Dimineaţa, decembrie 1934 (Anul 30, nr. 10032-10061)

1934-12-01 / nr. 10032

30 Mo. 10,032 MARIA ANETT E C ECILE ú l buJMA ILIA ^ YVONNE MINUNEA DIN CANADA. CINCI GEMENI SĂNĂTOȘI Citiţi senzaţionalul reportaj din Ultimul număr al excelentei reviste .... »REALITATEA ILUSTRATA* 16 PAGINI Sâmbătă 1 Decembrie 1934 E DIN­CE ADMIE COLONIA VERITABILA Fondată în 1904 de CONST. MILLE 3 Lei Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) 5­ 7-9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.53 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 PENTRU INFRÂNAREA ABUZURILOR Din scrisorile primite în zilele d­in urmă, reţinem scrisoarea u­­nui cititor, care ne semnalează o serie de nereguli şi abuzuri, cerându-le să le înfierăm pe ca­lea presei şi că cerem înlătura­rea lor. Am fi fost foarte dispuşi să dăm urmare acestei cereri, mai ales că ni se cere un lucru, care este în conformitate cu a­­titudinea noastră şi cu vechea şi constanta atitudine a ziarelor noastre. Decât ne place să credem că nu vom fi învinuiţi de pretenţii excesive, dacă la rândul nostru cerem următoarele două lucruri: să ştim cine ne scrie şi, al doilea, cine sunt autorii abuzurilor ce ni se semnalează. Insă tocmai a­­ceste date şi preciziuni lipsesc din cele patru pagini mari, câte cuprinde scrisoarea ce ne-a fost trimisă. E drept, autorul ei nu păstrea­ză chiar un anonimat complect. Semnează Popescu, dar fără vre-o altă­­ indicaţie. Purtătorii numelui de Popescu sunt însă aşa de numeroşi,­ că e aproape imposibil să stabileşti identita­tea d-lui Popescu, care şi-a dat osteneala să ne scrie. Dar chiar dacă am socoti de mai puţină importanţă numele şi identitatea corespondentului nostru, ocazional, rămâne partea privitoare la conţinutul scrisorii sale. In rezumat, prin această scrisoare m­i se aduc la cunoştin­ţă abuzuri ce s’ar săvârşi în u­­nele şcoli secundare şi abuzul ce face de situaţia sa un membru al parlamentului.­­Aşa, la licee, ne­ comunică, în­tre altele, d. Popescu, profesorii nu-şi fac datoria. Mulţi dintr’n­­şii, în loc să-şi facă lecţia de o oră, cum prevede regulamentul, intră in clasă aproape de sfâr­şitul orei, ascultă la repezeală şi fără să fie atenţi, trei sau patru elevi, apoi, fără să explice lecţia viitoare, se grăbesc să iasă, spu­nând elevilor ce au de învăţat pentru rândul viitor. Nu e numai atât. Acelaş core­spondent ne denunţă fapte şi mai grave. De pildă, elevii ai că­ror­ părinţi sunt oameni cu tre­cere sau cari aduc directorului tot felul de cadouri, ar fi promo­vaţi la sfârşitul anului, ba dân­­du-li-se şi notă mare de trecere, chiar dacă ar fi dovedit că n’au învăţat nimic şi că, prin urmare, ar merita să fie lăsaţi repetenţi. In schimb, elevii din părinţi săraci şi de modestă condiţie so­cială sunt nesocotiţi, umiliţi la orişice prilej, unori chiar bătuţi. La acordarea notelor, nu s-ar ţi­ne seamă de munca şi de silin­ţele ce şi-au dat aceşti­ elevi. Toate faptele acestea sunt, evident, foarte grave. Insă, co­respondentul nostru uită să dea lămuriri asupra următoarelor puncte: la care şcoală se petrec faptele denunţate de dânsul? Cum se numeşte directorul şi cum se numesc profesorii, cari îşi vând conştinţa­ pentru ca­douri sau se arată părtinitori faţă de elevi, ai căror părinţi ar fi oameni cu trecere? Nimic, nici un nume, nici o preciziune asupra acestor che­stiuni. Tot aşa cum nu dă măcar un singur nume de elev nedrep­tăţit, prigonit ori maltratat. Ne lasă în aceiaşi ignoranţă a­­supra numelui acelui membru al parlamentului, care, precum ne spune corespondentul în scrisoa­rea sa, din om sărac