Dimineaţa, august 1934 (Anul 30, nr. 9911-9941)

1934-08-01 / nr. 9911

Miercuri 25 Iulie 1939 Hitler cunoştea planurile ln Roehn. Ordonanţa lui Roehm de stă­nuieşte cum a fost plănuită a doua revoluţie şi-l arată pe Hit­ler trădător şi ucigaş al prietenului său Conflictul dintre căpitanul Rohm *— comandant suprem al trupelor de asalt — şi căpitanul Hermann Goe­ring (înaintat din proprie iniţiativă la rangul de... general) s-a sfârşit cu asasinarea celui dintâiu. In spatele lui Goering stă marele Capital — bănci, industrie, comerţ — pe când Rohm nu comanda decât două mi­lioane de tineri înfometaţi, săturaţi numai un an în cazărmi şi aruncaţi azi în stradă ca nişte otrepe, după ce şi-au îndeplinit misiunea. Hitler s-a dat de partea celui mai tare, de partea lui Thyssen, a lui Goering şi a ordinei stabilite. Condottierele Rohm avea toate îndrăznelile. Pentru a-şi menţine trupa, ar fi fost în stare să rebeleze şi împotriva mandatarilor de ieri pentru care a săvârşit crime, incen­dii şi înscenări. Marea finanţă a sugrumat în faşă rebeliunea. Maurii şi-au făcut da­toria. Maurii trebuiau să plece. Despre ultimele ceasuri ale mau­rului Ernst Rohm, ordonanţa sa a transmis posterităţii un raport im­presionant Lipsa de stil şi ortogra­fie, naivitatea exprimării, asemuiesc acest document uman cu scrisorile din tranşete ale soldaţilor anonimi trimise familiei Rebelul Rohm şi-a ales, cu splen­did instinct militar, cel mai bun ple­nipotenţiar căruia îi putea încre­dinţa documentele, ultimele dorinţi şi povestea aventurii ratate. Ofiţe­rul rănit pe patul de moarte trans­mite soldatului său de ordonanţă lă­­diţa de campanie, sabia şi scrisorile testamentare. Faptul că Rohm a avut încredere în ordonanţă face plauzibilă mărtu­risirea soldatului Kruse, Nr. 134.522 din trupele de asalt. Kruse spune simplu: eu nu luam parte la plăcerile lui cu... băieţii. Ştiu că greşea şi nu era uşă de biserică. Dar „cu mine era totdeauna bun şi drept” (war er stets gut und recht), iar „eu nu-l voiu uita niciodată”. Kruse a mai observat ceva. Cei zece soldaţi din trupele de asalt care formaseră echipa de la incen­diul Reichstagului dispăruseră rând pe rând. Fuseseră împuşcaţi. Mai rămăsese Nagel şi Kruse: „aş fi fost, cred şi eu de mult ucis, dacă şeful meu Rohm nu m’ar fi apărat şi dacă nu m’ar fi avut in­sulta lui”. Din recunoştinţă şi iubire pentru stăpânul care i-a dat ani în şir să mănânce şi l-a ferit de năpastă Kruse îi apără astăzi memoria, di­vulgând secretele adversarilor lui Rohm, la care fusese iniţiat prin serviciul său de ordonanţă, păstrând actele încredinţate de şef şi ducân­­du-le în străinătate. Kruse spune în scrisoarea senza­ţională şi naivă adresată din Elve­ţia „domnului Preşedinte, Mareşal von Hindenburg, Castelul Neudeck”: ,ă eu mă pricep puţin la politică sau chiar deloc, de aceia nu vă pot spune prea mult asupra discuţiilor urmate înainte de 30 iunie, afară de ceea ce am prins ca urechea de la persoanele şi conducătorii trupe­lor de asalt veniţi in biroul şefului meu sau ceea ce mi-a spus el in momentele de supărare". Kruse povesteşte despre certu­rile în privinţa dizolvării trupelor de asalt şi cum Rohm a ameninţat cu publicarea secretului incendierii Reichstagului, care ar putea con­strânge pe Göring şi Goebbels la demisie. »Hitler a promis că se va feri să aducă vreun rău trupelor de asalt şi va convinge la părerea sa şi pe Göring şi Goebbels. Insă Rohm a cerut un răs-truns precis până la I­lu­­ie, la prânz, un caz con­trar însemnează că nu poate face nimic şi el se simte deslegat. Va lucra pe proprie răspundere cu câţiva conducători ai săi din trupele de asalt şi cu anumite cercuri din