Dimineaţa, noiembrie 1932 (Anul 28, nr. 9286-9315)

1932-11-11 / nr. 9296

A­A­­ Inaugurarea cursurilor Universităţii din Cluj Discursurile d-lor CLUJ. — In cadrele unei impo­zante festivităţi, Universitatea clu­­jană s-a deschis azi porţile. Cu acest prilej s’a oficiat un te­deum la schitul din str. Petraru. FESTIVITATEA DIN AULA La ora 11 jum. a. m. în aula U­­niversităţii supra aglomerată de profesori universitari, studenţi şi public a avut la festivitatea inau­gurării cursurilor. D. Gh. Ştefănescu-Goangă rector Salută numeroasa şi distinsa asis­tenţă mulţumindu­­ că a ţinut să participe la această festivitate şi a­­cordă cuvântul d-lui prorector dr. Drăgan. CUVÂNTAREA PRORECTORULUI D. dr. Drăgan, prorector, face un scurt expozeu asupra activităţii se­natului. De probleme pur universitare, fostul senat nu a avut destul timp a se ocupa, cu toate acestea s’au înaintat o serie de memorii foruri­lor comipe­tenţe trovedindu-se ast­fel că nu s’a neglijat nici o proble­mă care privea universitate­a. D. Drăgan a arătat apoi că situa­ţia materială precară a universită­ţii Ardealului se mai datoreşte şi unei complecte lipse de concurs din partea oficialităţilor. Deşi bugetul Institutului în acest an a fost re­dus cu peste 60 la sută, totuşi uni­versitatea Clujana a trebuit să plă­tească aceleaş taxe pentru gaz, a­­pă, electrică, etc. SITUATIA MATERIALA CONTI­NUA A FI CRITICA P­entru a se evita Închiderea u­niversitaţei, senatul ce am avut o­­noarea să prezidez a fost nevoit a reduce beneficiile profesorilor co­legi la minimum dacă nu complect. In anul 1931 statul a redus fon­dul de materiale al instituţiei dela 46 milioane la 39 şi din acestea a­­bia a plătit 30. Tot in acest an sa­lariile personalului universitar nu a fost plătite cu lunile cauzându-se astfel acestui personal o situaţie cu­ totul disperată. In anul 1932 universitatea cluja­­nă a primit din 17.800.000 lei i s’a fixat in acest scop abia nouă mi­lioane şi să şi ţinându-se seamă că nu mai avem nici două luni pâ­nă ila sfârşitul anului bugetar, a­­vem destule motive a crede că res­tul acestui fond va rămâne ne­or­donanţat. Din rezervele de fonduri, iarăşi nu putem trăi că acestea sunt depuse la diverse Bănci şi de aici abia mai putem obţine azi nu­mai dobânzile. Orientându-ne după celelalte u­­niversitâţi am înfiinţat şi aici tim­brul universtar care serveşte la a­­limentarea fondurilor de întreţine­re ale universităţii. PERSONALUL DIDACTIC, TECH­NIC ŞI STUDENŢII Universitatea din Cluj posedă azi 126 membri ai corpului didactic şi 237 membri ai corpului ştiinţific auxiliar. Studenţii numără un total 4123 între cari peste două mii de stu­dente, români 2539, maghiari 935, germani 231, 1 francez, 9 ruşi şi 355 evrei. In anul şcolar ultim s’au promo­vat in total 200 de doctori intre cari 136 români, 31 maghiari, 3 e­­vrei, 7 germani, 1 ucrainian, etc. şi 228 licenţiaţi intre cari 142 ro­mâni, 10 maghiari, 21 germani şi 14 evrei, etc. D. Dragan a mai vorbit apoi des­pre activitatea societăţilor studen­ţeşti cari sunt constituite pe facul­tăţi şi regiuni, despre activitatea celor trei cămine unde sunt adă­postiţi in total 538 de studenţi, des­pre suprimarea burselor Iulie 1932 şi termină mulţumind consiliului profesoral şi studenţimei pentru concursul