Dimineaţa, februarie 1933 (Anul 29, nr. 9373-9400)

1933-02-01 / nr. 9373

Miercuri­­ Februarie 1931 După un sfert de veac de când, fiinţa-i pământească nu mai există/ îi putem judeca opera cu cea mai desăvârşită obiectivitate. Ronetti-Roman a fost un auto­didact, care şi-a format o strălu­cita cultură, devenind un clasic în înţelesul filosofic al cuvântului, prin intermediul limbei germane, fiindcă a stat in Germania. Spiri­tul său este insă mai mult latin. De aceea, când in 1904 m­i-am soli­citat să scrie ceva în onoarea scrii­torului francez Catulle Mendés, ve­nit să conferenţieze la Iaşi, departe de a aduce un omagiu personal ma­relui îndrumător al şcoalei parnas­­siene, autorul lui „Manasse“ a în­chinat un vibrant imn Franţei — o strălucită poemă in proză. Dar acest spirit se remarcă mai de­ multă vreme, în prima sa operă care i-a stabilit reputaţia şi l-a dus in mediul „Junimei“ — in poemul său ,Jladu“, in care iubirea de ţară este exprimată cu atâta sinceritate, şi în care versul multiform este adesea străbătut de un umor, de o ironie, streine de sfera şi atmos­fera poesiei germane. Se resimte şi în acest poem, considerat ca o au­tobiografie spirituală a poetului, ci­vilizaţia latină. Scrisă in ajunul războiului nos­tru­ de la Plevna şi Griviţa, cu avân­tul şi patosul unui mare şi adevărat patriotism, găsim în această poemă naţională, pe lângă istorisirea dra­matică, stihuri de cronică, pe care l-am putea numi satiră,, mai cu seamă, un „Epilog“ în­ care fără a se înălţa până la „Epigonii“ lui Em­i­­nescu­, denotă. Muza inspiratorie a epocei, starea de cultură şi mai ales de pseudo-cultură şi de incultură, ia... lipsa adevăratei erudiţii critice: f­oi, singuri pân’acum, Haşdău şi Maiorescu Cv. pust şi cu simţire la noi au cri­ticat. Cam altfel judeca-va Urechia-Alec­­sandrescu Şi trebue s'o ştie: grozav e de’nvăţat. Şi adept al ,direcţiune! nouă, a lui Maiorescu, el ironizează în acelaş epilog al poemei, vechea şcoală poe­tică. Apoi, ca şi Alecsandri a apoteozat şi el ginta, latină. Mi-a,din­ aminte încă din vesela-mi funie Şezând pe banca şcoalei departe de aci, Cum inima-mi se-umflase de dor şi de mândrie, Când profesorul, tânăr se puse a po­vesti De Roma, şi poporu-i. Căci îmi zi­ceam■ în mine: Şi ţara-mi e romava, roman al ei popor, ‘E încă ginta veche şi de putere plină, . E- încă neamul mare şi-n veci stră­lucitor. Daca fondul general al poemei e tragic, improvizarea finală e sati­rică: poetul face amare reproşuri „Coconaşilor“ cari veacuri întregi n’au trăit decât pentru ei, fără pic de interes şi de dragoste pentru ţară. O altă poemă în genul lui „Radu“ a rămas postumă , isprăvită sau nu, asta nu se ştie. E intitulată „Ivan“ şi a fost concepută în „cân­turi“, ca poemele antice. E brodată deasemeni pe un motiv naţional şi vitejia, soldatului român in lupta războiului pentru Independenţă, despre care poetul d­in „Epilogul“ din „Radu“ a pus această adnotare: „Cât pentru literatură, ar fi de dorit să-şi aducă şi ea, câte­odată aminte că am trecut anul 1877“. „Ivan" a fost scris tot în formă unei satire, in care poetul cântă: Duse’n dar de muscălime fraţilor din răsărit.. Robul robului ce-aduce? E o roaba de jeluit! O a treia poemă postumă, e „Sa­tira Jocului“, in care ironizează pa­tima jocului de cărţi, a beţiei şi a adulterului zugrăvind un trist ta­blou al unui anumit mediu social, înfăţişându-ne tipurile caracteris­tice de toate soiurile, pleava unei societăţi în decădere şi deridere. * Intre manuscrisele postume ale lui Ronetti-Roman, au rămas — pe cât se ştia la Iaşi, unde a murit, nişte admirabile pagini sociologice, relative la problema agrară şi la răscoalele ţărăneşti, scrise cu ace­iaşi forţă logică ca şi cele „Două Măsuri“, în chestiunea evreească — aşa cum se punea problema acea­sta, la noi in ţară, până la emanci­parea evreilor). Deasemenea au ră­mas câteva inspiraţii poetice, din care transcriem aici frumoasa poe­zie: MUZA TRAGEDIEI Sunt Muza tragediei. întind pum­­nalu’n sânge Şi zugrăvesc icoane pe pânze de mormânt. A morţii grea putere 'naintea­ mea se frânge Şi veacuri dispărute recheamă-al meu cuvânt. Sub vălul des de­ taberi, pământu’şi schimbă faţa Şi somerul de arme răsun­ă’n munţi şi văi. Moravurile-s crunte şi ef­tină e viaţa Şi lumea este plină de jertfe şi călăi. Viteji din alte vremuri, din vechile sicriuri Cv. vremea lor se sco­ală şi umblă şi trăiesc, Să robesc cetăţeni şi turnuri, duc oşti prin ţară şi râuri Şi îmbrăcaţi în zale, în luptă stră­lucesc. Cu paloşul în dreapta, ■­in stânga prin paharul, Pe Dumnezeu un suflet şi-o dragă pe genuchi Trăesc o viaţă vie, puternici, ca ste­jarul Ce în furtuni crescut-a pe-a dea­lurilor muchi. Puterea n’o îmblânzeşte nici mila, nici căinţa, Ca viforul răzbeşte, ca trăsnetul din nori. Stăpăne­ s denna gânduri: Moşia şi Credinţa; Şi cerul şi pământul au crinceni lup­tători. Şi bubuie văzduhul de al patimilor muget, De-g, morţilor povară, câmpii şi pla­iuri gem. Cei ce trăesc au ură şi răsbunare ’n cuget. Şi cei ce mor au încă pe buze un blestem. De-s groaznice, ertaţi-mi icoanele petrei; Erta-o, dacă-s lipsite de razele ce­­­­re­şti — Căci scrise sunt cu sânge hrisoavele­omenirii Şi sunt pecetluite cu inimi omeneşti! Tot în aceste postume, — cărora poetul, de­sigur dacă ar mai fi trăit, le-ar fi dat formă definitivă, perfec­ţionând versul şi îngrijind rima — se mai află şi o glumă, o anecdotă, sau, mai exact, o caricatură, din care se vede cât umor poseda Ronetti- Roman. Poezia e intitulată „Păţania lui Halpuţki“ şi sună astfel: Halpuţki merge la peţit — Din Holicţg. Halpuţki — Frumos şi mândru,e gătit Ca şlahtiţ bun Halpuţki, Ce de mai şnururi peste piept, Ce creţuri la ciuboare, Numai­ să-l vezi şi-ai spune drept E şlahtiţ bun în toate. El vrea să spuie-al său dor Catrinei lui Gibolski; la ea se duce ca în zbor - In cale-i hanul Polski. Şi bând cu Druţki din Druţkc. Halpuţki se 'nfierbântă; Se ceartă, pentr’un firfiric ■ Şi Druţki-l ia la ţrintă. Se bat cu săbii şi cu drugi Şi pică din picioare; Crâşmarul cheamă patru slugi Şi-i svărle la răcoare. Halpuţki cade pe un viţel De care se agaţă, li spune doru-i frumuşel Şi-l strânge lung în braţă, Aşa a stat şi­ a­­visat Iubire şi războaie,— Iar când târziu s'a deşteptat Era plin de gunoaie... * Iată acum şi poemul, pe care l’a scris ca omagiu pentru Catulle Men­­des, in onoarea Franţei, liste o ade­vărată poemă, istorită din concepţia unui înrădăcinat adept al geniului latin. Poema e intitulată: Un popor soare şi e dedicată lui Catulle Men­­des.