Dimineaţa, aprilie 1932 (Anul 28, nr. 9076-9104)

1932-04-01 / nr. 9076

Vineri 1 Aprilie 1932 na CĂRŢI • REVISTE IN ŢARĂ AU APĂRUT... Atitudini critice Ion Sân-Giorgiu: Atitudini criti­ce. Bibloteca „Dimineaţa“ nr. 143. Editura Adeverul. 96 pag. 7 lei. D. Ion Sân-Gorgiu are o admira­bilă deprindere a catedrei, ceea ce-l face să aibă cursuri foarte audiate, la studiul universitar al limbei ger­­mane. La talentul vorbirii, la volubilita­te şi timbru d-sa adaugă, in mod obişnuit, o cantitate însemnată de cercetări, graţie cărora erudiţia se îmbină armonios cu spiritul sinte­tic. Iată aşa­dar un foarte elogios portret pentru un profesor. In ce priveşte insă scrisul şi în special volumul despre care ne ocu­păm, aici, d. Ion Sân-Giorgiu face greşala — mică­­— de a nu fi În­deajuns de selectiv, încât să elimi­ne cu totul spiritul didactic din esseuri. Stilul critic, evoluat sub o­­chii noştri, preocupaţi în mod spe­cial de această evoluţie, a ajuns la un potenţial pentru care d. Ion Sân-Georgiu, nu a găsit încă instru­mentul cel mai bun şi mai adecvat. Fără această mignonă observaţie, in concepţia unora esenţială, vo­lumaşul d-lui Sân-Giorgiu este­ foarte util nu candidaţilor la baca­­ laureat, cum mi se pare câ citeam­­ undeva, ci studenţilor dela licenţă.­ Nu este in intenţia noastră să supă­răm pe cineva şi cu atât mai puţin tinerimea in genere studioasă a fa­cultăţilor, insă e bine să se oprea­­scă studenţii asupra atitudinilor critice ale profesorului dela germa­nă. Vor avea, incontestabil, numai de învăţat. După rezerva, privitoare la stilul criticei, fraza precedentă ne mai impune o rezervă: se poate vorbi in mod autentic de atitudini critice, raportându-ne la esseurile din vo­lum ? Cu mult prea in afara actualităţii şi particulariste pentru a mai cere numaidecât ca să ia cineva o atitu­dine faţă de ele, în sensul activ al cuvântului, faptele şi problemele pe care le expune d. Sân-Giorgiu sunt rezumatele unor studii, cu in­teresante opinii personale pe alocu­ri, o, dar, repetam, mult prea şc­ola. D. ION SÂN-GIORGIU ştiie pentru a fi campioanele unor atitudini. Notăm, ca utilă, tabla de conţinut a cărţii, Rousseau şi poezia vieţii interioare; Câteva însemnări des­pre Lessing; Henrik Ibsen; Criti­ca productivă, in Franţa;­ început şi sfârşit de veac în literatura germa­nă; Expresionismul literar; Goethe şi politica. Influenţa germană la E­­minescu. Charlie, există totuşi o acţiune vie, pe c­are o urmăreşti cu interes.­­ Dacă voi adăuga că d. Călugăru a ştiut, în această carte, să-şi exprime gândurile şi emoţiile mici, într’un stil concis, cu imagini ici, cu pate­tic dincoace, într’un stil impregnat şi de humor şi de melancolie, voi putea spune că d-sa a adus acestui sezon literar, o carte plină, intere­santă, originală. —­a Cultura europeană N. Bagdasav: Din problemele cul­turii europene. Bd. Societăţii rămâ­ne de filosofie.. 