ce i-au acordat tot tim­pul cât d-sa a deţinut misiunea de rector al un­iversitâţii din Cluj. DISCURSUL-PROGRAM AL D-LUI RECTOR ŞTEFANESCU.GOANGA D. Gh. Ştefănescu-Goangă noul rector al universităţii din Cluj şi-a desvoltat apoi următorul discurs­­prog­ram: Domnilor colegi, onorată adunare, Cu sufletul copleşit de serioase în­grijorări, dar cu hotărârea fermă de a închina toată priceperea, toată munca şi întregul meu devotament acestei înalte instituţii, care mi-a făcut marea cinste de a mă alege, în vremuri atât de grele, conducător al ei, preiau astăzi, din mâinile fos­tului rector, odată cu frânele con­ducerii şi sarcina plină de mari răs­punderi de a asigura şi a duce cu­ un pas mai departe, cu o treaptă mai sus, drepturile şi prestigiul uni­versităţii Regele Ferdinand I. O întreită greutate stă astăzi în drumul universităţii noastre. In pri­­mul rând o foarte gravă şi acută criză financiară. Cumplita criză e­­conomică, prin care trecem, s’a răs­frânt in aşa măsură asupra univer­sităţii noastre, incât a zdruncinat din temelii normele ei de funcţio­nare. Toate serviciile sunt în sufe­rinţă. Seminariile, laboratoarele şi institutele, care în tot timpul anului financiar în curs n’au primit nici o centimă pentru cheltuelile lor de material didactic şi ştiinţific, nu-şi mai pot îndeplini misiunea lor. Bi­bliotecile au rămas fără reviste şi au trebuit să înceteze orice cumpă­rare de cărţi; clinicele fac sforţări norme pentru a nu-şi închide por­ţile, iar căminele studenţeşti au fost nevoite să suprime toate bur­sele. BUGETUL UNIVERSITĂŢII Bugetul Universităţii pe anul 1932 a fost redus la cheltuelile de între­ţinere şi material cu 64 la sută faţă de bugetul din anul precedent, iar sumele bugetare astfel reduse nu pot satisface, în cazul cel mai bun, decât cheltuelile necesare pentru încălzit, luminat, apă şi taxe comu­nale. Din nenorocire şi din acest bu­get atât de nemilos redus la suma de 6.163.165 nu ni s-a dat până a­­cum, deşi suntem aproape de sfâr­şitul anului bugetar, decât o trei­me, exact 2.109.263, aşa încât uni­versitatea nu şi-a putut plăti nici­ măcar apa, electricitatea, gazul şi combustibilul ce a consumat din ia­nuarie şi până în vară. Deşi suntem în pragul iernii, uni­versitatea n’a putut obţine până­­ astăzi, cu toate memoriile înaintate şi străduinţele depuse, nici măcar sumele indispensabile pentru procu­rarea combustibilului necesar încăl­zirii sălilor de curs şi a laboratoa­relor. DATORIA NOULUI SENAT UNI­VERSITAR Aceste greutăţi ne silesc să orga­nizăm şi să gospodărim in aşa fel universitatea noastră, ca ea să poa­tă trăi din ce in ce mai mult prin propriile ei mijloace. A doua greutate ce stă în calea noastră este numărul prea mare al studenţilor faţă de posibilităţile de care dispunem pentru a le putea face o serioasă educaţie ştiinţifică şi o temeinică pregătire O studenţime 1. _ O selecţie din ce in ce mai se­veră a tinerilor ce bat la porţile uni­versităţii. In universităţi se face ştiinţă şi se pregăteşte tineretul pentru profesiunile de conducere. 