Dimineaţa, iunie 1932 (Anul 28, nr. 9134-9161)

1932-06-01 / nr. 9134

D­ Anul 28 No. 9134 'trintmiti’ PUDRA OCEAN HEU DE PARIS ESTE CEA MAI ADERENTA SI BINE PARFUMATA 12 pagini Miercuri 1 Iunie 1932 PENTRU ORICE LINGERIE FINA” Fondată în 1904 de CONST. MILLE 3 Lel I Bucureşti, Str. Gonst. Mille 7-11 (Sărindar) TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea: 3-a31 Direcția: 3-2474. Adiţia: 3-2473 Provincia: 3-10bo SăpcomPr­uro­­ D­ Argetoianu despre criza financiară Un consiliu de miniştri sub preşedinţia suveranului Viaţa noastră economică şi fi­nanciară — în genere destul de pre­cară — s’a resimţit mult în rău, de pe urma celor mai alarmante zvo­nuri puse în circulaţie în ultimele zile, în special din momentul în care s’au cunoscut concluziile ra­portului Rist. Aceste svonuri şi relatări, în mod firesc trebuiau să aibă şi co­relaţii în ordine politică. Pentru unii părea clar că ne a­­flăm în faţa unei crize de guvern, nu numai a unei crize financiare. — Fată de vâlva, care s'a făcut în jurul raportului Rist şi de toate comentariile, cu sau fără tâlc, cari şi-au făcut drum în opinia publică, am venit să vă întrebăm dacă sun­teţi dispuşi să ne daţi informaţiuni şi lămuriri asupra conţinutului ra­portului expertului francez ? — Nu numai că sunt dispus să vă dau lămuririle pe care mi le ce­reţi, dar sunt chiar foarte mulţu­mit de prilejul ce-mi oferiţi de a pu­ne la punct o chestiune foarte sim­plă pe care unii au complicat-o di­nadins. O anumită presă, servind anu­mite interese politice, precum şi protagoniştii acestor interese, au crezut că pot face dintr’un instru­ment tehnic, o armă politică împo­triva guvernului. S’a pornit la atac cu surle şi cu tobe împotriva gu­vernului şi împotriva conversiunii şi — lucru ciudat — „goarna a su­nat“ şi de data aceasta, tocmai în lagărul acelora cari nu ar avea ni­mic de profitat, dar absolut nimic, de pe urma unei schimbări de re­gim. Nimic mai ciudat decât ideia de a prezintă raportul Rist, ca o cărămidă căzută în capul guvernu­lui, atunci când ştiut este, că noi am chemat pe experţii francezi, că noi am cerut raportul pe care l-a întocmit d. Rist şi că noi am pus la îndemâna d-sale toate datele statistice pe temeiul cărora a alcă­tuit raportul său-Cred oare onorabilii noştri ad­versari că după un an de guver­nare nu cunoşteam noi într’atâta situaţia noastră financiară, ca să putem aştepta cine ştie ce aprecieri măgulitoare din partea d-lui Rist? Cunoşteam situaţiunea noastră atât de bine încât, întrucât priveşte a­­naliza administraţiei finanţelor noa­stre, am fi putut redacta noi rapor­tul d-lui Rist. Dacă am chemat experţii fran­cezi, a fost fiindcă am voit să a­­ducem în faţa opiniei publice, pă­rerea unor oameni obiectivi, nevn-Pentru a da putinţa cetitorilor să cunoască realitatea celor cu­prinse în raportul Rist şi a felului cum privesc organele de conducere ale guvernului acest raport şi în genere problemele la ordinea zilei, ne-am adresat d-lui C. Argetoianu, ministru de finanţe, cel mai indicat a vorbi în cunoştinţă de cauză- In cele ce urmează, redăm con­vorbirea, aşa cum ea a decurs. Spusele d-lui ministru de finanţe aduc incontestabil elementele u­­nei mai clare aprecieri a situaţiei,­teresaţi în luptele noastre politice şi cu o reputaţiune tehnică recu­noscută. Aducând astfel la cunoş­tinţa tuturor, în mod obiectiv, gre­şelile săvârşite