144 pag. 50 lei. Generaţia tânără de filozofi ro­mâni are in d. N. Bagdasar elemen­tul cel mai edificat in disciplina sa şi fără îndoială cel mai agreabil in scris. Volumul elegant de care ne ocu­păm aci cu mult prea succint­ pen­tru a putea nota in esenţă esseu­rile cuprinse, dovedeşte peremtoriu afirmaţia, noastră, in aparenţă en­­tusiastă. Linia generală a culturii sale de specialitate şi cristalul ex-,­cepţional de limpede al reflexiilor şi al expresiei fac din d. Bagdasar un literat al metafizicei, fără echi­valent in domeniul acesta, la noi. Faţă de stilul amorf al cutărui sti­mat profesor sau de abstracţia şi terminologia tehnică voit exagerată a cutărui conferenţiar, d. Bagdasar aduce cu atâta eleganţă o ţinută de literat în demonstraţia filozofică, în­cât dilema care ni se pune este dacă se cuvine să admirăm forma sau să insistăm asupra suculenţei fondului. Cele patru mari capitole din „Pro­blemele culturii europene“ îl de­semnează pe d. Bagdasar, fără e­­xagerare, un european de rasă şi excepţional, convins cu raţiunea limpede şi sufletul cald de vitalita­tea şi de sensul bun al culturii continentului. Eclectic, într’o materie în care-l simţi că se mişcă ă son aise, autorul îşi formează argumentele cu minu­ţiozitate şi concluziile cu rafina­ment, din jocul uşor,, al unei apre­ciabile doze de informaţie. Cultura europeană, admirabil a­nalizată, cu sublinieri interesante asupra lui Kant, formează obiectul primului capitol al cărţii, graţie că­ruia d. Bagdasar ne apare un ex­celent, filosof al culturii şi — repe­tăm — un entusiast pentru patri­moniul cultural european. D-sa consideră cele patru valori fundamentale, teoretice, estetice, etice şi religioase, in eflorescenţă is­torică, in stadiul prezent şi mai a­­les in perspectivă, cu o robustă în­credere in virtuţile raţionale şi psi­hologice ale europenilor. Un capitol excepţional documen­tat şi cu o concluzie din nou plină de robusteţe spirituală este „Criza culturii moderne“. Ca un studiu complimentar­ celor precedente apare al treilea capitol ,„Rabindranath Tagore şi civilizaţia europeană“. Antagonismul culturei civilizaţiei, viaţă interioară-maşi­­nism, problema răsăritului indic, şi viciile structurale din Europa ne apar reliefate, până la concluzia, docilă a unui echilibru confortabil al celor două sisteme, cu garanţia originalităţilor proprii. In fine, volumul se încheie cu un esseu asupra bine cunoscutei pro­­­­bleme salonarde: „Spiritul faustic“. Aspiraţia permanentă, pecetea aces­tui duh, în istoria şi in problemele culturii europene, face preocuparea ultimelor pagini. Recomandăm cartea d-lui Bagda­sar tuturor înfricoşaţilor de filozo­fie. Dacă nu vor fi mediocri sau re­fractari vor recunoaşte împreună cu noi că un savant poate fi lite­rat, în sensul bun al cuvântului, ră­mânând necondiţionat un filozof erudit şi un spirit superior. Romanul adolescentului lucid „Omul de după uşe“ , romanul pe care l-a scos de cinând d. Ion Călugăru, este romanul adolescen­tului de azi, care duce viaţa cea mai plată, adică lipsită de evenimen­te furtunoase, care este vecinic ino­­c­upat ,şi inactiv, având un singur re­fugiu consolator: propria lui imagi­naţie. Charlie Blum, cel care umple car­tea cu viaţa lui interioară, mizeră şi chinuită, e funcţionar umil, unde­va, care-şi plăteşte cu preţul dure­rilor lăuntrice luxul de-a gândi pe marginea propriei sale vieţi. Pe stradă, până la birou sau în tramvai, până acasă, el gândeşte pentru si­ne, cu voluptatea simplă — sau com­plexă — de-a gândi, de-a construi, în imaginaţie, întâmplări reale ce nu s-au întâmplat niciodată. El e mereu „băiatul de ciurar“ care a tre­cut prin atâtea, fără să treacă prin nimic. Viaţa lui Charlie Blum este astfel o ţesătură de închipuiri şi de