2. In măsura in care universită­ţile vor reduce numărul studenţilor prin selecţia severă a celor valoroşi şi Înlăturarea fără cruţare a celor neapţi şi nepregătiţi, în aceeaş mă­sură ele vor trebui să facă sforţă­rile necesare pentru a pune la dis­poziţia studenţilor astfel selecţionaţi săli suficiente pentru cursuri şi se­minarii, biblioteci cu săli de lectură încăpătoare, laboratoare şi institute înzestrate cu tot ceea ce este indis­pensabil pentru temeinica lor pre­gătire ştiinţifică şi profesională. APLICAREA NOII LEGI A treia mare greutate pe care suntem chemaţi să o învingem pro­vine din punerea in aplicare a nouei legi pentru organizarea învăţămân­tului universitar. Această lege cu­prinde fără îndoială dispoziţii clare şi folositoare, care asigură o conti­nuă şi normală desvoltare a uni­versităţilor, dar conţine şi nume­roase prevederi al căror înţeles şi intenţie nu-i tocmai uşor de prins, şi multe lacune. Nouă lege de organizare a învă­­ţământului universitar ne impune nu numai elaborarea a­ numeroase regulamente, ea ne cere mai multe şi mai greu. Ea ne cere o întreagă operă de reorganizare a instituţiei noastre şi a numeroaselor ei servi­cii şi oficii ca părţi componente ale acestui întreg unitar. Mai mult, ea ne cere să înfiinţăm şi să organi­zăm oficii şi servicii pe care incă nu le avem şi care sunt foarte utile pentru buna funcţionare şi normala desvoltare a universităţii. MISIUNEA UNIVERSITĂŢII Misiunea principală a universi­tăţii este să facă ştiinţă. In sar­cina ei cade desvoltarea şi pro­gresul ştiinţei, de aceea ea trebue in aşa fel îndrumată ca să devină din ce în ce mai mult centrul cer­cetărilor ştiinţifice. Universităţile insă nu trebue sâ piardă din ve­dere că ştiinţa nu are un scop in sine, ea nu este speculaţie pură, în­depărtată de cerinţele şi contin­genţele vieţii reale, de toate zilele. I­. Fără local, adică fără săli de cursuri şi încăperi suficiente pentru laboratoare şi institute, fără perso­­nal ştiinţific îndestulător, fără ma­terial didactic necesar şi fără uti­lajul ştiinţific corespunzător, uni-D. GH. STEFANESCU-GOANGA Rectorul Universităţii din Cluj versitatea nu poate face din stu­denţii ei intelectuali capabil şi fo­lositori ţării. Pentru a înlătura a­­ceastă greutate, care a început sâ devină un pericol prin formarea a­­tât de repede a unui proletariat in­­telectual, se impun două serii de ea este dimpotrivă mijlocul cel mai preţios pe care mintea omenească l-a născocit pentru a cunoaşte in mod obiectiv şi sigur lumea în care trăim, legile care guvernează a­­ceastă lume, pentru ca pe baza a­­cestei cunoaşteri să putem utiliza şi adapta bunurile şi forţele na­turii în vederea satisfacerii tre­buinţelor şi aspiraţiunilor noastre. Ştiinţa trebue aşa­dar să se în­drepte cu predilecţie spre cerceta­rea şi cunoaşterea realităţilor pe care viaţa ni le impune şi să ne in­dice mijloacele prin care le putem stăpâni şi utiliza. Pentru a putea îndeplini această grea şi nobilă misiune, universita­­tatea noastră va trebui să fie în­zestrată cu laboratoarele şi institu­tele de cercetări de care are ne­­voe, iar acestea trebue să fie or­ganizate şi înzestrate cu utilajul tehehnic impus de cerinţele ac­tuale ale ştiinţei. Toate sforţările mele şi ale senatului universitar se vor îndrepta deci in direcţia satis­facerii acestei superioare cerinţe. Universitatea e ceva mai mult decât o şcoală superioară, chemată să pregătească profesioniştii destoi­nici. Ea este o instituţie de înaltă cultură, care