Dimineaţa, februarie 1934 (Anul 30, nr. 9734-9762)
1934-02-01 / nr. 9734
Joi I Februarie 1934 Aiurea In tramvai!. — Ce drăguţă domnişoară!... 4 -i- Las’o, mă, că e supărată!... De uide ştii tu că e supărată?... Aşa e, domnişoară, că nu eşti supărată? O duduită aşa drăguţă să fie supărată! — Ei, ai văzut?. Ţi-am spus s’o laşi în pace!... Brtaţi-1, d-soairâ! Aşa e el: îi plac duduitele nostime!.. . — Degeaba, nu vezi că nici ţie aa să-ţi răspunde?... — Mie?* * Pe ce ne prindem?... Aşa e,• duduită, că mie-o să-mi răspundeţi? (o priveşte galeş pe sub pălărioară). — Nu-ţi răspunde, mă, degeaba! Domnişoara nu ştie româneşte...— Sunteţi străină, domnişoară? — Ţi-am spus eu?... Dacă nu ştie, nan ştie!... ' — Pariez, vous franţais, mademoiselle? (Încet, intr’o parte: nu mă piai cipi, mă, că te cârpesc). — Nu e nici franţuzoaică... Ce naţie o fi,mă băiete? , — O fi nemţoaică, spaniolă,'el vejancă... In cazu’ ăsta ne-am ars! ■'—•Sunteţi nemţoaică, duduiţâ? Siesind' deutsche?... Spuneţi sfti«*!... — Te rfăcuşi şi neamţ,'mă.’ ftr*ai *1. dracului!... " — Eu iţi garantez că duduiţa, odată şi • odătă, ■ tot • o să, vorbeasc?'... N’est-e©, pas,, mademoiselle? — Las'o, mă că mai rău o necăjeşti!... ■ ' — Vă necăjesc eu, duduită?... î ~ ' — Nu, zău, de ce nu vereţi să răspundeţi? Sau — ştrengăreşte ~ mi se par© că sunteţi mută. •— Hai, mă, că nu e nost! Nu vezi că e străină? Nu merge!... — Nu e străină, d-le; lasă-mă'n pace!... Aşa e că nu sunteţi străină, duduită? Hahaha! Mi se pare că râdeţişiret şi, în acelaş timp, drăgăstos). V’am prins!... (rezonabil). Poate vi se pare că, suntem prea îndrăzneţi... Nu, zău, dacă vă supărăm, spuneţi... să ne retragem... — Locuiţi prin apropiere ? (îşi face vânt cu pălăria de pac, şi, discret, amicului,’ apucăndu-l de haină:) Cară-te tu niţel!... — Eu am plecat, mă... La revedere!... (şi ia, după el). — La revedere!... Ei, uite, a plecat, duduită... Suntem singuri... Cred că acuma ai să vrei să-mi vorbeşti... — Măi, dar grăbită mai eşti!... (subtil). Şi... n’ai putea să-mi spui şi mie unde mergi, aşa de grăbită?... — Zău, duduiţă, numai o singură, vorbă, uite, te las şi plec. (afectat). E drept... poate te plictisesc. Das’aş şti că, te plictisesc, pe cuvânt, m’aş retrage (insinuant). Sau te bate mămica acasă, dacă intârziezi?... spune drept! Râzi, ai? Sirea tă mai eşti!... (Scoate ceasul) Şase şi jumătate... (foarte grav) Hm, hm!*... Serios, duduită (ameninţător) N’aveţi de gând să-mi răspundeţi? Nici o o vorbă? Niciuna? (Revenind la sentimente) — Hai, zău, ce eşti, aşa răutăcioasă? !• o domnişoară aşa drăguţă şi atât de răutăcioasă,!... Nu, zău, stai' mal meet... Te rrroggy... stai mai, încet!.. Nu vrei s’o luăm prin grădina Icoanei?-Hai, zău!... Sa. veai,ce frumose! Aşa domnişoară tăcută... mersi!... Poate ţi-e frică că.te mănânc... (Solemn) —,In fine, duduită, văd că - im zadar... N am ce .face... Poate v’am. indispus... Tmi daţi vou se mă retrag... -- Cum, nici mâna nu mi-o dai?! Măi, ce răutăcioasă! (cochet) Atuncea... uite că nu plec!... Până nu mi-oi da mâna, nu plec! Iac'aşa! Să vedem până când! Uite că n'am să plec! Mă ţiu după mata pânâ’n pânzele albe! Costică, din spate, dela oarecare distanţă: Miticăaă! Pssst! Las'o,ma, dracului! Nu vezi că face pe nebuna?... Eu plec!... Treaba ta! — Stai, mă, că viu și eu! — Nu vrei să vorbești?... Adio și-un praz verde! — Tămpitule!... Boule!.. .Din aoanăt —' Tâmpit e raftul... MIHAIL CELARIANTJ ■ jXksU-“- **"" s?rr .4‘ __ CĂRŢI NOUI Lucrezzia Kar: Sexul de peste drum, roman, Editura „Bucovina“ Citind noul roman al d-nei Lucrezsia Kar, am avut un singur restet. Cartea d-sale, atât de puternic străbătută de fiorul iubirii curate ♦ unei femei şi cu atâta, grijă artistică ticluită, e păcat că a apărut cu un titlu vrednic de o carte de duzină. „Sexul de peste drum“, acest titlu care cheamă intenţionat numai pe cititorul lipit de gust, ne-a făcut să ne hotărâm cu greu la lectura romanului. Dacă am început totuşi să-l citim, e pentru că ştiam despre d-na Lucrezzia Rar că e o scriitoare meritorie, căreia i s’ar face o nedreptate, dacă ar fi trecută cu vederea. Şi nu ne-am înşelat. Romanul e scris cu nerv specific feminin, cu o experienţă, la bază, care trebuia comunicata. „Sexul de peste drum“ va, să zică, bărbatul, adică sexul care stă împotriva femeii. E vorba in acest roman de o pictoriţă bolnavă de cancer in momentul când romanul începe, o pictoriţă de o frumuseţe excepţională, care a suferit o crudă experienţă amoroasă. ,D-na . Lucrea la Kara, ales o fiinţă subtilă, delicată, care n’a avut niciodată grijaexistenţei, care e nepoată şi strănepoata de marepeneie si şieri care, deci, n’are altă pare decât propria-i frah: senzualitatea să. „Nu-mi amintesc - scrie d-na Licrezzia Karl să fi citit vreodată, descrise de o mână de femee, etapele trezirii la viaţa aprinsă a cărnii, a unui trup abia violat.“. Intr’adevâr, mai nici o femee n’a descris până acum creșterea in trupul,fetei a sentimentului imprecis, dar, obsedant că devine femee. D-na Lucrezzia Kar descrie d-sa acest proces evolutiv, și o face cu talent și cu pricepere ’ psihologică. Dar nu numai atât se află scris în cartea d-sale. Autoarea pune pe eroină să sufere o crudă experienţă amoroasă — cum am spus — din care reise indiferența cinică, imposibilitatea de a iubi în chip pur a„sexului de peste drum“, adică a bărbatului. O melancolie puternică este comunicată cititorului de povestea dramei petrecută in inima Tizianei, pictoriţa, canceroasă. Romanul acesta aduce nou in literatura noastră atitudinea de curaj a unei scriitoare în faţa problemei sexualităţii. Astfel, el devine un document preţios şi unic, pe lângă că este o carte scrisă cu multă căldură şi mult talent. RADU ȘOIMU »«țlfarii Straws, lucrasd la a jf©w# operă . ■'VK,.. ț,i *...r ' .• .îțjrÂi'- Âiâr . „■vi/'.v- / - Dacă nişte tineri şi-au făcut de anul nou un vis politic din a o ucide, alţii nu aleg mai departe de propria lor persoană. Când au avut vreme aceşti copii să adune atâta, desgust şi în ce răgazuri şi goluri ale educaţiei şi ale curiozităţii şi-au putut pierde interesul de viaţă? Mâhneşte ca o imputare şi ca o inutilitate a cărţii, sinuciderea unui politecnician,in preajma ultimelor probe profesionale de inginer. Sportiv, alpinist şi şcolar deosebit de sârguitor, el plecase de-acasă la şcoala lui dintr'im centru universitar, înainte de-a fi ajuns la gaură, oprindu-se din drum a scos revolverul şi păn‘a baga de seamă, trecătorul s‘a prăbuşit. Două, ore mai târziu, işi da sfârşitul intr’un spital din Bucureşti, mărturisindu - se fratelui mai mare că moare de dragoste, iubind o fată logodită de un camarad. Neputând să, Intre in luptă cu un prieten şi respectăndu-i acestuia, o fericire, pe care nu i-o putea ştirbi fără trădare, nobila, sensibilitatea, delicatului copil a preferat să dispară... Băiatul a, socotit că o explicaţie era cu neputinţă, şi că situaţia, de concurent putea, să-i dea un rol de Îndrăgostit ridica). Drama s‘a petrecut pe fruntaria cea mai puţin EFEMERIDE STUDENTUL circulară a nuanţelor, inexistente pentru. Cu toată discreţia impusa, de nease cei mai numeroşi tineri şi bătrâni, pari muita suferinţă a pierderii unui copil, veniţi vremelnic la o interpretare a vie- fi-ar veni să te întrebi cum se comţii unică, de strictă sexualitate. O întrebare vine pe hârtie semnificativă pentru