Dimineaţa, august 1934 (Anul 30, nr. 9911-9941)

1934-08-01 / nr. 9911

Anul 30 No. 9911 ,f1la~'d­ite Fondată In 1904 CONST. MILLE 12 pagini Miercuri 1 August 1934 Vine beauté OCÉAN BLEU.­­ mxn1 de3 Le» NI București, Sir. Const. Mille (sa,i»d„1­8-7-9 par la poudrt Un fapt caracteristic Caracteristic pentru una din la­turile regimului de dictatură. Dic­tatură­­ înseamnă, în genere, desfi­inţarea libertăţilor publice şi înlo­cuirea lor printr’un regim de apă­sare. Dictatură înseamnă sugruma­rea dreptului, câştigat de societate prin lupte şi sângeroase jertfe de secole, de gândire liberă, de expri­mare tot atât de liberă prin graiu­riu sau pe calea scrisului, a convin­gerilor ce ai şi înlocuirea acestui drept prin bunul plac al aceluia sau al acelora, cari şi-au aşezat ei dreptul de a hotărî, fără nici o pu­tinţă de control, de soarta unei ţări şi a unei naţiuni. . Insă regimul dictatorial se mai caracterizează şi prin practici de ia şovinism pe cât de excesiv, pe atâta de dăunător. Nu e cultivarea şi aplicarea unui naţionalism legi­tim constructiv, ci deslănţuirea u­­nui şovinism, care este distrugător şi nici nu poate să fie altfel. O nouă ilustrare a acestor ade­văruri o găsim într’un fapt petre­cut chiar zilele acestea. Anume, după cum anunţă corespondentul Ziarelor noastre la Constanţa, în zilele din urmă, un grup important de turci din Bulgaria, aparţinând populaţiei turceşti stabilită de mai multe secole în ţara vecină, a tre­cut frontiera şi a venit să se refu­gieze la noi în ţară, întrebaţi asupra cauzelor, care s-au făcut să-şi părăsească avutul şi căminurile lor, aceşti turci, oa­meni despre cari se ştie cât sunt de paşnici şi de răbdători, au de­clarat că le-a fost cu neputinţă să măi îndure prigoana deslănţuită în numele unui şovinism naţional, practicat de actualul guvern bul­gar. Relevăm că este, după ştiinţă noastră, primul caz când turcii din Bulgaria formulează astfel de plân­­teeri şi părăsesc ţara, care deveri­­­ese de mult adevărata lor patrie, pe­­“motivul că sunt persecutaţi în nu­­mele ideiei naţionale bulgăreşti. . Ceva mai mult, ceva care carac­terizează şi mai elocvent şovinis­mul exclusivist al regimului dicta­torial. Nu este ori secret că şi în popu­laţia turcă din Dobrogea şi din Ca­­drilater sa constatat în anii din ur­mă un curent de emigrare în Ana­tolia. Emigrarea aceasta, pe care noi unii am regretat-o şi o regre­tăm, era provocată de speranţa că în Anatolia vor găsi pământ mai mult şi vor avea parte de mai bune condiţiuni de traiu. Insă, printre turcii, cari plecau sau vroiu să plece din Cadrilater, erau şi unii cari dedeau drept mo­tiv al hotărîrei lor şi faptul că sub administraţia română erau mai pu­ţin cruţaţi din unele puncte de ve­dere decât fuseseră în trecut sub administraţia bulgară. Mărturisim că ne durea în suflet, când auzeam astfel de plângeri şi învinuiri. Insă, iată, s’au găsit în Bulgaria oameni, cari şi-au închipuit — ad­miţând că ar fi fost sinceri —­ că desfiinţând drepturile şi libertăţile cetatenesti şi făcând şi ei pe dicta­torii ar putea ferici mai bine tara Si poporul. Fireşte, n’a urmat nici o fericire, ci situaţia s’a înrăutăţit şi mai mult din toate punctele de vedere. Şi aşa sa ajuns să vedem că cea mai blândă şi mai docilă populaţie minoritară, cum este netăgăduit populaţia turcească, să fugă dintr'o ţară, unde odinioară trăia relativ destul de bine, şi să se refugieze la noi , în ţară, de a cărei administra­ţie avusese motive să se plângă. N. Batzaria IAR CONTROLUL AVERILOR ~ ® f»°f strașnic averilor, și 0 să se aplice legea fără cruțare!. — Sa se mai plângă omul de noroc. Pe noi legea asta nu ne atinge!... Cum s’a criza D. Tardieu dezavuat de comisia de anchetă