcul de îngemănare Este din două sprâncene. Şi când de la anacreontice a trecut la romanţa elegiacă — şi chiar la elegii — a descris încenuşarea inimei de-atâta oftat arzător, ia pentru „a lacrămilor ploi” a lua martori: dealurile şi munţii, ceriu şi stelele. Ii eră, oare, familiară ştiinţa pravilelor încă din vremea când dojenia cu zâmbetul viclean: Ah ! stăpâne nu! Ce prinzi ca un jur De jur împrejur? Ori, după moartea soţiei sale, logofetesei Smaranda (văduva vistiernicului Petrache Negri şi cărei, în odele-i suspinătoare îi travestis numele Smărăndiţa în cel de Zulnia), după moartea acesteia sufletului Konaki, căutând un refugiu Intr’o muncă încordată, şi l’a găsit îi poetica şi ştiinţa dreptului? Munc aceasta l’a făcut oare să uite „că’i toate celea periciunea tu găseşti” Trecerea lui pe la Departamentu Dreptăţii a fost, în orice caz, marcată, pe deoparte printr’o conştiinciozitate fără de pereche în rezolvirea „jalobelor”, de altă parte pri contribuţia-i la o lucrare impozantă: „Codica civilă şi politicească” BARBU LAZAREANU '../.fi ___________iHI Gandhi de vorba cu unul din conducătorii mișcării separatiste» din India