timpul de sălbăticie morală, pe care-l parcurgem. N’a avut băiatul ăsta nici un prieten, un prieten din aceia, cărora eşti împins să lî te spovedeşti intr’un miez de noapte al sufletului şi al conştiinţei ? Şi niciunul din dascălii şi niciuna, din cărţile lui, n'au luat, drept, versiune, pentru intuiţie şi sugestii starea, morală, excepţional de primejdioasă, a tinerelului puber ? Intre matematici şi înştiinţări ştiinţifice, reci, un profesor, care-i şi un mare prieten, atent la răscolirile secrete ale ucenicilor lui, poate să strecoare, căutătura adresată direct inimii şi obscurităţilor ei planetare. Rezistenţa materialelor, cu care va lucra un inginer, e apreciată, cu o minte sensibilă şi stabilita de gingăşiile provizorii ale unui candidat la diploma de constructor. O adiere, un ecou despre ceea ce se întâmplă în universul închis al fiecăruia din noi, se simte, ca in frământările artistului, in fiece activitate de contemplare în intelect. 11pun părinţii cu copiii lor, pentru ca aceştia să se simtă, in clipa decisivă, emancipaţi de obligaţiunea, de-a se uita odată mai lung in ochii mamei şi de-a şopti tatălui la ureche im cuvânt, revelator ? Să nu mai existe o comunicare de fiece zi intre oamenii aceleaşi familii, o familie să nu mai fie o familie ci o asociaţie, o firmă cu succesori, care moştenesc un nume înregistrat ? Bărbatul nu concentrează in persoana lui centralizatoare toate firele sufleteşti ale unui clan, de care e răspunzător ? A fost, o pauză cândva, in care urzeala s-a deslânat şi când veleităţile de independenţă ale tatălui şi drepturile lui excesive şi remoderate de voinţă au desechilibrat nivelurile interioare şi au făcut din mamă o femee nefericită, şi din copii nişte franc-tfrori singuratici? Nu e de crezut normal că, fiinţa, morală a unui tânăr să poată avea puterile de individualitate duse atât de departe, încât să-şi socotească părinţii strânşi deasupra leagănului şi a inimii lui, nedemni de spovedania ceasului suprem... Ţ.VEGHEZI Franz Lehar lîirijâiui la Viena u^îma sa operetă „Gi«dSafa,s JUDECATA MAMEI Mai este proaspăt în memoria noastră înfiorătoarea tragedie întâmplată in ajunul Crăciunului într'un sat. O femee săracă a plecat de acasă spre a târgui de sărbători pentru copilaşi şi pentru gospodărie. Omul ei era dus la lucru, iar femeea, repezindu-se până în sat a lăsat copiii singuri. Când s’a înapoiat cu braţele pline, s’aducă bucurie şi belşug micuţilor, cadavrele lor carbonizate zăceau întinse pe zăpadă. Azi, nenorocita mamă, cu minţile pierdute, zace internată întrun ospiciu de nebuni. La scurt interval ziarele ne relatează alte două nenorociri similare, petrecute in aceeaşi săptămână în două sate din judeţul Storojineţ. Femeea plecatădupă cumpărături. Copilul acasă jucându-se cu focul a fost ars de viu. Alt copil, al altei femei plecată de acasă,t opărit mortal cu laptele ce fierbea pe maşină, a murit în chinuri. Dar ştirea laconică a primei întâmplări se termină de data asta în felul următor: „In contra mamei neglijente s'a deschis acţiune publică.' Oameni străini vor fi chemaţi să judece după literă de lege femeea care înainte de a aştepta osânda unor oameni pe care nu-i cunoaşte a fost pedepsită pe viaţă de cea mai crâncenă încercare. Desigur că verdictul în această banală chestiune, petrecută intr’un sat din Basarabia, nici nu va ajunge la urechile noastre, fiind vorba de o oarecare Maria Tocari, din Crăcineţ. Nu este exclus ca fermeca să- şi fie pedepsită: „omor prin imprudenţă’’Justiţia are grijă se sancţioneze şi datoria să servească pilde celor ce ar cădea din acelaş păcat. Copii carbonizaţi în lipsa părinţilor de acasă,copii jucându-se în lada cu lucruri