Dimineaţa, februarie 1933 (Anul 29, nr. 9373-9400)
1933-02-01 / nr. 9373
Miercuri Februarie 1931 După un sfert de veac de când, fiinţa-i pământească nu mai există/ îi putem judeca opera cu cea mai desăvârşită obiectivitate. Ronetti-Roman a fost un autodidact, care şi-a format o strălucita cultură, devenind un clasic în înţelesul filosofic al cuvântului, prin intermediul limbei germane, fiindcă a stat in Germania. Spiritul său este insă mai mult latin. De aceea, când in 1904 mi-am solicitat să scrie ceva în onoarea scriitorului francez Catulle Mendés, venit să conferenţieze la Iaşi, departe de a aduce un omagiu personal marelui îndrumător al şcoalei parnassiene, autorul lui „Manasse“ a închinat un vibrant imn Franţei — o strălucită poemă in proză. Dar acest spirit se remarcă mai de multă vreme, în prima sa operă care i-a stabilit reputaţia şi l-a dus in mediul „Junimei“ — in poemul său ,Jladu“, in care iubirea de ţară este exprimată cu atâta sinceritate, şi în care versul multiform este adesea străbătut de un umor, de o ironie, streine de sfera şi atmosfera poesiei germane. Se resimte şi în acest poem, considerat ca o autobiografie spirituală a poetului, civilizaţia latină. Scrisă in ajunul războiului nostru de la Plevna şi Griviţa, cu avântul şi patosul unui mare şi adevărat patriotism, găsim în această poemă naţională, pe lângă istorisirea dramatică, stihuri de cronică, pe care l-am putea numi satiră,, mai cu seamă, un „Epilog“ în care fără a se înălţa până la „Epigonii“ lui Eminescu, denotă. Muza inspiratorie a epocei, starea de cultură şi mai ales de pseudo-cultură şi de incultură, ia... lipsa adevăratei erudiţii critice: foi, singuri pân’acum, Haşdău şi Maiorescu Cv. pust şi cu simţire la noi au criticat. Cam altfel judeca-va Urechia-Alecsandrescu Şi trebue s'o ştie: grozav e de’nvăţat. Şi adept al ,direcţiune! nouă, a lui Maiorescu, el ironizează în acelaş epilog al poemei, vechea şcoală poetică. Apoi, ca şi Alecsandri a apoteozat şi el ginta, latină. Mi-a,din aminte încă din vesela-mi funie Şezând pe banca şcoalei departe de aci, Cum inima-mi se-umflase de dor şi de mândrie, Când profesorul, tânăr se puse a povesti De Roma, şi poporu-i. Căci îmi ziceam■ în mine: Şi ţara-mi e romava, roman al ei popor, ‘E încă ginta veche şi de putere plină, . E- încă neamul mare şi-n veci strălucitor. Daca fondul general al poemei e tragic, improvizarea finală e satirică: poetul face amare reproşuri „Coconaşilor“ cari veacuri întregi n’au trăit decât pentru ei, fără pic de interes şi de dragoste pentru ţară. O altă poemă în genul lui „Radu“ a rămas postumă , isprăvită sau nu, asta nu se ştie. E intitulată „Ivan“ şi a fost concepută în „cânturi“, ca poemele antice. E brodată deasemeni pe un motiv naţional şi vitejia, soldatului român in lupta războiului pentru Independenţă, despre care poetul din „Epilogul“ din „Radu“ a pus această adnotare: „Cât pentru literatură, ar fi de dorit să-şi aducă şi ea, câteodată aminte că am trecut anul 1877“. „Ivan" a fost scris tot în formă unei satire, in care poetul cântă: Duse’n dar de muscălime fraţilor din răsărit.. Robul robului ce-aduce? E o roaba de jeluit! O a treia poemă postumă, e „Satira Jocului“, in care ironizează patima jocului de cărţi, a beţiei şi a adulterului zugrăvind un trist tablou al unui anumit mediu social, înfăţişându-ne tipurile caracteristice de toate soiurile, pleava unei societăţi în decădere şi deridere. * Intre manuscrisele postume ale lui Ronetti-Roman, au rămas — pe cât se ştia la Iaşi, unde a murit, nişte admirabile pagini