Dimineaţa, ianuarie 1935 (Anul 31, nr. 10062-10092)

1935-01-14 / nr. 10075

« M­'y * A 1 Democraţie şi pacifism Nu e vreo nevoie de a căuta ar­gumente, pentru a dovedi că un re­gim democratic este, prin esenţă, şi un regim pacifist şi că, prin urmare, pacea ar fi asigurată şi consolidată, ‘ dacă toate statele ar avea guvernări­ democratice — bine­înţeles, de o democraţie reală şi cinstită. Aceste afirmaţii sunt adevăruri ce n’au cum să fie tăgăduite. De altfel, ele au fost pe deplin confirmate în toate ocaziunile. Dacă nu ne-am referi, de pildă, decât la ultimul război mondial, se Ştie doar că acest război­ a fost des­­lânţuit de state, care nu erau câr­muite după metode democratice. De asemenea, astăzi, pericolul de nouă complicaţiuni războinice vine tot de la statele conduse după norme şi principii dictatoriale — în tot cazul, antidemocratice. De altfel, este şi firesc să fie aşa. Un regim democratic îşi consacră toată activitatea şi toate silinţele pentru consolidarea şi propăşirea interioară a ţării, pentru a creia ce­tăţenilor acelei ţări condiţiuni cât mai bune din toate punctele de ve­dere.­­ Dimpotrivă, conducătorii dictato­riali ai unui stat au nevoie de diver­siuni în exterior şi în­ interior, fie pentru a satisface ambiţiile lor de megalomanie, fie — cum e mai des cazul — pentru a îndepărta atenţia cetăţenilor de la greşelile şi abuzu­rile ce săvârşesc. Socotim că e parcă de prisos să stăruim asupra acestor adevăruri. Este însă un alt punct, care me­rită relevat, pentru că e considerat ca partea slabă a democraţiei, deci ca un argument împotriva regimu­rilor democratice. De adversarii ei, i se atribuie democraţiei, tocmai din cauza pacfismului, porniri spre de­fetism. Un regim democratic, pretind a­­ceşti adversari, prin fa­ptul ca isi consacră activitatea în alte direc­ţiuni, neglijează, trecând-o pe al doilea plan, opera de apărare şi de întărire militară a ţării şi de pregă­tire a spiritelor pentru eventualita­tea unui război. Aşa fiind, o ţară cu regim democratic s’ar găsi mult tfiai mult în primejdie de a ieşi în­vinsă din război, decât o ţară, care are în fruntea ei un regim de mână forte. Pregătirea militară stă doar pe primul plan al preocupărilor a­­cestor din urmă regimuri. Aşa­dar..., nu, să nu­ ne grăbim a trage concluzii, deoarece şi asupra acestui punct realitatea faptelor se însărcinează să stabilească adevă­rul. Iar această realitate glăsueşte în sensul că totdeauna şi în toate timpurile, în ciocnirile dintre forţe democratice şi forţe absolutiste, dintre state democratice şi state ab­solutiste, acestea din urmă au ieşit învinse. In Evul Mediu, bunăoară, burghe­zia oraşelor a reuşit să răpună pe cavalerii feudali. In timpurile mo­derne, în marea revoluţie franceză, democraţia a răpus absolutismul re­gilor. Şi nu există stat, nu există un caz în care victoria finală să nu fi rămas de partea exponenţilor cau­zei democratice. Tot aşa cum în războiul mondial campionii drep­tăţii democratice au înfrânt pe aceia pe al căror steag de luptă stătea scris imperialism şi asuprire. Iată, prin urmare, încă un aşa zis argument, care nu poate fi invocat în defavoarea unui regim democra­tic. Democraţia este, ce-i drept, pa­cifistă, dar faptul acesta nu o îm­piedică să știe a se apăra cu succes, atunci când este atacată. N. Batzaria Arm! 31 IV, 10.075 A Z­I La CAPITOL si ROXY Marele succes: FIUL RUSIEI m- cu