Dimineaţa, iulie 1932 (Anul 28, nr. 9162-9192)

1932-07-22 / nr. 9183

FlY-TOX Fondată în 1 904 «s CONST. MILLE3 Lei Bucureşti TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea: 3-33! Direcţia: 3-2474. Adiţia: 3-2473 Provincia: 3-10bo str. Const. Miile 7-I f Săfindar) S­ingura soluţie - reforma electorală Imediat după constituirea Ca­merelor vom avea un nou guvern. Aşa ne-a asigurat d. Vaida şi aşa e în firea lucrurilor , actualul guvern neavând altă misiune de­cât efectuarea alegerilor. Pro­blema noului guvern este, deci, pusă. Şi legitim este să ne între­băm: care ar putea fi el şi ce ar trebui să facă pentru îmbunătă­ţirea situaţiei financiare şi eco­nomice. La prima întrebare, răspunsul nu e greu de dat. Rezultatul ale­gerilor pentru Cameră şi prevede­rile ce se pot face asupra rezul­tatului alegerilor senatoriale nu îngădue decât două ipoteze: guvern naţional-ţărănist sau gu­vern de concentrare. Prima ipo­teză e mai probabilă, deşi cea de a doua e mai de dorit. E mai probabil un guvern uni­tar naţional-ţărănist pentru că tensiunea dintre partide, şi în special dintre cele două partide mari a căror colaborare ar fi re­almente utilă, a atins un grad a­­proape necunoscut la noi. înţele­gerea lor n’ar fi posibilă decât cu atât de mari sacrificii de per­soane, încât o putem considera de pe acum irealizabilă. Aşa a fost la noi totdeauna. Certurile personale au avut cuvântul hotă­­râtor, trecând peste programe, peste interesele ţării, peste tot ce ar­­putea aduce unirea forţe­lor.Un guvern, în care să vedem stând alături pe reprezentanţii autorizaţi ai partidului naţional­­ţărănesc cu cei ai partidului li­beral, este deci imposibil. Rămâne prin urmare, soluţia u­­nui guvern naţional-ţărănist. Nu este cea mai bună, dar pare sin­gura realizabilă. Şi se pune întrebarea, dacă, în situaţia de astăzi, un asemenea guvern ar fi în stare să dea ţării, ceea ce dânsa are dreptul să aş­tepte de la cârmuitori. E drept, programul cu care na­­ţional-ţărăniştii s-au prezentat în alegeri şi care, desigur, este pro­gramul eventualului lor guvern, se înfăţişează ca cel mai bine gândit şi mai practic din toate programele ce au fost fâlfâite în cursul campaniei electorale. El conţine soluţii practice pentru toate problemele actuale ale sta­tului. Dar atâta ajunge? Este, oare, suficient să ai soluţii? Nu este nevoie să ai şi puterea de a ie impune? Şi teama noastră aceas­­ta-i. Guvernul naţional-ţărănist va avea de rezistat unei formida­bile campanii, pe care toată opo­ziţia, în frunte cu partidul libe­ral, o va desfăşura în toate ches­tiile, pe toate domeniile şi sub toate formele contra lui. „Viito­rul“ o anunţă zilnic şi, după spi­ritul în care se menţin celelalte partide, este probabil că acestea vor seconda partidul liberal. Viitorul guvern naţional-ţără­nist va fi hărţuit din toate păr­ţile. Chestiunile de persoane vor avea întietate şi statul se va sbate în neputinţă şi mizerie. Soluţia aceasta nu va fi, deci, o soluţie. Şi ne întrebăm: unde vom ajunge? O ieşire totuş există. Nu una imediată pentru că înţelegerea oamenilor noştri politici, a tutu­ror, este prea obtuză. Este refor­ma electorală, care va tăia pofta partidelor de a stăpâni ţara cu exclusivitatea celorlalte şi, adu­­cându-le la realitate, le va sili să se înţeleagă pentru guvernări prin colaborare şi cu programe bine precizate. Examinaţi situaţia partidelor ieşite din lupta electorală pentru Cameră şi spuneţi dacă, iată pri­ma acordată listei majoritare, ar fi posibil un guvern de partid. Numai prima mai menţine pre­tenţia absurdă a priorităţii şi su­periorităţii unuia asupra celor­lalte. Odată prima dispărută, în­ţelegerea s-ar impune ca o nece­sitate vitală a statului. Parlamentul viitor va trebui să realizeze această reformă. E o datorie elementară şi patriotică a lui. Altfel cădem in haos şi în neputinţă. M. leşanu Frământări în vederea formării g­uvernului parlamentar Un guvern de concentrare exclus O primă etapă de guvernare — alegerile — e terminată. Nici rezul­tatele de ori de la Senat şi nici rezultatele de la diversele colegii speciale senatoriale, nu mai pot a­­duce o modificare în situaţia creată de rezultatul scrutinului de la 17 iulie. Odată prima etapă terminată, se pune problema