Dimineaţa, octombrie 1933 (Anul 29, nr. 9612-9642)

1933-10-01 / nr. 9612

Pagina 4-aDuminică 1 Octombr. 1933 T... stau la dispoziţia publicului în Palatul Telefoanelor din Calea Victoriei. Fie că doriţi să vorbiţi cu oraşul, sau cu provincia, sau cu străinătatea, veţi fi servit la fel de prompt, de politicos. Datorită îmbunătăţirilor aduse reţelei interurbane, o convorbire sim­­plă cu provincia poate fi obţinută acum mai repede decât se obţinea înainte o convorbire urgentă. Cabinele din sala cea mare sunt deschise publicului de la orele 8-19. De la orele 19-21 cabine speciale stau la dispoziţia publicului în sala de intrare. Cabinele din Palatul Poştei Centrale sunt deschise timp de 24 de ore zilnic. /v O SOCIETATEA ANONIMA ROMANA DE TELEFOANE T E S T A SCOATE­ DUREREA antinevxatic­neinVieud' MIGRENE • RĂCELI • GRIPĂ II II S a I v­a distruge radical Ploşniţele şi orice alte insecte cu ouăle lor, prin gazificare şi pulverizare. Singurul institut autorizat de serv. sanitar sup. în urma experienţelor cu mare succes în faţa somităţilor medicale. Fondat în anul 1908. Feriţi-vă de întreprinderi lipsite de specialitate şi cu mijloace rudimen­tare cari vă produc numai pagube. BD. BRATIANU 26, TELEFON 226/85. SERVICIUL MARITIM ROMÂN Dom­nul PPI FQ pleacă în ziua de 30 Sept. a. c. VarfulUI TLUL, Constanța pentru porturile: Istanbul, Pireu, Livorno, Marsilia, Alger si Catania.­­ Costul unui bilet redus pentru călătoria circulară este: în clasa I-a cu cabină si masă, lei 13.032; în clasa 111-a cu cabină si masă lei 9.000, pleacă în ziua de 9 oct. a. c. din Constanţa pentru porturile : Istanbul, Haifa, Tripoli, Beirut, Jaffa şi Port-Said. — In timpul staţionarei în porturi, se pot vizita localităţile: Alep, Palmyra, Baaibec, Damasc, Ierusalim şi Cairo. — Costul unui bilet redus pentru călătoria circulară este: în clasa I-a cu cabină şi masă, lei 12.000; în clasa IlI-a cu cabină şi masă lei 8.000. Informaţiuni la Direcţiunea Serviciului Maritim Român, B-dul Elisabeta, Bucureşti şi la agenţiile S. M. R. Vaporul ARDEAL Sare naturală de sursa extrasă din Ape pentru a prepara o apă alcalină I ^ PRODUSELE VICHY-ETAT I SAREA VICHY-ETAT I PASTILE VICHY-ETAT k 2 sau 3 • după masă ușurează Di­estia. COMPRIMATE VICHY-ETAT' »A A SE FERI DE CONTRAFACERI ȘI SUBSTITUTIUNI CASA AUTONOMA PENTRU OCRO­TIREA ȘI AJUTORAREA PERSO­NALULUI C. F. R. A­VIZ Se aduce la cunoştinţa generală că la Casa Autonomă C. F. R., fiind vacante un număr de 5 posturi de dactilografe, pe ziua de 12 Octom­brie 1933, orele 16 se va ţine con­curs pentru ocuparea acestor pos­turi. Doritorii de a ocupa aceste pos­turi vor înainte la Serviciul de per­sonal al Casei autonome C. F. R., str. Barbu Catargiu No. 18 până la 11 Octombrie a. c., cereri însoţite de următoarele acte : 1) Extractul de naştere. 2) Certificat de studii. 3) Certificat de naţionalitate. 4) Certificat de bună purtare. DIRECŢIUNEA GENERALĂ A CASEI AUTONOME C. F. R. (ss) Vogtberg Ad. Nr. 98012/1933 C. A. C. F, R Sept. 26/933. 