ar­mată”. UN TELEFON Kruse spu­ne: „Generalul Schleicher a fost şi el întrebat de Röhm, însă a răspuns intermediarului că nu vrea să aibă absolut nimic de-a face cu întreaga chestie și nu vrea să se amestece cu oamenii unei guvernări de incen­diatori. Aceste vorbe ale lui Schlei­cher au fost trimise pe anumite căi lui Hitler și lui Göring, la care Hit­ler i-a telefonat supărat lui Rohm, încât se auzea in biuroul alăturat, atât zbiera acest nobil cancelar”. Informaţia ordonanţei asupra convorbirei­­tele­fonice coincide cu anumi­te izvoare­ sosite până a­­cum­ din străinătate. Complotul lui Rohm ar fi fost organizat până la jumătatea lui cu asenti­mentul lui Hitler. Lozin­­ca era ,, despresurarea Führer-Mim” de Göring, de cercurile capitaliste şi de clica­ lui It înde,,­irg pentru a promova a doua Revoluţie socială­­germa­nă, apoi în frunte cu Hit­ler, Rohm şi trupele de fi­sau­ să purceadă la o nouă organizare a Statului în sens socialist. In acest caz Göring tre­buia ucis laolaltă cu Thy­ssen şi câţiva generali. In vara anului 1933 a fost convo­cată o adunare a industriaşilor şi a bancarilor de către Hitler pentru a le cere un plan de muncă şi de lichidare a şomajului. In rândurile mulţimei s’a răspân­dit svonul că Hitler îi atrage în cursă, îi dă pe mâna lui Rohm şi-i va băga pe toţi la închisoare sau îi va ucide. Svonul ilustrează perfect ceea ce aştepta mulţimea de la Hitler şi metodele de care îl crede capabil. In orice caz, planurile ce­lei de a doua Revoluţii au fost discutate deschis de către Rohm cu Hitler. Ulti­ma convorbire între ei, re­latată oficios după măcel, a fost la Berlin, în grădina palatului cancelar­­atului, a durat multe ore şi s-a sfârşit dramatic. Se pare că Röhm a refuzat să mai dea mâna cu Hitler aş­teptând un răspuns pre­cis până la 1 Iulie. Intre timp, Göring era şeful poli­ţiei secrete. Se afla la curent cu toate tratativele. Se aştepta la a­­pusul unei cariere glorioase politi­ce. La fel şi Goebbels. Ca toţi oratorii populari reuşiţi, Hitler este un impresionabil. Numai o emoţionabilitate covârşitoare reu­şeşte să târască massele. Nu i-a fost greu lui Göring să-l convingă că Ernst Röhm îi pregă­teşte asasinarea. Se pare că Röhm — temperament de soldat impulsiv — ar fi vorbit de o arestare timp de 24 ore a lui Hitler pentru a începe şi conduce masacrul împotriva lui Göring şi a aripei drepte din partid. S-ar fi făcut forţe faţă de prieteni să-l convingă pe prietenul Hitler — singurul om cu care se tutuia fru­mosul Adolf era Mitzi Röhm — să accepte o arestare temporară și de fațadă. Aceste vorbe — înregis­trate mutilat pe o placă— au fost prezentate de Gö­ring lui Hitler. Führer-ul a auzit proba trădării. Ca în legenda Ni­ebelungilor, în loc să transmită răspuns prie­tenului la 1 Iulie, a hotă­­rît asasinarea pentru 30 Iunie, adică cu zece cea­suri mai înainte. Ordonanţa spune următoarele re­lativ la aceste evenimente: „ Hitler nu şi-a ţinut fă­­găduiala să dea un răs­puns până la 1 Iulie, la prânz, ci a pornit la atac cu o noapte mai înainte- Rohm nu s’ar fi aflat de­sigur în pat şi nici ceilalţi şefi, dacă s’ar fi plănuit revolta pentru noaptea aceia. Fiecare soldat din trupele de asalt ştie acum pe dinafară acest lucru”. * Mărturia istorică a soldatului Kruse — în afară de lămurirea mi­sterului acţiunii de incendiere a Reichstagului de către hitlerişti, lă­murire pe care am reprodus-o Sâm­bătă — explică şi enigma omorului lui Röhm în pat, alături de prieteni veseli. Rebelul Röhm tratase cu Hitler în privinţa celei de a doua Revolu­ţii ca faţă de un prieten. Hitler nu şi-a ţinut cuvântul să dea un răs­puns, aşa cum convenise. Röhm re­­fuzase o mână întinsă, aşteptând-o la 1 iulie cu un răspuns. Hitler n’a mai venit cu mâna în­tinsă amical şi cu un răspuns pe buze, ci cu un revolver muiat în otrava trădării singurului om cu care se tutuia...