şi nevoiaş, cum ar fi fost mai înainte de a deveni deputat, astăzi ar avea nu mai puţin de trei automobile. Un punct principal din pro­gramul ziarelor noastre este a­­cela de a lupta pentru curmarea nedreptăţilor şi infrânarea abu­zurilor. Insă, pentru a reuşi în direcţia aceasta, se impune ca şi con­cursul publicului să fie mai real si mai efectiv decât aşa cum se afirmă in scrisoarea de care ne­am ocupat. N. Batzaria v­acanta Pana la vacanta, ma­i avem vre­o trei saptamani. Daca ne făceam deputaţi, luam vacanţă mereu. Nunta principesei Marina cu prinţul George al Angliei Quin , decurg ceremoniile de Londra certaţi de o gardă de onoare vor pă­răsi palatul Buckingham la ora 10.35, pentru a merge la Westminster. Cor­tegiul va trece prin Mail, Withehall şi Parleamenshall. Suveranii vor fi primiţi la ora 10.50, la poarta de apus a bisericii, de către decanul din Westminster. Grupul lor va fi urmat, LONDRA. — Al patrulea fiu al lui Waldemar de Danemarca şi es­regelui Angliei se căsătoreşte, as­tăzi, cu prinţesa Marina a Greciei. Ultimii invitaţi regali au sosit asea­ră la Londra. Mirii au vizitat, eri, însoţiţi de prinţul şi prinţesa Paul Karagheorghevici, reşedinţa care li s’a rezervat în Belgrave Square. Toate străzile metropolei britani­ce sunt împodobite, de eri, cu stin­ după câteva minute de acel al duce­.T -J - . T, •7 —. J « -7 — -t 7-,-...’ 77»n# w 7 im' in oA’f rî /■» fr/7 fi n o fit darde şi ghirlande de flori. Pretu­tindeni se întâlnesc estrade pentru adăpostirea spectatorilor. Aseară s’a publicat, la palatul din Buckingham, un comunicat în care sunt indicate detaliile ceremoniei de astăzi. Regele George al V-lea şi regina Mary, însoţiţi de regele şi regina Norvegiei, regele şi regina Danemar­cei, regele George al Greciei, Nico­­lae al Greciei, Mama Miresei, prin­ţ lui de Kent, însoţit de fraţii săi­, prinţul de Galles şi ducele de York. Grupul acesta, escortat de un deta­şament de cavalerie, va urma aceiaş rută, plecând însă de la palatul din Saint-James. Insfărşit, grupul princesei Mari­na, care va fi însoţită de tatăl ei, prinţul Nicolae al Greciei, d-na Trombrozzi, şi lady Hope, va fi pri­­viit la poarta de răsărit a bisericii, tot de decanul din Westminster. Aci Paul, regentul Iugoslaviei, prin­mireasa va fi aşteptată de Adomni­şoarele de onoare. Arhi­episcopul de Canterbury, primatul Marii Britanii, va deschide ceremonia. El va fi asistat de arhi­episcopul de York şi de decanul de Westminster. După ce vor semna în registru, în capela Eduard confesorul, soţii vor părăsi biserica în sunetele Marşului nupţial de Mendelsohn. Cortegiul se va întoarce la palatul Buckingham, făcând insă un mare ocol, prin cen­trul Londrei, astfel ca să poată fi vă­zut de o mulţime cât mai compactă. Cortegiul regelui şi al invitaţilor re­gali se va întoarce însă direct la pa­lat prin strada Mail. h... ■ O stradă din Londra, decorată Duminică 2 Decembrie va a­pare in „Dimineaţa“ primul articol din ancheta noastră In Valea Prahovei Prin varietatea problemelor ce se pun, ancheta va interesa toată lumea cititoare Aspecte din ajunul căsătoriei pe, care poate n’au văzut lumina zilei dela serbările memorabile ale încoronării regelui George. Aspectul acestei suprafeţe i­­mense de ţesături scumpe este orbitor. Aseară s’au făcut ulti­mele repetiţii pentru desfăşura­rea impecabilă a ceremonialului. Domnişoarele de onoare au fost invitate să­ repete mişcările pe care trebue să le efectueze la a­­miază. Ele au fost, de altfel, foarte o­­cupate în tot cursul spătămânii, după cum nu au avut o clipă de răgaz nici femeile destinate