Dimineaţa, ianuarie 1935 (Anul 31, nr. 10062-10092)
1935-01-14 / nr. 10075
« M'y * A 1 Democraţie şi pacifism Nu e vreo nevoie de a căuta argumente, pentru a dovedi că un regim democratic este, prin esenţă, şi un regim pacifist şi că, prin urmare, pacea ar fi asigurată şi consolidată, ‘ dacă toate statele ar avea guvernări democratice — bineînţeles, de o democraţie reală şi cinstită. Aceste afirmaţii sunt adevăruri ce n’au cum să fie tăgăduite. De altfel, ele au fost pe deplin confirmate în toate ocaziunile. Dacă nu ne-am referi, de pildă, decât la ultimul război mondial, se Ştie doar că acest război a fost deslânţuit de state, care nu erau cârmuite după metode democratice. De asemenea, astăzi, pericolul de nouă complicaţiuni războinice vine tot de la statele conduse după norme şi principii dictatoriale — în tot cazul, antidemocratice. De altfel, este şi firesc să fie aşa. Un regim democratic îşi consacră toată activitatea şi toate silinţele pentru consolidarea şi propăşirea interioară a ţării, pentru a creia cetăţenilor acelei ţări condiţiuni cât mai bune din toate punctele de vedere. Dimpotrivă, conducătorii dictatoriali ai unui stat au nevoie de diversiuni în exterior şi în interior, fie pentru a satisface ambiţiile lor de megalomanie, fie — cum e mai des cazul — pentru a îndepărta atenţia cetăţenilor de la greşelile şi abuzurile ce săvârşesc. Socotim că e parcă de prisos să stăruim asupra acestor adevăruri. Este însă un alt punct, care merită relevat, pentru că e considerat ca partea slabă a democraţiei, deci ca un argument împotriva regimurilor democratice. De adversarii ei, i se atribuie democraţiei, tocmai din cauza pacfismului, porniri spre defetism. Un regim democratic, pretind aceşti adversari, prin faptul ca isi consacră activitatea în alte direcţiuni, neglijează, trecând-o pe al doilea plan, opera de apărare şi de întărire militară a ţării şi de pregătire a spiritelor pentru eventualitatea unui război. Aşa fiind, o ţară cu regim democratic s’ar găsi mult tfiai mult în primejdie de a ieşi învinsă din război, decât o ţară, care are în fruntea ei un regim de mână forte. Pregătirea militară stă doar pe primul plan al preocupărilor acestor din urmă regimuri. Aşadar..., nu, să nu ne grăbim a trage concluzii, deoarece şi asupra acestui punct realitatea faptelor se însărcinează să stabilească adevărul. Iar această realitate glăsueşte în sensul că totdeauna şi în toate timpurile, în ciocnirile dintre forţe democratice şi forţe absolutiste, dintre state democratice şi state absolutiste, acestea din urmă au ieşit învinse. In Evul Mediu, bunăoară, burghezia oraşelor a reuşit să răpună pe cavalerii feudali. In timpurile moderne, în marea revoluţie franceză, democraţia a răpus absolutismul regilor. Şi nu există stat, nu există un caz în care victoria finală să nu fi rămas de partea exponenţilor cauzei democratice. Tot aşa cum în războiul mondial campionii dreptăţii democratice au înfrânt pe aceia pe al căror steag de luptă stătea scris imperialism şi asuprire. Iată, prin urmare, încă un aşa zis argument, care nu poate fi invocat în defavoarea unui regim democratic. Democraţia este, ce-i drept, pacifistă, dar faptul acesta nu o împiedică să știe a se apăra cu succes, atunci când este atacată. N. Batzaria Arm! 31 IV, 10.075 A ZI La CAPITOL si ROXY Marele succes: FIUL RUSIEI m- cu Douglas Fairbanks [r. sUjjaiu^flrrol 16 PAGINI ^ISl Fondată în 1904 te CONST. MILLEI 3 Lei jj Bucureştii» Stir. Constr. Miile (Sărîndar) 5 7-9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.53 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Luni 14 ianuarie 1935 mor leacul cel mai sigur contra gripei Cutia de 3 tablete La farmacii și drogherii CELEBRITATEA ----- Până într’un an devin omul cel mai celebru»« ----- Cum asta ?». -----Cine nu plătește dă«*1» îi se publică numele la gazetă și de azi încolo nu mai plătesc nici un impozit». In Sarre se decide azi soarta hitlerismului Teroare şi abraintări de la Berlin.Gestul nobil al Franţei.Ce vani după plebiscit Populaţia din teritoriul Sarre a predat astăzi autorităţilor internaţionale, instituite de Societatea Naţiunilor, voturile prin cari decid de soarta