Dimineaţa, iulie 1934 (Anul 30, nr. 9880-9910)

1934-07-01 / nr. 9880

* înfrângerea democraţiei ar în­semna sfârşitul culturii europene Prima întrebare pe care puteam să i-o pun vechiului democrat era: Ce părere aveţi despre viitorul demo­craţiei în Europa?, — la care d. Os­car Iaszi îmi răspunde: — Luându-mă numai după simp­­tomele exterioare şi cele de apa­renţă, nu pot să fiu prea optimist, ţinând mai ales seamă de faptele din ce în ce mai îngrozitoare ale naţionalismului politic şi economic. Totuşi, sub aspectul unei pers­pective mai îndepărtate, am încre­dere în izbânda finală a democra­ţiei, cu atât mai vârtos cu cât în­frângerea democraţiei ar însemna sfârşitul culturei noastre în Euro­pa, — începând cu republicile oră­şeneşti ale Greciei antice, continu­ând cu imperiul roman, cu era creş­tină, cu epoca renaşterei şi uma­nismului, şi ca încoronare cu revo­luţia franceză şi curentele socialis­te, esenţa acestei evoluţii a fost şi a rămas în mod continuu şi ne­schimbat respectul individualităţii omului şi efortul spre realizarea e­­galităţii. Nu cred­ că Europa ar putea re­nunţa la aceste idealuri fără a-şi jertfi întregul ei elan de viaţă. Alt motiv pentru care am încre­dere în democraţie, sunt aşa zisele „succese“ ale dictaturilor fasciste, care în realitate nu sunt decât în­frângeri economice şi morale. Ca­muflarea lor nu va reuşi nici cu propaganda de presă, şi nici prin cele mai sgomotoase discursuri la radio. PRIMEJDIA UNUI NOU RĂZBOI Dar despre eventualitatea unui nou războiu, ce credeţi d-le profe­sor? — Ar fi mai nimerit, dacă eu v-aşi pune această chestiune, căci am venit în Europa tocmai cu scopul să mă informez despre posibilităţile unui eventual răz­boi. Atât aş putea să spun­ că im­presiile mele nu prea sunt con­solatoare; am observat în toate părţile o înăsprire catastrofală a tuturor antagonismelor naţiona­le, economice şi ale curentelor de idei în general. Nimeni n’ar fi în stare să prevadă, când şi cum a­­ceste antagonisme vor ajunge să explodeze, în urma întrecerii deşănţate a puterilor imperia­liste. Care sunt perspectivele desvoltă­­rii raporturilor dintre Ungaria şi sta­tele succesorale? — In fond am răspuns la punctul precedent. Aşi adăuga numai, că at­mosfera istorică şi tradiţionalistă precum şi structura socială a Un­ Duminică 17 Iunie 1934 CONVORBIRE CU D. OSCAR IASZI Cunoscutul sociolog maghiar ne vorbeşte despre vii­torul democraţiei, al păcii şi despre relaţiile cu Ungaria Cunoscutul sociolog maghiar, d. Oskar Iaszi, se află de vreo zece zi­le în Capitală. D-sa este într’o că­lătorie de studii în statele succe­soare fostei monarhii austro-unga­­re. Pregăteşte o vastă lucrare des­pre starea actuală şi perspectivele de desvoltare ale acestor state — şi deci se informează pe teren. D. Oscar Iaszi n’are nevoe să fie prezentat opiniei publice româ­neşti, care îl cunoaşte din răsună­toarea lui activitate în fosta monar­hie. Cel mult generaţiei tinere. Ac­tualul profesor de sociologie la u­­niversitatea din Oberlin Statele­ U­­nite (d. Iaszi este acum cetăţean a­­merican) este un mare democrat. Sociologul Oscar Iaszi are un tre­cut adesea tangenţial cu istoria ul­timelor două decenii ale Ardealului de până la unire. A fost şi este un prietin al românilor. In fosta mo­narhie dualistă d-sa a avut o ac­tivitate publicistică (la ziarul „Vi­lág“, la revista „Huszadik Szazad“, etc.) pentru care adesea şi-a atras fulgerile guvernelor de la Budapesta. Ideile ce le profesa s’au cristalizat atunci în trei obiective: votul uni­versal, exproprierea gr­oi­lor­ latifun­diari şi libertate pentru minorităţi, prin creiama acelei „Elveţii Răsări­tene“ care însemna transformarea