are nobila misiune de a limpezi, printr-o elaborare proprie curentele de gândire şi numeroa­sele probleme pe care viaţa socială şi culturală a poporului, în desvol­tarea lui firească, le pune pentru a fi rezolvate. Ea are înalta datorie de­ a provoca curente de idei şi lup­tă de idei, de a lua atitudine cri­tică faţă de problemele ştiinţifice, sociale şi culturale, aruncate in circulaţie, de a pune ea Însăşi pro­bleme referitoare la ştiinţă în gene­ral şi la viaţa naţională in special, sub toate aspectele ei, de a le cer­ceta şi discuta; iar lumina elabo­rată între zidurile ei nu trebue să rămână ascunsă marelui public A doua mare misiune pe care uni­versitatea trebue să o îndeplinea­scă, este pregătirea tineretului pen­tru funcţiunile superioare ale­ sta­tului şi pentru carierele libere aca­demice. Pentru a îndeplini cu suc­ces această misiune, universitatea nu­­ trebue să scape din vedere că profesiunile academice sunt profe­siuni de conducere,, de iniţiativă şi directivă proprie, iar acel care le exercită trebue să fie înzestrat cu un înalt simţ de răspundere şi cu un discernământ critic, vecinic treaz, şi gata să intre în orice mo­ment în acţiune. Munca ştiinţifică cu cerinţele ei de obiectivitate, cu îndatorirea ei de conştiinciozitate şi seriozitate, cu desinteresarea de sine, cu formarea simţului de veracitate către sine şi alţii, cu obligaţia de a recunoaşte şi a accepta ce este conform cu adevărul, toate acestea contribue şi la educaţia etică a studentului, şi a viitorului profesionist în sensul cel mai larg al cuvântului. Dacă la această educaţie vom şti să adăugăm şi exemplul viu al În­deplinirii datoriei, din partea noas­tră a profesorilor, prin participarea regulată la cursuri şi lucrări, vom reuşi într’o măsură şi mai mare să desăvârşim opera noastră Universi­tatea Regele Ferdinand I nu va ad­mite nici profesori ambulanţi, nici profesori absenteişti. Senatul şi rec­torul vor veghea ca buna noastră rânduială în această direcţie să nu mai sufere nici o defecţie. EDUCAŢIA FIZICA Universităţile, pentru a-şi putea îndeplini înalta lor misiune, trebue să se ocupe din ce în ce mai mult şi de educaţia fizică şi socială a studenţilor şi să contribue într-o măsură din ce în ce mai mare la opera de organizare a vieţii studen­ţeşti. Universitatea noastră a fă­cut în direcţia organizării educa­ţiei fizice un pas înainte hotărâtor. Colegul nostru, prof. I. Haţieganu, fostul rector al universităţii, a pus in serviciul acestei opere toată pri­ceperea şi tot devotamentul său. Voi sprijini această operă, ingrijin­­du-mă ca toţi studenţii să se bu­cure de binefacerile unei înţelepte educaţii fizice, dar mă voi opune cu hotărâre ca echipele noastre stu­denţeşti să devină nişte echipe de profesionişti ai sportului. ASISTENŢA MEDICALA A STU­DENŢILOR Organizarea vieţii studenţeşti con­­stitue una din preocupările princi­pale ale universităţii noastre. încă de acum doi ani s’a inceput organi­zarea asistenţei medicale a studen­ţilor, asigurând fiecăruia în caz de boală îngrijirea gratuită în clinicile universităţii. Vom desvolta această operă prin sanatoriile şi adăposturi­le de odihnă ce vom înfiinţa şi în­treţine in diferite localităţi balnea­re şi climaterice din ţară, unde stu­denţii bolnavi şi debili vor