în trecut, am soco­tit că puteam să înlătur pentru vii­tor repeţirea lor. Pentru a pune capăt inexactită­ţilor atribuite raportului Rist, cred că cea mai simplă cale este publi­carea acestui raport. In viitorul consiliu de miniştri, care va avea loc Marţi, voi cere autorizarea a­­cestei publicări; până atunci vă voi analiza în câteva cuvinte conţinu­tul raportului. Critica d-lui Rist se referă, întru­cât priveşte finanţele, la chestiuni de fond şi la chestiuni de formă. După aceia d-sa îşi dă părerea a­­supra a trei legiuiri recente (legea asanării datoriilor agricole, legea lichidării judiciare şi legea mono­polului alcoolului) şi conchide prin­­tr’o serie de sfaturi programatice, în vederea vindecării crizei noas­tre financiare. Să le luăm pe rând, tare din bilanţurile noastre pe anii 1929, 1930, 1931 şi 1932, cerând rectificarea unora şi ventilarea al­tora. D-sa aprobă fără rezervă sis­temul de alcătuire al bugetului nos­tru pe 1932, cere însă stricta lui a­­plicare, întrucât priveşte metodele şi le­giuirile financiare, pe care ne-am obligat prin angajamentele din 1929, să le înfăptuim, d. Rist enu­­meră foarte pe scurt, ceia ce am făcut și insistă foarte mult asupra celor câteva măsuri, care au rămas încă de adus la îndeplinire, întrucât privește metodele și le­giuirile financiare, pe care ne-am obligat prin angajamentele din 1929, să le înfăptuim, d. Rist enumără foarte pe scurt, ceia ce am făcut şi insistă foarte mult asupra celor câ­teva măsuri, care au rămas încă de adus la îndeplinire. CONTINGENTELE PRAC­­TICE Şl POSIBILITĂŢI­­LE REALIZĂRILOR In toată această parte de exami­nare a regimului nostru financiar, d. Rist scrie cu toată competinta, cu toată obiectivitatea profesorului şi, trebue să adaug, cu toată sim­patia omului care a stat lângă noi şi a ajutat primii noştri paşi pe ca­lea stabilizării. Singura şi uşoara critică ce i s’ar putea face este că vorbeşte prea ex ca­thedra, prea ca profesor şi nu destul ca om politic, care trebue să ţie seamă de contingenţele practice şi care trebue să ştie că, cu tot efortul, de multe ori cele mai bune inten­­ţiuni nu pot fi duse până la etapa realizării. Ar fi prea lung să arăt aci tot ce s-a făcut la ministerul de finanţe de exemplu pentru normalizarea an­gajamentelor de plată. Această chestiune fiind esenţială în expune­rea d-lui Rist, am redactat un me­moriu special asupra ei, pe care îl voi publica odată cu raportul fran­cez, măsură excelentă cu con­diţie să ai de unde. Pentru o ajutorare imediată ca şi pentru o îndrumare a viitorului, d. Rist ne propune să ne adresăm Societăţii Naţiunilor. Raportul Rist nu poate fi armă politică împotriva guvernului D­­C. ARGETOIANU Marea criză prin care trecem, de altfel ca toate ţările crud încerca­te de război, a împiedicat multe şi utile planuri ale oamenilor de ini­­tivă şi de bine. Intre altele se află înscrisă Expoziţia copilului ce ur­ma să aibă loc în luna Mai, cu par­ticiparea străinătăţii şi numeroase standuri şi manifestări privitoare la aceşti mici regi ai sufletelor tu­turor. Cu regret însă organizatorii au trebuit să renunţe şi Expoziţia co­pilului a rămas un ideal realizător în timpuri mai bune. Totuşi, societatea „Principele Mircea“, care mai presus de toate şi-a asumat la noi nobila misiune de-a lupta împotriva tuturor rele­lor ce doboară copilăria, nu a lăsat să treacă fără pic de amintire luna