Dimineaţa, august 1932 (Anul 28, nr. 9194-9215)
1932-08-01 / nr. 9194
Anul 28 No. 9194 12 pagini Fondată in 1904 de CONST. MILLE3 Lei București, Str. Const. Mille 7-11 (Sărindar) TELEFON: Centrala: 3-2470. Străinătatea: 3-33; Direcţia: 3-2474. Adiţia: 3-2473 Provincia: 3-10bo Luni 1 August 1932 lama pe ea« Cereţi d\jiob*?*gFatuită cţela: 0,*-«JH.U.RAMUZAI» București I. Str. Şelari 7 Alegerile din Germania Azi ar® joc în Germania, alegerea pentru Reichstag. Lumea întreagă aşteaptă cu încordare rezultatul ei. Nu din curiozitatea sportivă de a vedea, oare pe care, ci fiindcă lupta ce se da acolo, între reacţiune şi democraţie ar putea avea consecinţe, de cari să se resimtă Europa întreagă. Căci în această luptă, nu este vorba numai de soarta democraţiei germane, care, orice s’ar întâmpla, Va şti să continue bătălia pânăila victorie. In această luptă este vorba de acea finişte, fără de care omenirea nu poate spera să iasă din actuala criză şi care nu ar mai fi posibilă multă vreme, dacă cumva din alegerile de azi, reacţiunea germană ar ieşi învingătoare. Din fericire, oricât ar fi greu să se prezică ceva cu prire la rezultatul scrutinului azi, este aproape sigur, că e exclus ca el să aducă dreptei reacţionare, majoritatea în noul Parlament. Este posibil, ba chiar pro babil, că hitleriştii vor deveni cel mai numeros dintre partidele reprezentate în Reichstag. Dar după socoteli făcute de mari ziare germane, chiar dacă hitleriştii ar ieşi din urne cu un număr dublu de mandate decât cel pe care l-au avut în trecutul Parlament şi chiar dacă toate celelalte grupări de dreapta ce merg cu ei, şi-ar, menţine poziţiunile, ceiace după experienţa alegerilor pentru Camera Prusiei, nu poate fi cazul, încă nu ar avea majoritatea absolută şi nu ar putea prin urmare alcătui un guvern al lor propriu» După alegerea pentru Camera Prusiei, care a adus hitleriştilor un mare succes, ei au şi început să ceară dizolvarea Reichstagului. S-a făcut atunci, în baza cifrelor obţinute la această alegere,un calcul al repartiţiei probabile a mandatelor, ,în cazul că Reichstagul ar fi dizolvat și alegeri poni ar avea loc. Rezultatul la care s’a ajuns, va fi probabil cel pe care-l va da și scrutinul de azi. Reproducem aci cifrele respective, cu toate că unele din grupurile cu cari s’a contat atunci, n’au mai prezintat ,de astădată liste, iar numeroase alte grupări, s-au prezentat cu un total de ,27 de liste, care de care mai curioase, aşa de exemplu: partidul cu programul; maximul de leafă pentru funcţionari 5.000 mărci(200.000 lei) pe an; partidul adevăratei economii naţionale şi al celor cari primesc ajutoare ca şomeri; partidul soartei comune a şomerilor, etc., etc. Cu toate acestea cifrele stabilite rămân interesante şi probabile. Iată-le: Pentru partidele stângei: Socialdemocraţii 129 mandate. Comuniştii 70. Centrul 70. Centrul bavarez (partidul poporului) 21. Partidul democrat (Staatspartei) 11. Partidul economiei 6. Creşlinii sociali 8. Hanoveranii 1. Pentru partidele dreptei: hitleriştii 212 mandate (faţă de 110 în Reichstagul trecut). Germanii naţionali (Huggenberg) 34. Partidul german al poporului 8. Ţărăniştii 7. Dacă aceste cifre se vor ade-_ Veri şi sunt toate şansele ca să se adeverească, ba, după câte s-au întâmplat în ultimele zile, se poate ca cele privitoare la mandatele stângei să se amelioreze, atunci dreapta nu va avea majoritatea şi nu va putea forma un guvern, decât dacă vor ajunge la o înţelegere cu centrul. Or, o asemenea înţelegere, nu ar însemna că democraţia guvernează din nou Reichul, dar nu ar însemna nici o guvernare în care hitleriştii ar putea încerca măcar realizarea programului lor radical, mulţumită căruia şi-au creat marea popularitate, cu care au surprins lumea. Nu mai este deci de aşteptat mult, şi situaţia se va lămuri cel puţin într’un sens, căci se va şti, ce e de aşteptat dela Berlin: nebunia, care nu ar putea duce decât la o catastrofă, sau o guvernare fie şi de dreapta, respectuoasă de Constituţie şi lege şi dispusă pentru o politică de compromisuri. B. Brănișteanu : — I——. ii .. ., Citiţi în pag. va Deschiderea Parlamentului Deschiderea parlamentului