sociologice, relative la problema agrară şi la răscoalele ţărăneşti, scrise cu aceiaşi forţă logică ca şi cele „Două Măsuri“, în chestiunea evreească — aşa cum se punea problema aceasta, la noi in ţară, până la emanciparea evreilor). Deasemenea au rămas câteva inspiraţii poetice, din care transcriem aici frumoasa poezie: MUZA TRAGEDIEI Sunt Muza tragediei. întind pumnalu’n sânge Şi zugrăvesc icoane pe pânze de mormânt. A morţii grea putere 'naintea mea se frânge Şi veacuri dispărute recheamă-al meu cuvânt. Sub vălul des de taberi, pământu’şi schimbă faţa Şi somerul de arme răsună’n munţi şi văi. Moravurile-s crunte şi eftină e viaţa Şi lumea este plină de jertfe şi călăi. Viteji din alte vremuri, din vechile sicriuri Cv. vremea lor se scoală şi umblă şi trăiesc, Să robesc cetăţeni şi turnuri, duc oşti prin ţară şi râuri Şi îmbrăcaţi în zale, în luptă strălucesc. Cu paloşul în dreapta, ■in stânga prin paharul, Pe Dumnezeu un suflet şi-o dragă pe genuchi Trăesc o viaţă vie, puternici, ca stejarul Ce în furtuni crescut-a pe-a dealurilor muchi. Puterea n’o îmblânzeşte nici mila, nici căinţa, Ca viforul răzbeşte, ca trăsnetul din nori. Stăpăne s denna gânduri: Moşia şi Credinţa; Şi cerul şi pământul au crinceni luptători. Şi bubuie văzduhul de al patimilor muget, De-g, morţilor povară, câmpii şi plaiuri gem. Cei ce trăesc au ură şi răsbunare ’n cuget. Şi cei ce mor au încă pe buze un blestem. De-s groaznice, ertaţi-mi icoanele petrei; Erta-o, dacă-s lipsite de razele cereşti — Căci scrise sunt cu sânge hrisoaveleomenirii Şi sunt pecetluite cu inimi omeneşti! Tot în aceste postume, — cărora poetul, desigur dacă ar mai fi trăit, le-ar fi dat formă definitivă, perfecţionând versul şi îngrijind rima — se mai află şi o glumă, o anecdotă, sau, mai exact, o caricatură, din care se vede cât umor poseda Ronetti- Roman. Poezia e intitulată „Păţania lui Halpuţki“ şi sună astfel: Halpuţki merge la peţit — Din Holicţg. Halpuţki — Frumos şi mândru,e gătit Ca şlahtiţ bun Halpuţki, Ce de mai şnururi peste piept, Ce creţuri la ciuboare, Numai să-l vezi şi-ai spune drept E şlahtiţ bun în toate. El vrea să spuie-al său dor Catrinei lui Gibolski; la ea se duce ca în zbor - In cale-i hanul Polski. Şi bând cu Druţki din Druţkc. Halpuţki se 'nfierbântă; Se ceartă, pentr’un firfiric ■ Şi Druţki-l ia la ţrintă. Se bat cu săbii şi cu drugi Şi pică din picioare; Crâşmarul cheamă patru slugi Şi-i svărle la răcoare. Halpuţki cade pe un viţel De care se agaţă, li spune doru-i frumuşel Şi-l strânge lung în braţă, Aşa a stat şi avisat Iubire şi războaie,— Iar când târziu s'a deşteptat Era plin de gunoaie... * Iată acum şi poemul, pe care l’a scris ca omagiu pentru Catulle Mendes, in onoarea Franţei, liste o adevărată poemă, istorită din concepţia unui înrădăcinat adept al geniului latin. Poema e intitulată: Un popor soare şi e dedicată lui Catulle Mendes.„Franţa a avut odată un Rege Soare. „Dar oricât de soare ar fi un rege, lumina, lui nu străluce departe şi focul lui nu încălzeşte decât nutrita, pe acei cari îi sunt foarte aproape. „De mai bine de un secol încoace, ■tot poporul francez este un popor soare, iar razele cari isvorsc; din acest soare, au luminat toate minţile şi focul lui a încălzit toate inimile. .Dacă nu vremi de furtuna, nori groşi se grămădesc înaintea acelui soare si-1 acopăr, pentru o clipă, duhurile întunericului ies din vizuini, toata suflarea omenească, e cuprinsa de non — se face rece în lume. „ „In toate ţările oamenii se lupta, dar se luptă pentru ei. In Franţa se lupt» pentru omenirea întreagă. . te