Consiliul de miniştri francez, în care s‘a, hotărît ca guvernul de ,u­­niune naţională să rămâie în ve­chea lui formă - a­ fost, foarte ,im­portant. Amănuntele ce se­ cunosc arată­ că n’a lipsit mult:ca guver­nul să­ se­ dizolve­­ şi ca să se de­clare criza, ministerială.» ‘ Ziarele franceze povestesc ce s'a întâmplat la consiliu. D. Doumer­­gue, îndată ce a deschis şedinţa, a scos dintr'un plic un text, căruia i-a dat citire. Primul ministru spune a­­colo că nu se poate despărţi nici de radicali şi nici de d. Tardieu. După ce-l blamează, pe d. Tardieu pentru faptul că, in depoziția sa în fata Comisiei de anchetă a afacerii Sta­­wisky, a întrecut limita pe care i-o dicta interesul apărării sale pro­prii, d. Doumergue adaugă că nu poate accepta demisia pe care i-a dat-o d. Tardieu, fiindcă acesta din urmă va fi urmat,de către ami­cii lui politici. Aluzia, era la d. Louis Marin care se solidarizase cu d. Tardieu. • • . D-nii Tardieu și Herriot, mai spune d. Doumergue în textul lui, simbolizează unirea In guvern a ce­lor două mari partide adversare din Franța. Dacă se retrage unul său celălalt, guvernul trebue să­ cadă și el. Doumergue, este hotărît să se retragă și dânsul, fără a mai con­stitui un alt minister. După ce a isprăvit lectura decla­raţiei, d. Herriot a cerut cuvântul ca să explice de ce radicalii nu pot să rămâie în guvern alături de d. Tardieu. Dar, după cum spun fia­rele franţuzeşti, d. Doumergue a refuzat să i-1 acorde. Motivul pe care l-a dat este că, deoarece a fost ales arbitru de către miniştri, aceş­tia trebuie să accepte hotărîrea lui, fără să discute. D. Herriot, încer­când totuşi să vorbească, d. Dou­mergue a luat condeiul in mână şi a început să-şi scrie demisia. Sce­na, spun ziarele franţuzeşti, a fost penibilă. D. Laval, adresându-se in momentul acela d-lui Herriot, făcu apel la dânsul ca să accepte textul citit de d. Doumergue. Acesta din urmă, auzind că d. Laval nu discu­tă textul, ci face un apel la d. Her­riot, întrerupse scrierea demisiei și lăsă pe d. Laval să vorbească. D. Herriot și cei patru miniștri radi­cali cerură atunci un răgaz ,pentru a se consfătui. Ei se retraseră în­tr'o sală vecină. Deliberarea du­ră mai bine de o oră, în care timp ei primiră ca d-nii Laval și Bar­­thou să vie să stea de vorbă cu dânşii. Aceştia doi din urmă — şi mai ales d. Barthou — stăruiră pe lângă miniştrii radicali să accepte sentinţa arbitrală a d-lui Doumer­gue şi să continue a rămânea în guvern.­­ Se cunoaşte urmarea. D. Herryt­t şi miniştrii radicali reveniră în sala consiliului. D. Herriot spuse că niștrii radical^ au decis să rănA^ în guvern până în Octombrie, j^n(j congresul radical, care se întru­neşte atunci, va decide. D.­­Dou­mergue, mulţumit de acest rezul­­tat, sărută pe d-nii Herriot şi Tar­­dieu şi, chiar în seara acelei zilei plecă la Tournefeuille, pentru a-și relua vacanta întreruptă. In felul acesta se isprăvi il^iden­­tul grav, provocat de de­poziţia d-lui Tardieu la Comisiunea T£e an_ chetă. Un ziar francez, com­entanlj s0_ lutia, a caracterizat-o astfel: „Criza de guvern este rerrenată, dar criza politică continus * Franța D. Tardieu dezavuat de comisia de amjhetâ intre timp, s'a întâmplat un fapt, care', adăugat la blamul d-lui Dou­mergue, pune P­e d. Tardieu într'o situațiune' politică foarte grea. Co­misia de anchetă în afacerea Sta­­wisky, in ziua când a hotărît să-și arnăte lucrările, — pentru a le re­lua in cursul rudei Octommbrie,­­ a votat o moţiune in chestia acuzări­lor aduse d-lui Chautemps. Mo­ţiunea este bazată pe un raport în­tocmit de d. Cathala, care a fost ministru in ultimul guvern al d-lui Tardieu. Am vorbit la vrem­e de a­­cest raport. Reamintim că d.