„Franţa a avut odată un Rege Soare. „Dar oricât de soare ar fi un rege, lumina, lu­i nu străluce departe şi fo­cul lui nu încălzeşte decât nutrita, pe acei cari îi sunt foarte aproape. „De mai bine de un secol încoace, ■tot poporul francez este un popor soare, iar razele cari isvorsc; din acest soare, au luminat toate minţile şi focul lui a încălzit toate inimile. .Dacă nu vremi de furtuna, nori groşi se grămădesc înaintea acelui soa­re si-1 acopăr, pentru o clipă, duhu­rile întunericului ies din vizuini, toata suflarea omenească, e cuprinsa de non — se face­ rece în lume. „ „In toate ţările oamenii se lupta, dar se luptă pentru ei. In Franţa se lupt» pentru omenirea întreagă. . te uimitoare patima pentru libertate a acestui popor, din care valuri de e­­nergie se revarsă asupra lumei. După ce l-a învăţat pe om a nu cunoaşte stăpân între oameni, semenii lui, — se luptă acum pentru desrobirea sune­telor, învâţându-l pe om că cerul e duşmanul pământului.­­ „Nu e om liber in tot jurul lumii, care să nu da­torească Franţei, o bună parte a libertăţii lui, şi dacă eu astazi sunt ceea­ ce sunt şi pot­­scrie tot ce gân­desc, Franţei am să-i mulţumesc, cu toate că nu­ am avut­ fericirea de-a pune piciorul pe binecuvântatul ei pământ. Dea­ceea toţi oamenii liberi şi gândi­tori, oricare le-ar fi patria, sunt tot­odată cetăţeni francezi purtând în haina inimii lor o bucată, din patria franceză, şi dacă buna soartă li aduce pe un distins scriitor francez­, pe un se­mănător de raze, pot să-l primească cu braţele şi cu inimi deschisă şi să-i zică in toată sinceritatea: „Bine ai ve­nit intre ai tăi“.­­ Opera lui Ronetti Roman, în a­­fară de ceea ce a rămas uitat prin ziarele „Timpul“, „România liberă" şi „Reforma“ şi pe lângă ceea ce a rămas postum, ca manuscrise Ine­dite, este foarte redusă. Ea se re­zumă la poemul „Radu“ la profund­a cugetată broşură politică şi socială * „Două Măsuri“ şi la mult aplau­data, dar şi mult hulita dramă­­ clasică „Manasse“, căreia poetul şi­­ dramaturgul A. Verea i-a consa­crat o continuare prin drama sa „După moartea lui Manasse". ‘ C. SATEANU DUPĂ UN SFERT DE VEAC Spiritul latin al lui Ronetti-Roman Decedat la 8 (21) Ianuarie 1908 Un poem autobiografic.-O satiră naţiona tragediei.-Bala­da lui Halpuţki.-Un imn pentru Franţa „Magazinul“ închinat Carnavalului Numărul pe Februarie a apărut, cu următorul cuprins: „Sinaia albă”, de AIDA VRIONI. „Nocturnă’’ versuri de AL. A. PHI­­LIPIDE. „Carnavalul în literatură” de F. p. „Lume de bal mascat” de PIERO. „Dactilografele Regelui” de RIO, Planșă. „JUscalade”, carnavalul din Geneva de T. ARGHEZI. Planşă. Tipuri de carnaval. „Talismanul” de FRAG. „La mormântul lui Ovid”, de EM. C. GRIGORAŞ. „Carnavalul la Nisa” văzut de VIC­TOR şi PAUL MARGUERITTE „Imaginea iernii” de