florilor şi a reîmprospătării firei, luna Madonei şi deci a celei mai sfinte dintre mame, fără a o cinsti cum se cuvine. Şi concomitent cu societatea or­todoxă a femeilor care a sărbă­torit ziua născătoarelor, societatea „Principele Mircea“ a înflorit o în­treagă săptămână cu surâsul copi­laşilor ei fericiţi. Săptămâna copilului a fost dacă nu bogată în petreceri, în discur­suri şi manifestări zgomotoase ne­­permise, cum spusei, din pricina cri­zei, ea a rămas totuşi ca o dâră lu­minoasă în minţile tuturor celor ce au văzut zeci şi sute de copilaşi de­filând şi prin buna lor înfăţişare dovedind cât înseamnă pentru ei îngrijirea, dragostea, higiena. Căci aceste trei principii în deosebi s’au străduit întotdeauna membrele so­cietăţii „Principele Mircea“ să le aplice ocrotiţilor ei. Şi cine nu sânt aceştia ? In care periferie nu şi-a întins a­­ripile ei blânde societatea ce îm­parte lapte sugarilor, hăinuţe mi­cuţilor, medicamente şi îngrijiri bolnavilor ?­ Ce copil de şomer, de lucrătoare istovită, de funcţionar cu leafa ine­xistentă, ce vlăstar al satelor pus­tiite de mizerie nu a fost măcar o­­dată căutat în dispensarele socie­tăţii şi înveselit, mângâiat prin zâmbetul bunelor doamne. Dar so­cietatea nu se mulţumeşte numai să dea leacuri, hrană şi alimente, mi­cuţilor ei protejaţi. Scopul ei este şi mai mare, planul mai vast. Ea îmbogăţeşte mintea mamelor, le învaţă cum să-şi iubească copiii pentru folosul lor, cum să-i îngri­jească şi cum să se închine la unica zeiţă numită Higiena, sub egida că­reia cresc nevătămate plantele o­­meneşti. Pentru acestea toate săptămâna copilului organizată de feele blânde ale „Principelui Mircea“ va rămâ­ne ca un îndemn şi o frumoasă a­­mintire pentru toate mamele ţării noastre. DEMISIA DOMULUI GRUENING IMINENTA BERLIN, 30 (Dansat»). — Se aşteaptă cu­ cea mai mare încordare rezultatul întrevederii care va avea viitorul ministru de războiu al Germaniei loc azi după amiază între preşedintele Hindenburg şi cancelarul Bruelling. Această întrevedere este continuarea audienţei pe care primul ministru a a­­vut-o ori la preşedintele Heichului, imediat după sosirea acestuia la Ber­lin. Discuţiile de azi vor fi hotărîtoare pentru situa­ţia cabinetului. După prima întrevedere de eri s’a publicat un co­municat oficial, care ara­tă numai că azi vor conti­nua conversaţiile între mareşalul Hindenburg şi d. Bruening, astfel că re­zultatul va fi publicat luni seara. Totuşi circulă cu insi­stenţă svonul că demisia guvernului este iminentă. Un nou comunicat ofi­cial desminte aceste ştiri, declarând că svonul este prematur, deoarece o ho­­tărîre nu va fi luată îna­inte de astă seară. Presa este în general esemistă, şi susţine că d­­rvening va demisiona chiar azi. Ziarele democrate con­stată că situaţia politică tinde spre un desnoslă­­mânt care va duce la con­stituirea unui regim de dictatură. GENERALUL HOSSE Critica legiuirilor financiare Partea a doua a raportului d-lui Rist se ocupă cu repercuţiunile fi­nanciare ale legilor asanării dato­riilor, lichidării judiciare şi mono­polului alcoolului. D. RIST CONTRA MONO­POLULUI ALCOOLULUI D. Rist este împotriva a­­cestei din urmă legi, sin­gura cu caracter finan­ciar, şi cere desfiinţarea ei şi revenirea pur şi sim­plu, la regimul alcoolului dinainte de 1927. Teoretic d. Rist are perfectă dreptate şi ne-am gândit şi noi în­tâi la revenirea