­­ A doua revoluţie germană nu-i mai spunea nimic, deşi era sconta­­rea unei poliţe subscrise. Rămâne cu Göring, cu Thyssen şi cu Reichs­­wehrul, părăsind definitiv soldaţii umili şi reformele sociale. Mitul naţional-socialist a dispă­rut... * SIBIU, 29. — Astăzi a avut loc în oraşul nostru o mare demonstraţie de solidaritate cu episcopul Glondys şi de protest contra, hitleriştilor. Un impunător cortegiu de peste 4000 de persoane a pornit la orele 2 de Piaţa Verzelor, a traversat ora­şul de jos, a trecut prin Piaţa Re­gele Ferdinand şi apoi pe Regina Maria s‘a îndreptat către liceul e­­vanghelic de fete. In cortegiu n‘au fost admişi decât majorii. CUVÂNTAREA D-LUI Dr. SUSMANN In momentul trecerei cortegiului prin comuna Turnişor, hitleriştii au adresat cuvinte ofensătoare. Sătenii din Turnişor s‘au luat după hitle­rişti, cari au fugit în Piaţa Regelui Ferdinand lângă un debit de tutun şi ziare. Acolo se afla încă un grup de hitle­rişti. Aceştia au aruncat cu ouă clo­cite şi cu bucăţi de sticlă asupra cortegiului. După această ispravă hitleriştii au dispărut. DESCHIDEREA ADUNĂRII La orele 3.40 cortegiul a intrat în curtea liceului evanghelic şi aduna­rea a fost deschisă de către proto­popul Kestner care a arătat motivul adunării. Face o declaraţie de loialitate faţă de ţara românească. Spune că pre­sa germană atacă pe episcopul Glon­dys în mod nedemn fapt pe care sa­şii il resping cu indignare. Asistenţa huidueşte presa germană. CUVÂNTAREA D-LUI dr. SUSMANN Se dă cuvântul d-lui dr. Sussmann curatorul bisericei evanghelice din Sibiu, care arată că ziarul „Voelki­­scher Beobachter“ şi „Der Angriff“ informate de cercurile hitleriste a­­tacă pe cea mai înaltă autoritate a poporului săsesc şi pe unicul condu­cător spiritual in modul cel mai ne­demn. PRESA GERMANA ESTE INFOR­MATA TENDENŢIOS D. dr. Midier, desp­e care se sus­ţinea aci în localitate că ar sta in spatele acţiunei hitleriste, spune că de 800 de ani în istoria saşilor nu se pomeneşte de atacuri atât de săl­batice împotriva conducătorilor şi in special a episcopului. Arată că presa germană este in­formată în mod tendenţios de către nebunii cari au adus cearta şi lupta în sânul bisericei evanghelice. Asistenta huidueşte pe hitlerişti. D. dr. Sussmann, citeşte apoi o mo­ţiune care este primită cu aclamaţii. Prin această moţiune poporul săsesc se declară solidar cu episcopul Glon­dys şi spune că acei cari îl atacă lo­vesc direct în poporul săsesc. CUVÂNTUL UNUI ŢARAN După aceasta ia cuvântul un ţă­ran sau anume Buholtzer care vor­beşte în limba săsească. El spune că poporul este alături de preoţi şi de biserică în care el vede salvarea. El infierează cu energie procedeele săl­batice ale hitleriştilor. D. Kestner încheie adunarea mul­ţumind participanţilor. La sfârşit se cântă imnul naţional. S-a subliniat că faimosul domn Regman, prefectul judeţului, a ple­cat din oraş pentru a nu fi de faţă la această demonstraţie. -----------------------------------------------------------------------------------------------­ Petre Pandrea O mare demonstrar­e a saşilor contra hitleriştilor, la Sibiu Peste 4000 de saşi-solidari cu episcopul Glondys-înfierează regimul din Germania Atitudinea unui contri­buabil LUGOJ, 30. — Comerciantul Domnul Andor, comerciant de ce­reale din fruntaşa comună Balinţ a insultat şi alungat din prăvă­lie pe perceptorul Dumitru Dumi­­trescu, care se dusese să încaseze impozitele spunând să nu-i mai intre în prăvălie până ce nu în­vaţă