­ Ca­thala conchide că, după o cerceta­re amânutită şi contradictorie a a­­cuzărilor aduse împotriva d-lui Chautemps, nu­ i se poate reproşa acestuia din urmă absolut nimic de natură să aducă atingere onoarei sale de om sau de ministru. Concluziunea aceasta fusese vo­tată înainte de depoziţia d-lui Tar­dieu cil unanimitate tye voturi mi­nus unul. Aceasta însemnează că fi­st parte din Comisiune M -au asociat constatărilor d-lui Coithala și Tau declarat pe d. ChautilînpS in afară de orice bănuială. Intervenind apoi învinuirile d-lui Tardieu împotriva d-luy Chautemps Comisiunea de at­d­ utiu a reluat, după cum se ştie, cercetările şi, în urma audierii martorilor propuşi de d. Tardieu, a întărit iar intr'o nouă moţiune, votată­ cu fm­ajoritate in ziua amânării ei, vor avea decizie că nu este nimic de ireproşat d-lui Chautemps. In noua­ moţiune, Co­misiunea declară ca­ n-a survenit nimic care să poată face să se re­­vie asupra cond­uitei d-lui Ca­thala. ..­­Comisiunea de dischetă a deza­vuat astfel in mod­­ formal pe d- Tardieu. Citiţi m pag Destăinuirile ordonanţei lui Roeh­it) S’a scufundat o barcă in care se aflau 20 , R2$fv?0. (Radar). — ”8 ^nie Ticino, s’a scu­­funda­t o barca în care se afla«/ 20 persoane. Ni • n’a putut fi salvat, azi dimineață fu­­se5feră găsite cinci cada­­vr &jers^ie / / Groaznica nenorocire din comuna Miniş O FAMILIE OTRĂVITĂ PERCI CU CIU­ ARAD, 30. — Fruntaşa comună din podgoria Aradului — Miniş — a fost drn locul unei nenorociri. Soţia lui Vasile Ristea — un foarte bine cunoscut proprietar de vii din acea comună — a pregătit de mân­care nişte ciuperci. A doua zi, atât femeia proprie­tarului cât şi fetiţa lor în etate de 12­ ani, s-au îmbolnăvit. Medicul chemat la faţa locului a constatat că familia a fost otrăvită. Dat fiind însă, că a fost chemat prea târziu, n’a mai putut interveni cu succes, astfel că mama şi fetiţa în aceiaşi zi şi-au­ dat sufletul în chinuri groaznice. Starea lui Vasile Ristea inspiră deasemeni îngrijorări. Letonia faţă de pactul oriental MOSCOVA, 30 (Rador).— Agenţia „Tass“ comunică: „Eri, 29 iulie, d. Bilmanis, minis­trul extraordinar al Letoniei in ur­ma ordinului primit din partea gu­vernului său a făcut următoarea declaraţie d-lui Litvinov, comisarul­ de politică externă al Sovietelor. „Guvernul Letoniei declară că are o atitudine binevoitoare faţă de­ i­­deia pactului oriental regional, asu­pra ajutorului mutual la care ar participa: Sovietele, Polonia, Ger­mania, Cehoslovacia şi ţările bal­tice. „Dată fiind absenţa textului pac­tului, Letonia işi rezervă dreptul să prezinte amendamentele și adăugi­rile necesare, atunci când va primi textul proectului“. Victimele inundaţiilor in Două sute mii de sinistraţi VARŞOVIA, 30 (Rador). — După statisticile provizorii, numărul celor care au avut de suferit de pe urma inundaţiilor recente trece de 200.000. Marea majoritate a sinistraţilor o formează ţăranii ale căror recolte au fost distruse. In aceste condiţiuni, guvernul şi naţiunea au datoria să asigure si­nistraţilor ajutoare şi protecţie cel puţin până la noua recoltă. Refacerea locuinţelor precum şi repararea tuturor pagubelor provo­cate de inundaţii, va necesita cel pu­ţin doi sau trei ani. In toate oraşele Poloniei s’au or­ganizat comitete de asistenţă. Atare comitete s'au organizat şi in prin­cipalele oraşe din străinătate unde se află mulţi emigraţi poloni. Preşedintele Republcei a ordonat revocarea tuturor banchetelor şi a celorlalte recepţii oficiale care ur­mau să aibă loc în lunile August şi Septembrie, cu ocazia numeroaselor congrese naţionale şi internaţionale care se întrunesc la Varşovia. Totalul sumelor care urmau să fie cheltuite cu aceste banchete şi re­cepţii, va fi vărsat