regimului dinainte de 1927, adică la suprimarea dife­renţei de taxe, între alcoolul indus­trial şi alcoolul fabricat de cei 800.000 podgoreni din struguri şi prune. Numai că această revenire nu mai este azi posibilă, din punct de vedere politic şi social. Mono­polul alcoolului, suprimând taxele şi înlocuindu-le cu preţuri de cum­părare şi de vânzare, tinde tocmai să înlăture şi neajunsul taxelor di­ferenţiale şi obstacolele puse în calea acestei diferenţe. D. Rist, pe baza datelor ce i-au fost comunicate de d. Picharles, crede că monopolul ne va costa scump şi ne va raporta puţin. Noi credem că d. Picharles se înşeală şi că d. Rist va avea ocazia să constate, că fără a se putea reveni la rezultatele de încasări dinainte de 1927, monopolul alcoolului ne va aduce un sensibil spor la veni­turi. CONVERSIUNEA SI LI­CHIDAREA JUDICIARA SUNT LEGI CU CARAC­TER SOCIAL IMPERIOS întrucât privește cele­lalte două legi, ele nu nu­mai că nu sunt legi cu ca­racter financiar, dar fiind legi cu caracter social, sunt prin definiţie legi cu consecinţe antif­inanciare. O binefacere socială tre­bue, într’adevăr, întotdea­una plătită şi noi am cău­tat ca această plată să a­­tingă cât mai puţin cassa statului şi să jignească ia­răşi cât mai puţin princi­palei© noastre instituţii financiare. D. Rist crede că Statul îşi asumă prin legea asanării prea multe ga­ranţii, care ar putea încărca în mod periculos bugetele publice. Tot d. Rist recunoaşte însă, în raportul d-sale, că fiecare cetăţean român suportă astăzi, faţă de da­toria publică, o sarcină mai mică ca­m înainte de război. Există prin urmare o elasticitate în ceia ce pri­veşte datoria noastră publică, pe care o putem folosi în interesul obştesc. D. Rist mai cere ca legea asa­nării să nu aducă nici o pagubă Băncii Naţionale, împreună cu di­recţia Băncii Naţionale şi cu d. Auboin, am putut stabili anumite formule, care vor fi introduse în legea finanţării asanării şi care vor da deplină satisfacţie d-lui Rist. întrucât priveşte legea lichidării judiciare, regretăm că d. Rist s-a lăsat influenţat de diferite cercuri interesate şi că afirmă, că supri­marea falimentului, va avea o rea influenţă asupra creditului intern şi asupra încrederei capitalului. Oricum ar fi, credem că aceste două legi, a căror imperioasă necesitate so­cială a fost resimţită de toată lumea, nu puteau fi înlăturate numai din con­­sideraţiuni de ordin fi­nanciar. D. CH­­RIST Remediile recomandate de d. Rist In ultima parte a raportului său, d. Rist preconizează o serie de măsuri pentru vindecarea relelor de care suferim. Toate aceste mă­suri sunt excelente.­­Unele din ele sunt deja in curs de aplicare şi veţi lua cunoştinţă de ele cu prilejul pu­blicării raportului. Ele toate n’au decât un singur cusur: că nu pot da rezultate decât după un timp foarte îndelungat. Intre altele, d. Rist propune pre­vederea în fiecare buget a unui fond pentru plata deficitelor, trecute. ,7. ERORILE ŞI DESECHI­­LIBRUL BUGETAR D. Rist reaminteşte întâi în scurte cuvinte erorile bugetare să­vârşite până în 1929, mai ales în anii cari au precedat imediat stabi­lizarea, în cari s’au contabilizat, în bugetele noastre, considerabile ex­cedente (care s’au angajat în di­verse cheltueli), atunci când în rea­litate, existau deficite de miliarde­ D. Rist nu se întinde asupra ace­stei perioade, nu ca să nu supere pe liberali, ci pentru