şi asfixiaţi de capacul căzut peste ei, copii mâncaţi de vii de porcii din bătătură. Sunt victimele de fiecare zi ce nu pot fi evitate prin sancţionarea dată unei Maria Tecari din Crăcineţ. Pentru evitarea lor nu este, suficient, deschiderea unei acţiuni publice împotriva unei mame nenorocite. In sărăcia ei, în neştiinţa ei, ce poate face, femeea împovărată de copii, când însăşi treburile gospodăriei o chiamă afară din rasă. In paza cui să-şi lase copiii? Cine să umcămînuri unde mamele sa-şi poată adăposti copiii atunci când pleacă asemenea cămin, la îndemânarede acasă. Nu cunosc existenţa unui meilor muncitoare, decât acea grădiniţă de copii din str. Labirint, creată şi susţinută de munca şi perseverenţa a două inimoase domnişoare, şi unde copiii femeilor lucrătoare găsesc hrană şi îngrijire până când mamele lor vin să-i ia seara acasă. ★ De alte stabilimente similare n’am auzit până acum. Singure marile magazine din străinătate, în scop de reclamă, au câte o sală cu jucării, distracţii şi îngrijitoare pentru copiii clientelar, libere astfel să-şi facă târguelile prin celelalte etaje, şi care îşi recapătă copilul pe baza bonului de predaict . . . Cu ce drept dar poate fi judecată femeea Maria Tocari? Cu ce drept pot fi judecate toate Măriile când îşi periclitează viaţa recurgând la avorturi, pentru că nimeni nu le învaţă şi nu le pune la îndemână mijloace gratuite şi igienice de a deveni mame doar numai atunci când se simt în stare să-şi crească copiii şi să se dedice cu totul lor. Atâta timp cât copiii tuturor mamelor sunt un bun al Statului, care nu îngădue evitarea legiferată a naşterilor,se cuvine caStatul să contribue la păstrarea acestor vieţi, ajunse la maturitate, după două decenii de zilnică priveghere. B. MADELEINE ★ toate satele, in toate mahalalele pro iau fost crescuţi 140 de copii la lea®i atg CfBiifilgiul esisteigării „Sf-ta Elena“ iar la grădina BILANŢUL UNEI ENERGII BINEFĂCĂTOARE Un m şi un aşezământ românesc Cu începerea anului 1934 a avut copii a Aşezămintelor au loc intr’un cartier periferic al cu- creştere 305 elevi. Vergului, a-' cureştilor, pe şoseaua colo unde cu doi-trei ani Înainte rar se vedea picior de medic, nu se auzea glas de om civilizat, nu se ştia de existenţa vreunei opere a soldalismului social; acolo pe şoseaua Vergului, altă dată, cufundată vara in nori de praf Şi iarna in noroaie antedeluviene, a avut Ioc zilele astea, o întrunire a unui cerc restrâns de oameni, în mijlocul unui palat splendid, ivit ca un basme par’că sub lovitura unei baghete magice. Dar n’a fost nici o baghetă magică, creatoare de minuni, ci numai energia providenţială a unei personalităţi româneşti, care a conceput opera minunată a „Aşezămintelor M. S. Elena", din şoseaua. Vergului, ale cărei realizări au fost subiectul discuţiilor ele avută loc la întrunirea de care vorbim. Şi acea personalitate creatoare est doctorul V. Gomoiu. D-sa a făcut bilanţul activităţii acestui aşezământ. Şi fiindcă e vorba de rezultatul unei activităţi consacrate exclusiv alinării suferinţelor umane, ne vom ocupa ceva, mai mult de ea. In timp de 4 ani, la acest, aşezările pentru dânsa după târgucii? Cimânt s’au dat 111.814 consultaţii de ne să-i vadă de casă şi de focul din sobă? Alte femei, care la rândul lor nu pot, lipsi nici ele de acasă? Sau poate femeia care urmând legile naturale nu cunoaşte mijloacele de a se feri de maternitate, trebue, în neştiinţa ei, să fie pedepsită cu recluziune in casă până când vârsta copiilor să-i îngădue să treacă pragul domiciliului? Statul care ştie să cheme în judecată pe femeia Maria Tocari, treime să fi dat acestei femei — şi deci tuturor femeilor — un mijloc de a evita