decepţii. Decepţiile vin în chip lo­gic, fatal, ca o concluzie a întâlniri­lor închipuirii sale avântate cu rea­litatea aşa cura­t. Şi e vie această alternanţă între decepţii şi închi­puiri, fiindcă Charlie Blum e un su­­flet omenesc perfect, deşi ciudat, deşi nu uşor de întâlnit. Eroul romanului d-lui Ion Călugă­ru e un băiat cumsecade, aşezat, bun sufleteşte, care simte nevoia să-şi desfacă aripile interioare în văzdu­hul vieţii de afară. Charlie caută mângâere, dragoste, prietenie. De a­­ceea gândurile lui sunt bune, cu­minţi, dureroase, lucide. De aceea vrea totdeauna să facă din lume c­eea ce îi trebue lui să fie lumea. Şi de aceea dă greu totdeauna şi aripile lui se izbesc de zidul amărăciunii ca aripile unei păsări rănite. Aşa ajunge adolescentul Charlie să se închidă în el şi să ne mulţumeas­că cu dorinţele lui neîmplinite nici­odată. Pe de altă parte, rob propriei sale fantezii, Charlie este un involuntar perfect. Iniţiativă, luptă, realizare— sânt noţiuni străine psihologiei lui. Sau mai precis o iniţiativă ce se naş­te, o luptă ce începe, o realizare ce se cere consolidată, se isprăvesc toa­te între păreţii gândului pur. Acti­vitatea, de altfel vie, febrilă, a lui Charlie Blum îşi are terenul de lu­cru numai în inimă şi în creer. Tot ce se face în viaţă pentru sau împo­triva lui Charlie Blum, se face în a­­fără de voia lui. El nu-i nici o clipă responsabil: se face de la sine, cu în­tâmplarea. Şi atunci, fatalmente, e­­roul este omul rămas, în împrejură­rile vieţii, totdeauna pe dinafară, în anticamera realizărilor şi realităţii. Este „Omul de după uşe“. Tipul lui Charlie Blum e oarecum rar, cu toate că e reprezentativ pen­tru întreaga lui generaţie, adică ge­neraţia noastră. Şi d. Călugăru, care se identifică adesea cu eroul d-sale, i-a pătruns pshiologia nu numai cu abilitatea de scriitor talentat cum este, ci cu dragostea de a-1 înţelege, de a-1 urmări cu înţelegerea în cele mai mici gesturi interioare. Dar cu toate că gândul de început al autorului a fost să se ocupe cu deosebire de „Omul de după uşe“, a ştiut totuşi să adauge romanului său câteva personagii tot atât de curi­oase şi întregi. Apoi se poate spune că, deşi cea mai mare parte a acţiunii romanului se petrece în­ capul lui Recrudescenţa cazului Rasputin Prinţul Felix Iusupov: Eu l-am ucis pe Rasputin ! Editura „Adeve­­rul” 184, pagini 40 lei. Apariţia în româneşte a volumu­lui Eu l-am ucis pe Rasputin —­­ în editura „Adeverului” __ în care­­ prinţul Iusupov face confesiuni des-­­­pre felul în care a ucis celebra „be­stie mistică’’ readuce în plină ac­tualitate tragedia curţii imperiale ruseşti şi pe idolul diavolesc. Anul trecut a apărut în biblioteca „Dimineaţa’’ o broşură intitulată, „Cum iam ucis pe Rasputin“ şi­­ semnată de de Parişchevici.­­ Cine a­­ citit această broşură, se­­ poate­ întreba pe bună dreptate; da­­r că Puşchevici într’o carte spune­­ „cum l-a ucis pe Rasputin” şi dacă,­­ după aceea, într’un volum, prinţul­­ Iusupov afirmă că d­­e ucigaşul, ca­re din doi poate­ fi autentic? întâi ne vom face datoria sa sta­bilim, pentru cititorul român, că, deşi în ambele volume se tratează acelaş fapt istoric, ele sunt cu to­tul deosebite. Apoi, vom spune că şi Parischevici şi prinţul Iusupov sunt nobilii uci­gaşi ai fatalului stareţ dela Curtea imperială rusească. Aşa