Douglas Fairbanks [r. sUjjaiu^flrrol 16 PAGINI ^ISl Fondată în 1904 te CONST. MILLEI 3 Lei jj Bucureştii» Stir. Constr. Miile (Sărîndar) 5­ 7-9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.53 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Luni 14 ianuarie 1935 m­or leacul cel mai sigur contra g­ripei Cutia de 3 tablete La farmacii și drogherii CELEBRITATEA ----- Până într’un an devin omul cel mai celebru»« ----- Cum asta ?». -----Cine nu plătește dă«*1» îi se publică numele la gazetă și de azi încolo nu mai plătesc nici un impozit». In Sarre se decide azi soarta hitlerismului Teroare şi abraintări de la Berlin.­Gestul nobil al Franţei.­Ce va­ni­ după plebiscit Populaţia din teritoriul Sarre a predat astăzi autorităţilor interna­ţionale, instituite de Societatea Na­ţiunilor, voturile prin cari decid de soarta viitoare a acestui teritoriu. In mijlocul unei fierberi aproape fără precedent, sub teroarea cute­zătoare a bandelor hitleriste, trimi­se dela Berlin, s’a desfăşurat pre Cetăţenii au avut să se pronunţe, Germania hitlerista a pus în mişcare toate mijloacele sale formidabile, pentru ca să in­fluenţeze plebiscitul în sensul realipirii Sarre-ului de Germa­nia. Hitlerismul a făcut toate eforturile, nu din dragoste ex­­tura­­cesivă pentru cetăţenii din a­­cel teritoriu, ci pentru că, în foarte largă măsură, soarta re­gimului depinde de rezultatul acestui plebiscit. Un succes strălucit, o mare majoritate de voturi în favoarea alipirii de Germania, ar avea efectul să consolideze situaţia preşe­dintelui Hitler şi a regimului său, situaţie care, în ultimul timp, a devenit precară. Dacă rezultatul plebiscitului va fi favorabil Germaniei, însă, cu o mică majoritate de voturi, a­­tunci situaţia disperată de as­tăzi a regimului hitlerist va continua până când mijloacele de teroare, prin care se menţi­ne astăzi regimul, vor mai fi întărite de Reichswehr şi de conducătorii oculţi ai aces­teroarea cămăşilor cafenii şi a­­meninţarea cu represalii în­spăimântătoare a putut să in­fluenţeze rezultatul plebisci­tului în favoarea alipirii sale de Germania, rămâne manife­starea morală superioară a su­telor de mii, cari au declarat făţiş că nu vor să fie cetăţeni germani decât într’o ţară li­beră. ATITUDINEA GENEROA­SA A FRANŢEI întoarce in patrie. Triumful hitlerist va însemna deci şi pentru populaţia din Sarte, ja­le, lacrimi şi pribegie. * Rezultatul oficial al plebiscitului va fi publicat aleea Mării diminea­ţa. Pe baza acestui rezultat Con­siliul Societăţii Naţiunilor va avea să decidă apoi de soarta acestui teritoriu şi să ia măsurile interna­ţionale pentru ca să pue frîu tur­bării hitleriste sau actelor de răz­bunare pe cari cămăşile cafenii le pregătesc împotriva celor, cari au votat pentru menţinerea situaţiunii de astăzi. Trebuie să aşteptăm deci întâia rezultatul oficial, pentru ca să ne putem da seama de cele ce se vor petrece în acea mică regiune de la graniţa franco-germană. T­rebuie să avem încredere în Societatea­ Naţiunilor, care a luat toate măsu­rile pentru ca din chestiunea Sarre să nu se producă eventual un nou şi grav focar de primejdii pentru continent. Liviu P. Na­sta dacă vor alipirea teritoriului de Franţa, menţinerea situaţiunei de astăzi sub conducerea şi garanţia Societăţii Naţiunilor, sau alipirea de Germania. Dintr’un exces de zel necugetat al naţionaliştilor francezi de dreapta, s’au pierdut