Austro-Ungariei într’un stat federal, tip­ Elveţia — deci cu acordarea de drepturi egale tuturor naţionali­tăţilor componente. N’a fost însă ascultat — dimpo­trivă a fost atacat şi insultat — şi prăbuşirea a venit fatal în 1918. Du­pă această prăbuşire, (sau mai bine zis în timpul acestei prăbuşiri)­­, Iaszi a fost numit ministru’al mi­norităţilor în guvernul Karolyi. Gu­vernul din Budapesta spera că d. Iaszi, mulţumită simpatiilor de care se bucura printre români, cehi, cro­aţi, etc., va putea determina o îm­păcare a tuturora, cu naţiunile do­minante, în cadrul aceleiaş monar­hii. Şi d .Iaszi a încercat, garantând autonomia naţionalităţilor. Era însă prea târziu — iar d. Iaszi pentru a­­ceastă „largheţă“ a fost nevoit să se expatrieze. Din cauza regimului care dom­neşte şi azi în Ungaria nu s’a mai putut înapoia de atunci în ţară. Cum am arătat — d. Oscar Iaszi trăeşte în America. Acolo a scris o lucrare despre desmembrarea mo­narhiei habsburgice, lucrare care a stârnit în anii trecuţi senzaţie, în special în lumea anglo-saxonă. Lu­crarea pe care o prepară acum — despre statele succesorale — va fi o complectare a primei lucrări. Am profitat de prezenţa sa în Ca­pitală pentru a-l vedea și convorbi­rea noastră o redau în cele ce ur­mează. DELEANU gariei de astăzi diferă intr’o măsură atât de mare de a statelor înconju­rătoare, încât construirea unui pod pe deasupra acestei prăpăstii îmi pare deocamdată improbabilă. PENTRU O EUROPĂ FEDERA­LIZATĂ Și având în vedere că d. Iaszi tră­­eşte in America, l-am mai întrebat: Dacă experienţa lui Roosevelt va reuşi, ce efect va avea aceasta asu­pra evoluării politice şi economice a Europei? — Experienţele preşedintelui Roo­sevelt sunt astăzi încă în curs de realizare, aşa că nu se poate înche­ga pentru moment o judecată defi­nitivă .Dar chiar în ipoteza — ceea­­ce de altfel nu cred — că această experienţă va fi încoronată de un succes deplin şi stabil, nici atunci nu mi-aş închipui, că statele Euro­pei vor putea urma exemplul pre­şedintelui. Aceasta pentru că o eco­nomie dirijată şi o autarhie rigu­roasă pot fi, eventual, realizate, pe un mare continent şi cu o mare populaţie ,de 140 milioane de oa­meni ca în America şi Rusia. Dar aceiaş metodă, aplicată statelor mici şi izolate ale Europei, n’ar pu­tea duce decât la foamete şi con­flicte economice foarte grave. „Inops potentem dum vuit imitări, perit“. Mai înainte de a se încerca în Eu­ropa economia dirijată, va trebui urmat celălalt exemplu din Ameri­ca. — FEDERALIZAREA STATE­­LOR. D. Oskar Iaszi Agresiune la Cernăuţi CERNĂUŢI, 29.­­ Aseară pe la ora 9 s-a produs o sângeroasă a­­gresiune în str. Universităţii. In a­­propierea căminului studenţesc de la colţul străzii Xenopol, două fete din str. Nicolae Filipescu, surorile Rosa şi Clara Hoffer, trecând pe acolo, au fost atacate de doi tineri care au început să le lovească în mod sălbatic. Strigătele victimelor au atras a­­tenţia mai multor trecători, iar a­­gresorii au luat-o la fugă şi au reu­şit să dispară. Cu toate cercetările poliţiei, până în prezent agresorii nu au fost iden­tificaţi. CÂRTI-REVISTE A apărut No. 8 din revista social­­literară „Şantier“, cu un bogat cu­prins: Impasul evreesc oglindit în litera­tura, de Lotar Rădăceanu ; Baer- Camnera şi... câteva reflexii, de Ion Pas; Realităţile politicii internaţio­nale de Al. C. Constantinescu; Orien­tări noui; Trotzkismul, de S. Ema­nuel; Un domn Kessler şi farmecele României, de G. Spina; Declinul im­perialismului britanic, de M. Le­win; De la Alecu Constantinescu la Alecu Mavrodi, de E. Del; Poeme petroli­fere de Constantin Stelian şi Teodor Scarlat. O bogată cronică, în care se