1 ■Ta 1n i i31 prețuri e fii ne fi absolut■fijce 1 Tr.1 S­ir. cSddar Quinel Io (lancfă Capra)II TURNEUL Marelui Artist V 1 * *­ROMALDRULFINSKI Societar de onoare al Teatrului Național cu actualul succes SAMSON Celebra piesa în 4 acte de HENRY BERNSTEIN In decoruri speciale : HENRY BERNSTEIN Celebră comediană ' MARIA CIUCURESCU NELY CUTAVA VINEA W"W COCO DANIELESCÜ Conducerea D-lui A LICA TEODORESCU rV­ *»0 /,VC,**Wy* '• Turtleielt- D-nei Nely Gufava I TI N E RAR I U Sâmbătă 30 Septembrie: Brăila. Duminică 1 Octombrie: Galaţi. Luni 2 Octombrie: Bârlad. Marţi 3 Octombrie: Bălţi. Miercuri 4 Octombrie: Iaşi. Joi 5 Octombrie: Botoşani. Vineri 6 Octombrie: Cernăuţi. Sâmbătă 7 Octombrie: Roman. . Duminică 8 Octombrie: Bacău. Luni 9 Octombrie: Focşani. Marţi 10 Octombrie: Buzău. Miercuri II Octombrie: Ploeşti. Joi 12 Octombrie: T. Măgurele. Vineri 13 Octombrie: Slatina. Sâmbătă 14 Octombrie: R. Vâlcea. Duminică 15 Octombrie: Caracal. Luni 16 Octombrie: Craiova. Marţi 17 Octombrie: Tg. Jiu. Miercuri 18 Octombrie: Severin. Joi 19 Octombrie: Lugoj. Vineri 20 Octombrie: Timişoara. Sâmbătă 21 Octombrie: Arad. Duminică 22 Octombrie: Oradia. Luni 23 Octombrie: Cluj. Marţi 24 Octombrie: Sibiu. HPV La Luduş de Mureş Jud. Turda căutăm depozitar harnic şi cinstit, cu mică garan­ţie în numerar. Oferte la Administraţia ziarelor noastre. DIMINEAȚA Citítí Magazinul MARELE TURNEU al Companiei „CĂRĂBUŞ Director C. TĂNASE 100 PERSOANE Cu cel mai formidabil succes revuistic „Cărăbuşul Cântă“ Revistă în 2 acte şi 32 de tablouri de N. Kiriţescu, N. Vlădoianu şi N. Constantinescu. Această revistă s’a jucat în Bu­cureşti cu un succes enorm de 70 de ori. Personalul artistic: Lizica Petres­­cu, Mya Steriade, Lulu Savu, Lisette Verea, Marioara Glodariu, Rica Mar­­tinescu, Julieta Brendorfer, Tanti Dinescu, Elena Burmaz, Al. Giugariu, Marcel Emilian, S. Glodariu, N. Ro­man, Al. Maican, I. Dinescu, I. Petre­­scu, Apostolescu R., Niculescu Dinu C. TANASE Mare Balet — 60 de Balerine CU DUO MARTINEZ Şi DUO BUXTON Cel mai celebri comici acrobat din Londra. Mare montare. Costu­mele şi Cortinele de la Paris. Casino de Paris şi Follies Bergères. Cel mai vesel spectacol. Se râde cu lacrimi. Orchestra 20 de persoane sub conducerea d-lui G. Dendrino. ITINERARIUL SEPTEMBRIE 30 „ Bacău. 1 Oct. Focşani cu matineu. 2 „ Buzău. 3 „ Ploeşti. 4 „ Braşov. 5 „ Sibiu. 6 „ Cluj. 7 „ Oradea. 8 „ Arad cu matineu­ 9 „ Timişoara. 10 „ Lugoj. 11 „ T.­Severin. 12 „ Craiova. 18 „ Stagiune la 18 Octombrie stagiune BUCUREŞTI — CINEMA RIO tm pSfi u m ' W. 1 |||p|i LEI 120.000 | a câştigat No. 57.716 | din care 1/2 loz a fost vân­dut prin cea mai veche şi norocoasă COLECTURA DOBROGEANA Succ. SAPIRA-HASIU Constanţa Bazargic, Sinistra care a plătit în trecut marile câştiguri de Lei 3.000.000 ;­ Lei 500.000 SUNT UN EVADAT (I AM ESCUED) Roman de Robert Elliot Burns 6) Peste o săptămână eram cu toții la lucru pentru dislocarea unei li­nii de cale ferate scoasă din uz. So­sise ceasul. Nu aveam decât să pun piciorul pe şinele care nu erau încă scoase, şi