Dimineaţa, februarie 1932 (Anul 28, nr. 9016-9044)

1932-02-01 / nr. 9016

Anul XXVIII Ho. 9016 AUTOMATUL COLOS mu falalai Cercuiu, Millar Piat du Jour delicios 3 ff® uri Lei 30 Preferința publicului select,, este dovada cea mai eloquentă. Fondată in 1904 de CONST. MILLE Luni 1 Februarie 1932 ,H E R C UL E S** Fabrică de 21l» coftage și ei©» răpi soldează, numai timp limitat cu prețuri ex­­­­cepțional d­e reduse prin Magazinele sale din Capitală și provincie I 3 Lei­­ București, Str. Const. Mille 7-11­­Săritşuari TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea: 3-5354 Direcția: 3-2474. Adiţia: 3-2473 Provincia: 3-1066. Din capriciile impozitelor Prin legile fiscale din Decem­bre 1931, s’au introdus in regimul impozitelor două inovaţii: patenta fixă şi impunerea minimală a so­cietăţilor, ca şi a întreprinderilor particulare. Asupra acestor inovaţiuni, cer­curile profesionale ale comerţu­lui şi ale industriei au ridicat u­­nele obiecţiuni — pe care le notăm ai­ci. Patenta fixă şi impozitul mini­mal sunt devieri de la principiul impozitului pe venit, introdus la noi în 1923. Nu sânt de altfel pri­mele devieri. Din primul moment legiuitorul — subt presiunea rea­lităţilor — a trebuit, din sesiune di* sesiune, să recurgă la inova­­ţiuni. Toate devierile sânt dovezi con­tra impozitului pe venit care n’a dat rezultatele dorite — nici pen­tru fisc, nici pentru contribuabil. Faţă de nereuşita sistemului, confirmată de atâtea modificări, ar fi timpul ca statul să svâr­­şească o reformă radicală a con­tribuţiilor directe, împotriva patentei fixe — care-i­aa principiu o veche revendicare a cercurilor comerciale şi indu­striale — cei interesaţi, prin orga­nizaţiile lor, au formulat diverse obiecţii. Se cere astfel ca subt regimul patentei fixe să intre toate între­prinderile — chiar cele cu un ve­nit anual superior sumei de 150 mii lei (8.000 de întreprinderi). Legea a făcut o deosebire ne­logică între comercianţi pe de­o parte şi micii industriaşi şi me­seriaşi pe de alta. Pe când cei dintâiu sânt supuşi la patenta fi­xă numai în cazul când venitul lor nu trece de 150.000 lei anual, — meseriaşilor şi micilor indu­striaşi nu li se pretinde să îndepli­nească această condiţie. Ei se bu­cură deci de­ un regim mai larg, mai favorabil,­­ care ar trebui extins şi la negustori. Dar comisia de clasificare a în­treprinderilor are prea multe drepturi. Ea poate, — constatând unele venituri, stabilite subt si­tuaţia reală, faţă de importanţa întreprinderii, — să excludă pe patronii respectivi de la beneficiul patentei fixe. Această dispoziţie este de­ o gra­vitate excepţională, căci regimul şicanei şi el nedreptăţilor — după tradiţia ţării — poate anula bu­nul gând al legiuitorului. Orice contribuabil — când fiscul îşi pune în funcţiune întregu-i arse­nal de articole, paragrafe, ordo­nanţe şi aprecieri — poate fi scos de la patenta fixă şi trecut la ru­brica impunerilor anuale. Legea fiscală — adoptând drept criteriu de clasificare media ve­niturilor pe ultimii trei ani — în­lătură deja patenta fixă pe con­tribuabilii neimpuşi în vre­unul din cei trei ani care preced pune­rea în aplicare a legii. Este drept că ministerul de finanţe pe cale de instrucţii, a reparat greşala. Dar — după cât ştim — legea poa­te fi modificată tot printr-o lege, nu prin instrucţii ministeriale... Aşteptăm deci o legalizare a in­­strucţiilor. Dar chiar aşa, cu lipsuri, pa­tenta fixă nu-i cel puţin un re­gim permanent. Stabilitatea