fi îngri­jiţi in mod gratuit. Vom încerca ca această operă de asistenţă medicală să o întindem şi la corpul profesoral şi la personalul ştiinţific şi adminis­trativ al universităţii. CATEVA DATE INTERESANTE Ca să dovedesc cât de mare este interesul naţional ca să creem a­­cest fond de asistenţă socială vă a­­duc la cunoştinţă un singur fapt. Criza finaciară a silit statul să re­ducă cu 60 la sută bugetul univer­sităţii faţă de bugetul din anul tre­cut, scăzut şi el cu 30 la sută faţă de bugetul normal din anul 1930.’ Din cauza acestor reduceri universitatea a fost silită să fae toate bursele stu­denţilor. Deci nici un student sărac oricât ar fi el de merituos nu mai poate să-şi continue studiile. Activitatea ştiinţifică şi culturală ce se desfăşoar­ă în lă­untrul univer­sităţii noastre, ne dă tuturor, profe­sori şi studenţi, o largă posibilitate de Înţelegere, conlucrare şi convie­ţuire armonioasă. Să ne silim deci cu toţii să întărim şi să desvoltăm tot ce ne apropie şi tot ce serveşte interesele superioare pe care le ser­vim, să ne facem datoria fiecare la locul unde suntem puşi şi intr’o co­mună sforţare sâ ne silim să ducem cu un pas mai departe, cu o treap­tă mai sus, soarta, drepturile şi prestigiul universităţii Regele Ferdi­nand I. La ora 2 p. m. festivitatea de la Universitate a luat sfârşit, dr. Drăgan, prorector, şi Ştefănescu­ Goangă, actualul rector al Universităţii Ardealului profesiona- măsuri­ selecţionată * N. lonescu UNIVERSITATEA DIN CLUJ ■ I m ■ ■» Pagina 8-a d­imineața In jurul neregulilor dela mini­­nistraţia financiară din Covurlui GALAŢI, 9. — Am arătat, deunăzi că la administraţia financiară din Covurlui s’au descoperit lipsuri bă­neşti în sarcina casierilor Sava şi Dimitriu. Aceste lipsuri se urcau la cifra de 80 mii lei. S’a orânduit imediat o anchetă de d. inspector financiar N. Steriu şi cei doi casieri au fost deîndată înlo­cuiţi de la serviciile lor. Cercetările făcute au constatat că nu este însă vorba de vreo fraudă sau neregulă intenţionată în gestiu­nea celor doi casieri, ci sunt lipsuri de casă, inerente unor manipulări materiale în gen mare, la institu­­ţiuni cum e administraţia financiară de exemplu. Dealtfel, suma care s’a găsit lipsă a şi fost acoperită de casierii Sava şi Dimitriu. ■ n­.■■■■■ nr...............——11 ................ Toată lumea va citi in COLECŢIA „ROSIDOR“ noul roman satiric NEPOATA HATMANULUI TOMA CEZAR PETRESCU O lectură plină de humor sănă­tos, care ne descreşte frunţii« şi ne face să râdem din toată inima Autorul biciueşte actualitatea cea mai proaspătă printr’o fină analiză şi cu un ascuţit spirit de observaţie. De vânzare la toate librăriile din ţară. Editura „Naţionala“ S. Ciornei. de Poşta jocurilor Anatole France. — Nu, celebrissim­e! Citiţi pe „Tache“ ca Tache şi repeta­tul... Veţi vedea cum acest cuvânt ca­pătă cu totul altă însemnare pre limba confraţilor de pe Dâmboviţa. G. Stăniţiu. — Citiţi răspunsul de mai sus. Vă lămureşte.... buştean !? Lupu Moses. — 1) Idem. 2). Litera „g“ şi „r“. Suficient ? A. F. Brăila. — (A (i) febră...ila !) S-a luat notă. Este un instrument mu­zical adus din Orient prin sec. X-XI.lea şi acceptat numai de Apuseni. Gh. Druţu-Bacău. — Deslegătorul care a deslegat cel puţin jumătate din jocurile apărute, are atâtea şanse, câte probleme a deslegat­ Aster. — Un sinonim pentru barca lui Noe. Beatrice. — Bun. 2) Coboc, civic, etc. 3) Citiţi primul răspuns. (In paranteză fie zis: cum puteţi spune „dragă“ u­­nui „sfinx enigmatic“, când epitetul a­­cesta se dă unei persoane care — la rândul ei — nu se mai poate plânge că „nu mă'nţelegi“ !?). A. F.