viitoare a acestui teritoriu. In mijlocul unei fierberi aproape fără precedent, sub teroarea cutezătoare a bandelor hitleriste, trimise dela Berlin, s’a desfăşurat pre Cetăţenii au avut să se pronunţe, Germania hitlerista a pus în mişcare toate mijloacele sale formidabile, pentru ca să influenţeze plebiscitul în sensul realipirii Sarre-ului de Germania. Hitlerismul a făcut toate eforturile, nu din dragoste exturacesivă pentru cetăţenii din acel teritoriu, ci pentru că, în foarte largă măsură, soarta regimului depinde de rezultatul acestui plebiscit. Un succes strălucit, o mare majoritate de voturi în favoarea alipirii de Germania, ar avea efectul să consolideze situaţia preşedintelui Hitler şi a regimului său, situaţie care, în ultimul timp, a devenit precară. Dacă rezultatul plebiscitului va fi favorabil Germaniei, însă, cu o mică majoritate de voturi, atunci situaţia disperată de astăzi a regimului hitlerist va continua până când mijloacele de teroare, prin care se menţine astăzi regimul, vor mai fi întărite de Reichswehr şi de conducătorii oculţi ai acesteroarea cămăşilor cafenii şi ameninţarea cu represalii înspăimântătoare a putut să influenţeze rezultatul plebiscitului în favoarea alipirii sale de Germania, rămâne manifestarea morală superioară a sutelor de mii, cari au declarat făţiş că nu vor să fie cetăţeni germani decât într’o ţară liberă. ATITUDINEA GENEROASA A FRANŢEI întoarce in patrie. Triumful hitlerist va însemna deci şi pentru populaţia din Sarte, jale, lacrimi şi pribegie. * Rezultatul oficial al plebiscitului va fi publicat aleea Mării dimineaţa. Pe baza acestui rezultat Consiliul Societăţii Naţiunilor va avea să decidă apoi de soarta acestui teritoriu şi să ia măsurile internaţionale pentru ca să pue frîu turbării hitleriste sau actelor de răzbunare pe cari cămăşile cafenii le pregătesc împotriva celor, cari au votat pentru menţinerea situaţiunii de astăzi. Trebuie să aşteptăm deci întâia rezultatul oficial, pentru ca să ne putem da seama de cele ce se vor petrece în acea mică regiune de la graniţa franco-germană. Trebuie să avem încredere în Societatea Naţiunilor, care a luat toate măsurile pentru ca din chestiunea Sarre să nu se producă eventual un nou şi grav focar de primejdii pentru continent. Liviu P. Nasta dacă vor alipirea teritoriului de Franţa, menţinerea situaţiunei de astăzi sub conducerea şi garanţia Societăţii Naţiunilor, sau alipirea de Germania. Dintr’un exces de zel necugetat al naţionaliştilor francezi de dreapta, s’au pierdut câteva mii de voturi ale celor cari s’au pronunţat pentru aligărirea acestui plebiscit, cu cioc pirea teritoriului Sarre de Franţa, nici sângeroase şi cu ameninţări de moarte împotriva celor cari vor avea curajul să nu vrea să accepte jugul sub care geme de doi ani Germania, şi cari, în nici un caz, nu puteau să fie numeroşi. Din cauza acestei greşeli de tactică, a fost diminuat numărul voturilor pentru menţinerea statului quo. Hitlerismil îşi joaca o carte mare Franţa a păstrat o rezervă admirabilă în luptele care au premers plebiscitului. Prin manifestul său către populaţia din Sarre, guvernul francez a arătat beneficiile fără preţ de cari s'ar putea bucura in cazul când ar decide alipirea acestei regiuni de Franţa, in acelaş timp însă şi-a luat angajamentul formal de a păstra cetăţenilor din Sarre toate privilegiile economice şi financiare, de cari se bucură astăzi, în cazul când vor hotărî menţinerea situaţiunei actuale. De la Paris nu s-a exercitat, prin urmare, nici un fel de presiune şi nici un fel de ingerinţă, lăsând populaţiei întreaga libertate morală ele a se pronunţa după convingerile proprii. Dacă rezultatul plebiscitului va fi defavorabil pentru Germania, atunci zilele regimului hitlerist sunt numărate. Vor dispare foarte curând de la conducere colaboratorii celebri ai d-lui Hitler. Iar preşedintele va înceta să mai servească de paravan nobililor germani, cari sprijiniţi pe Reichswehr, sunt încă de acum stăpânii efectivi ai Germaniei, în care d. Hitler nu mai joacă decât rolul unei păpuşi, căreia i se trag sforile din afară de partidul naţional-socialist. Din acest punct de vedere, prin urmare, cetăţenii din Sarre