Dece se deschide parlamentul ? Ca s’avem legi. Și dece s’avem legi ? Uite-aşa!... Ca s’avem parlament. Executarea celor doi comunişti la Budapesta D. Herriot a intervenit telegrafic împotriva executării Guvernul reacţionar de la Budapesta a dat încă odată dovadă de mentalitatea medievală. Doi fruntaşi ai partidului comunist de la Budapesta au fost traduşi in faţa tribunalului excepţional, care funcţionează în capitala Ungariei, dintr’un simplu capriciu şi fără nici un fel de justificare morală sau de alt ordin. Iar după legea de funcţionare a acelui tribunal inchizitorial, care nu poate condamna decât la moarte, cei doi comunişti au fost trimeşi la spânzurătoare. Cazul este cu atât mai grav, cu cât in sarcina celor doi delicvenţi politici, procurorul general n’a putut să aducă nici un fel de dovadă de vină. In consecinţă ei n’au fost spânzuraţi decât pentru ideile lor politice şi pentru metodele de acţiune ale acestui partid, idei şi metode cari sunt identice in toate ţările Europei, fără ca vreun guvern să se fi gândit să condamne pe cineva la moarte pentru ele. Desigur că seniorii din Budapesta or să invoce interesul apărărei aşezărilor actuale de stat. Dar lupta împotriva ofensivei comuniste se duce în lumea întreagă. Şi totuşi nu i-a trecut nimănui prin gând să-i spânzure pe fruntaşii acestui partid. Şi de altfel efectul acestei măsuri barbare şi sălbatice va fi în chip logic tocmai contrar de cel pe care l-a urmărit contele Karolyi. Martirii au creiat totdeauna şi pretutindeni prozeliţi, iar prin condamnarea la moarte a doi fruntaşi, mişcarea nu va putea fi ţinută în loc. Ţinând seamă de metodele de luptă ale partidului comunist, această condamnare la moarte va provoca desigur o reacţiune violentă a taberei adverse şi se va dezlănţui din nou o perioadă de frământări şi agitaţii, cari vor avea fără îndoială victime. Oricum, condamnarea la moarte a celor doi fruntaşi comunişti de la Budapesta, rămâne o sălbătecie inutilă. L. P. Nasta Scena executării s’a desfăşurat în chip dramatic, impresionând adânc pe c£i cari se găseau de faţă. Condamnaţii au fost transportaţi la ora 3 şi jumătate de la tribunal la închisoarea centrală din strada Maglody. Ei au fost transportaţi într-un automobil de poliţie, însoţit de alte două automobile încărcate cu poliţişti şi cu jandarmi. In închisoarea centrală au fost aşezaţi în celule separate pentru ca să-şi poată lua rămas bun de la familiile lor. A fost impresionant felul cum şi-a luat rămas bun condamnatul Furt de la mama şi dela sora lui. După aceia directorul închisorii le-a comunicat condamnaţilor că a adus preoţi, pentru ca să le dea ultima consolare. Amândoi au refuzat însă să-i primească pe preoţi. Şi-au luat adio dela avocaţii cari i-au apărat, mulţumindu-le pentru străduinţa ce şi-au dat-o ca să-i salveze dela moarte. SPÂNZURATOAREAINTRE FLORI In timpul acesta s’au ridicat în curtea cea mică a închisorii centrale cele două spânzurători, în mijlocul rondurilor de flori. Cel dintâi a fost executat Salay. Fiind coborît în curte a ascultat liniștit condamnarea sa la moarte. In momentul însă în care călăul a pus mâna pe el, a început să strige: „Trăiască comunismul! Jos cu războiul imperialist!" Şi a strigat astfel fără încetare până în momentul când a fost sufocat de ştreangul spânzurătorii. A fost spânzurat cu ochelarii şi cu pălăria în mână cărora nu le-a dat drumul decât după ce a murit. Moartea a fost constatată în minutul al 13-lea de la spânzurare. Autorităţile au mascat apoi spânzurătoarea de care atârna corpul lui Salay şi l-au coborît în curte pe Fürst. Acesta a procedat în acelaş chip ca şi Salay. A strigat cu toată puterea şi fără încetare: „Fraţii ne vor răzbuna! Jos cu imperialismul!