Dimineaţa, august 1934 (Anul 30, nr. 9911-9941)
1934-08-01 / nr. 9911
Anul 30 No. 9911 ,f1la~'dite Fondată In 1904 CONST. MILLE 12 pagini Miercuri 1 August 1934 Vine beauté OCÉAN BLEU. mxn1 de3 Le» NI București, Sir. Const. Mille (sa,i»d„18-7-9 par la poudrt Un fapt caracteristic Caracteristic pentru una din laturile regimului de dictatură. Dictatură înseamnă, în genere, desfiinţarea libertăţilor publice şi înlocuirea lor printr’un regim de apăsare. Dictatură înseamnă sugrumarea dreptului, câştigat de societate prin lupte şi sângeroase jertfe de secole, de gândire liberă, de exprimare tot atât de liberă prin graiuriu sau pe calea scrisului, a convingerilor ce ai şi înlocuirea acestui drept prin bunul plac al aceluia sau al acelora, cari şi-au aşezat ei dreptul de a hotărî, fără nici o putinţă de control, de soarta unei ţări şi a unei naţiuni. . Insă regimul dictatorial se mai caracterizează şi prin practici de ia şovinism pe cât de excesiv, pe atâta de dăunător. Nu e cultivarea şi aplicarea unui naţionalism legitim constructiv, ci deslănţuirea unui şovinism, care este distrugător şi nici nu poate să fie altfel. O nouă ilustrare a acestor adevăruri o găsim într’un fapt petrecut chiar zilele acestea. Anume, după cum anunţă corespondentul Ziarelor noastre la Constanţa, în zilele din urmă, un grup important de turci din Bulgaria, aparţinând populaţiei turceşti stabilită de mai multe secole în ţara vecină, a trecut frontiera şi a venit să se refugieze la noi în ţară, întrebaţi asupra cauzelor, care s-au făcut să-şi părăsească avutul şi căminurile lor, aceşti turci, oameni despre cari se ştie cât sunt de paşnici şi de răbdători, au declarat că le-a fost cu neputinţă să măi îndure prigoana deslănţuită în numele unui şovinism naţional, practicat de actualul guvern bulgar. Relevăm că este, după ştiinţă noastră, primul caz când turcii din Bulgaria formulează astfel de plânteeri şi părăsesc ţara, care deveriese de mult adevărata lor patrie, pe“motivul că sunt persecutaţi în numele ideiei naţionale bulgăreşti. . Ceva mai mult, ceva care caracterizează şi mai elocvent şovinismul exclusivist al regimului dictatorial. Nu este ori secret că şi în populaţia turcă din Dobrogea şi din Cadrilater sa constatat în anii din urmă un curent de emigrare în Anatolia. Emigrarea aceasta, pe care noi unii am regretat-o şi o regretăm, era provocată de speranţa că în Anatolia vor găsi pământ mai mult şi vor avea parte de mai bune condiţiuni de traiu. Insă, printre turcii, cari plecau sau vroiu să plece din Cadrilater, erau şi unii cari dedeau drept motiv al hotărîrei lor şi faptul că sub administraţia română erau mai puţin cruţaţi din unele puncte de vedere decât fuseseră în trecut sub administraţia bulgară. Mărturisim că ne durea în suflet, când auzeam astfel de plângeri şi învinuiri. Insă, iată, s’au găsit în Bulgaria oameni, cari şi-au închipuit — admiţând că ar fi fost sinceri — că desfiinţând drepturile şi libertăţile cetatenesti şi făcând şi ei pe dictatorii ar putea ferici mai bine tara Si poporul. Fireşte, n’a urmat nici o fericire, ci situaţia s’a înrăutăţit şi mai mult din toate punctele de vedere. Şi aşa sa ajuns să vedem că cea mai blândă şi mai docilă populaţie minoritară, cum este netăgăduit populaţia turcească, să fugă dintr'o ţară, unde odinioară trăia relativ destul de bine, şi să se refugieze la noi , în ţară, de a cărei administraţie avusese motive să se plângă. N. Batzaria IAR CONTROLUL AVERILOR ~ ® f»°f strașnic averilor, și 0 să se aplice legea fără cruțare!. — Sa se mai plângă omul de noroc. Pe noi legea asta nu ne atinge!... Cum s’a criza D. Tardieu dezavuat de comisia de