D. G. „Stilul fumatului”. Planşă. ,,Florile”. Planşe colorate. „Măştile Ghetto-ului” de F. BRU­­NEA-FOX. „Doamna şi Domniţele lui Brânco­­veanu” de BALEANU. „Vagabonzii mărilor” de I. N. IMI­­PLOVEN. însemnări despre femei, de AL. O. TEODOREANU. Planşă. Moda, Actualităţi „In noaptea nunţii“, (De la căsnicie la dragoste, de Dr. I. LOEBEL (FRANZENSBAD). Film si cinema, de JOSEPH De SAXA. Pagina șahului, locurile „Magazinu­lui”. Humor si o planșă bora text in culori. In jurul asasinării revizorului de gardieni Trocan din Constanta CONSTANTA, .30.­­ Am rela­tat la timp că in cartierul Tăbăcă­­ria a fost ucis revizorul de gar­dieni Trocan ion, al cărui cadavru a fost aruncat apoi în lacul Sint- Ghiol. Autopsia a stabilit că Trocan a sucombat in urma loviturilor ce i s-au aplicat cu un corp contondent în cap şi spate, rupându-i trei coa­ste. Au fost arestaţi Safta Trocan, soţia gardianului şi Tudor Dimov, un tânăr basarabean ce întreţinea legături amoroase cu această fe­meie. Se bănueşte că Trocan a fost a­­sasinat de soţia sa în complicitate cu suszisul tânăr. Intre Trocan şi soţia lui existau de mai multă vre­me certuri. Acest fapt dă de bănuit că Safta, in urma unei astfel de certe, a aplicat câteva lovituri cu un corp tare lui Trocan, care a că­zut în nesimţire. Apoi, victima fost transportată la lac şi arun­cată d­in apă. Cercetările continuă. CONSTANTA, 30. — Femeia Safta Trocan, soţia victimei şi ba­sarabeanul Dimov, cari fuseseră a­­restaţi de poli­tie, bănuiţi a uu­i străini de crimă, fiind găsiţi nevi­novaţi au fost puşi in libertate. Curiozități din lumea largă O RĂSCOALĂ INTR’O ÎNCHISOARE DIN SPANIA „Sărutul“ lui Rodin Se anunţă din Londra că după ce a fost ascunsă timp de 20 de ani într’un hambar, vestita statuie a lui Rodin, „Sărutul”, va fi din nou expusă pentru publicul englez. E­­xistă şi alte două exemplare ale a­­cestei cape d’opere, dintre, care una e la Parte şi cealaltă la Copenhaga. Statuia din Anglia a fost coman­dată sculptorului la începutul se­colului al XX-lea, de către un bo­gat amator din Lebes, un domn Warren, care mai­­târziu a propus autorităţilor acelui oraş să dea statuia un dar muzeului municipal. Dar îndrăzneala lucrărei a şocat pe edili, şi la moartea­ lui Warren ope­ra de artă a fo.st vândută la lici­taţie, dispărând în cele din urmă intr’un hambar, und­e, a rămas aco­perită de praf până mai zilele a­­cestea. Statuia va­ fi pe viitor­ proprieta­tea muzeului■ Celtenham.­­Seful in sine nu prezintă nici un pericol, dimpotrivă e un preventiv contra boalei dar se vede că acel utilizat provenea dintr’o cultură alterată. Să sperăm că nu se va­­ șireta cazul dela Lübeck. Pijamaua jiii mai e la moda Ianuarie şi­ Februarie sunt luni­le in Care,toate marile magazine vând lengerie..S’a putut observa în aceste recentele expoziţii că tinerele doamne şi domnişoare nu mai cum­­pără pijamale, ci au revenit la că­măşile de noapte. Evident, nu că­măşile lungi şi greoaie ale bunicelor ci cămăşuţe, fine, elegante, dar to­tuşi cămăşi şi nu pantaloni şi blu­ză. Un târg original In schimbul unei jumătăţi de porc, a unui