că pe d-sa îl interesează aproape exclusiv cele petrecute de la stabilizare încoace. Intr’adevăr, d-sa constată, și con­stată cu dreptate, că nu ne-am ţinut de la 1929 încoace de toate anga­jamentele luate, prin legea mone­tară din acel an şi prin diversele convenţiuni semnate cu prilejul sta­bilizării. In alcătuirea bugetelor pe 1930 şi 1931, nu s’a ţinut seamă de începerea perioadei de deflaţie şi sporindu-se în mod nechibzuit eva­luările veniturilor, s-au sporit şi cheltuelile, provocându-se astfel considerabile deficite. Creându-se regiile şi casele autonome, au dat şi acestea naştere la considerabile şi inutile sporiri de cheltueli. Punctul capital însă pentru d. Rist este, că în executarea bugetelor care au urmat stabilizarea, s’a făcut o gravă deosebire între angajări şi ordonan­­ţări de cheltueli, supunân­­du-se la posibilităţile tre­zoreriei numai ordonan­­ţările (şi nici acestea în­totdeauna), şi lăsându-se libere angajările, în limi­tele creditelor bugetare. Diferenţa între sumele cari au fost astfel anga­jate şi sumele cari au pu­tut fi plătite, constitue de­ficitele bugetare de azi. Această gravă eroare, — care pentru d. Rist este cauza dezechi­librului bugetar de astăzi, — am constatat-o şi noi la venirea noas­tră la guvern şi am făcut tot ce ne-a stat în putinţă, pentru a o în­lătura. Lucrul nu a fost şi nu este însă uşor, fiindcă nicăeri, ca în materie financiară, nu se poate spune cu mai drept cuvânt, că critica este uşoară, dar înfăptuirea grea. APLICAREA STRICTĂ A BUGETULUI PE IS32 D- Rist mai analizează în rapor­tul d-sale o serie, de posturi buge­ ESTE EXCLUS UN AJU­TOR BĂNESC IMEDIAT Atât întrucât priveşte raportul Rist. Acum încă câteva cuvinte pentru garnitură. Obţinerea sau neobţinerea unui a­­jutor bănesc imediat, nu a fost şi nu este în legătură cu raportul Rist. D. Rist şi colaboratorii d-sale au sosit în ţară în plină campanie electorală franceză şi oricine a ur­mărit această campanie a putut să-şi dea seama că ea a fost făcu­tă de toate grupările pe baza a două lozinci : 1) dacă Germania nu mai plăteş­te reparaţiile, nici Franţa nu trebue să mai plătească Americei şi 2) nici un franc francez în afară din Franţa. Portofoliile capitaliştilor­ fran­cezi au suferit într-adevăr în ulti­mii ani, astfel de scăderi de pe urma plasamentelor în streinătate, încât portofoliile reduse cu 60% sunt considerate ca fericite. Pe a­­ceastă chestiune a împrumuturilor streine, toate grupările au luat an­gajamente şi în fruntea tuturor partidul radical, care deja în toam­na şi în iarna trecută, combătuse în fostul parlament operaţiunile de credit consimţite statelor streine. Conjuctura financiară europeană e de aşa natu­ră, încât astăzi chiar fără raportul Rist, sau cu un raport­­ist maximum de elogios, tot nu am putea căpăta nimic. Atunci? Atunci în fine şi cu adevărat prin noi înşi­ne- Dar pentru aceasta tre­ bue să nu ne mâncăm între noi ca nişte câini şi trebue să eliminăm pe oamenii de rea credinţă. Scrutator Consiliul de miniştri prezidat de rege Consiliul de miniştri de astăzi de sub preşedinţia suveranului, a fost convocat în urma propunerii d-lui prim ministru N. Iorga. Se vor discuta două chestiuni: e­­conomiile bugetare şi unele aran­jamente cu Banca Naţională. In ce priveşte economiile, deci­ziile ce se vor lua privesc, în pri­mul loc, ministerele supra­încăr­cate de cheltueli şi