tra­tează procesul de la Craiova, cazul Ciumetti, partidul ţiganilor din Ro­mânia, reluarea raporturilor cu Ru­sia, Skoda, precum şi rubrica. Mun­citorii scriu, complectează numărul acesta al Şantier­ului. Redacţia şi administraţia strada Mântuleasa 31. A apărut nr. 8 din revista social­­literară „Şantier“ cu un negat cuprins: Impasul evreesc oglindit in literatu­ră, de Lotar Rădăceanu; Baer—Camera şi... câteva reflexii, de Ion Pas; Realităţi­le politicii internaţionale de Al. C. Con­­stantinescu; Orientări noui: Trotzkis­mul de S. Emanuel; Un domn Kess­ler şi farmecele României, de G. Spi­na; Declinul imperialismului britanic, de M. Lewin; De la Alecu Constantine­scu la Alecu Mavrodi, de E. Del; Poe­me petrolifere de Constantin Stelian şi Teodor Scarlat. O bogată cronică, în care se tratea­ză procesul de la Craiova, cazul Ciu­metti, partidul ţiganilor din România, reluarea raporturilor cu Rusia, Skoda, precum şi rubrica. Muncitorii scriu, completează numărul acesta al Şantier­ului. Redacţia şi administraţia strada Mân­tuleasa 31. Când nu vrei să cumperi tablouri TIMIŞOARA. — Tribunalul Timiş daţie emanată dela prefectura jude­nwninl nTOTÎrlaf rlo rl XF TVfutoi a nnlni C/»rnnin x r.­. —şî Tor­ontal prezidat de d. N. Matei, a avut că judece zilele acestea un proces de Ies majestate al d-lui Le­opold Junker în etate de 70 ani, pro­prietarul unei mori din oraşul Lu­goj. Iată în ce constă acuzaţia. Nu de mult s’au prezentat la sus numitul un pseudo-ziarist şi un detectiv, înarmaţi cu scrisoare de recoman­ ta lui Severin, solicitându-i sa facă mai multe abonamente şi să cum­pere nişte tablouri ale Regelui. Pentru faptul că bătrânul a obiec­tat că tablourile sunt de calitate mediocră, i s-a dresat un proces verbal de res majestate şi acţionat în judecată. Acuzatul a făcut dova­da nevinovăţiei sale şi a interpre­tări greşite dată de reclamanţii că­rora le refuzase cumpărarea tablou­rilor. Tribunalul l-a achitat. Aci este locul să facem remarca uşurinţei cu care unele autorităţi se grăbesc a da scrisori de recoman­­daţie cam­ apoi servesc ca mijloc de presiune, abuzuri şi chiar excroche­­rii. Adunarea generală a Ateneului Român Eri după amiază la Ateneul Ro­mân s-a ţinut cu obicinuitul pro­tocol, adunarea generală a comite­tului celui dintii Ateneu al ţării. Adunarea a fost prezidată de d. dr. C. Angelescu, ministrul instrucţi­unii, care după ce a deschis adu­narea a invitat pe membrii comite­tului la cuvînt. Primul a vorbit d. T. Alexeanu, neobositul cenzor şi mina dreaptă în acţiunea culturală a d-lui dr. Angelescu. D-sa a elogiat munca preşedintelui care nu s’a dat in lături dela nici un sacrificiu pen­tru ridicarea la locul de cinste spi­rituală a Ateneului Român. S‘au discutat apoi diferite chesti­uni în legătură cu universitatea populară care va funcţiona pînă la toamnă într’una din sălile soc. A. R. P. A. şi s’a hotărît evacuarea soc. de geografie din palatul Ateneului în locul căreia se va înfiinţa o pinacotecă. In acest sens au vorbit d-nii Şte­fan loan şi Dragu cari, la sfârşit, au mulţumit în numele celor pre­zenţi d-lui dr. Angelescu pentru realizări şi, mai ales, că între pro­­ecte d-sa n’a uitat fondul necesar Ateneului Romin şi pe acela al ter­minării şcoalelor începute in ultima guvernare liberală. După ce s’a ales noul comitet d. dr. Angelescu a închis adunarea fugind pe cei prezenţi să viziteze lucrările marei fresce pe cari le execută maestrul Costin Petrescu. In faţa scenelor nemurite in culori maestrul Costin Petrescu a dat ex­­plicaţiunile cerute iar d. dr. Ange­lescu a făcut juste observații in ce privește jocul de lumină felicitân­­du-l călduros. Adunarea a părăsit Ateneul