-Bucureşti. — Vom da şi cu­­vinte încrucişate. Asta nu înseamnă că problema IlI-a nu merită onoarea u­­nei... rezolvări, din partea dvs.... Gr. Amzulescu-Dolj. — Sigur că nu este destul de clară, fiindcă enigmele autentice fug de claritatea care le-ar putea omori aşa de repede cum doriţi dvs. X—Y—Z. — 1) Un instrument muzi­cal. 2) N’aţi nimerit-o ! Poate că poşta de faţă să vă inspire mai mult... Iacob Abraham. — Este şi in realita­te tot atât de uşoară, pe cât pare şi in aparenţă. Genul acesta de probleme trăieşte numai până se găsește cheia primi enigme... p. conf. REBUS JOCURILE Ziarului „DIMINEAȚA" = BON =— (In baza acestui bon, cititorii au drept la o lămurire de fie­care problemă, sau la tre lă­muriri pentru o problemă de cuvinte încrucișate.) NUMEROASE PREMII In bani obiecte, etc... ­ CITIȚI „Realitatea Ilustrată" Vineri II Noembrie 1932 O administraţie model­ a judeţului Neamţ Introducere la o anchetă specială După războiul de întregire şi re­formele sociale care l-au însoţit, in­contestabil că România avea nevoe de o lungă perioadă de experienţe legislative. In mai toate domeniile, vechile legiuiri nu mai corespun­deau nici vremurilor de adânci pre­faceri ce le străbăteau şi nici situa­ţiilor noui de după război. Aceasta explică şi justifică febri­litatea legiferatorie a parlamentelor ce s’au perindat in ultimii 15 ani. Dar au fost şi exagerări. In virtu­tea inerţiei, parlamentele continuă să legifereze cu şi mai ales fără rost. Ba se comit şi abuzuri. Ca să numeşti un partizan, fabrici o lege; ca să scoţi un adversar din pâine, faci altă lege. S’a ajuns să se vo­teze 2—300 de legi într’o singură seziune, în timp ce Intr’o întreagă legislatură nu se poate studia ca lu­mea şi nu se poate vota un buget bun, o lege electorală nouă, precum de ani de zile unificarea legislativă lâncezeşte în comisiile de jurişti, aşteptând acolo voinţa unui mini­stru, care s-o aducă in faţa parla­mentului. Lumea îşi spune că prin legi spe­ciale se pun la cale afacerile regi­murilor ce se perindă la cârma sta­tului. Când se iveşte o lege nouă, fiecare se întreabă ce nouă afacere se ascunde în dosul ei? Fapt e că lumea s’a plictisit de legi noui şi mai ales nu le mai arată nici o încredere. Consecinţa e că nimeni nu le mai respectă, şi aceasta începând cu autorităţile. Chiar autorităţile subalterne cele mai zeloase se întreabă adesea dacă o lege merită să fie aplicată; experienţa le-a învăţat că o lege veche sau nouă, cum începe să fie aplicată, e imediat înlocuită, la in­­tervenţia cutărei sau cutărei cate­gorii de interesaţi. In acest timp, lucrurile merg ca vai de lume in toată ţara. Autorită­ţile nu mai au niciun fel de credit şi autoritate în faţa cetăţenilor. Şi ce consecinţi grozave trebue să aibe această stare de lucruri, mai ales în provincie. Faceam aceste consideraţiuni des­curajan­te şi-mi compuneam acest sumbru tablou, in trenul care mă ducea spre Piatra-Neamţ, unde zia­­rul mă trimisese să anchetez starea economică a judeţului şi să verific la faţa locului reputaţia de bun ad­ministrator, pe care actualul prefect a isbutit să şi-o creieze in vremuri atât de puţin prielnice, ca acelea prin care trecem. Sceptic — din obligaţie profesio­nală, dacă nu chiar din fire — mă întreb dacă poate încăpea in voinţa unui om puterea de îndreptare a unei situaţii, de care sunt răspunză­tori alţii. In trenul local, care face legătu­ra dintre Bacău şi P.