decid prin votul rer nu numai de soarta teritoriului în care trăiesc, ci în realitate de soarta regimului hitlerist. Iată motivul pentru care lupta a şi fost atât de aprigă şi pentru ce a avut dreptate Franţa să ceară şi să obţie de la Societatea Naţiunilor trimiterea în parte a numeroase detaşamente militare engleze, italiene, suedeze şi eleveţiene, pentru ca să împiedice un adevărat măcel. Dar oricare ar fi rezultatul, rămâne un fapt precis în istoria poporului german, că sute de mii de germani născuţi, au luptat cu înverşunare şi cu în cap şi să urmeze paşii deun curaj admirabil pentru ca să scape locul naşterii lor de stăpânirea sălbatecă a naţional-socialismului. Chiar dacă cilor de mii de emigranţi, care aşteaptă şi astăzi, prin străinătăţi sfârşitul regimului actual, pentru ca să se poată re- Lupta din Sarre a fost, prin urmare, o ciocnire exclusivă între germani pe un teatru internaţional, păzit de trupe străine, numai pentru ca metodele de lucru ale naţionalsocialiştilor să nu-şi poată face jocul sângeros încă de pe acum asupra unei populaţii, care a trăit în atmosfera de libertate şi de civilizaţie, pe care a menţinut-o Franţa. Dacă majoritatea cetăţenilor se va lăsa convinsă de propaganda hitleristă şi rezultatul plebiscitului va fi favorabil Germaniei, atunci zeci de mii de cetăţeni vor trebui să-şi părăsească ţara şi să devie pribegi. Aproape 60.000 de germani din Sarre au avut curajul să combată metodic şi hotărât alipirea acestei regixuni de Germania hitleristă. Cu toţii vor trebui să-şi ia lumea .- ----------------------------------mmmmmpummm-------------------------------- Extrăilările delicvenţilor politici ZURICH. — Se ştie că tribunalul e ete interesantă, deoarece Elveţia se popular din Berlin a condammat pe afia acum faţă de Germania într’o sosial-democratul Kurt Liberman la 6 luni închisoare. In legătură cu aceasta, ziarul „Neue Zürcher Zeitung“ primeşte de la colaboratorul său din Berlin următoarele : „In timpul unei vizite trecătoare a lui Lieberman în Olanda, cu prilejul unui congres internaţional al tineretului,au avut loc diferende între participanţii congresului. Autorităţile olandeze s-au folosit de acest prilej pentru a expulza pe Lieberman şi nu s’au sfiit să ia asupra lor poliul unei remiteri a emigrantului în mâinile poliţiei germane, unde îl aşteptau măsurile de răsbunare ale germanilor”. Această remarcă este cu deosesituaţie identică cu a Olandei. Anume, conducătorul comunist Heinz Neumann a fost arestat în Elveţia, iar Germania a formulat o cerere de extrădare pe motiv de crimă de drept comun. Este de la sine înţeles, că e vorba aci de o afacere cu caracter pur politic. Va fi interesant de văzut, dacă Elveţia va respinge cererea Germaniei sau se va comporta la fel cu Olanda. In legătură cu aceasta trebue amintit şi faptul, că guvernul francez a extrădat pe vremuri Germaniei pe fostul director de teatru din Berlin, Fritz Rotter, cu toate că şi în cazul acesta era vorba de o persecuţie politică. Niţă Girimea şi Iordache — ăl de fredonează . — Şi mă cere, mamă, cere... — Cine dracul te mai cere? — Şi mă cere d’un bărbier, au căpătat un coleg. Intr’al său „Bagaj“ de romancier, poetul H. Bonciu a adus şi un tip de coafor periferic: pe Marcu Fişic. Şi în seara zilei de 8 Ianuar 1935, el ni l’a prezentat astfel la teatrul „Dr. Iuliu Baraş“. Pe un dulap, o farfurie ovală de tinichea pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fisic ţinea ligheanu ăsta sub bărbia muşteriului, iar cu dreapta li întindea frişca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul, sorbea din cană o gură de apă, pe care o împroșca peste părul clientului, ca dintr’un pulverizator. Apoi, cu pieptenul pe care-1 avea prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură mișcare, fără să dea greș niciodată. Cu toate că numele acestui erou al unui epizod, — la început grotesc, apoi tragic, — din romanul „Bagaj“ este căutat și găsit in domeniul altor îndeletniciri decât a frizeriei (pe Marcu nu-l chiamă doară, nici Muscă, nici Barbă’n-cioc, nici Ibricescu, nici Ţăcălie, nici măcar Odicolon) am vrut să-i aflu antecesorul poporan sau pe cel literar în Meșterul Perdaf. Vicleniile acestuia sânt — după cum arată Gaster — o transpunere în graiul românesc a isteţiilor lui Bertholdo cel „cu mintea supţire şi ascuţită“ (ca un briciu?). Meşterul suszis se numeşte, însă, „Perdaf“ nu din cauza meseriei lui, ci datorită unor replici prompte pe cari le dă, precum şi prin soţile sale pedepsitoare. Cu breasla’ bărbierilor, el are numai o legătură întâmplătoare: câteva obiecte frizereşti şi oarecari podoabe capilare îi slujesc drept metafore şi termeni de comparaţie. Bunăoară,’ la întrebarea: „Care e copilul ce jumuleşte barba mamei sale?