câteva mii de voturi ale celor cari s’au pronunţat pentru ali­gărirea acestui plebiscit, cu cioc­ pirea teritoriului Sarre de Franţa, nici sângeroase şi cu ameninţări de moarte împotriva celor cari vor a­­vea curajul să nu vrea să accepte jugul sub care geme de doi ani Ger­mania, şi cari, în nici un caz, nu puteau să fie numeroşi. Din cauza acestei gre­şeli de tactică, a fost diminuat nu­mărul voturilor pentru menţinerea statului quo. Hitlerismil îşi joaca o carte mare Franţa a păstrat o rezervă ad­mirabilă în luptele care au premers plebiscitului. Prin manifestul său către populaţia din Sarre, guver­nul francez a arătat beneficiile fă­ră preţ de cari s'ar putea bucura in cazul când ar decide alipirea a­­cestei regiuni de Franţa, in acelaş timp însă şi-a luat angajamentul formal de a păstra cetăţenilor din Sarre toate privilegiile economice şi financiare, de cari se bucură as­tăzi, în cazul când vor hotărî men­ţinerea situaţiunei actuale. De la Paris nu s-a exercitat, prin urmare, nici un fel de presiune şi nici un fel de ingerinţă, lăsând populaţiei întreaga libertate mora­lă ele a se pronunţa după convin­gerile proprii. Dacă rezultatul plebiscitului va fi defavorabil pentru Ger­mania, atunci zilele regimului hitlerist sunt numărate. Vor dispare foarte curând de la con­ducere colaboratorii celebri ai d-lui Hitler. Iar preşedintele va înceta să mai servească de paravan nobililor germani, ca­ri sprijiniţi pe Reichswehr, sunt încă de acum stăpânii e­­fectivi ai Germaniei, în care d. Hitler nu mai joacă de­cât rolul unei păpuşi, căreia i se trag sforile din afară de par­tidul naţional-socialist. Din acest punct de ve­dere, prin urmare, cetă­ţenii din Sarre decid prin votul rer nu numai de soarta teritoriului în care trăiesc, ci în realitate de soarta regimului hitlerist. Iată motivul pentru care lupta a şi fost atât de aprigă şi pentru ce a avut dreptate Franţa să ceară şi să obţie de la Societatea Naţiunil­or tri­miterea în parte a numeroase de­taşamente militare engleze, italiene, suedeze şi eleveţiene, pentru ca să împiedice un adevărat măcel. Dar oricare ar fi rezultatul, rămâne un fapt precis în is­toria poporului german, că su­te de mii de germani născuţi, au luptat cu înverşunare şi cu în cap şi să urmeze paşii de­un curaj admirabil pentru ca să scape locul naşterii lor de stăpânirea sălbatecă a naţio­­nal-socialismului. Chiar dacă cilor de mii de emigranţi, ca­re aşteaptă şi astăzi, prin stră­inătăţi sfârşitul regimului ac­tual, pentru ca să se poată re- Lupta din Sarre a fost, prin urmare, o ciocnire exclusivă între germani pe un teatru in­­ternaţional, păzit de trupe străine, numai pentru ca me­todele de lucru ale naţional­­socialiştilor să nu-şi poată fa­ce jocul sângeros încă de pe acum asupra unei populaţii, care a trăit în atmosfera de li­bertate şi de civilizaţie, pe ca­re a menţinut-o Franţa. Dacă majoritatea cetăţenilor se va lăsa convinsă de pro­paganda hitleristă şi rezulta­tul plebiscitului va fi favora­bil Germaniei, atunci zeci de mii de cetăţeni vor trebui să-şi părăsească ţara şi să devie pribegi. Aproape 60.000 de ger­mani din Sarre au avut cura­jul să combată metodic şi ho­tărât alipirea acestei regixuni de Germania hitleristă. Cu to­ţii vor trebui să-şi ia lumea .