negrul să mă poc­nească cu barosul. Dar dacă nu ni­merea cătuşa, piciorul era dus pen­tru totdeauna, căci barosul l-ar fi prefăcut in drojdie sângerată. Dar ce importanță avea asta... Ca să pot să-mi recuceresc libertatea, aşi fi dat un braț sau un picor fără să clipesc din ochi. începui să mă strecor încet până aproape de ne­gru. Ca să nu atrag atenţia gar­dianului, schimbân­du-mi prea re­pede locul, a trebuit să manevrez zile întregi. Eram in luna iunie, pe o căldură înspăimântătoare şi oamenii amor­ţeau unul câte unul. Aburul ume­zelii supte de căldură, plutea ca o ceaţă deasupra pământului. Mă a­­propiai de el şi șoptii cu glasul înă­bușit: — Sam... Vrei să mă ajuți? Omul privi cu băgare de seamă în jurul lui și bleojdi umerii. Apoi îmi răspunse pe acelaș ton: - Hm... de ce nu camarade... Ce vrei să fac? - Sam, continuai eu cu respira­ția întretăiată. Am șase ani de ocnă... e îngrozitor... nu mai pot... Vreau să încerc „să alerg“­. Vrei să mă ajuți? Deschise doi ochi mari, înspăi­mântați. — Nenorocitule, murmură el. Nu ştii la ce te expui... Dar dacă vrei te ajut, numai să pot... — Oh... iţi mulțumesc, Sam... Uite ce trebue să faci... Crezi că dacă pun piciorul pe şina asta, poţi să-mi turteşti cătuşele... fără să-mi rupi piciorul? - Mai incape vorbă!... Dar trebue să le ţii să nu se învârtească... Mă îndreptai puţin din şale. Gardienii se părea că sunt la o sută de kilometri de noi. Totul era calm şi adormit. întinsei un picior şi trăsei de lanţul de la mijloc, apoi mă uitai spre negrul care-mi zâmbi. Mă m­ai uitai odată la gardieni, ridi­cai privirea spre cer și oftai din a­­dâncul sufletului, apoi închisei o­­chii: — Ridică barosul și lovește!... Sam se opinti odată... Barosul ră­sună pe şina de oțel ca pe nicovală şi simţii o durere tăioasă în fluorul piciorului. Deschisei din nou ochii și mă uitai lacom. Dar... cătușele nu se­ diformaseră deloc. Gardienii nu bănuiau nimic. Mă intorsei spre el și murmurai: — Mai încearcă odată, Sam! Negrul se opinti din nou. întâi pciorul stâng, pe urmă celălalt. Trei lovituri de baros, date cu sete. — Mulțumesc, Sam... Dacă nu reuşesc să le scot, le vom turti la loc... Negrul dete din cap fără să spu­nă o vorbă și-şi continuă lucrul. Ziua aceia mi se părea că nu se mai termina niciodată. îmi auzeam bătăile inimii. Putea-voia scoate oare fiarele? Dar dacă la inspecţia de seară directorul va constata că şi-au schimbat forma? In sfârşit se făcu seara şi ne întoarserăm în campament. Am mâncat în silă, gâtul îmi era us­cat şi strâns ca într’o menghine. După ce intrarăm în dormitor, în­cepu alinierea şi inspecţia fiare­lor... Intră directorul... Simţii cum inima mi se opreşte să mai bată. Se plecă şi se uită la cătuşe, apoi se ridică şi trecu înainte... Mare noroc, Doamne! Nu observase ni­mic... Zece minute mai târziu, întins pe mindir şi protejat de întuneric, încercai să-mi trec cătuşele peste calcâitele picioarelor. Mă apucă un tremur convulsiv de nădejde şi de frică. Cătuşele treceau... Sunt e­­xact lărgimea