uimitoare patima pentru libertate a acestui popor, din care valuri de energie se revarsă asupra lumei. După ce l-a învăţat pe om a nu cunoaşte stăpân între oameni, semenii lui, — se luptă acum pentru desrobirea sunetelor, învâţându-l pe om că cerul e duşmanul pământului. „Nu e om liber in tot jurul lumii, care să nu datorească Franţei, o bună parte a libertăţii lui, şi dacă eu astazi sunt ceea ce sunt şi potscrie tot ce gândesc, Franţei am să-i mulţumesc, cu toate că nu am avut fericirea de-a pune piciorul pe binecuvântatul ei pământ. Deaceea toţi oamenii liberi şi gânditori, oricare le-ar fi patria, sunt totodată cetăţeni francezi purtând în haina inimii lor o bucată, din patria franceză, şi dacă buna soartă li aduce pe un distins scriitor francez, pe un semănător de raze, pot să-l primească cu braţele şi cu inimi deschisă şi să-i zică in toată sinceritatea: „Bine ai venit intre ai tăi“. Opera lui Ronetti Roman, în afară de ceea ce a rămas uitat prin ziarele „Timpul“, „România liberă" şi „Reforma“ şi pe lângă ceea ce a rămas postum, ca manuscrise Inedite, este foarte redusă. Ea se rezumă la poemul „Radu“ la profunda cugetată broşură politică şi socială * „Două Măsuri“ şi la mult aplaudata, dar şi mult hulita dramă clasică „Manasse“, căreia poetul şi dramaturgul A. Verea i-a consacrat o continuare prin drama sa „După moartea lui Manasse". ‘ C. SATEANU DUPĂ UN SFERT DE VEAC Spiritul latin al lui Ronetti-Roman Decedat la 8 (21) Ianuarie 1908 Un poem autobiografic.-O satiră naţiona tragediei.-Balada lui Halpuţki.-Un imn pentru Franţa „Magazinul“ închinat Carnavalului Numărul pe Februarie a apărut, cu următorul cuprins: „Sinaia albă”, de AIDA VRIONI. „Nocturnă’’ versuri de AL. A. PHILIPIDE. „Carnavalul în literatură” de F. p. „Lume de bal mascat” de PIERO. „Dactilografele Regelui” de RIO, Planșă. „JUscalade”, carnavalul din Geneva de T. ARGHEZI. Planşă. Tipuri de carnaval. „Talismanul” de FRAG. „La mormântul lui Ovid”, de EM. C. GRIGORAŞ. „Carnavalul la Nisa” văzut de VICTOR şi PAUL MARGUERITTE „Imaginea iernii” de D. G. „Stilul fumatului”. Planşă. ,,Florile”. Planşe colorate. „Măştile Ghetto-ului” de F. BRUNEA-FOX. „Doamna şi Domniţele lui Brâncoveanu” de BALEANU. „Vagabonzii mărilor” de I. N. IMIPLOVEN. însemnări despre femei, de AL. O. TEODOREANU. Planşă. Moda, Actualităţi „In noaptea nunţii“, (De la căsnicie la dragoste, de Dr. I. LOEBEL (FRANZENSBAD). Film si cinema, de JOSEPH De SAXA. Pagina șahului, locurile „Magazinului”. Humor si o planșă bora text in culori. In jurul asasinării revizorului de gardieni Trocan din Constanta CONSTANTA, .30. Am relatat la timp că in cartierul Tăbăcăria a fost ucis revizorul de gardieni Trocan ion, al cărui cadavru a fost aruncat apoi în lacul Sint- Ghiol. Autopsia a stabilit că Trocan a sucombat in urma loviturilor ce i s-au aplicat cu un corp contondent în cap şi spate, rupându-i trei coaste. Au fost arestaţi Safta Trocan, soţia gardianului şi Tudor Dimov, un tânăr basarabean ce întreţinea legături amoroase cu această femeie. Se bănueşte că Trocan a fost asasinat de soţia sa în complicitate cu suszisul tânăr. Intre Trocan şi soţia lui existau de mai multă vreme certuri. Acest fapt dă de bănuit că Safta, in urma unei astfel de certe, a aplicat câteva lovituri cu un corp tare lui Trocan, care a căzut în nesimţire. Apoi, victima fost transportată la lac şi aruncată din apă. Cercetările continuă. CONSTANTA, 30. — Femeia Safta Trocan, soţia victimei şi basarabeanul Dimov, cari fuseseră arestaţi de politie, bănuiţi a uui străini de crimă, fiind găsiţi