a doua: instituirea guvernului definitiv. Această a doua etapă cuprinde două părţi distincte. Prima—data la care demisionează guvernul Vaida. A doua — cum şi cine va forma gu­vernul definitiv. In ce privește prima chestiune, la un moment dat triumfase ideia ca guvernul Vaida să demisioneze imediat după terminarea alegerii de la Senat, cel mai târziu Lunea viitoare. Aceasta pentru motivul simplu că guvernul Vaida fiind un guvern exclusiv de alegeri, nu poa­te prezida actul deschiderii parla­mentului, care presupune un mesa­giu cu anume solutiuni pentru toa­te marile probleme la ordinea zilei. In acest sens d-nii Mironescu si Voicu Nit­escu făcuseră declaraţii categorice, fată de unii din amicii lor politici. In cursul zilei de eri a survenit însă o schimbare. Intr’adevăr după o lungă convorbire dintre d-nii Vaida si Mihalache, s-a ajuns la concluzia că guvernul Vaida nu trebuie să demisioneze decât după ce se vor fi terminat discuţiile cu privire la validarea titlurilor noui­­lor aleşi. Nu ştim care a fost argumenta­rea d-lui Mihalache. Un lucru este însă clar. D. Mihalache a vrut să mai câştige timp. Şi aci vine a doua etapă. Este clar că modul cum se va constitui viitorul guvern, are o importanţă hotărîtoare pentru desfăşurarea ul­terioară a evenimentelor din sânul partidului naţional - ţărănist De la felul cum partidul va şti să rezolve această problemă, depinde mai mult chiar decât soarta guvernării ac­tuale naţional-ţărăniste. Şi cum, până acum pare cert că unele elemente înţeleg o guvernare tranzitorie până se va ajunge la gu­vernul cel mare prezidat de d. Iu- Ilu Maniu ; şi cum, pe de altă parte, sunt importante elemente In partid, cari consideră că din primul mo­ment se impune o guvernare, care să cuprindă maximum de forţe, divergenţa este evidentă şi nu se putea o soluţie, sub presiunea scur­tei durate până la 30 iulie, când se deschide parlamentul. Iată de ce s’a convenit ca guver­nul Vaida să nu demisioneze decât după terminarea validărilor. Cât despre guvernul definitiv în sine, unii mai cred că s’ar putea o încercare de guvern de concentra­re redusă. Dar şi aceştia recunosc marile dificultăţi cari fac­­cu ne­putinţă o atare guvernare. Pare deci absolut cert că vom avea un guvern de expresie majoritară. De altfel, acesta este şi sensul decla­raţiei de ieri, de la Radio a d-lui Vaida­ Voevod. Or, in privinţa acestui guvern, pare sigur că el nu ar fi acum pre­zidat nici de d. Iuliu Maniu, nici de d. Vaida Voevod. Cari sunt consideraţiile, cari de­termină această concluzie, e de prisos să le analizăm. D. Maniu a făcut să se ştie clar hotărirea sa, înainte de a se fi efectuat alegerile. Cu atât mai mult nnu-şi va modifica această hotărire acum, când alege­rile au dat rezultatul ştiut. Este un secret public de ce d. Maniu nu revine pentru moment nici la şefia partidului, nici la şefia guvernului. Există vreo probabili­tate ca ansamblul de împrejurări să se modifice intr'atât, încât d. Maniu, revenit la şefia partidului, să-şi asume si răspunderea condu­cerii guvernului? E greu de spus, pentru că dacă am admite că vor surveni condiţii mai prielnice, co­respunzătoare concepţiilor d-sale constituţionale şi de răspundere directă a guvernului, încă tot tre­­bue să ne întrebăm dacă prudenţa binecunoscută a d-lui Maniu nu-l va împiedica să-şi ia o răspundere care devine tot mai grea, faţă de condiţiile lăuntrice şi din afară ale complexului vieţii politice, econo­mice şi financiare. Şi dacă D. Maniu nu primeşte, e sigur că nu va fi indicat nici d- Vajda. D. Maniu e prea abil pentru a lăsa slăbit un element atât de a­­propiat sufleteşte şi politiceşte de d-sa. Rămâne, dar, pentru conducerea guvernului parlamentar naţional­­ţărănesc, să se aleagă intre d-nii Mihalache şi Mironescu. Iniţiaţii pretind că d. Mihalache va face tot ce-i va sta in putinţă, spre a evita răspunderea conduce­rii guvenului, in momentele de a­­cura, când, pe lângă teribilele pro­bleme publice la ordinea zilei, se vor pune şi numeroase chestiuni, în legătură cu prefacerea lăuntrică din partid. Şansele cele mai multe le are d. Mironescu. Actualul ministru de fi­nanţe ştie acest lucru. Dar d-sa mai ştie i­­că: 1) Că situaţia financiară, şi aşa destul de gravă, se complică acum din cauza recoltei, care se anunţă sub mediocră. 