ungureşte. Intervenind plutonierul de jan­darmi Mazăre, care însoţea per­ceptorul, conflictul a fost apla­nat. dimineața înmormântarea doamnei CRAIOVA, 30. — Doamna Cons­tanța general Argetoianu, mama d-lui C. Argetoianu fost ministru, a fost înmormântată ori în cavoul fa­miliei, de la Breasta. Slujba religioasă a fost oficiată de preotul comunei, iar corpul deceda­tei a fost transportat la cavou, pe patul de îngropăciune cu care se duc cei mai săraci dintre săteni. Dorinţa defunctei a fost ca să fie îngropată cât mai simplu. Nici o pompă, nici un discurs. Regretata dispărută, de numele căreia se leagă foarte multe opere de caritate, a fost condusă de mii de săteni din comună şi din Împre­jurimi. Numeroşi prieteni ai familiei Ar­getoianu au însoţit sicriul până la locaşul de veci. -------—^ 0 crimă oribilă in jiud. Cernăuţi DOI TINERI OMOARA PE UN SĂ­TEAN, FIINDCĂ LE-A INSULTAT MAMA CERNĂUŢI. 30. — In comuna Slobozia Rarancea jud. Cernăuţi, s’a comis o crimă oribilă in urmă­toarele împrejurări neobicinuite. Intre săteanul Alexa Palaniuc, din numita comună şi femeia Ana Coşalec, exista o veche duşmă­nie. Zilele trecute Intâlnindu-se Pe stradă cu aceasta, ei s’au luat la ceartă, In cursul căreia Pala­niuc a înjurat pe Ana Coşalec. Copiii femeei, Ilie şi Toader Co­şalec, în etate de 17 şi 16 ani, a­­flând despre aceasta, au hotărât a se răzbuna. In acest scop l’au pândit seara pe Palanciuc, la o cotitură de drum. La apariţia lui Palaniuc, tine­rii s’au năpustit asupra lui, apli­­cându-i mai multe lovituri de cu­ţit in spate. Victima după doua ore a su­combat. Jandarmii au arestat pe crimi­nali, predându-i apoi parchetului de Cernăuţi. D. V. Madgearu pe plaja de la Eforie O nouă victimă a mării la Eforie CONSTANŢA, 30.—Astăzi, la o­­rele 10.30 dim. s’a produs un nou înec la Eforie. Ion Zisku, originar din Tuşnad (Sălaj), in timp ce făcea bac în mare avântându-se la larg, a fost luat de valuri şi s’a înecat. Cadavrul a fost imediat pescuit şi trimis la morga din Constanţa. Un lucrător ucis de tren la Constanta CONSTANŢA, 30. — Astăzi, la orele 5 d. a., s’a produs o nenoro­cire pe linia ferată Constanţa- Carmen-Sylva. In dreptul străzii Atelierelor, un auto-motor „Malaxa” care pleca spre Eforie, a surprins pe linie pe lucrătorul Constantin Setran. Nefericitul lucrător a fost­ tăiat în două. Corpul său a fost transformat într’o masă informă de carne. Cadavrul a fost transportat la morga spitalului. Arestarea unor escroci cari se dădeau drept detecţii CLUJ.­­ Poliţia locală a are­stat eri pe escrocii Kiss Iuliu şi Kovács Andrei, cari prin diferite promisiuni şi trucuri au escrocat pe mai mulţi locuitori din oraş, apoi s’au stabilit provizoriu în comuna Luca-Cluj unde au con­tinuat escrocheriile, dându-se drept detectivi. Cu actele dresate falşii agenţi au fost înaintaţi parchetului. ---------------------------------------- Curiozităţi din lumea largă 1.000 METRI SUB NIVELUL MĂRII. — Exploratorul american dr. Wiliam Beebe, intenţionează să coboare un curând într’o gondolă de fier de 2000 tone greutate la o adâncime de 1.000 metri sub nivelul mării pentru a cerceta apa la această profunzime făcând şi numeroase fotografii de interes științific. Gondola de fler e descărcată la Hamilton (Bermuda). *ar DE AIUREA ŞI DE AICI Iarăşi ruşinea de a munci! Un cititor, N. Rub., referindu-se la două articole publicate de mine în coloa­nele acestui ziar, — unul în care vor­beam de mentalitatea celor cărora Ie e ruşine de opinia semenilor, când e vorba de o muncă cinstită, socotită, Dumnezeu ştie de ce, degradantă, altul in care po­meneam de un student ce îşi câştigă existenta In timpul verii ca zugrav, fără să-i fie ,,ruşine“ de această ocupaţie, — îmi scrie o sf.