la ora 7 jum. d. a. ____________ ________­. ŞCOLARE In urma schimbării calificativelor la darea notelor, mulţi elevi nu au fost promovaţi. Ministerul instrucţiunii este rugat să admită o nouă sesiune în Septembrie. D­I­MINEATA Parastas pentru Clotilda mareşal Averescu Eri dimineaţă la ora 11 s-a oficiat la biserica Kalinderu din strada Doamnei 18, un parastas în memo­ria defunctei Clotilda mareşal Ave­rescu, organizat de către societatea corală „Gavril Muzicescu“. Serviciul religios a fost oficiat de preotul Voicu. Au asistat d-rele Floria şi Aurelia Lupea şi d-nii prof. G. Botez, prof. Fâlcoianu, Ion Grigore Oprişan, in­giner Pavel Tănăsescu, Constantin Pârvulescu, avocat Liviu Eleftere­­scu, Ştefan Manole, Paraschiv Ho­­reangă, dr. Coman, Traian Dumitriu- Şoimu, subit. Lupea, I. Basarabea­­nu, avocat Perianu, dr. Crăciun, etc. După oficierea serviciulu religios d. Oprişan a ţinut o cuvântare arătând meritele dispărutei. Solemnitatea s-a sfârşit la ora 12. O telegramă de protest a pen­sionarilor publici din Ardeal CLUJ. 29.­­ Nemulţumiţi de fap­tul că guvernul intenţionează a a­­chita pensiile restante din 1932 prin bonuri de impozite pensionarii publici din Ardeal au expediat d-lor prim ministru Gh. Tătărescu şi ministru de finanţe V. Slăvescu următoarea telegramă. „Pensionarii protestează contra proectului de lege depus în Parla­ment pentru plata pensiilor restan­te pe 1932 cu bonuri de impozit. Spre regretul nostru, pensionarii nu pot primi aceste bonuri şi îi constrângeţi să acţioneze Casa ge­nerală de pensiuni în judecată. POP VALERIU Preşedintele pensionarilor din Ardeal. Piaţa Cuza Vodă No. 2 Cluj O încercare de sinuci­dere la Cernăuţi CERNĂUŢI, 29. — Tânăra Ana Şerban, în etate de 22 de ani, din str. Ion Creangă No. 23, vrând să-şi pună capăt zilelor, a băut o cantitate mare de lizol. Descoperind-o la timp, familia a chemat Salvarea şi doctorul Sand­berg i-a dat primele ajutoare, apoi a transportat-o la spitalul Central. Starea tinerei fete este gravă. Ancheta a stabilit că ea a voit să-și pue capăt zilelor pentru că fusese părăsită de iubitul ei. Escroc internaţional urmărit la Iaşi IAŞI, 29.­­ Autorităţile locale po­liţieneşti au primit cri o circulară din partea poliţiei din Berlin, prin care se cere urmărirea escrocului internaţional Vladimir Clareben, ca­re a comis o serie de îndrăzneţe is­prăvi în capitala Germaniei. Urmăritul posedă câteva paşa­poarte false, care îi înlesnesc să scape de cercetările poliţiei, întrucât sunt unele bănueli că el s’ar fi refugiat în România, s’a ce­rut şi poliţiei ieşene să facă cerce­tări, spre a se stabili dacă nu cum­va cel urmărit s’a refugiat in loca­litate. S’au dispus cercetări. Curiozităţi din lumea largă Congresul calic al tinerelor fete la Bruxelles In lumea toată, îndrăgostită de mu­zică, nu cred să existe un singur su­flet care la minunata arie cântată de Cavaradossi şi închinată frumoaselor mâini ale Floriei Tosca, să nu vibreze de înduioşare. Cu ce accente inegalate nu înalţă el mâinile mici, mâinile diafane, care nu ştiau decât să mângâie copiii, să-i ducă flori Madonei şi totuşi, împinse de îm­prejurări, au înfipt cuţitul în Scarpia, tiranul Romei. O, mâini, dulci mâini, splendide mâini de femei, de voi şi-a adus a­­minte din nou Parisul zilele acestea, instituind ultimul lui concurs. S-au prezentat, sau mai bine zis au fost etalate pe o perniţă de catifea purpurie în faţa unui juriu de artişti, prezidat de inevitabila Cecile Sorel, — cele mai albe, mai parfumate, şi mai mani curate mâini pariziene. Mâini de aristocrată cu unghiile muiate în car­min, sau în grenat, cu unghiile frumoa­sei principese Ruspoli, oaspetele Sinaiei