“, el răspunde fusul. Şi pronunţă următoarea dublă sentenţă: „Cine scuipă în bătaia vântului, îţi scuipă în barbă, şi crispa’d capul măgarului, îşi perie truda şi săpunul Am recurs, atunci, la un alt „Perdaf“, la acela scos de Em. Negruţ în 1873 şi care a apărut in câteva serii, când cu numele de Perăafulu, când cu cela de „Figaro“ (şi de supliment la „Figaro“)—aşadar tot din onomastica bărbierească — şi când cu titlul de „Tunul“, în care caz redactorul-şef Manole Negruţ şi-a luat pseudonimul: Tundeala sănătoasa, adică iarăşi ’(prin întâile silabe) ceva din terminologia aceluiaşi meşteşug. Epigraful comic al foii, Sus caftanul şi işlicul , Jos opinca şi isicul precum şi acea auto-recomandare sigură de sine: „Noi Perdaful perdafurilor, starostele tuturor bărbierilor potentaţi“ făceau să se bănuiască o puternică satiră socială. Ei, ași! A fost o revărsare de grosolănii. Și fără de spirit. Din hotărârile Perdafului — între cari una nostimă: Mergi cu briciul lin la vale Soponește cu‘n penson (Sânt destule tribunale Care rad fără sopon), niciuna nu a fost adusă la ’ndeplinire. Iar când sub Vasile Negrutzi, noua serie a gazetei porneşte cu zarvă onomatopeică: Paf! paf! Perdaf, Haidem Să dăm Oricui Ce nu-i Spalat Curat Paf! paf! Perdaf, ecoul a fost cu desăvârşire slab. Căci „raderea“ — când in programul tău moralizant ai în vedere şi Pe acele Frumuşele Ce pe soţi îi au oricând Mântăluţi de vremuri rele — dacă n’o faci „cu bricile cele de mărgean“ de cari vorbea Barbu Lăutarul, vezi încalte ca mânerul să nu fie jegos, iar lama briciului să nu se prezinte ştirb, sau (mai bine), limba să nu-i fie cepeleagă. Barbu Lăzăreanu ! Din săptămână ’n săptămână PERDAFUL —► ■ miyni------------— Logodna unui primar itoganar VIENA. — „Korespondenz Herzog“* anunţă din Salzburg. Primarul din Salzburg, consilierul de Curte Max Ott, s’a logodit cu văduva fostului deputat în Landtag Eder, d-na Franziska Eder, cu care intenţionează să se căsătorească cât mai curând. Consilierul de Curte Olt, văduv de vreme îndelungată, se află acum în al 80-lea an al vieţii sale. După cum, se svoneşte d. Ott intenţionează să se retragă în curând definitiv din viaţa publică. MARE NINSOARE LA VIENA VIENA. Noua şi puternica ninsoare a determinat municipalitatea Vienei să procedeze la curăţirea zăpezii în stil mare, uzând de toate mijloacele ce-i stau la dispoziţie. In cursul nopţii de 9 ianuarie şi a doua zi dimineaţa au fost angajaţi nu mai puţin de 20.000 de curăţitori de zăpadă, spre a putea ţine libere străzile pentru circulaţie. Pe la orele trei dimineaţa, tramvaiul a început prima operaţie generală de curăţire. Patru pluguri automobile pentru curăţirea zăpezii, precum şi 254 de pluguri cu motor şi 4800 de oameni au liberat şinele de zăpadă. Mulţumită acestor măsuri, şinele au putut fi curăţate în nterval de două ore, încât vagoanele de tramvai au putut ieşi la ora reglementară din remizele lor, fără tulburări. Afară de personalul propriu al serviciului de salubritate a străzilor, compus din 1000 de oameni, au mai fost angajaţi cu ajutoare 15.984 de curăţitori şi curăţitoare de zăpadă. Serviciul de stubritate publică a mai pus la dispoziţie 14 garnituri automobile de măturat, 306 pluguri de zăpadă trase de cai, 18 cu aburi, 160 de vehicule înhămate cu câte doi cai şi 57 camioane automobile, pentru a libera străzile şi a transporta zăpada curăţată la canale şi la malul canalului Dunărei. Marile căderi de zăpadă însă, necesitează o muncă continuă, astfel că e probabil ca numărul curăţitorilor de zăpadă să mai fie sporit. Plebiscitul din Sarrebruck. Bolnavii din spitale votând