nenorocirea. Ar trebui, în toate cartierele, în boli interne: 10.618 consultaţii pentru boli chirurgicale; 8955 consultaţii pentru boli ginecologice; 8636 pentru obstetricale (gravide, iehuze); 6216 pentru boli genito-urinare, 3667 pentru boli de ochi, 3758 pentru boli de nas gât şi urechi, 9103 consultaţii pentru boli de piele, 11.4.25 consultaţii pentru boli de copii. S’au făcut mii de analize de laborator pentru bolnavi; s’au executat mii de reţete medicale. S’au acordat mii de băi populare (la baia din Aşezământ). Dar tot din aceeaşi energie binefăcătoare găsit La colonia de vară Şanţuri-Prahova s’au trimis tot de către acest aşezământ 1770 copii. Şi 5 ani 50 de copii au fost hrăniţi gratuit zilnic. O cantină a săracilor a dat 100 porţii de mâncare in 1832. * Pentru cititorii zilnici ai gazetelor, care trec de obicei iute peste cifre şi fapte, trebue de sigur un efort şi un îndemn ca să-şi imagineze ce înseamnă sutele de mii de consultaţii acordate bolnavilor, plus sutele de operaţii chirurgicale. Ce operă de alinare a mizeriei şi suferinţii înseamnă ele! Şi-i de notat că această operă providenţiala a ţâşnit brusc intr'o parte a Capitalei, cufundată in neagră mizerie, uitată de oameni şi de Dumnezeu. Este opera acelei energii morale situată in viata noastră socială dincolo de viaţa politică, dincolo de freneziile vane ale lumii eleganţei, a sporturilor, a jazzurilor şi dancingurilor. Se ştie că doctorul Gomoiu este tot acelaşi medic care a creat in întregime o ramură nouă a culturii medicale româneşti: „Istoria medicinii române“. Universitatea din Cluj are o catedră specială pentru „Istoria medicimii române“ pe care o ilustrează un dup strălucit prof. dr. Bologa. Universitatea din Bucureşti nu s‘a învrednicit să-şi dea asemenea catedră. Nu ştiu dacă posed darul intuiţiei, dar am impresia că Facultatea din Bucureşti n’o crează fiindcă ea s-ar cuveni deadreptul aceluia care a creat noua ramură a artei medicale, d-rului Victor Gomoiu. In schimb prin intreaga-i personalitate acest strălucit medic-chirurg bucureștean înscrie prin operele sale cele mai frumoase pagini ale istoriei noastre medicale. , fifiCIQRiJL YGBaeca. asa Pagina 3-a Raftul de cărţi „A doua viaţă a lui ŞerIoan Varu41 ban Varu“ este un frumos Început. VITRINE Firu ’n patru este ultimul roman al d-lui E. Lovinescu. Cartea cunoscutului critic obţine un meritat succes de librărire şi critică. Autorul romanului care poartă continue. „A doua viaţă a lui Sertitlul de mai sus este un debutant. Un debutant nu numai in roman si nu numai pentru ca işi publică cea dintâi carte, dar este debutant în literatură. Luca Gheorghiade — acesta e numele debutantului — apare pentru întâia oară in literatura noastră, şi incă cu un roman. Cu atât mai mult reuşita d-sale este impresionantă. Căci intr’adevăr, dacă un critic mai dificil ar putea face unele observaţiuni de amănunt, in tot cazul romanul ,,A doua viaţă a lui Şerban Varu“ este o carte care desvălue un scriitor de talent şi care, dela debut, face figură onorabilă. In „A doua viaţă a lui Şerban Varu“ este vorba de un fost diplomat rechemat în ţară, care decade din viaţa de fast şi-i transformăcursul vieţii în chip neaşteptat. El ajunge astfel să trăiască asemenea unui mizer muncitor cu braţele, ca mai apoi să evadeze in mijlocul unei şatre de ţigani nomazi. Tema pentru d. Luca Gheorghiade este un simplu pretext, ca astfel să poată descrie cele două medii — cel muncitoresc şi cel de vagabondaj — şi s’o facă cu tot talentul,şi din bună cunoştinţă de cauză. Cu deosebire mediul de ţigani nomazi este interesant prin cei ace aduce proaspăt şi nou. D. N. Pora a isbutit să scoată D. Luca, Gheorghia