patefon, a câtorva plă­ci şi aproximativ zece lire­ engleze şi zece shilingi, un tânăr leton con­simţi să-şi cedeze soţia care n’avu nimic de obiectat împotriva târgu­lui. Dar după ce omul mancă porcul şi strică plăcile, sau se plictisi de ele­­şi cheltui banii, începu să-i pară rău de această afacere. In consecinţă se duse la clientul său, cerând restituirea soţiei. Dar celă­lalt era mulţumit cu schimbul si refuză să înapoieze femeia. Au ur­mat discuţii, chiar o incăerare zdra­vănă, iar chestia s’a terminat in fața tribunalului, care a condam­nat pe soţ pentru acte de violentă, iar pe celălalt pentru tranzacţie ilegală. Ser anti­difteric periculos In regiunea Bourbon Lancy în Franţa, 172 de copii s’au îmbolnă­vit în urma aplicărei unui vaccin antidifteric. Ancheta e în curs. Un copil a murit, alţii zac in pat dela data vaccinărei, adică dela 20 De­cembrie. îndrăzneala bandiţilor din Chile indiaţii chilieni devin tot mai indrăzneţi. Astfel au furat in câte­va oraşe becurile tuturor felinare­lor din stradă. Hoţi specialişti au tăiat cozile cailor încălecaţi de po­liţişti. Zilele trecute nişte hoţi de automobile au furat maşina din care cobora însuşi şeful poliţiei din Santiago. Iin ultimele săptămâni au fost rupiTe şase copii, au fost atacate trei ramvaie, iar călătorii au fost de« Recent un pieton, care as­­cuy ,,­un haut parlour in faţa unui Pilfafdin d­e aparate radiofonice, a fost atacat şi jefuit de către opt bandiți înarmați, ziua în amiaza mare. Viaţă patriarhală D. M. Roby, care a murit recent la Blackpool in vârstă de 101 ani, n’a vrut nici­odată să asiste la un spectacol de teatru sau de cinema nu vroia să ştie nici de patefon, nici de radio, nu bea niciodată alcool şi­­nici nu fuma. Cât timp a fost încă în viaţă, pretindea că-şi datorează longevitatea tocmai acestui fel de trai. Artist tara braţe şi picioare Artistul de varieteu Nicolae Vasi­­liev Copelco, care s-a născut în Ru­sia asiatică fără braţe şi fără pi­cioare, a murit de curând, în vârstă de 82 ani. El a cutreerat lumea, a­­părând pe scena circurilor şi varie­­teurilor şi în ultimii ani ducea o e­xistenţă modestă la Prater­a „Mo­şii“ Vienei. Yo-Yo jocul dracului Printre musulmanii habotnici d­in Palestina s’a răspândit credinţa că jocul­ Yo-yo e o invenţie a diavolu­lui. După cum scrie un ziar din Da­masc, ulemanii, adică teologii şi jurisconsulţii savanţi ai Islamului, au pus la index Yo-Yo-ul, ca o năs­cocire drăcească. Populația atribue­lor laice pentru oprirea jocului Yo- Yo. Porumbei călători, —­ur»^ aparat pentru măsurarea terţii de viteză a porumbeilor Nepotul regelui Suediei speaker la Radio Ziarele din Stokholm anunţă ca prinţul Leonart Bernadotte, un ne­­pot al regelui Gustav al V-lea., a făcut şi el o ofertă pentru prostul va­cant de speaker la societatea de ra­dio difuziune din Suedia. Sunt câ­teva sute de candidaţi. Ziarele cred că­ prințul are multe șanse de a fi ales. I­0 ieşanca ucisă in bătăi de un negustor FEMEIA !L ACUZASE CA A IN RE­LAT-O LA CANTAR IAŞI, 30. — legiunea, de jandarmi a fost înştiinţată ieri dimineaţă despre o crimă săvârşită in