necesară, dar de tre­cut pot trece... puţin cam în silă. Era într’o Miercuri. Luni... Lunea viitoare, încă patru zile... şi pe ur­mă evadarea... Aveam în buzunari patru dolari şi douăzeci de ceruţi. Deţinuţii a­­veau­ dreptul să primească bani de afară. Directorul deschidea scriso­rile ce le primeam pentru a le cen­zura şi la rigoare ne dădea doi do­lari pe săptămână din ce ni se trimetea. De la sosirea mea, econo­­misesem patru dolari şi douăzeci de cenţi. Sâmbăta sau Duminica probabil îmi vor da doi dollari, ceia ce face în total şase dolari douăzeci. Şi nu mă înşelai. Dumi­neca viitoare directorul îmi dete cei doi dolari aşteptaţi. Aveam no­roc. Dar acum era vorba de altceva. Ce fac cu haita de bood hounds în număr de trei care se învârteau în j­urul nostru in timpul lucrului? A­­ceste bestii aveau un miros de care se înspăimântau toţi deţinuţii. Cu aceştia nu încăpea înşelăciune, căci îţi dădeau imediat de urmă. Ca să poţi scăpa de ei, trebuia să treci pe deasupra pământului. Ce era să fac?... Să sbor din copac în copac?... Dar din fericire mai existau şi alte mijloace, şi aveam şi eu un plan. Problema care se punea, erau hainele. Pe urmă accentul meu care m’ar fi trădat, căci eram din nordul Uniunei. Grija cea mai mare insă mi-o pricinuia faptul că nu cunoş­team regiunea şi asta mă obliga să întreb pe cineva ce drum trebue să apuc. Georgia este un stat foarte întins şi cu populaţia extrem de rară, aşa jig, m’ar fi prins repede... Pe urmă in creerul meu înfrigurat mai răsări un gând. Gardienii nu­ vor ezita să tragă şi... mila Domnu­lui... Perspectivele acestea mă deprimau şi când căutai să-mi dau seama de­ şansele de scăpare pe care le aveam, îmi dădui seama că nu-mi rămâ­nea decât una la o sută, dar şi astă foarte problematică. De câte ori insă nu am văzut moartea trecând pe lângă mine! De câte ori nu văzusem pe bieţii mei camarazi murind ală­turi de mine, când eu scăpăm cu viaţa. Dar curaj... Luni am o întâl­nire cu stăpâna tenebrelor... Im­i voiu juca viaţa la noroc... ce va dă zarul... pentru mine însemnează moarte, libertate sau din nou În­chisoarea. Orice mi s’ar fi întâmplat, nu pu­tea fi mult mai rău decât peniten­ciarul în care mă găseam. In sfârşit se făcu Luni, 22 Iunie, ziua cea mai toridă şi cea mai lun­gă a anului 1922. Plecarăm din campament dimineaţa la patru. E­­ram doisprezece condamnaţi, doi gardieni şi trei blood hounds. In ziua aceia trebuia să dărâmăm un podeţ ridicat peste un pârău de vreo trei metri jumătate de lat. Pe la zece şi jumătate lucrul era ter­minat. Patru condamnaţi şi uni gardan eram de o parte a pârâului, iar ceilalţi opt cu gardianul al doi­lea şi cu câinii erau dincolo. Pode­ţul lega şoseaua districtului care traversa peste apă. Pe mărginea­ şoselei erau nişte tufe de înălţimea omului aproape, până departe, şi dincolo de ele câmpul nesfârşit­ al Georgiei, cu dealuri acoperite de brazi, cu holde de grâu şi mult mai departe, la capătul zării, regiunea era acoperită de lacuri şi bălţi. Când un deţinut trebuia să- şi