comitetului cen­tral de asistenţă din Varşovia, pen­­tru a fi distribuit sinistraților. Balonul „Exploror“ s’a ridicat numai la 18.000 metri Uriaşul aerostat s’a «part şi stratonauţii s’au salvat cu paraşutele ~ ^a...a^censiune în stratosferă. Lista stratonautiior cuprindea Tî nume. Au fost in stratosferă urmă­tori exploratori: Piccard, Kipfer, Cosyns, Proco­­pier, Birnbaum, Gudunov, Settle, Fordney, Usipskin, Vasenco şi Fe­­doscenco. Din aceşti 11 eroi numai 8 s-au întors teferi şi numai 1 a fost de două ori în noul ocean aerian, prof. Piccard. »Ultimii trei din lista de mai sus şi-au găsit moartea după ce au a­­juns la 22.000 metri. America, a complectat acum lista, cu încă trei nume: Kempner, An­derson şi Stevens. Al 13-lea stratonaut e Ander­son, care a avut curajul să înfrunte a­­ceastă cifră deşi americanii sunt tot atât de superstiţioşi ca euro­penii. Anderson a fost primul care s-a aruncat din gondolă cu paraşuta spre a uşura balonul sfăşiat a că­rui cădere era vertiginoasă, depă­şind 100 km. pe oră. ureri?.iar?! L00 De teritoriul State­­lor­ Unite la 28 Iulie, n‘a avut suc­ces din cauza unui accident nepre­văzut. Uriaşul balon „Explorer" s‘a ri­dicat numai la 18.000 metri, având trei oameni în gondolă şi o tonă de instrumente. Din cauza unui accident nepre­văzut, balonul a fost spart de ex­pansiunea gazelor la înălţimea de­ 18.000 metri. Kempner, şeful expe­diţiei, a avut norocul să observe la timp mai multe sfâşieturi în partea inferioară, provocate de greutatea gondolei şi a dat ordin de cob­o­rire spre troposferă, de unde stra­­tonauţi s-au aruncat cu paraşutele. SCOPUL ASCENSIUNEI Ascensiunea avea de scop să fa­că cercetări meteorologice şi o nouă măsurătoare a intensităţii ra­zelor cosmice. Balonul trebuia totodată să bată recordul mondial al altitudinii. Se ştie că anul trecut Settle, pri­mul american care a fost în stra­tosferă, nu s‘a putut ridica mai mult de 18.500 metri şi­ recordul său a fost întrecut de cele două ascen­siuni sovietice. Pentru a depăşi recordurile pre­cedente s‘a dat aerostatului ameri­­can cele mai mari dimensiuni posi­bile, nepermise poate de principiile rezistenţei materialelor. O TONĂ DE INSTRUMENTE Nouii stratonauţi sunt trei ofi­ţeri: maiorul Kempner, maiorul An­derson şi căpitanul Stevens. Gondola construită din cel mai uşor aliaj de magneziu, cântărea numai 300 kilograme, de două ori mai puțin ca nacelele lui Piccard­s de trei ori mai ușoara ca cete ru­sești. Datorită greutății ei reduse, na­cela lui „Explorer“ a putut fi în­cărcată cu o tona de instrumente, între altele vre-o 15 aparate cine­matografice automate. Conform calculelor statostatul ar fi trebuit să se ridice la 24.000 metri înălţime, dacă nu s-ar fi spart. RECORDURILE PRECEDENTE Rezumăm în câteva linii istoricul ascensiunilor în stratosfera. La 27 Mai 1931, Piccard şi Kip­fer se ridică la 15.800 metri de­asu­­pra pământului cu balonul F. N. R. S., — ştire ce a produs o senzaţie enormă în toată lumea. La 18 August 1932, Piccard şi Cosyns mai adaugă 1000 metri re­cordului de mai sus. In Octombrie 1933, trei ruşi, Pro­copiev, Birnbaum şi Gudunov se ri­dică la 19.000 metri. La 20 Noembrie 1933, Settle şi Fordney încearcă să depăşească­­înălţimea de­ mai sus, fără a reuşi Ajung insă la vre­o 18.500 metri, stabilind primul record american. La 30 Ianuarie 1934, are loc a 5-a­­ascensiune, care avu insă un sfârşit tragic. Alţi trei ruşi: Us,Jo­­skin, Fedoşenco şi Vasenco se ri­dică aproape la 22.000 metri dar la aterisare o furtună rupe gondo­la de balon şi tinerii savanţi s’au prăbuşit morţi in spaţiu. L. Fiorin D, dr. W. G. F Swann de la institutul Franklin fi­xând aparatele de gondolă înainte de decolarea Im­a­nului

Next