de acum un an, mâini cu vârfurile lă­cuite cu argint şi aur, cu sidef roz şi alb, inovaţia cea mai reponia­i*. Tu. tă­rie de eleganţă. Mâini grăsulii, mâini subţiri, mâini de artiste, acoperite noaptea cu creme şi parfumuri, care nu au altă menire decât să vânture dantele şi musselinuri şi să primească sărutări. Alese au fost mâinile artistei Ionia Navar, tragediana Comediei Franceze, care au cucerit, prin nobleţea formei şi paloarea lor mată, sufragiile juriu­lui. Graţia cu care celebra artistă ştie să drapeze pe umerii ei pe plumul cu falduri al eroinelor clasicismului, a semnalat de mult publicului frumuseţea premiată de drept azi, a mâinilor ei. Şi touşi, nu ştiu de ce, citind amă­­nuntele acestui concurs şi laudele adu­se miilor, aceste bijuterii vii, expuse pe pat de purpură spre a fi admirate, m'air gândit că nu ele erau cele mai indice, primierii ş­i idolatrizării asis­tenţei M‘a gândit la mâinile cu mii de înţepări în degete ale micuţei lucră­­toare ce sângerează, şi seara sânt a­­proap înţepenite de munca ce susţi­ne, pite, o întreagă familie. M‘ai gândit apoi la mâinile ce in toate easurile nopţei Şi zilei se agita în ju­­r bolnavilor, ce spală răni putre­de ce riscă zgârieturi şi infecţii şi cu răceala palmelor aduc liniştea pe a­tâtea frunţi îndurerate. Ele nu sânt macerate nici mn creme nici în parfumuri, nu au unghii argin­tate, nici muiate în carmin şi totuşi lor li se cuvine toată adorarea lumi • Dar unde este juriul să le consacre şi uitând de lipsa lor de estetica sa le proclame cele mai dulci, cele mai sfin­te podoabe ale femeei ? FulMEN — —— N­SEMN­ARI mâini, duci mâini! A Crima de la Brighton Se ştie că poliţia engleză se strag­ă îmbibată de sânge a fost o mărtu­­­rie puternică, iar Robinson nu şi-a mai putut tăgădui isprava. Se pune întrebarea dacă Scotland Yardul-ul va fi tot atât de fericit şi în căzul crimei de la Brighton. dneşte să dea de urma asasinului femeii tăiate in bucăţi la Brighton. Până in prezent a reuşit intotdea­­una să prindă pe criminalii care tăiau victimele în bucăţi şi apoi le împachetau. Aşa de pildă odată un anume Vi­­sim a ucis pe o doamnă Gerard, dar a uitat lângă trupul mutilat un petec de lengerie care aparţţiuse victimei. Tocmai pe acest petec se afla stampila spălătoresei. Cu aju­torul ei, victima a fost identificată in 48 de ore, iar Visim, despre care se ştia că o frecventează, a fost bă­nuit de crimă. Făcându-i-se o per­cheziţie, s-a găsit la domiciliul lui, îngropat în rumeguş de lemn, ca­pul şi mâinile victimei. In’ cazul unui anume Mahon po­liţia a fost deasemeni favorizată de şansă. Mahon închise corpul victi­mei intr’un cufăr, pe care-1 lăsa la gara din Waterloo. Pierdu insă chi­tanţa, care a fost găsită de soţia lui. Bănuindu-şi soţul de infidelitate, ea a Încredinţat chitanţa unui detectiv care, ducându-se la gară, a remar­cat pete suspecte pe cufăr. A preve­nit Scotland Yardul şi a doua zi Ma­hon a fost arestat. In afacerea Robinson criminalul pusese corpul mutilat al victimei intr’o valiză pe care o depuse la gara Charlingcross. Şi dânsul pier­du chitanţa, chiar în gară. Biletul a fost ridicat de către un lustragiu care l-a dat poliţiei. întâmplător persoana care­ trecu­se pe la ghişeu chiar înaintea lui Robinson, avea un motiv precis să-şi amintească perfect ora la, care fu­sese la ghişeul bagajelor. In acest fel a fost regăsit şoferul maşinei care transportase pe Robinson şi valiza lui. Şoferul îşi aminti de strada unde se urcase Robinson şi astfel s’a dat de ur­ma asasinului. El a negat cu înverşunare, dar făcându-se o per­cheziţie amănunţită în biroul său, s’a descoperit în coşul de hârtii un chibrit pătat de sânge, pe