este o condiţie esenţială pentru orice domeniu, dar mai cu seama pen­tru comerţ şi industrie — care au nevoe să-şi calculeze din timp, până în amănunt, toate cheltue­­lile... pentru ca afacerea, pe baza lor, să poată fi diriguită spre câş­­tig, cu cât mai puţine aproxima­ţii. Legea vorbeşte — în privinţa patentei fixe — numai de perioa­da 1932—1934. Pe urmă, ce va fi? Ne vom întoarce la ceia ce a fost? Va fi prelungit noul regim? Tă­cere... Provizorat... Cercurile comerciale şi indu­striale sânt preocupate şi de pro­blema impozitului minimal (des­pre care am scris de curând în a­­celaşi loc). Acest impozit — prin proporţiile lui exces­e — este menit s­ă distrugă cele vre­o opt mii de întreprinderi, cu un venit peste 150.000 lei anual, şi care nu beneficiază de patenta fixă. Rămâne ca propunerile să in­tre, cât mai curând, în faza tra­ducerii în fapt. M. Sevastos ÎNCASAREA pensiilor — Mai trebuesc vreo opt certificate, ca să poți lua pensia... — Nu e nimic... doctoru mi-a spus că ași putea trăi până să adun toate certificatele. Tot afacerea Agabecov In fiecare zi se produc noui destăinuiri îşi dădea seama de toate dificul­tăţile pe care le întâmpină realiza­rea planului său, a plecat in Elve­ţia, a luat contact cu d.­lăger, a ob­ţinut bani dela dânsul. Un refugiat tânăr i-a dat ideia sâ se puie în legătură cu unul dintre agenţii Q. P. U-ului. Lecoq care a­­vea legături cu cercurile ruseşti era oarecum iniţiat în tainele acestei organizaţii secrete. El îşi dădu sea­ma că pentru G. P. U. cele două doamne dela Odesa n’ar prezenta prea mare interes dacă i s’ar oferi in schimb un serviciu de natură po­litică, întâmplarea îl favorizează. Intr’o zi Lecoq fu anunțat la telefon că un om de afaceri vrea să-i vorbească într’o chestie importantă. Acesta ii ACTUALA SOȚIE A LUI AGABECOV dădu o întâlnire la un restaurant retras. In aceiași seară Lecoq se afla în fața unui om tânăr elegant și a­­greabil. — Știu ce vă pasionează In mo­mentul de față îi spuse acesta su­râzând. Lecoq se feri: — Să instalez cât mai multe ca­lorifere domnul meu. — Nu prea cred, luați un whi­sky ? Lecoq aceptă. Străinul schimbă din ce Aproape Dar Lecoq știa că nu va reuși să facă nimic atâta timp cât nu va găsi un complice printre membrii autorităţilor sovietice de la Odesa sau din străinătate, vreme de un ceas Înşiră câteva flea­curi agreabile cu intenţia vădită de a plăcea şi de a câştiga încrederea Deodată spuse: — Dar revenind la chestiunea care vă interesează, cred că v’aşi putea da o mână de ajutor in afa­cerea de la Odesa. Lecoq fu surprins. Celălalt zâmbi. — De ce nu vreţi să-mi vorbiţi deschis ? După un ceas cei doi bărbaţi erau înţeleşi. Străinul îi propuse lui Le­­coq­ o soluţie, care i se păru minu­nată. G. P. P. ii spuse acesta caută in momentul de faţă pe un fost cekist Arutinov care a plecat din organi­zaţie în urma unei aventuri senti­mentale şi care mai târziu a făcut mult rău Cekei făcând într’o serie de destăinuiri publicate în toată pre­sa din lume. — Ştiu, îi spuse străinul, că Aga­becov are nevoe de bani, şi se pre­tează la orice. Dacă izbutiţi să vi-o asociaţi in întreprinderea d-voastră si să-l atrageţi până într’un port de pe coasta Mărei Negre, veţi con­sidera că intreprinderea dvs. a iz­bândit. Lecoq aranjă cu străinul toate de­­taliiile expediţiei. Târgul era încheiat. Lecoq va cre­­de unor agenţi ai G. P. U.