nevinovaţi au fost puşi in libertate. Curiozități din lumea largă O RĂSCOALĂ INTR’O ÎNCHISOARE DIN SPANIA „Sărutul“ lui Rodin Se anunţă din Londra că după ce a fost ascunsă timp de 20 de ani într’un hambar, vestita statuie a lui Rodin, „Sărutul”, va fi din nou expusă pentru publicul englez. Există şi alte două exemplare ale acestei cape d’opere, dintre, care una e la Parte şi cealaltă la Copenhaga. Statuia din Anglia a fost comandată sculptorului la începutul secolului al XX-lea, de către un bogat amator din Lebes, un domn Warren, care maitârziu a propus autorităţilor acelui oraş să dea statuia un dar muzeului municipal. Dar îndrăzneala lucrărei a şocat pe edili, şi la moartea lui Warren opera de artă a fo.st vândută la licitaţie, dispărând în cele din urmă intr’un hambar, unde, a rămas acoperită de praf până mai zilele acestea. Statuia va fi pe viitor proprietatea muzeului■ Celtenham.Seful in sine nu prezintă nici un pericol, dimpotrivă e un preventiv contra boalei dar se vede că acel utilizat provenea dintr’o cultură alterată. Să sperăm că nu se va șireta cazul dela Lübeck. Pijamaua jiii mai e la moda Ianuarie şi Februarie sunt lunile in Care,toate marile magazine vând lengerie..S’a putut observa în aceste recentele expoziţii că tinerele doamne şi domnişoare nu mai cumpără pijamale, ci au revenit la cămăşile de noapte. Evident, nu cămăşile lungi şi greoaie ale bunicelor ci cămăşuţe, fine, elegante, dar totuşi cămăşi şi nu pantaloni şi bluză. Un târg original In schimbul unei jumătăţi de porc, a unui patefon, a câtorva plăci şi aproximativ zece lire engleze şi zece shilingi, un tânăr leton consimţi să-şi cedeze soţia care n’avu nimic de obiectat împotriva târgului. Dar după ce omul mancă porcul şi strică plăcile, sau se plictisi de eleşi cheltui banii, începu să-i pară rău de această afacere. In consecinţă se duse la clientul său, cerând restituirea soţiei. Dar celălalt era mulţumit cu schimbul si refuză să înapoieze femeia. Au urmat discuţii, chiar o incăerare zdravănă, iar chestia s’a terminat in fața tribunalului, care a condamnat pe soţ pentru acte de violentă, iar pe celălalt pentru tranzacţie ilegală. Ser antidifteric periculos In regiunea Bourbon Lancy în Franţa, 172 de copii s’au îmbolnăvit în urma aplicărei unui vaccin antidifteric. Ancheta e în curs. Un copil a murit, alţii zac in pat dela data vaccinărei, adică dela 20 Decembrie. îndrăzneala bandiţilor din Chile indiaţii chilieni devin tot mai indrăzneţi. Astfel au furat in câteva oraşe becurile tuturor felinarelor din stradă. Hoţi specialişti au tăiat cozile cailor încălecaţi de poliţişti. Zilele trecute nişte hoţi de automobile au furat maşina din care cobora însuşi şeful poliţiei din Santiago. Iin ultimele săptămâni au fost rupiTe şase copii, au fost atacate trei ramvaie, iar călătorii au fost de« Recent un pieton, care ascuy ,,un haut parlour in faţa unui Pilfafdin de aparate radiofonice, a fost atacat şi jefuit de către opt bandiți înarmați, ziua în amiaza mare. Viaţă patriarhală D. M. Roby, care a murit recent la Blackpool in vârstă de 101 ani, n’a vrut niciodată să asiste la un spectacol de teatru sau de cinema nu vroia să ştie nici de patefon, nici de radio, nu bea niciodată alcool şinici nu fuma. Cât timp a fost încă în viaţă, pretindea că-şi datorează longevitatea tocmai acestui fel de trai. Artist tara braţe şi picioare Artistul de varieteu Nicolae Vasiliev Copelco, care s-a născut în Rusia asiatică fără braţe şi fără picioare, a murit de curând, în vârstă de 82 ani. El a cutreerat lumea, apărând pe scena