cum sunt, fără s’o fi mărturisit încă prin sms, marele duce Dimitrie, d-rul Lazo­­vert şi căpitanul Sucotin. Din volumul „Eu­­ am ucis pe Rasputin", apărut acum, vedem că asasinarea faunului în strae mona­hale se datoreşte nu unei singure persoane, ci unul complet. (E-i drept însă, autorii principali, acei care, peste otrava pregătită de toţi şi care n’a avut aproape nici un efect, au descărcat câteva focuri de revolver in pieptul şi tâmpla lui Rasputin, au fost autorii celor două cârţi. Prinţul Iusupov In acest volum re­cent face istorisirea faptelor cu o artă care nu depăşeşte totuş un cadru de relatare obiectivă. Arta lui constă în a scoate în evidenţă latura, psihologică a momentelor prin care au trecut complotiştii şi cu deosebire punerea la punct, in­­formativă, a epocii tulburi când s’a comis celebrul asasinat. Cartea trebue citită pentru că re­povesteşte momentele istorice cele mai tragice ale unei mari puteri eu­ropene şi pentru că le îmbracă în­tr’un stil cald şi­ limpede. PRINŢUL FELIX IUSUPOV Bibliografie In cronicele viitoare ne vom ocu­pa treptat,­ despre următoarele cărţi: Cavalerii verticali, roman de Ionel Jianu şi Al. Bilciurescu. Editura Naţională S. Ciornei. Ediţie restrân­să şi de lux. ■ Ajutor­ r­oman de Dezideriu Sza­bó. Editura Naţională*­ S. Ciornei. Vol. I 336 pagini 60 lei. Călătoria unui romanciar în jurul lumei de Blasco Ibanez, în tradu­cerea d-lui H. S­tanielevici. Editura „Adeverul”, 306­­ pagini 60 lei. Cad frontierele roman de Sever Dinescu. F. E. 156 pag. 40 lei. Răutăţi mici pentru oameni mari, —­­ epigrame — ■ de­­Al. Negură cu gravuri de Marcel Olinescu. Fol. 100, pag. 50 lei. Atitudini politice şi literare de D. Tomescu. Editura „Scrisul româ­nesc, Craiova. 330 pag. 70 lei. Mireasa multiplă (Ţapul) roman de F. Aderca. Editura Universala Alcalay. Ediţia II-a. 220 pagini 20 lei. Parada dascălilor de Anton Hol­ban. Editura Cugetarea 110 pag. 40 lei. Despre obligaţiuni de N. Joe Con­­stantinescu, preşedinte la Curtea de apel din Bucureşti. 460 pag. 200 lei. Naţionalismul lui Eminescu stu­diu de D. Murăraşu. Editura Buco­vina I. G. Toronţiu 370 pag. 180 lei. REVISTE Azi Nr. pe Martie. Redactor Zaha­­ria Stancu. Adam nr. pe Martie; redactor I. Ludo. M. Gr. &H. R. D­Í­M­Í­N K­­A­T­A Apollonius din Tyane la Naţional Luni, 4 Aprilie, va avea loc pre­miera poemului „Apollonius din Tyane“, al d-lui Adrian Berea. Direcţia de scenă o are măiestrul Paul Gusty. Rolurile principale d. Ion Manolescu, d-şoara Maria An­ca şi d. Pop­ Marţian. Decorurile semnate de talentatul pictor Cornescu. Muzica de d. Bărcănescu. Giletele la cassa Teatrului Na­ţional. u.KA MARIA ANCA hi ajutorul unui intelec­tual bolnav Suma din urmă 19.080 „Uniunea ziariştilor profe­sionişti’’ 1.000 I. Niculescu-Ritz, senator 100 D-ra L. Ch. 200 Trei elevi ai liceului Libros 35 , Total 19.415 Subscripţia continuă. * Conferinţa pe care d. profesor I. Petrovici a anunţat-o pentru spori­rea acestui fond va avea loc in sea­ra de 7 Aprilie. Titlul conferinţei: „Aspecte si si­luete de la Geneva”. Cei cari doresc să asiste sunt ru­gaţi să se adreseze de pe acum cer­cului „Libertatea” (str. C. A. Roset­­ti) spre a si retine biletele de in­­itrare. Turbuni studenţeşti la Malta MALTA, 29. (Ratior). — In cursul unei întruniri a studenţilor, prin ca­re se protesta