-ului pe Agabecov, vor pleca împreună la O­­desa şi aici fostul cekist va fi predat autorităţilor sovietice. In schimb Lecoq va primi pe cele două doamne ţinute prizoniere acolo. TOT FEMEE Un ziar franţuzesc de la Constan­­tinopol ocupându-se de afacerea A­gabecov aduce câteva amănunte nou şi picante. Agenţii G. P. U-ului n’ar fi fost siguri la început de plecarea lui A­­gabecov. La un moment dat ei pier­duseră chiar urma. Nu ştiau unde se află. Ei au fost însă ajutaţi... de în­săşi d-na Agabecov. întâmplarea e destul de amuzan­tă. Nu trebue să se bănuiască că soţia fostului cekist lucra impotri­va bărbatului ei împreună cu agen­ţii G. P. U-ului. Dar gelozia femei­lor nu este totdeauna plăcută. Aţi putea spune dimpotrivă.............. Se ştie că d-na Agabecov cunos­cuse pe soţul ei la Constantinopol Femeia nu vroi să-l urmeze pe A­­gabecov, până ce acesta nu declară că părăseşte G. P. U-ul şi ocupaţiile sale priculoase. Agabecov o răpi şi fugi în Franţa Familia fetei izbuti s-o regăsească. Dar mai târziu când Agabecov fu a­­saltat de poliţiile europene care îi cereau destăinuri el nu vroi să spu­nă nimic până ce aceştia nu-şi lua­ră angajamentul să-i readucă feme­ia. Poliţia engleză i-o aduse intr’ade­văr şi Agabecov ii dădu câteva in­formaţii datorită cărora mii de a­genţi de ai G. P. U-ului care acti­vau în centrele engleze fură ares­taţi într’o noapte. D-na Agabecov aflând că soţul ei pleacă pentru mai multă vreme se nelinişti. Nu ştia ce să creadă. Bă­nui că dânsul şi-a reluat ocupaţiile în lumea interlopă a spionilor şi tremură pentru soarta soţului ei. Dar mai era şi altceva la mijloc Agabecov era un om tăcut, închis care nu împărtăşea nici celor mai apropiaţi de dânsul ceea ce il preo­cupă sau îl frămână. D-na Agabecov ştia cât de greu se acomodează cu viaţa liniştită şi burgheză pe care o ducea la Bruxeles. Agabecov prefe­ra vârtejul întâmplărilor extraordi­nare, aventura. Dacă nu putea să-şi reia viaţa a­­gitată de altă dată, încerca măcar să evadeze din cercul strâmt în care vieţuia, făcând călătorii, sau înşe­­lându-şi nostalgia intr’o aventură mai puţin periculoasă. D-na Agabecov îl bănui. Telegra­fie imediat unor cunoscuţi dela Con­stantinopol că soţul ei a plecat in extremul Orient şi ceru să fie cău­tat. Ea vru să afle ce anume îl de­terminase să plece. Se pare că telegrama a fost in­terceptată de agenţia G. P. U-ului care au aflat astfel că Agabecov a plecat în România în drum spre Constantinopol. Aşa se întâmplă că d-na Agabe­cov îşi denunţă bărbatul, fără s’o dorească. Afacerea Agabecov a stârnit in străinătate un interes enorm. Toată presa franceză, englezească şi bel­giană consacră pagini întregi în­tâmplării enigmatice din România. Cum era şi firesc, încercarea de răpire a fostului celost a readus în discuţie dispariţia generalului Ku­­tiepow, afacere care n’a fost lim­pezită nici azi. Ziarele franţuzeşti in special au însărcinat pe corespondenţii lor din Belgia şi din Elveţia să facă an­chete personale pentru a stabili o legătură între acei care au căutat să ucidă pe Agabecov şi acei care au aranjat dispariţia generalului rus de la Paris. Dar pentru noi, sunt desigur mai interesante ceia ce au aflat ziariştii francezi în legătură cu afacerea din România. Detaliile pe care le pu­blică ziarele de la Paris dau afacerii un colorit nou. Reprezentantul lui „Le Journal“, a descoperit bunăoară în Elveţia pe d. Otto Jager unul din comanditarii afacerei pusă la cale pentru eliberarea d-nei şi d-rei Philia. E vorba de cele două pri­zoniere ţinute sub strictă