să urmeze de aproape ceremonia. Toaletele au suferit modificări până in ultimul moment. Abia eri, regina Mary, aflând de anumite îndrăzneli permise de invitare în îmbrăcămintea lor, a făcut cunoscut, prin inter­mediul şambelanului său,, că do­reşte ca toate doamnele ce vor asista la căsătoria princiară să poarte rochii până la glezne. Do­rinţa aceasta a produs o adevă­rată panică între femeile înal­tei societăţi, care işi făcuseră ro­chii ceva mai scurte şi care, în ultimul­­moment, au trebuit să aducă modificări atât de impor­tante toaletelor lor.­­ LONDRA 29,■ (Rador) — căsătoria ducelui de Rent ,cu principesa Ma­rina dă loc­­ manifestaţii de pa­triotism şi de dragoste­ faţă de di­nastia britanică, în forme care nu s-au mai văzut în Anglia de dece­nii. Astfel, în cursul serii de ori zeci de mii de persoane, printre care foarte multe în frac, au ocupat îm­prejurimile palatului Buckingham şi piaţa apropiată, spre a saluta pe principesa Marina şi pe ducele de Kent la înapoierea lor de la teatru. La teatru oaspeţii regali au fost primiţi cu ovaţiuni, care au întâr­ziat ridicarea cortinei cu aproape un sfert de ceas. Pe tot parcursul de la teatru spre palat, ducele de Kent și principesa LA WESTMINSTER LONDRA, 29. — Pentru prima oară, dela sosirea ei la Londra, prințesa Marina a Greciei s’a bucurat ori de câteva ceasuri de odihnă. Trebuia să se refacă, de­oarece astăzi la amiază trebue să aibă loc nunta... Popularitatea ei e atât de ma­re, încât publicul nu voia să piardă nici o ocazie de a o ve­dea, de a-i urmări mișcările. Cum era semnalată undeva, alături cu­ logodnicul ei, londonezii aler­gau în massă, pentru a aclama călduros fericita pereche princi­ară. ,. Suita lor s’a silit, pe cât posi­bil, să păstreze secretul depla­sărilor în oraş, însă, în ciuda a­­cestor tăinuiri, publicul era în­totdeauna la curent unde va merge perechea princiară şi cât mai rămâne într’un anumit loc. Aseară, de pildă, la ieşirea din teatrul St. James, mulţimea era atât de numeroasă, încât forţele poliţieneşti au trebuit să fie în­tărite, pentru a permite familiei regale, logodnicilor şi rudelor prinţesei­­să ajungă până­­la au­tomobilele­­lor" . " A fost, de altfel, o imensă sur­priză pentru spectatori, cari ve­niseră să asiste la reprezentan­­ţii piesei „Shining Hour“, să va­dă apărând în loja regală pe re­gele George, regina Mary, viitoa­­ra lor noră şi ducele de Kent. Nu se poate descrie frenezia care a cuprins spontan publicul, din sală. Prinţul George a trebuit să­­ stea zece minute în picioare şi să mulţumească tot timpul, pen­tru a plăti tributul popularităţii sale. El trebuia să gesticuleze, să privească şi să râdă în special spectatorilor de la galerie numiţi „locuitorii cerului“. Gesturile a­­cestea amicale au provocat o no­uă salvă de ovaţiuni. Suveranii şi invitaţii lor veni­seră însă să vadă piesa, aşa că publicul s’a hotărît ,în cele din urmă, să se potolească. Marina au fost ovaţionaţi de o mul­ţime atât de numeroasă, cum nu s‘a­­ mai văzut în capitala. Angliei dela Nu s’a neglijat nim­ic pentru­ prima aniversare a armistiţiului, în desfăşurarea ceremoniilor. Azi igig, dimineaţă, s’a pavoazat întreaga­­ întreaga circulație a trebuit să piață a bisericii cu covoare scum­p­ic întreruptă in centrul Londrei. D. Randin, a renunţat la modificarea Constituţiei PARIS, 29' (Rador). — Comisiumea senatorială pentru reforma statului a delegat doi membri cari vor colabora cu cf. Fran­­din la reforma Constitu­ţiei. Preşedintele consiliului a declarat că nu urmăreş­te modificări grăbite ale legilor constituţionale şi că speră