împotriva deciziunei guvernamentale care restrânge în­trebuinţarea limbei italiene, s’a pro­dus ori o puternică ciocnire intre studenţii din Malta. întrunirea a fost dizolvată. Un bătrân trecător a fost grav rănit. Autoritățile au luat măsuri ca or­dinea să nu mai de tulburată. ’ WlHQl » Utf» I — —- —. Elveţia cuprinsă în planurile Europei centrale ZURICH. — După cum se comu­nică din Paris ziarului „Neue Zür­cher Zeitung”, primul ministru Tar­­dieu a pus în discuţie cu prilejul tratativelor economice din Paris cu consilierul federal elveţian Schul­­thess, şi chestiunea atragerei Elveţiei în planurile sale de asanare pentru Europa centrală. Se proectează cu acest prilej în mod manifest o par­ticipare a capitalurilor elveţiene la măsurile financiare de ajutor. D-l Tardieu şi-a exprimat convingerea că, în cazul când nu se va face ni­mic, soarta Europei centrale ar pu­tea deveni extrem de critică. In le­gătură cu aceasta d-sa a accentuat că Franţa nu urmăreşte o politică izolată, ci, dimpotrivă, o acţiune comună cu Germania, Anglia şi Ita­lia. Un târg de produse palestiniene in Bucureşti Primim : La 10 Aprilie a. c. se deschide în str. Barăţiei No. 9, un târg de pro­duse palestiniene, organizat­­de Ke­ren Kayementh Lelsraei din Roma­nia, pentru care autorităţile româ­ne au acordat o serie de reduceri însemnate. La acest târg vor fi expuse pro­dusele solului şi produselor pales­tiniene cu căutare in România. O serie de personalităţi conducătoare ale vieţii economice româneşti au acceptat patronajul acestui târg Acum când se pune serios proble­ma comerţului românesec­in Pales­tina, chestiunea importului pro­duselor palestiniene in România are din punct de vedere comercial cea mai mare însemnătate. Târgul a­­cesta este destinat să constitue un pas însemnat pe drumul unor rela­­ițiuni regulate economice româno-­­ palestiene. .. '■ ■ I ... . — lucruri mărunte .Ochelarii au fost­ inventaţi acum vre­o 700 ani, de unul dintre cei mai mari savanţi,­Roger Bacon îm­preună­ cu un călugăr florentin. Tot Bacon a inventat şi lupa. * Untură de peşte de balenă e în­trebuinţată în diferite scopuri: se extrage din ea glicerină, se între­buinţează la fabricarea săpunului şi prin prim anumit procedeu chi­mic de solidificare se poate obţine dintrînsa, o margarină gustoasă şi hrănitoare. Măslinul poate fi socotit ca ma­­tusalemul printre pomii cultivaţi; există măslini de peste o mie ani. Copacul e, adult abea la vârsta de treizeci de,, ani, la o epocă, când cei mai mulți pomi fructiferi mici nu mai dau roade. In Norvegia crescătoria de canari joacă un rol important în fiecare an se exportă peste 100.000 exem­plare din aceste păsări. * * Soţia unui diplomat acuzată de furt Soţia ataşatului comercial norve­­ghian din Berlin d-na Birkeland a fost acuzată de furtul unei blăni. Soţia ataşatului intrase în Noém­imé anul trecut într'un magazin de blănuri dar nu se putuse hotărî să cumpere o blană. După plecarea ei se observă lipsa unui mantou de blană de preţ. Zilele trecute pe când soţia diplomatului se plimba pe stradă a fost acostată de patroana magazinului in chestie care a afir­mat că recunoaşte într’ânsa pe hoa­ţa blănii dispărute în toamna tre­cută. D-na Birkeland sări într’o ma­şină pentru a pune capăt scenei pe­nibile. Șoferul fiind informat de ce e vorba a dus pe d-na