anchetă Consiliul de miniştri francez, în care s‘a, hotărît ca guvernul de ,uniune naţională să rămâie în vechea lui formă - a fost, foarte ,important. Amănuntele ce se cunosc arată că n’a lipsit mult:ca guvernul să se dizolve şi ca să se declare criza, ministerială.» ‘ Ziarele franceze povestesc ce s'a întâmplat la consiliu. D. Doumergue, îndată ce a deschis şedinţa, a scos dintr'un plic un text, căruia i-a dat citire. Primul ministru spune acolo că nu se poate despărţi nici de radicali şi nici de d. Tardieu. După ce-l blamează, pe d. Tardieu pentru faptul că, in depoziția sa în fata Comisiei de anchetă a afacerii Stawisky, a întrecut limita pe care i-o dicta interesul apărării sale proprii, d. Doumergue adaugă că nu poate accepta demisia pe care i-a dat-o d. Tardieu, fiindcă acesta din urmă va fi urmat,de către amicii lui politici. Aluzia, era la d. Louis Marin care se solidarizase cu d. Tardieu. • • . D-nii Tardieu și Herriot, mai spune d. Doumergue în textul lui, simbolizează unirea In guvern a celor două mari partide adversare din Franța. Dacă se retrage unul său celălalt, guvernul trebue să cadă și el. Doumergue, este hotărît să se retragă și dânsul, fără a mai constitui un alt minister. După ce a isprăvit lectura declaraţiei, d. Herriot a cerut cuvântul ca să explice de ce radicalii nu pot să rămâie în guvern alături de d. Tardieu. Dar, după cum spun fiarele franţuzeşti, d. Doumergue a refuzat să i-1 acorde. Motivul pe care l-a dat este că, deoarece a fost ales arbitru de către miniştri, aceştia trebuie să accepte hotărîrea lui, fără să discute. D. Herriot, încercând totuşi să vorbească, d. Doumergue a luat condeiul in mână şi a început să-şi scrie demisia. Scena, spun ziarele franţuzeşti, a fost penibilă. D. Laval, adresându-se in momentul acela d-lui Herriot, făcu apel la dânsul ca să accepte textul citit de d. Doumergue. Acesta din urmă, auzind că d. Laval nu discută textul, ci face un apel la d. Herriot, întrerupse scrierea demisiei și lăsă pe d. Laval să vorbească. D. Herriot și cei patru miniștri radicali cerură atunci un răgaz ,pentru a se consfătui. Ei se retraseră într'o sală vecină. Deliberarea dură mai bine de o oră, în care timp ei primiră ca d-nii Laval și Barthou să vie să stea de vorbă cu dânşii. Aceştia doi din urmă — şi mai ales d. Barthou — stăruiră pe lângă miniştrii radicali să accepte sentinţa arbitrală a d-lui Doumergue şi să continue a rămânea în guvern. Se cunoaşte urmarea. D. Herrytt şi miniştrii radicali reveniră în sala consiliului. D. Herriot spuse că niștrii radical^ au decis să rănA^ în guvern până în Octombrie, j^n(j congresul radical, care se întruneşte atunci, va decide. D.Doumergue, mulţumit de acest rezultat, sărută pe d-nii Herriot şi Tardieu şi, chiar în seara acelei zilei plecă la Tournefeuille, pentru a-și relua vacanta întreruptă. In felul acesta se isprăvi il^identul grav, provocat de depoziţia d-lui Tardieu la Comisiunea T£e an_ chetă. Un ziar francez, comentanlj s0_ lutia, a caracterizat-o astfel: „Criza de guvern este rerrenată, dar criza politică continus * Franța D. Tardieu dezavuat de comisia de amjhetâ intre timp, s'a întâmplat un fapt, care', adăugat la blamul d-lui Doumergue, pune Pe d. Tardieu într'o situațiune' politică foarte grea. Comisia de anchetă în afacerea Stawisky, in ziua când a hotărît să-și arnăte lucrările, — pentru a le relua in cursul rudei Octommbrie, a votat o moţiune in chestia acuzărilor aduse d-lui Chautemps. Moţiunea este bazată pe un raport întocmit de d. Cathala, care a fost ministru in ultimul guvern al d-lui Tardieu. Am vorbit la vreme de acest raport. Reamintim că d. Cathala conchide