suprave­ghere de autorităţile sovietice de la Odesa. Lecoq reuşi să impresioneze pe d. lăger şi să-i ceară sprijinul său caritabil pentru a înlesni elibe­rarea celor două rusoaice. D. Iagei o declară hotărât. COMBINAŢIILE LUI LECOQ Se pune atunci întrebarea dacă Lecoq era de bună credinţă la în­ceput şi a intenţionat într’adevăr să lucreze pentru a înlesni fuga d-nei şi d-rei Philia sau dacă a în­scenat afacerea de la Odesa pentru a câştiga încrederea lui Agabecov. Dar iată o versiune într’adevăr senzaţională: Lui Lecoq i se propusese de mult să întreprindă voiajuri spre Odesa şi să încerce eliberarea d-nei şi d-rei Philia. Propunerea a fost fă­cută într’o seară într’un cerc de refugiaţi ruşi, pe care îi frecventa. împreună cu mai mulţi refugiaţi cunoscători ai împrejurărilor din Rusia, el a discutat toate detaliile afacerei. Discuţiile au durat câteva nopţi în şir. In cele din urmă Le­coq şi-a luat asupra sa sarcina de a desăvârşi misiunea ce î se încre­dinţase. A căutat să obţină infor­maţii, să-şi facă legături, să-şi asu- r vorba. Se plânse de criza d­e pe câţiva oameni îndrăzneţi. El merg, de lipsa de afaceri. O întâlnire ciudată D-NA STAITER Citiţi în pagina 4­ a începutul noului nostru roman, Ksmonou I înstelat de VICTOR EFTIMIU Nenorocirea din jud. Gorj DOI COPII ASFIXIAȚI TG.-JIU, 30. — O groaznică neno­rocire, care a impresionat mult pe locuitorii din împrejurimi, s’a petre­cut în comuna Pojaru, acest județ, în următoarele împrejurări: Femeia Paraschiva Ilie Moraru, din numita comună, a plecat în pă­dure să aducă lemne de foc. In casă a lăsat singure două fetiţe ale ei, una in vârstă de 5 ani şi cealaltă de 2 ani, inchizându-le cu cheia pe dinafară.­­ Focul era aprins în sobă. La un moment dat, o plapumă din apro­piere s’a aprins. Fumul a umplut ca­mera, înăbuşind ambii copilaşi. Când mama s’a înapoiat acasă, a descoperit cadavrele copiilor ei. Reducerea cu 50 la sută a datoriilor agricole Concordat obligator peste 10 Miercuri 3 Februarie urmează a fi supus comisiunii legislative și financiare a Camerei proectul de lege al asanării datoriilor agricole, care a făcut până acum obiectul studiului comisiunei speciale, înainte de a se începe această discuţie, d. Const. Argetoianu a decis să aducă proectului iniţial două modificări esenţiale. Pentru a veni în ajuto­rul micului agricultor, proprietar până la zece hectare de pământ, se va prevedea, în proectul gu­vernului, reducerea cu 50 la sută a creanţei supuse conversiunii. Deasemeni, pentru a fa­ce posibilă asanarea şi a celorlalte categorii de pro pentru proprietarii hectare prietari, d. ministru Ar­getoianu a hotărît ca, la concordatul agricol, să se înlăture principiul con­simţământului obligator al creditorilor, aşa cum era­ prevăzut în proectul iniţial şi să defere admi­terea concordatului unei comisiuni compuse din tribunalul respectiv, un delegat al creditorilor şi un delegat al debitorilor. b­ In modul acesta, proprietarii, căror capacitate de plată poate asi­gura îndeplinirea condiţiunilor de concordat fixate de instanţele jude­cătoreşti, vor beneficia de avanta­jiile concordatului agricol. Al. Gruia O sută de ani de la alcătuirea Condicei civile Centenarul „logofeţiei mari“ a lui Konaki Iaşul se pregăteşte pentru o sărbă­torire. O sută de ani se ’mplinesc de la redactarea „în limba moldove­nească’’ a Codicei civile. Cel care a propus „Generalicei obicinuite Adunări a Prinţipatului Moldovei” tălmăcirea sus-amintitei Codici