­Neamţ, dau să intru in vorbă cu călătorii, cari par să fie de prin partea locului. In clasa I, un ofiţer superior îmi explică afabil că se duce in vizită la nişte cunoscuţi de lângă Piatra şi că vede pentru a doua oară in viaţă, frumoasa vale a Bistriţei şi tot cu ocazia unei permisii. De poli­­teţă ne angajăm intr’o discuţie a­­supra îndeletnicirilor profesionale respective şi când află obiectul că­lătoriei mele, ofiţerul se oferă a­­mabil să mă prezinte unui preot care călătoreşte intr’a doua, pe care l’a cunoscut iţi restaurantul staţiei Bacău şi care i-a spus — îşi aduce bine aminte — că ţine o parohie în judeţul Neamţ, nu nu ştiu care co­mună. In­tr’a doua, preotul nicăeri, întrebăm de el în singurul compar­timent populat şi — intrerupând o discuţie despre isprăvile galante ale unui bandit care a operat pe vre­muri in ţinutul Neamţului — o doamnă ne răspunde Înţepat că preotul a cobort la prima staţie după Bacău. „ „Uite popa, nu e popa!“ face un domn, amuzat de ghinionul meu sau poate de propriul său spirit. Ii cer scuze ofiţerului meu, pen­tru deranj şi trec in clasa treia. Aici, atmosfera e mai puţin în­cordată. Nu pot scoate insă niciuna din trăsăturile generale ce mă in­teresează, din ce-mi povestesc câţi­va săteni de toate vrâstele, despre micile lor necazuri. Trebue, totuşi, să profit de fiecare moment cât mă găsesc în acest ţinut, căci ţi'am­ de­cât o zi pentru ancheta mea.­ In sfârşit, imi găsesc omul: un vo­iajor comercial, guraliv, care de zece ani ştie şi firul de iarbă la tot ţinutul Neamţului, pe care-l apro­vizionează cu manufactură până la cel din urmă cătun pitit pe după munţi. Aflu in sfârşit cum stau lucrurile. Judeţul Neamţ era m­ai pte aperpe un judeţ bogat. Pe trei sferturi aco­­perit cu păduri, inzestrat cu o pu­ternică şi desvoltatâ industrie fo­restieră. Judeţul Neamţ trimitea cu plutele de pe Bistriţa pe Siret spre Galaţi cantităţi imense de ler­n de construcţie, care era exportat în ţările Mediteranei, Egipt mai ales. — „Tii! miliarde domele“ face o­­mul meu. Toată lumea, până la cel mai umil sătean, vinora în bănet. Acum, se mai văd, pe ici, pe colo, câteva plu­te alunecând răsleţe pe apa Bistri­ţei. Dar înainte vreme, toată apă Bistriţei era acoperită de un pod plutitor de plute, car© ţinea una, până la vărsarea Siretului. Oamenii nu mai pridideau s­­tare, să care şi să negocieze atâta lemn, cât ni se cerea de peste gra­niţă. A venit însă, acum trei ani, ca­tastrofala scădere a preţurilor la cherestea. Exportul a stagnat, fabri­cile şi-au limitat lucrul la extrem, ba unele au şi închis chiar porţile şi toţi cari, din tată’n fiu, se ocu­pau cu lemnării, stau acum cu braţele încrucişate. — Ei, şi-or fi găsit ei altă ocu­paţie! il sgândăr eu. — Da de unde ! Pământul nu-i doar bun la plug, aici. Numai munţi şi râpe, cât vezi cu ochii. Doar n’oi fi vrând dumneata să se facă voia­jori!” face omul meu, clipind şiret şi sigur de el şi de secretul profesiei lui. — Dar, s’aude că prefectul e om de ispravă. — „O fi!