că, după o cercetare amânutită şi contradictorie a acuzărilor aduse împotriva d-lui Chautemps, nu i se poate reproşa acestuia din urmă absolut nimic de natură să aducă atingere onoarei sale de om sau de ministru. Concluziunea aceasta fusese votată înainte de depoziţia d-lui Tardieu cil unanimitate tye voturi minus unul. Aceasta însemnează că fist parte din Comisiune M -au asociat constatărilor d-lui Coithala și Tau declarat pe d. ChautilînpS in afară de orice bănuială. Intervenind apoi învinuirile d-lui Tardieu împotriva d-luy Chautemps Comisiunea de atd utiu a reluat, după cum se ştie, cercetările şi, în urma audierii martorilor propuşi de d. Tardieu, a întărit iar intr'o nouă moţiune, votată cu fmajoritate in ziua amânării ei, vor avea decizie că nu este nimic de ireproşat d-lui Chautemps. In noua moţiune, Comisiunea declară ca n-a survenit nimic care să poată face să se revie asupra conduitei d-lui Cathala. ..Comisiunea de dischetă a dezavuat astfel in mod formal pe d- Tardieu. Citiţi m pag Destăinuirile ordonanţei lui Roehit) S’a scufundat o barcă in care se aflau 20 , R2$fv?0. (Radar). — ”8 ^nie Ticino, s’a scufundat o barca în care se afla«/ 20 persoane. Ni • n’a putut fi salvat, azi dimineață fuse5feră găsite cinci cadavr &jers^ie / / Groaznica nenorocire din comuna Miniş O FAMILIE OTRĂVITĂ PERCI CU CIU ARAD, 30. — Fruntaşa comună din podgoria Aradului — Miniş — a fost drn locul unei nenorociri. Soţia lui Vasile Ristea — un foarte bine cunoscut proprietar de vii din acea comună — a pregătit de mâncare nişte ciuperci. A doua zi, atât femeia proprietarului cât şi fetiţa lor în etate de 12 ani, s-au îmbolnăvit. Medicul chemat la faţa locului a constatat că familia a fost otrăvită. Dat fiind însă, că a fost chemat prea târziu, n’a mai putut interveni cu succes, astfel că mama şi fetiţa în aceiaşi zi şi-au dat sufletul în chinuri groaznice. Starea lui Vasile Ristea inspiră deasemeni îngrijorări. Letonia faţă de pactul oriental MOSCOVA, 30 (Rador).— Agenţia „Tass“ comunică: „Eri, 29 iulie, d. Bilmanis, ministrul extraordinar al Letoniei in urma ordinului primit din partea guvernului său a făcut următoarea declaraţie d-lui Litvinov, comisarul de politică externă al Sovietelor. „Guvernul Letoniei declară că are o atitudine binevoitoare faţă de ideia pactului oriental regional, asupra ajutorului mutual la care ar participa: Sovietele, Polonia, Germania, Cehoslovacia şi ţările baltice. „Dată fiind absenţa textului pactului, Letonia işi rezervă dreptul să prezinte amendamentele și adăugirile necesare, atunci când va primi textul proectului“. Victimele inundaţiilor in Două sute mii de sinistraţi VARŞOVIA, 30 (Rador). — După statisticile provizorii, numărul celor care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor recente trece de 200.000. Marea majoritate a sinistraţilor o formează ţăranii ale căror recolte au fost distruse. In aceste condiţiuni, guvernul şi naţiunea au datoria să asigure sinistraţilor ajutoare şi protecţie cel puţin până la noua recoltă. Refacerea locuinţelor precum şi repararea tuturor pagubelor provocate de inundaţii, va necesita cel puţin doi sau trei ani. In toate oraşele Poloniei s’au organizat comitete de asistenţă. Atare comitete s'au organizat şi in principalele oraşe din străinătate unde se află mulţi emigraţi poloni. Preşedintele Republcei a ordonat revocarea tuturor banchetelor şi a celorlalte recepţii oficiale care urmau să aibă loc în lunile August şi Septembrie, cu ocazia numeroaselor congrese naţionale şi internaţionale care se întrunesc la Varşovia. Totalul sumelor care urmau să fie cheltuite cu aceste banchete şi recepţii, va