2) Că guvernarea d-sale va fi considerată de unele elemente cu suprafaţă şi de origină pur ţărăni­stă, drept expresia unei mai vechi şi lăturalnice înţelegeri între arde­leni, de o parte, si elementele foste takiste din vechiul regat, de alta, cărora se tinde a li se da, în ulti­mul timp, o mare suprafaţă. 3) Că unele elemente importan­te ţărăniste vor urma exemplul d-lor Maniu si Vaida si vor refuza să intre intr’un guvern Mironescu * Iată cum se prezintă lucrurile, a­­cum, când rezultatul consultaţiunii ţării este cunoscut. Un guvern de concentrare pare exclus. Un guvern naţional-ţără­­nesc, care­­să cuprindă elementele­­de mâna întâi din partid, condus de d. Maniu, pare de asemeni exclus.­­ Mijit mai, probabil pare un gu­vern Mironescu, care însă poate deveni cauza unor frământări în partid. In orice caz, ar fi un guvern care ar avea de luptat cu enorme dificultăţi, şi din afara şi din lăun­­trul partidului. Scrutator * D. G. G. MIRONESCU GREVELE IN BELGIA BRUXELLES, 19. (Rador). — Lu­crătorii din industrii au reluat a­­proape toți lucrul. Greva nu mai continuă decât in câteva întreprin­deri miniere. Vineri 22 iulie 1932 D. Armand Călinescu despre recalcularea ezultatului alegerilor de la Cameră Se ştie că „Viitorul“ de aseară a publicat un protest prin care cere recalcularea rezultatelor de la ale­gerile pentru Cameră, întrebat de ziarişti ce crede in această privin­ţă, d. Armand Călinescu, subsecre­tar de stat la ministerul de interne a făcut următoarea declaraţie: — Eu sunt mulţumit de acest lucru pentru că mărturisesc că per­sonal scap de o încurcătură. Intr-a­­devăr, în tot cursul nopţii şi zilei de ieri mi-au telefonat discret prie­teni din toate partidele, spunân­­du-mi cam aşa: „Ia vezi, dragă, nu s’ar putea ca procentul judeţului meu să fie ceva mai mare? Ştii! Aşi putea să ies eu in loc de X. In definitiv n’a­­re de ce să te incomodeze, fiindcă chestia se resfrânge în propriul meu partid....“ Nu aşi fi relevat acestea dacă nu aşi fi văzut, printre protestata­­rii publici, pe unii dintre interlocu­torii discreţi. Prin urmare vedeţi cât de savuroasă este pentru mine, toată chestia! Aceasta în primul rând, in al doilea rând, am văzut cere­rea oficiosului liberal care vrea să calculăm procentele prin raportare la un număr mai mare de votanti. Şi atunci cota national-tărăniştilor ar scădea la 40. 35. Foarte adevărat. Numai că-mi închipui că nu s-ar vrea ca această operaţie să se facă numai pentru naţional-ţărănişti. Ea va trebui a­­plicată tuturor listelor ale căror procente ar scădea astfel în ace­iaşi proporţie. De pildă, Duciştii ar avea 12 la sută în loc de 14 la sută obţinând 24 de mandate în loc de 28. Lupiştii ar avea 10 mandate în loc de 12, iar grupările averes­­cane şi al Uniunii naţionale poate nu ar mai întruni cota de 2 la sută care să le dea dreptul la mandate. Şi atunci să fim bine înţeleşi. Dacă şefii partidelor din opoziţie cer înscris să se adopte în calcu­larea rezultatelor baza enunţată de „Viitorul“, noi răspundem prompt: — Acceptăm bucuroşi! D. ARMAND CĂLINESCU Desfinţîrea linei lovituri hitleriste BERLIN, 20 (Rador). — Ziarele de azi manifestă nervozitate faţă de sve­­nurile răspândite in anu­mite cercuri, pretinzând că s’ar pregăti o lovitură de stat hitlerista. D­in cercurile oficiale se asigură că aceste sve­­nuri sunt lipsite de te­­meiu şi că guvernul dis­pune de toate mijloacele pentru a garanta ordinea desăvârşită. Declaraţia oficială pu­blicată aseară, precizează că guvernul va decide da­că va fi nevoie, măsuri şi mai severe decât până a­cum şi nu va permite nici o încercare ilegală. Citiţi la ultima oră: ERI­S AU FĂCUT ALEGERILE PENTRU SENAT D. Couhé, inspectorul aeronauticei civile franceze, a venit Miercuri în Capitală, cu avionul O statistică interesantă BERLIN, 20 (Danub). — Zia­rul „Vorwaerts“ publică o sta­tistică din care reiese că în ul­­timile 4 săptămâni de când s-a ridicat interzicerea portului de uniforme şi a demonstraţiilor politice, ciocnirile dintre ad­versarii politici au avut ca re­zultat un număr de 99 de morţi şi de 1.190 de răniţi, pe când în ultimile 18 luni până la ridicarea interzicerii au fost în total 68 de morţi. ■ I— UIMN­ ■■——ul

Next