- ----------------------------------mmmmmpummm--------------------------------­ Extrăilările delicvenţilor politici ZURICH. — Se ştie că tribunalul e e­te interesantă, deoarece Elveţia se popular din Berlin a condammat pe afia acum faţă de Germania într’o sosial-democratul Kurt Liberman la 6 luni închisoare. In legătură cu aceasta, ziarul „Neue Zürcher Zeitung“ primeşte de la colaboratorul său din Berlin următoarele : „In timpul unei vizite trecătoare a lui Lieberman în Olanda, cu pri­lejul unui congres internaţional al tineretului,au avut loc diferende în­tre participanţii congresului. Auto­rităţile olandeze s-au folosit de a­­cest prilej pentru a expulza pe Lie­berman şi nu s’au sfiit să ia asu­pra lor poliul unei remiteri a emi­grantului în mâinile poliţiei ger­mane, unde îl aşteptau măsurile de răsbunare ale germanilor”.­­ Această remarcă este cu deose­situaţie identică cu a Olandei. A­­nume, conducătorul comunist Heinz Neumann a fost arestat în Elveţia, iar Germania a formulat o cerere de extrădare pe motiv de crimă de drept comun. Este de la sine înţeles, că e vorba aci de o afacere cu ca­racter pur politic. Va fi interesant de văzut, dacă Elveţia va respinge cererea Germaniei sau se va com­porta la fel cu Olanda. In legătură cu aceasta trebue a­­mintit şi faptul, că guvernul fran­cez a extrădat pe vremuri Germa­niei pe fostul director de teatru din Berlin, Fritz Rotter, cu toate că şi în cazul acesta era vorba de o per­secuţie politică. Niţă Girimea şi Iordache — ăl de fredonează . — Şi mă cere, mamă, cere... — Cine dracul te mai cere? — Şi mă cere d’un bărbier, au căpătat un coleg. Intr’al său „Bagaj“ de romancier, poetul H. Bonciu a adus şi un tip de coafor periferic: pe Marcu Fişic. Şi în seara zilei de 8 Ianuar 1935, el ni l’a prezentat astfel la teatrul „Dr. Iuliu Baraş“. Pe un dulap, o farfurie ovală de tini­chea pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fisic ţinea ligheanu ăsta sub bărbia muşteriului, iar cu dreapta li întindea frişca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul, sorbea din cană o gură de apă, pe care o împroșca peste părul clien­tului, ca dintr’un pulverizator. Apoi, cu pieptenul pe care-1 avea prins în păr de­asupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură mișcare, fără să dea greș niciodată. Cu toate că numele acestui erou al unui epizod, — la început gro­tesc, apoi tragic, — din romanul „Bagaj“ este căutat și găsit in do­meniul altor îndeletniciri decât a frizeriei (pe Marcu nu-l chiamă doară, nici Muscă, nici Barbă’n-cioc, nici Ibricescu, nici Ţăcălie, nici mă­car Odicolon) am vrut să-i aflu antecesorul poporan sau pe cel li­terar în Meșterul Perdaf. Vicleniile acestuia sânt — după cum arată Gaster — o transpunere în graiul românesc a isteţiilor lui Bertholdo cel „cu mintea supţire şi ascuţită“ (ca un briciu?). Meşterul suszis se numeşte, însă, „Perdaf“ nu din cauza meseriei lui, ci datorită unor replici prompte pe cari le dă, precum şi prin soţil­e sale pedepsitoare. Cu breasla’ băr­bierilor, el are numai o legătură în­tâmplătoare: câteva obiecte frize­­reşti şi oarecari podoabe capilare îi slujesc drept metafore şi termeni de comparaţie. Bunăoară,’ la între­barea: „Care e copilul ce jumuleşte barba mamei sale?