-isoare din care spicnesc următoarele: „Inchipuiţi-vă că doamna care a venit la d-voastră să vă solicite un post, a a­­vut cândva o situaţie frumoasă. Situa­ţia economică fie azi o face să aibă ne­­voe să-şi câştige existenţa ca îngriji­toare, bonă sau aşa ceva. Nu-i este ru­şine, vrea să facă orice, un lucru însă nu vrea­ să fie supusă umilinţei de a fi compătimită de acei ce o cunosc. Aci se naşte problema peste care d-voastră aţi trecut. Exemplul pe care-l dă studentul cu colegul zugrav nu are nici un rost, pen­­tru că dacă s'ar face o anchetă, vă ga­rantez că nu s-ar găsit un singur om pe pământ să facă ce a făcut studentul, in localitatea in care este cunoscut. Eu dacă aş fi şomer, nu mi-ar fi ru­şine să mătur străzile, dar in Bucureşti unde nimeni nu mă cunoaşte, şi aş pre­fera să crăp de foame, numai acei ce m'au cunoscut să nu afle ce ara ajuns.« Cred că şi d-voastră veţi împărtăşi a­­­ceasta părere. Vă rog să nu luaţi în nume de rău această scrisoare“. Nu, nu am ce lua in nume de râu, dar regret — sau mai bine zis nu regret de loc! — că nu împărtăşesc câtuşi de­ puţin acastă părere. Şi sper că, totuşi, se mai găsesc oameni cari să fie de partea mea şi a studentului zugrav. Că sunt puţini de felul lui in România e adevărat, dar că nu se găsesc pe tot pământul oameni cu o concepţie ceva mai înaltă despre ceea ce este esenţa demnităţii de om, asta este cel puţin exagerat. Se vede că corespondentul meu nu cunoaşte viaţa studenţilor din străi­nătate despre care am pomenit, întru­cât, aş vrea să ştiu, e mai pr­obabil să fii vânzător la o prăvălie — aceasta e ocupaţia corespondentului meu — sau conţopist decât văcsuitor de ghete sau măturător de stradă? Să faci lucrul pe care te-ai angajat să-l faci, indiferent dacă paginezi un zi.1) sau speli o farfu­rie, cu maximul de conştiinciozitate, iată ce importă. Cei cari mă compătimesc, pen­tru că astăzi îmi câştig pâinea mun­cind după ce am avut poate odată ave­re pe care nu eu am câştigat-o prin munca mea ci pe care am căpătat-o printr-o moştenire, imorală ca orice moş­tenire agonisită prin exploatarea altora — nu sunt oameni în adevăratul înţeles al cuvântului. Sunt bipezi, cari îşi sa­tisfac instinctele şi atât. De părerea lor îmi pasă tot atâ de puţin ca de păre­rea biroului la care scriu aceste rânduri. Compătimirea sau admiraţia acestei specii de oameni n'are nici o valoare. Mă port aşa precum îmi dictează sufle­tul, mititea şi conştiinţa mea. „Acei ce m-au cunoscut să nu afle ce am ajuns...“ Dar ce-am ajuns? Hoţ de buzunare, tra­ficant de carne vie, patroană de bordei? Demnitatea mea de om poate fi ştirbită de altceva decât un act de res-demnita­­te a ei, ce porneşte din eul meu. Nu există decât o singură ruşine în problema existenţei: aceea de a nu în­cerca, pe absolut toate căile, agonisirea cinstită a unei bucăţi de pâine. Iată cum privesc problema „peste care am trecut" spre edificarea coresponden­tului meu, care, o ştiu, are mai mulţi partizani decât mine. E. MARGHITA daţii japonezi au realizat cu ele o viteză de 12 kilometri pe oră. Concurs de focuri de artificii Se ştie că italienii sunt amatori foarte mari de focuri de artificii şi sunt consideraţi ca maeştri în a­­ceastă artă, inventată odinioară de către Chinezi. Zilele acestea va avea loc la Roma, în parcul Borghese un con­curs de focuri de artificii: şase fo­curi vor fi trase simultan. Săptămâna trecută, s’a putut ve­dea, în acelaş loc, un foc de arti­ficiu... in plină zi. Când s’a dat drumul rachetelor a fost o ploaie de figurine de hârtie care se înălţau întâi în văzduh şi coborau ca nişte paraşute miniatu­rale, alcătuind