“ — până în momentul când laţul s’a strâns în jurul gâtului. Moartea lui Fürst a fost constatată în minutul al 14-lea. Cadavrele celor doi executati au mai fost lăsate pe spânzurătoare timp de o jumătate de oră şi apoi au fost transportate la morgă. In oraş n’au fost nici incidente nici manifestaţiuni. Desbaterile procesului BUDAPESTA, 29 (Rador). — In cursul procesului comunistul Salay a mărturisit, că a fost trimis de către Internaţionala Comunistă în Ungaria, unde îndeplinia funcţiunea de a ţine legătura între partidul comunist ungar şi organizaţiile comuniste din străinătate. El mai avea însărcinarea să organizeze toate lucrările tehnice ale mişcării comuniste ungare. Preşedintele tribunalului a dat apoi citire documentelor, care făceau dovada că Salay a participat în timpul dictaturii roşii la un asasinat. Salay nu şi-a recunoscut însă vinovăţia, pentru crima aceasta. Al doilea acuzat, Fuerst, care a mai fost condamnat la închisoare pentru agitaţii comuniste, a recunoscut că a participat la mişcările comuniste recente. El era organizatorul celulelor şi primea un salar lunar de 230 pengoe de la un comitet comunist secret. Au urmat apoi audierea diferiţilor martori şi pledoariile, condamnat pe comuniştii Salay şi Fuerst la moartea prin spânzurătoare. RESPINGEREA CERERILOR DE GRAŢIERE BUDAPESTA, 29 (Rador). — După ce Curtea marţială a condamnat la moarte pe comuniştii Salay şi Fuerst Curtea s’a transformat imediat în comisiune de graţiere. In conformitate cu legea, dacă cererile de graţiere sunt respinse de comisiunea de graţiere, pedeapsa la moarte prin spânzurătoare urmează să fie executată în curs de două ore dela pronunţarea hotărîrei. După deliberare, comisiunea de graţiere a respins cererile de graţiere făcute de apărătorii comuniştrilor de mai sus. Sentinţa a fost executată în curtea inchisorei din Budapesta, după două ore de la respingerea cererilor de graţiere. O EXECUTARE DRAMATICA BUDAPESTA, 29 (Europapress). Executarea celor doi fruntași comuniști a avut loc la ora 4 d. a. Sentinţa BUDAPESTA, 29 (Rador), — Curtea Marţială a D. Herriot a intervenit contra executării condamnaţilor BUDAPESTA, 29 (Europapress). — Cercurile diplomatice au făcut cunoscut spre seară, că d. Herriot, primul ministru al Franţei, în momentul în care a fost informat despre condamnarea la moarte a celor doi fruntaşi comunişti, a cerut telegrafic d-lui de Vienne, ministrul Franţei la Budapesta, să intervie hotărît şi energic pe lângă guvern ca să nu execute pe condamnaţi. Această telegramă n’a fost înmânată însă ministrului Franţei, decât după ora 4, când execuţia era în curs. Procesul unui falsificator de monede genial La Berlin stârneşte senzaţie procesul falsului savant Cornel Salban, care în „biblioteca lui ştiinţifică", şi-a instalat o fabrică de monede false. El a fost arestat împreună cu soţia, care îi era complice. Ceia ce e interesant în cazul lui Salaban e faptul, că monedele lui falsificate de două mărci conţineau mai mult argint decât acele ale statului. Aruncate pe masă nu era nici o diferenţă de sunet. Salaban câştiga la această monedă diferenţa dintre valoarea ei nominală şi valoarea argintului întrebuinţat, dar câştiga mai puţin decât statul, deoarece moneda lui conţinea mai mult argint. Soţii Salaban frecventau târgurile şi iarmaroacele, cumpărau obiecte mărunte şi le plăteau cu monedele fabricate de ei. Un negustor de fructe a descoperiri pe falsificatori. Ei trăiau într’o vilă luxoasă din împrejurimle Berlinului şi ducea o viaţă de boem. In subsolul vilei se afla „biblioteca ştiinţifică”, la care personalul de serviciu nu avea acces. Servitorii ignoraucu desăvârşire activitatea stăpânilor. Salabain trecea drept doctor în drept şi îşi făcuse relaţii în cercuri juridice. Nimeni nu bănuia că „domnul doctor” ispăşise la 18 ani o pedeapsă de 18 luni pentru o spargere, că niciodată nu fusese student şi că împreună cu soţia lui inundase piaţa Berlinului cu 30.000 piese de două mărci, fabricaţie proprie. Salaban a stat multă vreme sub supravegherea psihiatrilor, un medic legist declarându-l schizofren. S-a ajuns însă la concluzia că e perfect conștient și responsabil de faptele lui. O rugăminte a leproşilor de la Tichileşti Ei apelează la public să le procure un aparat de radio O scrisoare de la Tichileşti, ne-a reamintit mizerabila existenţă a celor 85 leproşi. Acuma câteva săptămâni şi-au manifestat-o prin alt mijloc decât cel epistolar. Răsbiţi de foame şi disperare, s’au răsvrătit împotriva administraţiei lazaretului fugind (acţiune calificată de autorităţi, evadare), din