fi vărsat comitetului central de asistenţă din Varşovia, pentru a fi distribuit sinistraților. Balonul „Exploror“ s’a ridicat numai la 18.000 metri Uriaşul aerostat s’a «part şi stratonauţii s’au salvat cu paraşutele ~ ^a...a^censiune în stratosferă. Lista stratonautiior cuprindea Tî nume. Au fost in stratosferă următori exploratori: Piccard, Kipfer, Cosyns, Procopier, Birnbaum, Gudunov, Settle, Fordney, Usipskin, Vasenco şi Fedoscenco. Din aceşti 11 eroi numai 8 s-au întors teferi şi numai 1 a fost de două ori în noul ocean aerian, prof. Piccard. »Ultimii trei din lista de mai sus şi-au găsit moartea după ce au ajuns la 22.000 metri. America, a complectat acum lista, cu încă trei nume: Kempner, Anderson şi Stevens. Al 13-lea stratonaut e Anderson, care a avut curajul să înfrunte această cifră deşi americanii sunt tot atât de superstiţioşi ca europenii. Anderson a fost primul care s-a aruncat din gondolă cu paraşuta spre a uşura balonul sfăşiat a cărui cădere era vertiginoasă, depăşind 100 km. pe oră. ureri?.iar?! L00 De teritoriul Statelor Unite la 28 Iulie, n‘a avut succes din cauza unui accident neprevăzut. Uriaşul balon „Explorer" s‘a ridicat numai la 18.000 metri, având trei oameni în gondolă şi o tonă de instrumente. Din cauza unui accident neprevăzut, balonul a fost spart de expansiunea gazelor la înălţimea de 18.000 metri. Kempner, şeful expediţiei, a avut norocul să observe la timp mai multe sfâşieturi în partea inferioară, provocate de greutatea gondolei şi a dat ordin de coborire spre troposferă, de unde stratonauţi s-au aruncat cu paraşutele. SCOPUL ASCENSIUNEI Ascensiunea avea de scop să facă cercetări meteorologice şi o nouă măsurătoare a intensităţii razelor cosmice. Balonul trebuia totodată să bată recordul mondial al altitudinii. Se ştie că anul trecut Settle, primul american care a fost în stratosferă, nu s‘a putut ridica mai mult de 18.500 metri şi recordul său a fost întrecut de cele două ascensiuni sovietice. Pentru a depăşi recordurile precedente s‘a dat aerostatului american cele mai mari dimensiuni posibile, nepermise poate de principiile rezistenţei materialelor. O TONĂ DE INSTRUMENTE Nouii stratonauţi sunt trei ofiţeri: maiorul Kempner, maiorul Anderson şi căpitanul Stevens. Gondola construită din cel mai uşor aliaj de magneziu, cântărea numai 300 kilograme, de două ori mai puțin ca nacelele lui Piccards de trei ori mai ușoara ca cete rusești. Datorită greutății ei reduse, nacela lui „Explorer“ a putut fi încărcată cu o tona de instrumente, între altele vre-o 15 aparate cinematografice automate. Conform calculelor statostatul ar fi trebuit să se ridice la 24.000 metri înălţime, dacă nu s-ar fi spart. RECORDURILE PRECEDENTE Rezumăm în câteva linii istoricul ascensiunilor în stratosfera. La 27 Mai 1931, Piccard şi Kipfer se ridică la 15.800 metri deasupra pământului cu balonul F. N. R. S., — ştire ce a produs o senzaţie enormă în toată lumea. La 18 August 1932, Piccard şi Cosyns mai adaugă 1000 metri recordului de mai sus. In Octombrie 1933, trei ruşi, Procopiev, Birnbaum şi Gudunov se ridică la 19.000 metri. La 20 Noembrie 1933, Settle şi Fordney încearcă să depăşeascăînălţimea de mai sus, fără a reuşi Ajung insă la vreo 18.500 metri, stabilind primul record american. La 30 Ianuarie 1934, are loc a 5-aascensiune, care avu insă un sfârşit tragic. Alţi trei ruşi: Us,Joskin, Fedoşenco şi Vasenco se ridică aproape la 22.000 metri dar la aterisare o furtună rupe gondola de balon şi tinerii savanţi s’au prăbuşit morţi in spaţiu. L. Fiorin D, dr. W. G. F Swann de la institutul Franklin fixând aparatele de gondolă înainte de decolarea Imanului