o curioasă constelaţie de forme pe bolta însorită. Mamelucul lui Bonaparte Bonaparte primi într’un rând în dar un splendid cal arab, pur sân­ge, cu un harnaşament preţios dus de un sclav. împăratul, a acordat însă mai mult interes sclavului de­cât calului. Omul purta un pistol la brâu şi privirea lui susţinea cu mândrie privirea scrutătoare a ge­neralului. — Cum te cheamă? îl întrebă Bonaparte. — Ahmed. — Unde e tatăl tău? — Lângă Allah. — Cum, a murit? — De moartea eroilor. Aceste replici entuziasmară atât de mult pe Bonaparte încât reținu pe Ahmed lângă el. Până la moar­tea împăratului acesta rămase ma­melucul lui cel mai credincios. Vagina 3-a Dosarul „Tigrului“ Comisia care cercetează afacerea Stavisky a întrebat zilele acestea pe d. Pierre Laval, dacă miniştrii de in­­terne iau cunoştinţă de dosarele oa­menilor suspecţi, când se instalează în funcţiile lor. Aceasta aminteşte următoarea vorbă de spirit pe care obişnuia să o povestească Clémenceau. Venind, în 1906 la ministerul de interne, pri­ma grijă a lui a fost să ceară pro­priul său dosar. După ce îl examina cu atenție, „Tigrul“ spuse: — L-am crezut mult mai defavo­rabil. Un inger părăseşte Londra E vorba de un înger de piatră, care împodobea biserica Sft. ştefan la Westminster, care a fost pus de o parte cu ocazia ultimei re­staurări a celebrului edificiu. E un îngeraş care datează de la începutul secolului al XIX-lea, dar care are şi ceva din arta gotică. Parlamentul englez oferă acest dar nouii biserici a Sf. Francisc de Assisi, construită pe insula Mani­­tuin de către misiunea engleză. Pentru ca biserica din Canada să aibă legături cu patria-mumă se vor încrusta în arhitectura lui pie­tre provenind de la catedralele York Canterbury și Sf. Paul. Septuagenarul Ford Regele automobilelor a împlinit­ de curând 71 ani. El a declarat în­tr’un interview că în Statele Unite trebue să renască vechiul spirit de independenţă. Americanii, spune d. Ford, aveau altă dată convingeri pentru cari erau gata să se războ­iască, pe când acum nu mai văd cetăţeni gata să se încaere în stra­dă pentru a-şi apăra ideile. Şi criza economică va lua sfârşiţi de îndată ce americanii vor începe din nou să cugete. Crizele nu sunt biciuiri trimise de Dumnezeu. Ele sunt ca războaiele opera unui nu­măr restrâns de indivizi cari profi­tă de ele. Statele Unite trebue să arate pe acești indivizi cu degetul. Pâinea integrală Doctorul Meiller din Paris a fă­cut la Academia de medicină un ra­port în care arată cât de nesănă­toasă este pâinea albă. Un chirurg englez d. Fenner, a fă­cut încă în 1825, deci acum 109 ani, experienţe cari au dovedit că nişte câini hrăniţi exclusiv cu pâine albă şi apă, mor în 50 de zile, în timp ce, cei alimentaţi cu pâine integra­lă se simt de minune. Şi totuşi, se consumă tot mai multă pâine albă. Simţul meteorologic al animalelor Animalele, adesea înzestrate cu simţul particular al timpului, pot să ne indice variaţiunile atmosferii mai precis decât ştiinţa meteoro­logiei. Astfel, înainte de ploaie, broscu­ţele se caţără pe arbori, viermii ies afară din pământ, în timp ce pă­ianjenul îşi strânge plasa, scurtând firele. Deasemenea cocoşul de munte a­­nunţă timpul frumos din vârful ar­borilor. Dacă el coboară la plantele inferioare, este semn de timp urât. Adunaţi în jurul clopotniţelor, pri­­horii prezic ploaia. Rândunelele, asta o ştie fiecare, prevestesc ploa­ie _ când _ zboară aproape de pă­mânt Când corbii se ceartă şi sita­rii ating pământul cu aripile va fi vânt. Dacă se aude strigătul bufni­ţei în timpul furtunei, este semn că se va face frumos. Şi se maai pot cita încă multe alte exemple. -----------­­-----------­

Next