care nu-l observase când făcuse curăţenie în cameră, pentru a şterge orice urmă a crimei. Această bucăţică de lemn- 1 Celebrul foot­ball-ist american Tom Sasaki, şi-a construit singur nişte ochelari care rezistă oricăror lovituri Căsătorie intre moşnegi La Faenza s’a căsătorit recent un fost funcţionar de bancă in vârstă de 81 ani cu o femee de 71. A fost destul de greu să se găsească actele de naştere ale „tinerei'' perechi, deoarece registrele ofiţe­rului stării civile se cunosc in Italia abea din 1868. înainte vreme anunţai naşterile şi decesele la biserică, dar registra­tura bisericilor respective, la care erau trecute datele naşterii mire­lui şi miresei nu mai există nici ele. Un cerb atacă o bătrână O femee de 75 ani a fost atacată de un cerb într’o pădure din Stiria. Un vânător, observând scena şi-a asmuţit câinele asupra cerbului, salvând astfel pe bătrână.. A tras apoi un glonte în anima­lul care totuşi rănise destul de grav victima.. Excentricităţi Americanele au un nou spleen. Nu se mai mulţumesc cu pisici şi căţeluşi care să le ţină de urât în voiaj, ci cară după ele fel de fel de lighioane: maimuţe, canguri, iepuri etc. spre marea dezolare a hote­lierilor, cari îşi văd ameninţate co­voarele şi mobila. Un hotelier din Palmbeach a vrut să instaleze un pavilion special pentru animalele ce însoțesc pe vilegiaturistele excentrice, dar ele nu vor să se despartă de odraslele lor patrupede. Explicaţia Ziarul englez „Manchester Guar­dian“ scrie următoarea glumă care circulă acum la Paris şi care este de origină germană: „De ce Franţa este condusa de oameni de 75 ani? _ Fiindcă oamenii de 80 ani au murit. 1­5 Nimic nou sub soare China sărbătoreşte actualmente a 2327-a aniversare dela moartea po­etului Kin Juan, care s’a sinucis de disperare, aruncându-se într’un a­­fluent al râului Inag Tse. înainte de a-şi da moartea, scriitorul în­cercase să reformeze moravurile se­colului, său, oferindu-şi serviciile stăpânitorului ţării. A fost insă­ a­­dâ­nc desgustat şi, hotărit să pără­sească viaţa, a scris următorul mic poem, care e cât se poate de actual şi în epoca noastră: „Lumea e ca o apă vâscoasă. I-a cerit limpeziciunea. In ochii omului vulgar o aripă de greer. Cântăreşte mai mult decât o gre­utate de IOOO de funzi.„ Clopotul de aur s’a năruit. Toaca de lut face un zgomot a­­surzitor. Intriganţii şi calomniatorii tri­umfă. Oamenii cinstiţi rămân în umbră”. Oare peste alţi 2327 de anii tot vor mai fi actuale aceste versuri? Un american cumpără Columna lui Traian Un oarecare domn Gardener, fi­reşte din America, a cumpărat co­lumna lui Traian din Roma in schimbul sumei de o sută mii dolari. Faptul a produs o vie surpriză prin acea, că toate monumentele şi co­morile istorice ale Italiei sunt o­­crotite şi nu pot fi vândute. Dar d. Gardener a povestit, că acum jumătate an făcuse cunoştinţă, la o cafenea cu cineva, care-i propu­sese să cumpere columna lui Tra­ian, punând o singură condiţie: să nu scoată monumentul decât după şase luni. Gardener s’a conformat, dar s’a dovedit acum că el a fost victima unui escroc, care i-a în­mânat un document fals al minis­terului de interne, iar Roma râde de ingeniozitatea escrocului, care a vândut poate in acelaș fel și Ca­pitolul. Legătura aeriană Bucureşti- Constanţa şi Bucureşti-Balcic Duminică 1 Iulie se deschid liniile Bucureşti-Constanţa şi Bucureşti- Balcic, deservite de avioanele L. A. R. E. S. ale aviaţiei civile. Plecările vor avea loc zilnic, inclu­siv sărbătorile, din Bucureşti (Aero- Băneasa), întoarcerile vor avea loc in aceiaşi zi. Bilete şi informaţiuni la aeropor­tul Băneasa şi la Oficiul de Turism aerian din Piaţa Carol I. 1­01.

Next