colonia ce n’a răspuns bietelor lor iluzii, nici sub raportul regimului, nici sub raportul asistenţei medicale. Fără aceste incidente, viaţa celor aproape 100 surghiuniţi se macină obscură, indiferentă, dincolo chiar de sfera memoriei noastre. Curentul de milă, stârnit acum câţiva ani, de primul contact al acestor blestemaţi cu sensibilitatea publicului, a secat. Amintirea teribilelor destăinuiri ale „Dimineţii”, s-a şters. A fost uitată chiar panica provocată de „lepra vagabondă“, pentru simplul motiv că s’au luat toate măsurile şi s’au dat toate asigurările că nefericiţii stigmatizaţi vor fi izolaţi ermetic. Bieţii exilaţi! Pentru care oribilă crimă, suferă persecuţia recluziunei permanente, a privaţiunilor de tot soiul? Ce groasnic fapt, echivalează ca pedeapsă, cu soarta acestor nenorociţi, smulşi din societate, smulşi din lume, smulţi din propria lor familie? La Lărgeanca, lugubrul lazaret din judeţul Ismail, au fost lăsaţi să agonizeze, să se descompue piesă cu piesă, mădular cu mădular, fără ca această neînchipuită tragedie să provoace intervenţia autorităţii răspunzătoare. Au fost mutaţi, in cele din urmă, la Tichileşti, într’un sanatoriu construit anume pentru dânşii, departe de locuri populate, în inima unei livezi roditoare, cum n’au avut înainte O vreme nu s’a mai auzit de dânşii. Se împăcaseră, nevolnic, cu noua lor stare. De curând s’a repetat povestea veche, împuţinarea alimentelor, lipsa medicamentelor. Bolnavii s’au revoltat. S’a recurs, ca pentru bandiţii de codru, la jandarmi, la ameninţări, ca şi cum nefericiţii s’ar fi făcut vinovaţi de cine ştie ce fărădelege. Potolirea s’a ivit odată cu sosirea proviziilor. Acuma n’au nici o pretenţie. Resemnaţi au înţeles să se jertfească pentru noi, cei nevătămaţi — gest pe care nu l-am preţuit după merit — după cum au înţeles să se jertfească chiar pentru ştiinţa medicală, încă neputincioasă în a descoperi leacul neîndureratei maladii. Au fost condamnaţi, fără judecată şi s’au supus. Izolaţi în fosta mănăstire, viaţa lor se deapănă dramatic, distanţaţi de tot ce constitue bucuria restului omenirii. Nici o distracţie, nici un divertisment capabil să le cloroformeze niţel ceasurile sumbre. Imaginea lazaretului, iarna, nu-i greu de evocat. Bieţii leproşi şi-au adus aminte de sprijinul de altădată al ziarului nostru în favoarea lor. De acea colectivă simpatie în suferinţă, a cititorilor „Dimineţii“, cari s’au grăbit să le uşureze soarta prin fel de fel de daruri. Ne scriu să apelăm iarăş la bunăvoinţa publicului. Ar vrea un radio. Bezizaţi miracolul unui astfel de aparat, în sinistra lor singurătate? E o apropiere de lume, pe altă cale decât a... evadărilor. Serviciul sanitar al judeţului Tulcea, intervine de asemeni. Spicuim din adresa trimisă direcţiunii noastre: „Ţinând seama că ei nu pot avea nici o legătură cu lumea din afară, nu au nici o distracţie şi nici un mijloc de educaţie, fiind, izolaţi în mijlocul unei păduri şi păziţi de a nu fi în legături cu nimeni, credem că un aparat de radio, ar fi cel mai nimerit mijloc prin care ar putea căpăta legături cu lumea din afară, distracţii şi educaţie pe care nu o pot căpătă ca ceilalţi oameni din societate. Vă rugăm de a deschide în mult apreciatul dvs. ziar această listă de subscripţie şi dorim ca tot prin îngrijirea dvs. să se trimită un aparat cu acumulator şi baterii, căci curentul electric ne lipseşte. Primiţi vă rugăm, domnule director, anticipat mulţumirile noastre, iar din partea internaţilor de la Tichileşti promisiunea că nu vor mai da ocaziune de a mai se vorbi despre o evadare, sau alte contraveniri săvârşite de ei", lata, exilaţii ne făgăduesc, că nu vor mai da prilejul să ne ocupăm de dânşii. E un angajament cari egalează puterea noastră de uitare. Nădăjduim că rugămintea sărmanilor îndepărtaţi, va fi împliniţi fără zăbavă. Să le trimetem aces dar al omenirii tefere şi fericit, chiar dacă în acest gest mârinimos ar ascunde numai gratitudinea noastră pentru făgăduiaîa cuminţirii lor. Oare egoismul insului sănatos, nu trebuie susţinut dintru apărarea lui — cu sacrificii materiale ? FOX ,jS , • ‘’Ptfmft... Așa cresc copiii mari.»