Birkeland la consulatul norvegian și, n’a dat ascultare cererei reclamantei de a nu lua pe d-na în mașină. Amintiri Numeroase amintiri din anii teribili se îndreaptă azi spre muzeele de răz­boi, unde copiii care nu au cunoscut dezastrul luptelor grozave, le vor con­templa cu puţină teamă şi puţin res­pect. Astfel, regina Mary a Angliei a tri­mis muzeului de război din Londra di­ferite obiecte la care ţine mult: o cu­tie de lemn fin încrustată de către sol­daţii belgieni in 1915; un vas de os sculptat ,pe care i l-a dăruit un soldat englez 1917. .Si în fine o pereche de sfeşnice falentate in 1913 de către pri­zonierii germani din insula Man. Etichetele explicând provenienţa a­­acestor diferite amintiri sunt scrise chiar de mâna reginei Mary. ffif rartw.fiigjgaaMKi fficO Cel mai vechi ziar femenist Feministele din toată lumea vor fi încântate când vor şti că încă din anul 1829 au avut o precursoare în însăşi fiica marelui Goethe, care di­rija la Weimar un ziar intitulat Haosul. Ottilia von Goethe, fondatoarea lui era o femeie extrem de cultă şi fiecare număr din acest ziar trebuia să conţină colaborări în cel puţin trei limbi! Aceasta spre a da posibilitatea de a se manifesta talentelor literare din diferite naţionalităţi. Tineri scriitori, germani, francezi, englezi au publicat în Haosul ver­suri şi proză, însuşi Goethe colabora d­in când în când la el cu mici poezii. Copaci, cari se sinucid . Nu toată lumea ştie, că există ar­bori, cari pier, printr’un fel de si­nucidere. Astfel sunt jugaştri, ulmi, stejari, molifţi, copaci viguroşi şi frumoşi, care mor, nu din pricina vre­unor boli, a intemperiilor, a pă­mântului neprielnic etc., ci din cau­za obiceiului lor de a-şi încolăci ră­­dăcinele aproape de suprafaţă, în jurul trunchiului, zugrumând ast­fel căile de hrană ale întregului copac. In special jugaştrii din re­giunile bfilioase se sinucid în acest fel. Jugastrul norvegian transplantat, adoptă şi el acelaş obiceiu funest, pe când în patria sa, îşi înfige în­deobşte rădăcinile adânc în pă­mânt, împrăştiindu-le în formă de stea. Când procesul de încolăcire a ră­dăcinilor in jurul trunchiului nu e încă intrio fază prea înaintată, e­­xistă un leac, şi anume, tăerea ră­dăcinilor zugrumătoare. Dintre toate curţile regale ale Eu­ropei aceea a­l Angliei mai păstrează încă, tradiţia marilor recepţii pline de rest de odinioară. Pentru sezonul următor, şambelanul Curţei, a anunţat de pe acum invita­ţiile purtând datele de 11 şi 12 Mai ?­ 23 şi 24 Iunie. Debutantele, care vor fi prezentate zilele astea suveranilor, îşi vor primi cărţile cu trei săptămâni înainte. De pe acuma insă o activitate mare în­cepe să se desfăşoare la toate atelie­rele de mode care pregătesc adevărate capod­opere pentru seratele regale. Re­gina Mary şi-a ales un lamé de aur de o transparenţă ideală, pentru una din rochiile ce va purta; o altă rochie va fi de satin Ivoriu şi probabil lucrată in scumpe broderii ce vor da de lucru la numeroase lucrătoare. O deviză unică a fost luată anul acesta de toate doam­nele­ engleze: cumpăraţi totul in An­glia, ceia ce însemnează un discret boi­cot pentru modele, confecţiunile pari­ziene la care se furnisau multe elegan­te londoneze. Curiozităţi din lumea largă Recepţii regale ii nr.... I —— temei Ghica în faţa avionului său S. E. T., cu care a