de treime sau doua ediţie din Măscăriciul. Au apărut intr’o nouă ediţie Nuvelele lui Ion Gane. Prefaţa este scrisă de d. Artur Gorovei care a şi revăzut cu migală vechiul text. * Fecioare la licitaţie este un roman de şarjă exagerată presărat cu viaţă autentica. ■& D. Cezar Fetrescu a scos alatăeri in geamul vitrinelor, mult trâmbiţatul roman Aurul negru. Cu acest volum d. Cezar Petrescu încheie un ciclu început ca romanul Comoara regelui Bromichet. Editura „Adevărul” a pus în vânzare acum câteva zile volumul d-lui M. Sevastos Aventurile din strada, grădinilor. Scrisă cu multă grije cartea d-lui M. Sevastos este un momentliterar. : •* Speranţa4 simbol împotriva tuberculozii Un gând bun îndreptat înspre u Combătând efectele mizeriei nu nai din flagelurile, care decimează , vom putea suprima cauza, primară, omenirea, este întodeauna un gând binevenit. O publicaţie modestă ca proporţie, dar de mare optimism ca tonalitate — o gazetă mică verde, se înarmează cu vorbe entusiaste şi cu apeluri disperate, împotriva spectrului mahalalelor noastre: tuberculoza. Speranţa, această mică publicaţie, desigur că nu va putea vieţui îndelung, nu fiindcă nu ar mai avea ce spline, dar pentru că de obicei, iniţiativele particulare, pornite din idealism şi bunătate, nu pot trăi fără o solidă susţinere materială. Este ştiut, că tocmai oamenii săraci, sunt idealişti şi sunt buni. Munca lor închinată durerilor omeneşti, apare spontan ca o ţâşnire de lumină, dar se stinge curând, înăbuşită de nevoi şi neputinţă. E totuşi cuvântul care rămâne, este primul gând, care străbate conştiinţele, cel puţin în parte, este strigătul de ajutor, îndreptat in public, pentru salvarea celor bolnavi şi părăsiţi. Cu acest prilej, cu acest nou strigăt, oamenii de bine, vor putea să se adune în jurul unui scop de salvare omenească şi vor dedica ceva din avutul lor material şi sufletesc operei pentru combaterea tuberculozei. Mizeria vieţii actuale, din pricina crizei economice, aşomajului şi a iernei, işi măreşte în fiece zi procentele, atacând organizmele slabe, fără hrană şi fără căldură. La acest apel omenos se pot adăuga şi părerile de analiză a cauzei de la care purcede propaganda şi infecţiiunea tuberculozei, atât timp cât nu vom înlătura motivele de insalubritate şi suferinţă, a celor ameninţaţi de acest flagel. E adevărat că cele patru sanatorii pentru boală, nu vor rezolva niciodată marea necesitate de internare şi de vindecare. Poate că ne mai trebuesc spitale de specialitate, dar ceea ce lipseşte cu desăvârşire, sunt locuinţele omeneşti, sunt câminurile de sănătate şi de igienă publică. O mentalitate nouă şi salvatoare, va trebui să vie, peste pregătirile de până acum. Dacă ne-am gândi, nu să clădim spitale, ci locuinţe pentru oamenii săraci, nu să amenajăm cimitire mari, ci să plantăm parcuri întinse, cu vegetaţiuni şi fântâni curgătoare, atunci am ajuta opera de salvare omenească şi am pregăti societăţii, contribuabili senini şi sănătoşi. Iată ceea ce trebue: îngrijirea vieţii sănătoase, apărarea organismelor prin higiena şi hrană raţională, mişcare in plin aer şi şoimi curat, şi liniştit. Dacă trebue să îngrijim de bolnavi şi de atinşi, cu atât, mai mult, va trebui să salvăm sănătăţile neatinse de distrugătorul microb. Spitale de o parte, dar cu deosebire, case noi şi higienice, cu lumină şi cu aer, obiecte sănătoase şi îmbrăcăminte necontaminată, hrană la timp şi prilej de muncă, pentru sporul existenţelor, sunt dezideratele nouei mişcări de profilaxie socială, la care omenirea de bine aderă cu dragoste şi cunădejde. CLAUDIA MILLIAN Josephina Baker, care se află in fensist iar istria A pesta, încercând un gulaș întro bucătărie