să realizeze ma­joritatea reformelor ne­cesare, fără să mai fie nevoe de convocarea A­­dunării Naţionale din Versailles, pentru modi­ficarea actualului text al Constituţiei. Refuzul de extrădare al Italiei Comentariile presei franceze PARIS. — Ia legătură cu refuzul Curţii de apel din Torino de a pro­nunţa legalitatea extrădării tero­riştilor croaţi Pavelici şi Kwaternik, ziarul „l’Oeuvre“ publică următorul comentariu: Trebuia să ne aşteptăm la refuzul Italiei. Fără îndoială, hotărîrea a­­ceasta va provoca o vădită emoţie în Iugoslavia, dar ar fi nedrept, credem noi, să se presupună un mo­bil politic în această deriziune. Gu­vernul de la Roma a încredinţat chestiunea juriştilor şi refuzul Ita­liei se bazează pe argumente juri­dice foarte puternice. Cum se prezintă în adevăr chesti­unea? Există un tratat, semnat la 12 Mai 1870, între Franţa şi Italia, care determină condiţiunile de extrădare dintre aceste două ţări. Or, trata­tul acesta stipulează, în mod expres, că extrădarea nu poate fi acordată pentru crimele şi delictele politice. Pavelici şi Kvaternik, consideraţi ca instigatori şi complici în asasina­rea regelui Alexandru, sunt crimi­nali politici şi nu criminali de drept comun. Deci, refuzul de extrădare e conform literei tratatului franco­­italian. Ceea ce poate face Italia (ce­ea ce trebue să facă, spun unii) este să aplice dispoziţiuil­e rodu­lui său penal din 1938, care îi per­mit să aducă, înaintea propriilor sale tribunale pe Pavelici şi Kvaternik, elucidând astfel in ce măsură au participat ei la asasinatul de la Mar­silia. E locul să atragem atenţia, deopo­trivă, că Iugoslavia nu ar avea mo­tive să ceară Franţei eliberarea lui Fospisil, Raitici şi Mc­Eno, recunos­cuţi ca complici direcţi ai regicidu­lui! Legea franceză din 10 Martie 1927, care fixează condiţiunile şi procedura de extrădare, este în ade­văr cât se poate de explicită. Astfel, la art. 5 se poate ceti: „Extrădarea nu se acordă... când crima sau delictul are un caracter politic, sau când rezultă din împre­jurările că extradarea este cerută într’un scop politic, şi când crimele ori delictele au fost săvârşite în Franţa ori in coloniile franceze“. Fără îndoială, există actualmente o tendinţă, în dreptul internaţional, de a se asimila crima de regicid cu o crimă de drept comun. Tendinţa aceasta s’a accentuat cu deosebire la conferinţa de unificare a dreptului penal, care­­s’a ţinut la Paris în 1931. Dacă ea are partizani călduroşi are în schimb şi foarte mulţi adver­sari. In definitiv, atitudinea Italiei în afacerea atât de delicată şi dure­roasă de la Marsilia, pare inatacabi­lă în stadiul prezent al legislaţiei privitoare la extrădare. E de dorit ca atitudinea aceasta să nu agraveze neînţelegerile italo­­iugoslave şi să nu arunce nici o um­bră asupra amiciţiei franco-italiene, atât de necesară în situaţiunea ac­tuală a Europei. m GANGSTER S’A PRE­DAT POLIŢIEI NEW-YORK, 29. (Rador). — Se anunţă din Albany (Ne­o-York) că Dutsch Schultz, unul dintre cei mai periculoşi gangsteri, s'a prefit de. ■bună voie poliţiei. Dena rectorului universităţii germane din Praga BERLIN, 29. (Rador). — Agenţia D. N. R. anunţă din Praga că rec­torul şi decanii universităţii germa­ne din capitala Cehoslovaciei au­­ declarat ieri, în şedinţa senatului­­ universitar, că-şi dau demisia, spre­­ a accentua importanţa momentului prin care trece această universita­te, de mai multe ori centenară.­­ Demisia este dată în legătură cu atribuirea către universitatea cehă, a documentelor de fondare a uni­versității germane. Principesa Marina şi Prinţul George

Next