circurilor şi varieteurilor şi în ultimii ani ducea o existenţă modestă la Pratera „Moşii“ Vienei. Yo-Yo jocul dracului Printre musulmanii habotnici din Palestina s’a răspândit credinţa că jocul Yo-yo e o invenţie a diavolului. După cum scrie un ziar din Damasc, ulemanii, adică teologii şi jurisconsulţii savanţi ai Islamului, au pus la index Yo-Yo-ul, ca o născocire drăcească. Populația atribuelor laice pentru oprirea jocului Yo- Yo. Porumbei călători, —ur»^ aparat pentru măsurarea terţii de viteză a porumbeilor Nepotul regelui Suediei speaker la Radio Ziarele din Stokholm anunţă ca prinţul Leonart Bernadotte, un nepot al regelui Gustav al V-lea., a făcut şi el o ofertă pentru prostul vacant de speaker la societatea de radio difuziune din Suedia. Sunt câteva sute de candidaţi. Ziarele cred că prințul are multe șanse de a fi ales. I0 ieşanca ucisă in bătăi de un negustor FEMEIA !L ACUZASE CA A IN RELAT-O LA CANTAR IAŞI, 30. — legiunea, de jandarmi a fost înştiinţată ieri dimineaţă despre o crimă săvârşită in corn. leţcani, din jud. Iaşi. Iată cum s’a petrecut faptele: Comerciantul Gh. Moşnealu, din suszisa comună, cumpăra cereale de la săteni, pe care apoi le desfăcea la Iaşi. Ieri, femeia Teodora Trofin a vândut comerciantului, o cantitate de porumb. După amează, femeia a venit la casa cumpărătorului, protestând că a fost înşelată la cântar. Gh. Moşneahu, înfuriat de acuzaţia Teodorei Trofin, a început s’o lovească cu un ciomag în cap. Victima a căzut in nesimţire şi după câteva ore de chinuri, a sucombat. Au fost înştiinţaţi jandarmii, care l-au arestat pe criminal, la interogatoriul ce i s'a luat, el a recunoscut fapta, declarând însă că, în furia momentului, nu a mai ştiut ce face. Parchetul fiind sesizat, a dispus aducerea criminalului la Iași și autopsierea cadavrului. Ancheta va fi continuată de parchet. Tragicul sfârşit al unei octogenare O octogenară care în 1927 mai poseda încă cinci milioane franci, moştenite de la soţulei, s’a lăsat tentată de speculaţiuni nenorocite. Ajunsă în mizerie, a dat foc casei in care locuia, rămânând carbonizată. Spre a merge la sigur, nenorocita femeie şi-a pus sub cap nişte clienţe îmbibate de benzină, cărora le-a dat foc. Citiţi „RADIO CĂRŢI NOUI Horia Oprescu: „Floare neagră“ Frământările sociale de după război au preocupat prea puţin pe scriitorii noştri. Şi cu atât mai surprinzător este lucrul acesta, cu cât romancierul găseşte in societatea actuală un imens material documentar. Cu „întoarcerea de pe front“, Erich Maria Remarque a început marea epopee a luptei tot atât de impresionante pe cât fusese de zguduitoare cea de pe front: lupta de readaptare a generaţiei care a făcut războiul. Alţi romancieri au zugrăvit drama generaţiei mai nouă, care, primind o educaţie incomplectă, se izbeşte de cele mai mari dificultăţi. In cadrul acestor preocupări se desfăşură romanul d-lui Horia Oprescu, „Floare Neagră“, tragedia sufletească a adolescentului optimist, doborît in lupta cu asprimile neaşteptate ale vieţii. Eroul acestui roman, Traian Mirea, rămas orfan din cea mai fragedă copilărie şi, crescut mai întâiu de o bunică săracă, apoi de un om politic bogat, se strădueşte să-şi făurească o situaţie in societate numai prin muncă şi corectitudine. Fire sensibilă, Traien Mirea începe să cunoască incă din liceu dezamăgirea: colegii cu protecţie, deşi inferiori, îi iau an cu an premiile. Zdrobit sufleteşte de aceste nedreptăţi, Mirea porneşte, totuşi, cu noui eforturi, mai departe şi termină un chip strălucit studiile universitare. Mai târziu, convins că viaţa nu are numai aspecte luminoase, dar nezdruncinat în concepţia lui despre temelia morală a lumii, eroul romanului d-lui Horia Oprescu îşi făureşte planul unei vieţi ideale El se vede însă înşelat necontenit, până şi de aceia de cari se simţea mai aproape: logodnica lui are un seceta din Siria, în plină perioadă protectorul il crescuse de ploi, răspândirii acestui joc: Ule! 5®?