satisfacă nevoile, se adresa gardia­nului: — Trebue să ies din rând... pe vine... și aștepta să fie învoit. Gardianul inspecta cu grijă împre­jurimea și căuta din ochi un loc care i se părea sigur. Pe urmă spunea: — All right!... Du-te colo... Puteai lipsi maximum trei minu­te, căci gardienii te așteptau cu privirea încruntată și cu mâna pe, trăgaciul armei. Gura mi se făcuse pungă și lim­ba îmi era uscată ca o curea. Su-mi mai aduc aminte cum am putut articula fatidicul: „Trebue să ies... pe vine...“ îmi auzii glasul sunând sec ca o doagă și mă cutremurai. Sosise ceasul... pe care-1 hotărâseră singur. Mă copleși o desnădejde nespusă și eram aproape­­nebunit de gândul faptei pe care o pregă­team. Aceasta însă nu dură mai mult de o secundă căci îmi reve­nii numai­decât: — All right Shorty (de la short ori legs adică om scurt). Uite colo, și dă-i zor... răspunse gardianul. Lăsai târnăcopul şi mă uitai la celălalt care era dincolo de pârâu, la o distanţă de cinzeci de metri. Nu mi se păru nimic anormal. De cum intrai între tufe, fui apucat de un tremur nervos, mă descălţai şi-mi scosei fiarele. Pe urmă mă încălţai din nou. Şi mă miram de mişcările mele calculate şi calme care contrastau cu înfrigurarea care mă cutremura. Pe urmă în­cepui să mă târăsc în patru labe printre tufe, ca un animal de pradă. Cele trei minute trecură și auzii glasul poruncitor al gardianului: — Hei, Shorty... n’ai mai termi­nat? Fuga la muncă!... Conform regulamentului trebuia să răspund: da, Domnule, altfel se asmuţeau numaidecât câinii. Dar trebuia să mai câştig distanţa. îmi dădui seama că imediat ce scot o vorbă îşi vor da seama că mi-am schimbat locul şi se vor repezi după mine. De aceia când îl auzii că mă cheamă, sării în picioare şi înce­pui să alerg ca un nebun. Gardia­nul rămase câteva clipe încreme­nit de mirare şi aceste câteva se­cunde fură de o valoare nepreţuită pentru mine. In fugă simţeam vân­tul vâjâindu-mi la ureche şi goa­na îmi tăia respiraţia. Toată ener­gia mi se coborâse în picioare şi-mi dădui seama că nu trebue, că nu trebue să privesc înapoi ca să nu-mi pierd elanul. Bang!... Gardianul descărcase ar­ma și văzui glontele cum rupe o ramură alături de mine. întinsei gâtul și începui să alerg mai re­pede. Pe urma mea auzii un urlet de glasuri. — Shorty a fugit... repede... dați drumul câinilor... Nu puteam să-mi dau seama de forţa supranaturală care mă pusese în mişcare. Când simţii câini pe urma mea, nu mă oprii ci în loc să-mi fie frică de ei, începui să-i chem pe nume şi să­ mă joc cu ei, iar bieţii câini începură să hâ­­pâe vesel în jurul, meu, şi ne luam la întrecere de par­că goana mea desperată ar fi fost anume pentru distracția lor. O luai deadreptul spre nord, peste vreascuri prin pă­dure, orient­ându-mă după soare. (Va urma). Pentru inimile caritabile Maria Banedie, str. Doamna­ Ghi­­ca 54, tuberculoasă, mamă a nouă copii. ..- -Tudor Matei str. Doamna Ghica 54 în Fundătură, un bătrân bolnav, cu nouă copii mici se sbat in cea mai neagră mizerie. #

Next