făcut eri în raidul București-Sau­ţen Pagina 3-a Farul Parisului Un proiect grandios a fost elabo­rat de curând de către doi excelenţi artişti parizieni, arhitecţii Henry Favier şi sculptorul­­Teamn­ot, care a sculptat" dantelele de piatră ale Palatului definitiv al coloniilor din Expoziţia de la Vincennes. Ambii au in­aginat înălţarea unui monument naţional în plata­ rondă a Apărării, la începutul triumfalei căi Concor­de-Etoile-Porte Maillot. Acel monument, construit pe înăl­ţimea lui Neuilly, se va înălţa ca o­­ flacără atestând avântul miracu­los al unei epoci şi unei civilizaţii.­ El va fi botezat: „Farul Parisu­lui”. Acest monument se compune din­­tr’o primă plat­formă, la­ care te urci din afară prin şase scări largi susţinute de şase coloane concen­trice. El se sfârşeşte la o înălţime de 70 de metri unde începe o terasă circulară împrejmuită de mici co­loane luminoase. De pe platforma care susține edi­ficiul gigantic, ochiul privește ce­rul. Semnal luminos ce va veni de călăuză avioanelor viitor,­ulu­i, Fa­rul Parisului va fi demn de orașul Lumină. Telepatie in ajutorul căutării copilului lui Lindbergh Un cunoscut telepat din Bratisla­va, complect surd, anume Franz Gold a ţinut, o ’şedinţă senzaţională la hotelul Adlon, în faţa reprezen­tanţilor presei. " • • Experienţele au fost, făcute în ve­derea regăsirei copilului lui, Lind­bergh şi sub controlul medicilor. S'a lucrat in două r­edhim­uri ale că­ror declaraţii au fost in bună parte identice. Primul medium a văzut în transă copilul, l’a descris ară­­­tând şi­ aranjamentul camerei.. copi­laşului în vila lui Lindbergh până în Cele mai miri amănunte. Mediumul a văzut copilul într’o că­măşuţă albă­ culcat într’un pătuţ cu perdele albastre. Ambele medii au declarat că copilul a fost răpit de trei bărbaţi şi o femeie grasă. După vedeniile mediilor copilaşul a fost dus într’un automobil mare, negru, într’un oraş mare. Un medium vorbea de New-York, Ghicago. Mediumul care vorbea de New-York a dat declarații mai pre­cise indicând că e vorba de o clădi­­re mare în Avenue 17. In urmă a început chestionarul. Telepatul întreabă și mediumurile răspund cu glas voalat. Iată cum a decurs dialogul: — Ce se face acum cu copilul? — E îngrijit. Copilul plânge. — Când va fi restituit părinţilor? — Peste patru săptămâni. — Copilul se va înapoia sănătos?. — Nu. — Ce-i lipseşte copilului? — Are temperatură. — Ce vor oamenii cu copilul? — Bani. — Cu ce se ocupă răpitorii copi­lului? ;■«-— N’au nici o ocupaţie. — Trăesc din crime? — In parte. — De ce mai ţin copilul? ■ . — Li-e teamă. 1 ‘ Telepatul Gold e convins că de­claraţiile corespund realităţii. Cinematograful in gări Ce este­­de făcut când neşansa punându-se în calea unui biet că­lător îl aduce în gară după pleca­rea trenului ce trebuia să­ ia? Iată o întrebare care punându-şi-o direcţia gărei Saint-Lazare, a­­­solu­ţionat-o, instalând în staţie un ci­nematograf permanent ce va calma nervii iritaţi ai voiajorului făcăn­­du-l să aştepte în chip agreabil tre­nul următor. Numai dacă filmul fiind prea in­teresant nu-l va reţine şi-l va sili să scape şi trenul următor.... GOETHE FAUST jtragedîe în 5 acte» Tra­­ducere de losif Nădejde. A apărut în excelenta Bibliotecă „Dimineaţa*« No. 32 200 pagini 20 tei De vânzare la toate librăriile şi depozitele de ziare.

Next