corn. leţcani, din jud. Iaşi. Iată cum s’a petrecut faptele: Comerciantul Gh. Moşneal­u, din suszisa comună, cumpăra cereale de la săteni, pe care apoi le desfăcea la Iaşi. Ieri, femeia Teodora Trofin a vândut comerciantului, o cantitate de porumb. După am­ează, femeia a venit la casa cumpărătorului, pro­testând că a fost înşelată la cântar. Gh. Moşneah­u, înfuriat de acuza­ţia Teodorei Trofin, a început s’o lovească cu un ciomag în cap. Vic­tima­ a căzut in nesimţire şi după câteva ore de chinuri, a sucombat. Au fost înştiinţaţi jandarmii, care l-au arestat pe criminal, la interogatoriul ce i s'a luat, el a recunoscut fapta, declarând însă că, în furia momentului, nu a­ mai­ ştiut ce face. Parchetul fiind sesizat, a dispus aducerea criminalului la Iași și au­­­topsierea­ cadavrului. Ancheta va fi continuată­ de par­chet. Tragicul sfârşit al unei octogenare O octogenară care în 1927 mai poseda încă cinci milioane franci, moştenite de la soţul­­ei, s’a lăsat tentată de speculaţiuni nenorocite. Ajunsă în mizerie, a dat foc casei in care locuia, rămânând carbo­nizată. Spre a merge la sigur, ne­norocita femeie şi-a pus sub cap nişte clienţe îmbibate de benzină, cărora le-a dat foc. Citiţi „RADIO CĂRŢI NO­UI Horia Oprescu: „Floare neagră“ Frământările sociale de după răz­boi­­ au preocupat prea puţin pe scriitorii noştri. Şi cu atât mai sur­prinzător este lucrul acesta, c­u cât romancierul găseşte in societatea actuală un imens material docu­mentar. Cu „întoarcerea de pe front“, Erich Maria Remarque a început marea epopee a luptei tot atât de impresionante pe cât fusese de zgu­duitoare cea de pe front: lupta de re­adaptare a generaţiei care a făcut războiul. Alţi romancieri au zu­grăvit drama generaţiei mai nouă, care, primind o educaţie incom­­plectă, se izbeşte de cele mai mari dificultăţi. In cadrul acestor preocupări se desfăşură romanul d-lui Horia O­­prescu, „Floare Neagră“, tragedia sufletească a adolescentului opti­mist, doborît in lupta cu asprimile neaşteptate ale vieţii. Eroul acestui roman, Traia­n Mi­­rea, rămas orfan din cea mai fra­gedă copilărie şi, crescut mai în­­tâiu de o bunică săracă, apoi de un om politic bogat, se strădueşte să-şi făurească o situaţie in societate nu­mai prin muncă şi corectitudine. Fire sensibilă, Traien Mirea în­cepe să cunoască incă din liceu de­zamăgirea: colegii cu protecţie, deşi inferiori, îi iau an cu an premiile. Zdrobit sufleteşte de aceste ne­dreptăţi, Mirea porneşte, totuşi, cu noui eforturi, mai departe şi termi­nă un chip strălucit studiile uni­versitare. Mai târziu, convins că viaţa nu are numai aspecte luminoase, dar nezdruncinat în concepţia lui des­pre temelia morală a lumii, eroul romanului d-lui Horia Oprescu îşi făureşte planul unei vieţi ideale El se vede însă înşelat necontenit, până şi de aceia de cari se simţea mai aproape: logodnica lui are un seceta din Siria, în plină perioadă protectorul il crescuse de­ ploi, răspândirii acestui joc: Ule­! 5®?