“, el răspunde­ fusul. Şi pronunţă următoarea du­blă sentenţă: „Cine scuipă în bătaia vântului, îţi scuipă în barbă, şi c­ri­spa’d ca­pul măgarului, îşi perie truda şi să­punul Am recurs, atunci, la un alt „Perdaf“, la acela scos de Em. Ne­­gruţ în 1873 şi care a apărut in câ­teva serii, când cu numele de Per­­ăafulu, când cu cela de „Figaro“ (şi de supliment la „Figaro“)—aşa­dar tot din onomastica bărbierească — şi când cu titlul de „Tunul“, în care caz redactorul-şef Manole Ne­­gruţ şi-a luat pseudonimul: Tun­deala sănătoasa, adică iarăşi ’(prin întâile silabe) ceva din terminolo­gia aceluiaşi meşteşug. Epigraful comic al foii, Sus caftanul şi işlicul , Jos opinca şi is­icul­ precum şi acea auto-recomandare sigură de sine: „Noi Perdaful per­dafurilor, starostele tuturor bărbie­rilor potentaţi“ făceau să se bănu­iască o puternică satiră socială. Ei, ași! A fost o revărsare de grosolă­nii. Și fără de spirit. Din hotărârile Perdafului — între cari una nos­timă: Mergi cu briciul lin la vale Soponește cu‘n penson (Sânt destule tribunale Care rad fără sopon), niciuna nu a fost adusă la ’nde­­plinire. Iar când sub Vasile Negrutzi, noua serie a gazetei porneşte cu zarvă onomatopeică: Paf! paf! Perdaf, Haidem Să dăm Oricui Ce nu-i Spalat Curat Paf! paf! Perdaf, ecoul a fost cu desăvârşire slab. Căci „raderea“ — când in progra­mul tău moralizant ai în vedere şi Pe acele Frumuşele Ce pe soţi îi au oricând Mântăluţi de vremuri rele — dacă n’o faci „cu bricile cele de mărgean“ de cari vorbea Barbu Lăutarul, vezi încalte ca mânerul să nu fie jegos, iar lama briciului să nu se prezinte ştirb, sau (mai bine), limba să nu-i fie cepeleagă. Barbu Lăzăreanu ! Din săptămână ’n săptămână PERDAFUL —► ■ m­iyni------------— Logodna unui primar i­­toganar VIENA. — „Korespondenz Herzog“* anunţă din Salzburg. Primarul din Salzburg, consilierul de Curte Max Ott, s’a logodit cu văduva fostului deputat în Landtag Eder, d-na Franziska Eder, cu care intenţionea­ză să se căsătorească cât mai cu­rând. Consilierul de Curte Olt, văduv de vreme îndelungată, se află acum­­ în al 80-lea an al vieţii sale. După cum, se svoneşte d. Ott in­tenţionează să se retragă în curând definitiv din viaţa publică. MARE NINSOARE LA VIENA VIENA.­­ Noua şi puternica nin­soare a determinat municipalitatea Vienei să procedeze la curăţirea ză­pezii în stil mare, uzând de toate mijloacele ce-i stau la dispoziţie. In cursul nopţii de 9 ianuarie şi a doua zi dimineaţa au fost angajaţi nu mai puţin de 20.000 de curăţi­­tori de zăpadă, spre a putea ţine li­bere străzile pentru circulaţie. Pe la orele trei dimineaţa, tram­vaiul a început prima operaţie ge­nerală de curăţire. Patru pluguri­ au­­tomobile pentru curăţirea zăpezii, precum şi 254 de pluguri cu motor şi 4800 de oameni au liberat şinele de zăpadă. Mulţumită acestor măsuri, şinele au putut fi curăţate în n­­terval de două ore, încât vagoanele de tramvai au putut ieşi la ora re­glementară din remizele lor, fără tulburări. Afară de personalul propriu al serviciului de salubritate a străzi­lor, compus din 1000 de oameni, au mai fost angajaţi cu ajutoare 15.984 de curăţitori şi curăţitoare de ză­padă. Serviciul de stubritate publică a mai pus la dispoziţie 14 garnituri automobile de măturat, 306 pluguri de zăpadă trase de cai, 18 cu aburi, 160 de vehicule înhămate cu câte doi cai şi 57 camioane automobile, pentru a libera străzile şi a trans­porta zăpada curăţată la canale şi la malul canalului Dunărei. Marile căderi de zăpadă însă, ne­­cesitează o muncă continuă, astfel că e probabil ca numărul curăţito­­rilor de zăpadă să mai fie sporit. Plebiscitul din­ Sarrebruck. Bolnavii din spitale votând

Next