“ Mă pregătesc să continui întrebă­rile căci omul pare bine documen­tat. Dar bag de seamă ci răspunsul lui din urmă a fost într’o doară, căci guralivul voiajor a amuţit din­­tr’odată, s’a sculat şi mi-a întors brusc spatele şi acum strânge de zor chingile voluminosului geaman­tan cu mostre de manufactură. Mi­rat, ii urmăresc privirea spre gea­mul vagonului. Trenul intră in gara Piatra Neamţ. Mă resemnez,­­ mulţumesc pentru informaţii şi grăbesc şi eu spre compartimentul în care imi lăsasem valiza şi paltonul. Tovară­şul de compartiment, ofiţerul, mă întreabă dacă am avut vreun suc­ces in explorarea trenului. Ii răs­pund că sunt satisfăcut. Pare şi el mulţumit, în lipsa mea a tras o oră de somn. Ne despărţim. De la gară, ii spun birjarului să mă ducă direct la prefectură. Ce-o fi vrut să spună voiajorul despre prefect ? Sau a fost întra­devăr numai o vorbă spusă la în­tâmplare, ca să curme o discuţie care începuse să-i incomodeze ? ! Mi-aduc aminte că am citit undeva că voiajorii sunt guralivi numai cât merge trenul. In staţie, ori trebue să coboare, ori poate să se urce con­­curenţa. Imi pare rău că nu i-am oferit să-l conduc cu trăsura mea; poate aş mai fi scos ceva de la el, despre prefect. Oricum, îmi propun să fiu foarte circumspect. L. ROMANOS ★ ★ ★ In jurul încercării de evadare de la închisoarea Cernăuţi CERNĂUŢI, 9. — Am relatat în numărul trecut al ziarului nostru împrejurările în care au încercat să evadeze din închisoarea locală, deţinuţii Edi Wolf, faimosul spăr­gător internaţional şi banditul Leo­pold Mucha. După ce numiţii au fost izolaţi in celulele cele mai sigure din pe­nitenciar, autorităţile au continuat cercetările. Dri seară, organele poliţiei au a­­restat pe tânăra Golda Weintraub, logodnica lui Edi Wolf. Numita este fiica principalei complice a periculosului spărgător. Golda se stabilise în ultimul timp la Atach­i (jud. Soroca), dar acum câteva zile a venit la Cernăuţi. Poliţia a bănuit imediat că pre­zenţa ei în Cernăuţi e în legătură cu planul de evadare al lui Edi Wolf. Procedându-se la o percheziţie în casa numitei, s-au găsit mai multe unelte de spargere, pe care probabil că ar fi căutat să le ducă, printr’un mijloc oarecare, logodni­cului ei. Golda Weintraub a fost aresta­tă și dusă la chestura de poliție, unde continuă cercetările. Generali englezi contra planului francez de dezarmare? BERLIN. — „Vossische Zeitung“ anunţă din Londra. Cabinetul en­glez n’a terminat încă elaborarea propriei sale propuneri de dezar­mare. Proectele oarecum radicale, ca de pildă totala desfiinţare a avioane­­lor militare, care este sprijinit de căţiva membri ai cabinetului, au provocat opoziţia militarilor, cari fac acum presiuni asupra miniştri­lor de resort civil. Ecoul acestor di­­verginţe de păreri a pătruns în pre­­să, fără ca comentariile să cuprindă mai mult decât simple presupuneri sau comunicarea, de la sine înţelea­să, că şi în Anglia cercurile mili­tare şi anumite cercuri conserva­toare nu sunt tocmai entusiasmate pentru metode de dezarmare cu a­­devărat hotărâtoare.

Next