^ A­tinge­m posesia, unei mam­i au cerut sprijinul autorităţi- moştenind condiţionată de intreţi­­­nerea la şcoala a unui copil. Răutatea şi meschinăria oameni­lor îl in­frâng cu brutalitate şi e­­roul sfârşeşte prin a înnebuni. D. Horia Oprescu a descris in linii viguroase această dramă. De o realitate crudă pe alocuri, evoca­rea d-sale cuprinde însă zbuciumul unei întregi categorii de oameni şi prin asta ea cucereşte cu uşurinţă interesul cetitorului. Romanul nu are numai însuşiri epice deosebite, ci se distinge si prin frumoasele pagini consacrate descrierilor de peisaje şi stărilor su­fleteşti ale personajelor. Forma agreabila, in care ni se în­făţişează, lucrarea d-lui Horia ti­pr­escu cont­ribue la impresia că d-sa va izbuti in domeniul in­ care debu­tează, după ce s’a relevat, ca un strălucit autor de „însemnări din.' călătorie“. *' D. OpresCU, nu ocoleşte dificultă­ţile. Dimpotrivă, le. caută şi le­ do­boară cu destul curaj. Genul in care îşi face drum astăzi, il acceptă printre puţinii înzestraţi care promit cu adevărat. Tinereţa şi însuşirile d-sale de scriitor ne îndreptăţesc să aşteptăm pe curând de la d. Oprescu opera unei evoluţii pozitive. H. BLAZIAN Cu începere de Duminică 12 Februarie Adevărul literar şi artistic va apare complect reorganizat şi va vinde cu 5 Lei în toată ţara Rezultatul alegerilor din Irlanda DUBLIN, 29. (Rador). — Rezulta­tele complecte ale alegerilor legistec­tive din statul liber al Irlandei sunt următoarele : Partidul d-lui De Valera a luat 77 mandate, câştigând 6 mandate şi pierzând unul, Partidul d-lui C.Jes­­grave a luat 48 mandate, câştigând un mandat şi pierzând 10. Laburiştii au luat 8 mandate câştigând două, şi pierzând unul. Partidul centrului a luat 11 mandate, câştigând 6 şi pierzând 2. Laburiştii independenţi au luat un mandat, câştigând un mandat şi pierzând două. După cum rezultă, partidul d-lui De Valera, a înregistrat un mare succes, asigurându-și o mare majo­ritate in viitorul parlament irlandez. Nenorocirea din gara Iveşti IVEŞTI, 30. — O nenorocire de cale ferată s’a înregistrat zilele tre­cute In staţia locală. Pe când trenul Nr. 618 intra in staţia locală, a lovit pe tânărul Vic­tor Bounegru, din serviciul admini­straţiei moşiilor general Grigorescu, provocărn­du-i leziuni la cap, HIWN­ ■ mu ! Gazul unor colonişti din Durostor CONSTANŢA, 30—Se ştie că, in toamna anului precedent au sosit ip. ţară , aproape .200 de români mace­doneni, cari urmau să fie colonizaţi în Cadrilater­. Imediat după debarcarea coloni­ştilor din vapoare, s’a­ produs un­­in­cident, de­oarece toţi­ coloniştii do­reau să fie colonizaţi in jud. Calia­­cra si nu in Durostor. După intervenţia oficiului naţio­nal de colonizare, spiritele s’au po­­tolit, coloniştii mergând în Durostoar. Azi, după câteva luni dela această întâmplare, aflăm , că aproape toţi aceşti colonişti au dispărut 'de',pe loturile unde au fost colonizaţi. După puţină vreme , de la sosirea lor in judeţul Durostor, ei au pără­sit loturile, imprăştindu-se prin alte părţi, în special, in judeţul Caliacra. Autorităţile fac cercetări pentru a da de urma acestor fugari şi spre a-i determina a se stabili numai­ pe locurile cari le-au crasat maimtei pen­­tru colonizare..

Next