unde econo­miile la material sunt posibile. In ce priveşte discuţiile cu Ban­ca Naţională, propunerile ce se vor face vor fi toate în cadrul şi cu respectul desăvârşit al legii de sta­bilizare. Este probabil că d. Argetoianu va­­ autorizat să ducă mai departe discuţiile în curs. D. Iorga voia să demisioneze S’a afirmat, în cursul dimineţii de fri­că fa­ţă de greutăţile momen­tului, d. profesor’ N. I­or­ga, preşedintele consiliu­lui, şi-a manifestat inten­ţia de a prezenta demi­sia guvernului. In urma conciliabilelor cari au avut loc, d. prim ministru Iorga a renunţat la demisie. D. Titulescu n’a fost chemat în ţară Am afirmat dăunăzi — contrar celor susţinute de unele ziare — că d. Titulescu n’a fost chemat în ţară. Menţinem în totul această informa­­ţiune. De altfel, când se pomeneşte des­pre chemarea d-lui Titulescu, opi­nia publică ştie imediat despre ce este vorba. Or, pentru moment cel puţin, problema unei schimbări de regim nu s’a pus. Fără îndoială că in mintea rege­lui îşi face tot mai mult drum con­vingerea că un guvern de concen­trare ar fi necesar. Sunt unii, cu serioase mijloace de informaţie, cari vorbesc despre probabilitatea unei combinaţiuni Titulescu-Maniu­ Duca* Şi argumentul lor e serios. Insă, opera de redresare internă şi de noui măsuri de economii bugetare presupune o forţă mai mare de re­zistenţă de­cât acea pe care o re­prezintă guvernul Iorga. Acest lu­cru e perfect adevărat. Rămâne însă, de văzut în ce for­mă se doreşte o atare combinaţie» dacă, în forma dorită ea va putea fi realizată şi dacă pentru reali­zarea ei nu se cere încă un răgaz care ar trece, eventual, dincolo de sfârşitul conferinţei de la Lau­sanne. In orice caz, pentru moment, nu este vorba de chemarea d-lui Titu­­lescu. JL Sancţiuni împotriva celor care au atacat la congresul didactic D. Stancu Brădişteanu suspendat.­D. Forţa trimis in judecată dri dimineaţă la ministerul in­strucţiunii s-a ţinut o consfătuire între părintele N. Popescu, secretar general a! instrucţiei, păr. A. Crâ­­rciunescu, secretar general la culte, şi d-nii consilieri Const. Chiriţescu, I. Bratu şi I. Puşcariu. Această consfătuire a succedat întrevederii dintre d. prof. N. Iorga ministrul instrucţiunii şi p­r. N. Popescu secretarul general al in­­strucţiunei, în care d. prim-ministru a hotărît sancţiuni împotriva prin­­cipalilor vorbitori de la congresul corpului didactic. SUSPENDAREA D-LUI STANCU BRADIŞTEANU In primul rând d. Iorga a suspen­dat pe d. Stancu Brădişteanu din postul de director general al culte­lor pentru că în calitate de preşedin­te al Federaţiei salariaţilor publici a făcut acel rechizitoriu contra gu­vernului. •­­ Contra d-lui Brădişteanu s’a insti­tuit şi o comisie de anchetă. MASURI ÎMPOTRIVA D-LUI PROF. FORTU Consiliul dela ministerul de ins­trucţie s’a ocupat şi de situaţia membrilor corpului didactic, cari au rostit cuvântările vehemente din congres. Deocamdată, după cât suntem in­formaţi, s-a hotărît trimiterea în comisia de judecată a ministerului instrucţiunii, a d-lui prof. Gr. Forţu. D-sa va fi trimis şi în faţa instan­ţelor judiciare pentru instigaţii con­tra ordinei de stat şi pentru­ alar­­mism. E mai mult ca probabilă şi sus­pendarea d-sale. împotriva celorlalţi membrii al corpului didactic cari au rostit cu­vântări vehemente se vor lua de­­asemeni măsuri în consecinţă chiar in cursul zilei. ~ ■ - • w

Next