^ Atingem posesia, unei mami au cerut sprijinul autorităţi- moştenind condiţionată de intreţinerea la şcoala a unui copil. Răutatea şi meschinăria oamenilor îl infrâng cu brutalitate şi eroul sfârşeşte prin a înnebuni. D. Horia Oprescu a descris in linii viguroase această dramă. De o realitate crudă pe alocuri, evocarea d-sale cuprinde însă zbuciumul unei întregi categorii de oameni şi prin asta ea cucereşte cu uşurinţă interesul cetitorului. Romanul nu are numai însuşiri epice deosebite, ci se distinge si prin frumoasele pagini consacrate descrierilor de peisaje şi stărilor sufleteşti ale personajelor. Forma agreabila, in care ni se înfăţişează, lucrarea d-lui Horia tiprescu contribue la impresia că d-sa va izbuti in domeniul in care debutează, după ce s’a relevat, ca un strălucit autor de „însemnări din.' călătorie“. *' D. OpresCU, nu ocoleşte dificultăţile. Dimpotrivă, le. caută şi le doboară cu destul curaj. Genul in care îşi face drum astăzi, il acceptă printre puţinii înzestraţi care promit cu adevărat. Tinereţa şi însuşirile d-sale de scriitor ne îndreptăţesc să aşteptăm pe curând de la d. Oprescu opera unei evoluţii pozitive. H. BLAZIAN Cu începere de Duminică 12 Februarie Adevărul literar şi artistic va apare complect reorganizat şi va vinde cu 5 Lei în toată ţara Rezultatul alegerilor din Irlanda DUBLIN, 29. (Rador). — Rezultatele complecte ale alegerilor legistective din statul liber al Irlandei sunt următoarele : Partidul d-lui De Valera a luat 77 mandate, câştigând 6 mandate şi pierzând unul, Partidul d-lui C.Jesgrave a luat 48 mandate, câştigând un mandat şi pierzând 10. Laburiştii au luat 8 mandate câştigând două, şi pierzând unul. Partidul centrului a luat 11 mandate, câştigând 6 şi pierzând 2. Laburiştii independenţi au luat un mandat, câştigând un mandat şi pierzând două. După cum rezultă, partidul d-lui De Valera, a înregistrat un mare succes, asigurându-și o mare majoritate in viitorul parlament irlandez. Nenorocirea din gara Iveşti IVEŞTI, 30. — O nenorocire de cale ferată s’a înregistrat zilele trecute In staţia locală. Pe când trenul Nr. 618 intra in staţia locală, a lovit pe tânărul Victor Bounegru, din serviciul administraţiei moşiilor general Grigorescu, provocărndu-i leziuni la cap, HIWN ■ mu ! Gazul unor colonişti din Durostor CONSTANŢA, 30—Se ştie că, in toamna anului precedent au sosit ip. ţară , aproape .200 de români macedoneni, cari urmau să fie colonizaţi în Cadrilater. Imediat după debarcarea coloniştilor din vapoare, s’a produs unincident, deoarece toţi coloniştii doreau să fie colonizaţi in jud. Caliacra si nu in Durostor. După intervenţia oficiului naţional de colonizare, spiritele s’au potolit, coloniştii mergând în Durostoar. Azi, după câteva luni dela această întâmplare, aflăm , că aproape toţi aceşti colonişti au dispărut 'de',pe loturile unde au fost colonizaţi. După puţină vreme , de la sosirea lor in judeţul Durostor, ei au părăsit loturile, imprăştindu-se prin alte părţi, în special, in judeţul Caliacra. Autorităţile fac cercetări pentru a da de urma acestor fugari şi spre a-i determina a se stabili numai pe locurile cari le-au crasat maimtei pentru colonizare..