a fost vel-­ognigfal Costache Konaki. Iar „deplin-împuternicitul Prezi­dent a Divanurilor Moldovei şi a Ţării­ Iromâneşti, Domnul General Adjutant General Leitenant şi a Marilor Ordine Cavaler Pavel Dim­i­­trievici de Kiselef... au orânduit o soma (= o sumă) spre tipărirea Co­dicei”. Rolul poetului Konaki n’a fost numai cel de propunător. A avut o parte însemnată și în românirea textului. A tradus în versuri? între­barea ar putea să pară ironică sau absurdă, dacă nu ni-ar fi fost dat să avem — mai târziu — și Codicele civile în stihuri (tipărite la Buciu­mul Român) şi în care articolul 42, bunăoară, sună: Naşterea de prunc sau pruncă se va declară de tată De cătră kirurg şi medic sau de moaşă învăţată Precum şi de alte persoane cari vor fi fost de faţă. Când copilul se născuse, s’a dat semne de vieață. Codica civilă şi politicească era în buna dar ineolărăcita proză a vre­mii. Tălmăcirea ei a început sub ministeriatul lui Konaki (1832) şi a fost tipărită cu îngrijire în 1833, logofăt al Dreptăţii fiind Constan­tin Sturdza. Era împărţită în trei cărţi, —toate într’un singur volum, format in­­quarto. Prima parte trată „pentru (= despre) dritul persoanelor”. Dritul (dreptul) lucrurilor avea cele mai multe capitole. A treia carte era „pentru inmărginirile ce pri­vesc cătră dritul persoanelor din preună și a lucrurilor”. Mai avea și două anexe dintre care ultima despre „mezat după obi­ceiul pământului”. Un cuvânt­ înainte de câteva pa­gini era închinat chestiunii „pen­tru legi sau pravile politiceşti în­deobşte”. Paragraful întâi al in­troducerii dădea legii următoarea definiţie: „Legea este o regulă obştească, carea indreptează cele prin cuvânt seau- faptă lucrări a omului cuvântă­toriu, pe care lucrări el le săvârşă şi c­efind nu este silit de împreju­­rările, ce i-ar­­ opri bunăvoinţă şi hotarîrea de a săvârşi fapte h­giuite”. Iată-l deci pe Costachi Konak, sub o înfăţişare mai puţin cunoscuţi celor ce, din antologii ale drago­stei, îl ştiau poet galant care, până să-şi închine „schiptrul” cuconiţeiei cu chip, cu duh şi cu învăţătură, nu a nesocotit nici graţiile câte­ unei „feţişoare cu mioare”. El a cântat „gâlceava” privirilor hazul „cu nuri”, strategiile (şi stra­tagemele) oşteanului Amor care La săgeţi fiera nu are şi lumini de ochi şi gene, Arcul de îngemănare Este din două sprâncene. Şi când de la anacreontice a tre­cut la romanţa elegiacă — şi chiar la elegii — a descris încenuşarea inimei de-atâta oftat arzător, ia pentru „a lacrămilor ploi” a lua martori: dealurile şi munţii, ceriu şi stelele. Ii eră, oare, familiară ştiinţa pra­vilelor încă din vremea când doje­nia cu zâmbetul viclean: Ah ! stăpâne nu! Ce prinzi ca un jur De jur împrejur? Ori, după moartea soţiei sale,­­ logofetesei Smaranda (văduva vis­tiernicului Petrache Negri şi cărei, în odele-i suspinătoare îi travestis numele Smărăndiţa în cel de Zul­nia), după moartea acesteia sufletu­lui Konaki, căutând un refugiu In­tr’o muncă încordată, şi l’a găsit îi poetica şi ştiinţa dreptului? Munc aceasta l’a făcut oare să uite „că’i toate celea periciunea tu găseşti” Trecerea lui pe la Departamentu Dreptăţii a fost, în orice caz, mar­cată, pe deoparte printr’o conştiin­ciozitate fără de pereche în rezolvi­rea „jalobelor”, de altă parte pri contribuţia-i la o lucrare impozan­tă: „Codica civilă şi politicească” BARBU LAZAREANU '../.fi ___________iHI Gandhi de vorba cu unul din conducătorii mișcării separatiste» din India

Next